MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF
THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell
Traducere şi adaptare în
Limba Română Mihaela A.R.
*
Capitolul 25
“2 Bad”
Michael Jackson
I am right back where
I want to be
I’m standing tall
Though you kicking me
|
Sunt exact acolo
unde vreau să fiu
Stau drept şi neclintit
deşi mă loviţi
|
În timp ce lumea se prăbuşea în jurul lui, Michael şi-a găsit
alinarea. A început să se întâlnească cu Lisa Marie Presley. Atunci când s-a
implicat în relaţia cu Michael, Lisa îşi încheiase mariajul cu muzicianul Danny
Keogh, deşi s-a spus că Michael ar fi cerut-o de soţie înainte ca divorţul să
se finalizeze. Cei doi s-au întâlnit cu mulţi ani în urmă, când Lisa era încă o
fetiţă iar tatăl ei o ducea la concertele trupei Jackson Five susţinute în Las
Vegas. Cu aceste ocazii, ea a întâlnit trupa în culise. Michael s-a îndrăgostit
de ea iar atunci când a aflat că s-a căsătorit, a fost distrus. Curând după
divorţul ei, Michael şi Lisa s-au căsătorit în Republica Dominicană, pe 26 mai
1994. Ceremonia a fost prezidată de judecătorul Hugo Francisco Avarez Perez în
oraşul La Vega, din provincia dominicană La Romana. Lisa a purtat o rochie
strapless neagră iar mirele a fost îmbrăcat tot în negru. În mod miraculos,
mariajul nu a fost descoperit de media decât după vreo două luni. La început
biroul lui Jackson a negat evenimentul faţă de mine, dar până la urmă s-a
dovedit a fi adevărat. Lisa Marie Presley era acum Doamna Michael Jackson. Pe 1
august, Lisa a făcut o declaraţie confirmând: Numele meu este Lisa Marie Presley-Jackson. Ceremonia căsătoriei mele cu Michael Jackson a avut loc în afara
Statelor Unite acum câteva săptămâni şi a fost un eveniment privat. Sunt
îndrăgostită de Michael şi îmi dedic viaţa lui, în calitate de soţie. Îl
înţeleg şi îl susţin. Amândoi ne gândim să întemeiem o familie.
Fotografiile proaspeţilor căsătoriţi au fost furnizate de National Enquirer şi au fost realizate
de Dick Zimmerman. Opt pagini au ocupat în ediţia publicaţiei care a proclamat:
Sunt îndrăgostiţi nebuneşte… este o
căsătorie adevărată, nu prefăcătorie.
Uniunea Regelui Pop cu fiica Regelui Rock’n’Roll-ului a fost atent
examinată şi tratată cu extrem de mult scepticism, ca de altfel, orice venea
din partea lui Michael Jackson la acea vreme. Speculaţiile s-au revărsat cu
agresivitate convergând spre întrebarea de
ce s-ar căsători Lisa Marie Presley cu Michael Jackson. Atracţia reciprocă
şi dragostea unuia pentru celălalt nu au fost niciodată luate în considerare.
În privinţa lui Michael, s-a presupus că agenda lui era cât se poate de
evidentă - avea nevoie de o soţie pentru a demonstra că este un tip normal,
heterosexual şi cel mai important, nu un pedofil. În privinţa ei, printre
motivele posibile s-a presupus că Michael o va ajuta în cariera muzicală, îi va
aduce bani şi/sau atenţie. Oricare dintre aceste speculaţii era una mai absurdă
ca alta. E greu de crezut că fiica unuia dintre cele mai iubite simboluri din
istoria muzicii s-ar fi lovit de vreun obstacol dacă ar fi bătut la uşa vreunei
companii de înregistrări. Cea mai mare parte din viaţa ei, a trăit-o în afara
luminilor rampei - nu era ceva de care să pară atrasă sau interesată prea tare.
Apoi, ca singurul moştenitor al averii Regelui Rock’n’Roll-ului şi luând în
considerare că averea lui Elvis este una dintre cele mai mari printre
celebrităţile decedate, nici banii nu puteau constitui o motivaţie reală pentru
Lisa. Fără discuţie, Michael putea fi sigur că îi va fi acceptată cererea în
căsătorie, nu pentru averea sau popularitatea lui. Şi chiar dacă ei au insistat
că mariajul lor era unul cât se poate de autentic, în continuare, a fost privit
cu îndoială.
Speculaţiile se îndreptau şi spre varianta că Lisa l-ar încuraja
pe Michael să devină membru al Bisericii Scientologice. Fiind de multă vreme
membră a acestei organizaţii religioase controversate şi având o poziţie
înaltă, Lisa chiar a organizat o întâlnire pentru Michael cu liderii
organizaţiei, dar el nu a considerat niciodată că merită să se alăture lor.
Persoana care a continuat să afirme că erau un adevărat cuplu, a
fost prietenul lui Michael, Donald Trump. Trump a găzduit cuplul pe
proprietăţile sale din Florida şi din New York, atunci când au stat la Trump
Tower. Cât s-au aflat în Florida, au părăsit foarte rar dormitorul iar când o
făceau, se plimbau mână în mână. Erau nebuni unul după celălalt. Alte păreri
privind natura relaţiei lor, au venit din partea prietenilor Lisei şi a
persoanelor apropiate lui Michael, care au fost cu toţii de acord că erau un
cuplu adevărat.
Apariţia lor la ceremonia decernării Premiilor MTV Video Music n-a
făcut decât să alimenteze focul scepticismului. Programul a fost deschis de
proaspătul cuplu format din Domnul şi Doamna Michael Jackson. Michael a avut
ideea strălucită de a-şi săruta mireasa pe scenă, în faţa audienţei şi a
telespectatorilor. Nu i-a spus nimic Lisei de planul lui, până în ultimul
moment. Ei nu i-a surâs deloc ideea, considerând-o stupidă şi drept urmare nu a
fost de acord. Totuşi, el a făcut-o. După ce a glumit spunând: Ca să vezi, nimeni nu credea că va dura!,
a sărutat-o pe Lisa. Dar cum pentru ea a fost o idee de prost gust, sărutul şi
îmbrăţişarea au ieşit extrem de incomode. Evident, acest lucru a furnizat
imediat pentru unii, “dovada” că mariajul era unul de convenienţă, menit să repare
imaginea lui Michael.
Chiar înainte de lansarea albumului HIStory, a fost difuzat interviul televizat cu Michael şi Lisa
Marie în “Primetime Live”, a cărei gazdă a fost Diane Sawyer şi care a atras 60
de milioane de telespectatori. Lisa şi Michael au aşteptat curajoşi întrebările
de natură foarte personală pe care cu siguranţă că le-au anticipat. Lisa s-a
năpustit asupra întrebărilor curioase privind intimitatea lor: Da, facem sex!, a răspuns ea aparent
deranjată de speculaţia că acest mariaj a avut loc doar pentru a susţine
imaginea lui Michael.
Michael s-a arătat mai mult decât penetrabil atunci când Diane
Sawyer l-a întrebat dacă a lăsat în urmă zilele în care dormea cu oaspeţii săi
mai tineri, Nu vor mai fi astfel de
oaspeţi nocturni despre care oamenii să-şi pună întrebări.
Nimeni nu se întreabă nimic când
copiii dorm în casa mea. Nimeni nu se întreabă nimic., a fost răspunsul lui de necrezut.
Când Diane a insistat cu întrebarea, a devenit sfidător. Dar s-a terminat? a întrebat ea. Ai de gând să fii mai atent de acum înainte?
-
Să fiu mai atent la ce?
-
La binele copiilor şi să eviţi să
mai treci prin ceea ce ai trecut?
-
Nu! Pentru că totul este moral şi
pur. Nici măcar nu mă gândesc în felul acela. În sufletul meu nu există aşa
ceva…
A continuat să-şi păstreze convingerea sau poate naivitatea, pe
măsură ce Sawyer a continuat şi ea:
-
Deci, o vei face din nou?
-
Ce să fac din nou? (Oh, haide, Michael.)
Sawyer a umplut imediat golul evident:
-
Să dormi cu copiii?
- Sigur, dacă ei vor. Este ceva la
nivelul purităţii, a iubirii şi a inocenţei. Dacă te referi la sex, atunci e o
nebunie. Nu discutăm despre mine. Du-te pe stradă şi caută-l pe acela, căci nu
este Michael Jackson. Nu sunt interesat de aspectul ăsta.
(pentru
întregul interviu accesaţi:
Aceste comentarii i-au adus un alt proces intentat de Evan
Chandler, prin care acesta susţinea că Michael a violat termenii acordului,
aceia de a nu discuta despre caz. Michael a făcut o declaraţie ca răspuns la această
poziţie:
Acuzaţiile aduse în acest proces
sunt false şi le voi combate vehement. Mă deranjează în mod special faptul că
Domnul Chandler a ales să o implice pe soţia mea, Lisa Marie, în această
dispută personală. De asemenea, regret că Diane Sawyer şi ABC, la fel ca şi
prietenii mei apropiaţi şi asociaţii de la Sony şi Warner-Tamerlane au fost
acţionaţi în judecată. Am încredere că vom avea cu TOŢII câştig de cauză la
tribunal, locul unde se rezolvă astfel de cazuri.
Luna iunie 1995 a văzut lansarea albumului HIStory, Past Present and Future Book 1. Albumul este compus dintr-un
set de 2 discuri, unul cu cele mai bune piese, celălalt, numai cu materiale
noi. Booklet-ul care însoţeşte setul este deosebit de interesant – conţine
creditele pieselor, dedicaţii, mulţumiri şi câteva imagini grozave cu Regele
Muzicii Pop de-a lungul anilor. Fugiţi şi cumpăraţi-vă unul, eu voi mai aştepta
…. Booklet-ul se deschide cu gândurile prietenei sale, Elizabeth Taylor,
extrase din Cuvântul Înainte a cărţii Moonwalk
editată de Jacqueline Kennedy Onassis. Apoi sunt două pagini cu mulţumiri din
partea lui Michael, adresate Lisei Marie Presley şi printre alţii, părinţilor săi,
lui Berry Gordy, Elizabeth Taylor, fanilor săi, lui Paul şi Linda McCartney şi
lui Deepak Chopra. Ultimele mulţumiri sunt adresate Lisei Campbell: Mulţumesc, Lisa Campbell, pentru dragostea
şi susţinerea ta. …Şi a voastră, corect! Cu câteva luni înainte, a fost
publicată şi cea de a doua carte a mea, detailând viaţa şi cariera lui Michael
Jackson, dar focusându-se pe falsele acuzaţii aduse împotriva lui, în 1993.
Faptul că Michael Jackson îmi aprecia munca atât de mult, pentru mine era ceva
copleşitor.
Albumul HIStory a fost
de la bun început marcant. A fost cel dintîi album, în care Michael era
creditat ca instrumentist: la keyboard, sintetizator, chitară, tobe şi
percuţie. Deşi nu se notifică pentru care piese cântă la aceste instrumente,
unele surse au indicat primul său extras pe single, respectiv piesa Scream.
Noile piese de pe albumul HIStory,
au fost caracterizate de foarte mulţi ca un set de melodii extrem de agresive.
Tonul unor astfel de recenzii a dat impresia că sursa furiei sau frustrării lui
Michael era un mister. La acel moment din viaţa lui, ce putea avea Michael
Jackson cu toţi oamenii pentru a-şi exteriorizeze o aşa furie? Nu se acordase
suficientă atenţie de coşmar vieţii pe care o îndurase? Trebuia cumva să treacă
repede şi uşor peste tot ce i s-a întâmplat, apoi să compună câteva piese numai
bune pentru dans şi gata, să treacă mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat? Cu siguranţă că s-a simţit trădat de mulţi şi a experimentat un
nivel al umilinţei pe care nu şi l-ar fi imaginat niciodată. Joe Vogel a
observat că Michael şi-a utilizat recenta experienţă şi propriile frustrări adăugându-le
la problemele sociale ale discriminării, lăcomiei, nedreptăţii şi ajungând până
la invazia mediatică.
Sentimentul de trădare resimţit faţă de aceia din jurul lui este
subliniat, evidenţiat şi marcat în piesele This
Time Around şi Money.
This time around I’ll never get
bit
Though you really wanna get me
This time around I’m taking no
shit
Though you really wanna fix me
Somebody’s out
Somebody’s out to use me
They really want to use me
And then falsely accuse me
|
De data asta nu voi mai da
nimic
deşi vreţi cu orice preţ să puneţi
mâna pe mine
De data asta nu mă mai las
doborât
deşi vreţi cu orice preţ să o
faceţi
E cineva…
cineva care vrea să mă
folosească
Vor cu orice preţ s-o facă
ca apoi să mă acuze pe nedrept
|
În piesa Money el subliniază înclinaţia oamenilor de “a face orice
pentru bani”:
I’ll never betray or deceive
you my friend
But if you show me the cash,
then I will take it
If you tell me to cry, then I
will fake it
If you give me a hand, then I
will shake it
You’ll do anything for money
|
Prietene, niciodată nu te voi
trăda sau înşela
dar, dacă îmi vei arăta banii,
îi voi lua,
dacă îmi vei cere să plâng, mă
voi preface,
dacă îmi vei întinde mâna, o
voi strânge -
Vei face orice pentru bani
|
Primul extras pe single de pe albumul HIStory a fost Scream,
primul şi singurul său duet cu Janet Jackson. Scream le permite amândorura să-şi exteriorizeze câteva din
frustrările pricinuite de mass-media:
With such confusions
don’t it make you wanna scream
You’ve bashed, abused
and victimized within the
scheme
You try to cope with every lie
they scrutinize
Somebody please have mercy
‘Cause I just can’t take it
|
Cu asemenea confuzii,
nu-ţi vine să strigi?
Persecutat, abuzat
şi victimă a sistemului
încerci să faci faţă fiecărei
minciuni
atent examinate
Vă rog, să se îndure cineva,
pentru că eu nu mai suport.
|
Piesa Scream a debutat
în clasamentul Billboard Hot 100 pe
locul 5 devenind single-ul cu cel mai înalt debut în clasament - cel puţin până
acum. A dărâmat recordul deţinut de piesa Let
It Be a celor de la Beatles. Clipului video realizat pentru acest single i
s-a alocat bugetul record de 7 milioane de dolari, fiind cel mai scump de la
acea dată. Avându-i pe cei doi fraţi, împreună pentru prima dată, clipul îi
înfăţişează pe Michael şi pe Janet în costume spaţiale futuriste, Janet purtând
un machiaj şi o coafură extreme şi prezentând-o într-o secvenţă de dans alături
de fratele ei, din păcate prea scurtă. Într-o altă secvenţă, Janet îşi ridică
“acel” deget pentru a saluta camera, gest care poate ar fi avut un impact mai
puternic dacă ar fi venit din partea lui Michael.
Making
of Scream
Scream a primit numărul de nominalizări
record la Premiile MTV Video Music. Janet s-a alăturat lui Michael pe scenă
pentru a primi statueta micului om ajuns pe lună pentru categoria Cel mai bun
video clip de dans. Ea a purtat un top alb scurt pe spatele căruia era imprimat
“Pervert 2” (Perversul Nr.2). Mai întâi a vorbit ea, mulţumind MTV, fanilor,
regizorului clipului video – Mark Romanek şi minunatului meu frate, Mike. Apoi a vorbit Michael, puţin, ca de
obicei: Vă mulţumesc foarte mult. Cel mai
plăcut lucru despre scurt metrajul ‘Scream’ a fost acela că am avut ocazia de a
lucra cu sora mea Janet, pentru că o ador cu adevărat. Este unul din cei mai
drăguţi oameni din lume. Îi mulţumesc lui Mark Romanek, tuturor coregrafilor,
vă iubesc pe toţi. Mulţumesc publicului, MTV, Sony, tuturor. Cu bine. Piesa
Scream a câştigat şi la categoria Cea
mai bună coregrafie şi Cea mai bună viziune regizorală. Ulterior, Scream a primit Grammy-ul pentru Cel mai
bun video-clip în formă scurtă.
Best
Dance Video - MTV Video Music Awards 1995
În programul ceremoniei Michael a susţinut un mini-concert cu un
potpuriu alcătuit din cele mai mari hit-uri ale sale, inclusiv cu schimbarea
ţinutei. De data aceasta nu a mai avut coadă de cal, pentru că s-a tuns scurt.
Şi-a făcut intrarea pe acordurile piesei Don’t
Stop ‘Till You Get Enough după care a urmat The Way You Make Me Feel, apoi Scream,
urmată de Beat It şi Black Or White cu Slash alăturându-i-se
la chitară şi evident, Billie Jean. Dangerous a fost intersectat cu câteva
acorduri din Smooth Criminal urmate
de linia vocală extrasă de pe albumul janet:
You know you want me (Ştii că mă vrei) şi un pic mai târziu cu: Get a point? Good. Let’s dance! (Te-ai
prins? Bun, să dansăm.) extrase din piesa Rhythm Nation a surorii sale.
Prestaţia lui s-a încheiat cu piesa You
Are Not Alone şi a primit ovaţii în picioare din partea audienţei. Janet
radia de mândrie în vreme ce Lisa Marie părea total neimpresionată.
MTV
Video Music Awards 1995 / Performance
Multe alte aspecte incluse pe albumul HIStory vizau mass-media. Cu piesa Tabloid Junkie, Michael încuraja oamenii să nu mai cumpere tabloide
şi să nu mai creadă orice lucru, doar pentru că era scris negru pe alb:
With the words you use
You’re a parasite in black and
white
Do nothing for news
If you don’t go and buy it
Then they won’t glorify it
To read it sanctifies it
Then why do we keep foolin’
ourselves
Just because you read it in
magazine
Or see it on the TV screen
Don’t make it factual
Everybody wants to read all
about it
|
Cu vorbele pe care le foloseşti
eşti doar un parazit cu două
feţe
ai face orice pentru o ştire
chiar să o şi cumperi
dar nu va fi de-ajuns prea-mărită
căci doar citită devine sfântă
Şi-atunci de ce ne păcălim singuri?
Doar pentru că o citeşti într-o
revistă
sau o vezi la televizor
nu crede că este şi adevărată
Doar că, toată lumea vrea să
ştie despre ea
|
O piesă cu o ţintă şi mai directă este D.S., un asalt uşor voalat îndreptat spre procurorul din Santa
Barbara, Thomas Sneddon, care a dat startul investigaţiilor împotriva lui
Michael în timpul acuzaţiilor făcute de Chandler. Intitulat D.S., versurile piesei înscrise în
booklet-ul albumului se referă la personajul central numit “Dom Sheldon”. În
piesa înregistrată însă, este cât se poate de clar că Michael spune Tom Sneddon
şi nu Dom Sheldon care “este un om rece”
şi care “vrea să pună mâna pe mine viu
sau mort…”.
Cel de-al doilea extras pe single de pe albumul HIStory a fost piesa You Are Not Alone, în al cărei clip
video apar Lisa Marie Presley şi soţul ei în pielea goală. Fără mocasini negri
şi şosete albe, fără pantaloni negri lucioşi şi fără mănuşă, doar cu o pânză
drapată învelindu-l de-a latul zonei genitale. Scenele cu Michael şi Lisa alternează
cu cele în care apare doar Michael (purtând o cămaşă de dantelă neagră,
descheiată) singur pe scenă într-o
sală de spectacol goală. Aceste scene au fost filmate la Teatrul Pantages din
Los Angeles. O altă versiune a clipului, ni-l prezintă pe Michael nud,
scufundat în apă până la şolduri şi cu aripi de înger. Da, cu aripi.
You Are Not Alone a fost un hit de locul 1, dar nu
oricare. A devenit primul extras pe single din istorie, care a debutat în
clasamentul Hot 100 pe cel mai înalt loc. A fost cel de-al 13-lea succes
numărul 1 al lui Michael în topul pop, transformându-l în primul artist
masculin cu cele mai multe piese number one din istorie. Imediat după el s-au clasat
Stevie Wonder, cu 10 piese single numărul 1, Elton John şi Paul McCArtney,
fiecare cu câte 9 single-uri numărul 1. Linia vocală susţinută de Michael pe
această piesă este una remarcabilă, spre finalul cântecului reuşind să menţină
o notă extrem de lung. De asemenea, You
Are Not Alone i-a adus lui Michael nominalizarea la premiul Grammy pentru
Cea mai bună interpretare vocală pop.
Earth Song a fost următorul extras pe
single, din anumite motive nelansat în Statele Unite, ci doar în Europa. Cu
versuri extraordinare şi o interpretare de excepţie, are un impact cu adevărat
puternic, deşi scenele ce ilustrează braconajul, incluse în clipul video sunt
destul de greu de suportat. Michael Jackson era cât se poate de conştient de
mediul înconjurător şi foarte activ în această direcţie încercând să ridice
gradul de conştientizare în rândul tuturor, asupra adevăratei situaţii. Piesa Earth Song a stat şase săptămâni în
topul single din Marea Britanie, devenind cel mai mare succes al lui Michael în
această ţară. În cartea lui Vogel, Man in
the Music, un inginer asistent povesteşte că Earth Song a fost înregistrată live cu orchestra. Au exersat un pic fără linia vocală, apoi
când Michael a început să cânte prima dată, pur şi simplu, i-a dărâmat de pe
scaune. Deşi a fost înregistrată încă o dată, pentru album s-a folosit cea
dintâi versiune.
Versurile piesei They Don’t
Care About Us au stârnit o controversă pe care Michael nu şi-o putea
permite în acel moment:
Beat me, Hate me
You can never break me
Will me, Thrill me
You can never kill me
Jew me, Sue me
Everybody do me
Kick me, Kike me
Don’t you Black or White me
|
Loveşte-mă, urăşte-mă,
nu vei putea niciodată să mă
dobori
porunceşte-mi, înspăimântă-mă,
nu vei putea niciodată să mă
ucizi
spune-mi jidan, dă-mă în
judecată
toata lumea îmi face asta
bruschează-mă, insultă-mă
dar să nu îndrăzneşti să te
legi de culoarea mea!
|
Liga Anti-Defăimare[1]
s-a sesizat imediat asupra utilizării cuvintelor „Jew[2]”
şi „Kike[3]”.
Nu s-a acordat nici măcar cea mai mică atenţie contextului în care au fost folosite
aceste cuvinte sau faptului că Michael chiar vorbea împotriva utilizării lor şi a atitudinii pe care o promovează
acestea. Nu s-a acordat nici măcar cea mai mică atenţie faptului că Michael a
vorbit prin intermediul versurilor împotriva urii, a antipatiei dintre câteva
alte grupări, nu neapărat de evrei. Rabbi Shmuley Boteach a explicat în cartea
sa The Michael Jackson Tapes că
Michael nu era antisemit. Cred că Michael
avea o afinitate intuitivă cu poporul evreiesc. Michael i-a răspuns lui
Boteach: Nu aş pleda niciodată pentru
ură. Nu asta mă defineşte. Pe albumele cu compilaţii lansate mai târziu,
versurile ofensatoare sunt acoperite cu efecte de sunet sau schimbate cu „do
me” şi „strike me”.
Pentru acest single au fost realizate două scurt metraje, ambele
regizate de Spike Lee. Unul dintre ele a fost realizat în interiorul unei
închisori, iar Michael a avut rolul de deţinut, iar cel de-al doilea a fost
realizat pe străzile din Rio de Janeiro. Piesa a înregistrat un succes
răsunător în Europa, dar controversa de acasă l-a ţinut departe de multe
posturi de radio. A atins locul 30 în clasamentul pop single.
Making of They
Don't Care About Us
Childhood este “cea mai” biografică piesă
pe care a compus-o Michael vreodată, întrebând ca un lait-motiv Mi-ai văzut copilăria? Piesa Childhood îi reflectă sentimentele, cu
precădere acelea de a nu fi înţeles şi cerând ca Înainte să mă judeci, încearcă cu putere să mă iubeşti. Linia sa
vocală este foarte frumoasă, fiind una din piesele cele mai puternice de pe
album. Cântecul a fost inclus pe coloana sonoră a filmului Free Willy 2 (Salvaţi-l pe Willy 2).
Stranger In Moscow de asemenea, descrie o altă
pagină din viaţa lui Michael, referindu-se la căderea sa bruscă şi pe neaşteptate în dizgraţie. Scurt metrajul
care însoţeşte single-ul, este filmat în alb şi negru şi ni-l prezintă pe
Michael rătăcind pe străzi, în ploaie, îndurând apocalipsa minţii, printre alţi neajutoraţi singur şi rece pe dinăuntru.
Making of Stranger
In Moscow
Albumul HIStory s-a
vândut în 7,5 milioane de exemplare în cinci săptămâni de la lansare şi a
devenit cel mai bine vândut dublu album din istorie, atingând la ora actuală 22
de milioane de exemplare vândute la nivel mondial. Albumul a fost însoţit de o
colecţie de scurt metraje pentru ambele sesiuni – cea care conţine cele mai
mari succese, respectiv cea cu piesele noi. Michael
Jackson Greatest Hits HIStory şi Michael
Jackson HIStory on Film Volume II au primit nominalizarea la premiile
Grammy pentru categoria Albumul Anului, dar a pierdut în favoarea albumului Jagged Little Pill al Alanisei Morissette.
Promovarea noului album a atins proporţii epice. Nouă statui
uriaşe înfăţişându-l pe Michael Jackson, asemănătoare cu cea inclusă pe
imaginea de pe coperta albumului, au fost expuse în Europa, una dintre ele
plutind în jos pe Râul Tamisa din Anglia. Tower Bridge (Podul Turnului) din
Londra, a trebuit să fie ridicat pentru a permite trecerea statuii de 9 metri
înălţime. Ediţia din 24 iunie 1994 a revistei Billboard a inclus o reclamă pentru albumul HIStory sub forma unei foi volante intitulată ‘Remember The Times’ cu sloganul ‘Black or White and Read All Over’ (Negru pe alb, se citeşte peste
tot).
Michael Jackson şi albumul HIStory
au apărut pe coperţile multor reviste, unele obţinând chiar şi câte un interviu
cu tot mai interiorizatul Rege al Muzicii Pop. Revista Vibe nu a atins performanţa unui interviu, dar a inserat imaginea
lui Michael pe coperta ediţiei din iunie/iulie 1995. Michael a fost prezentat
în diverse ipostaze şi noi înfăţişări în câteva pagini de fotografii alcătuind
un pictorial intitulat ‘Action Jackson’.
Unele ni-l prezintă pe Michael singur, altele împreună cu Quincy Jones şi fiica
acestuia – totodată şi stilista acestei şedinţe foto, Kidada Jones. Kidada a
fost cea care l-a îmbrăcat pe Michael în adidaşi şi smoking; într-un pulover în
stilul sportiv Tommy Hilfiger, iar într-una dintre cele mai amuzante
fotografii, poartă pantaloni roşii cu câteva mărimi mai mari şi un hanorac
albastru cu glugă în stilul hip-hop, foarte … “NE-Michael”. Din moment ce
ediţia nu a avut nici un interviu ataşat, a inserat gândurile şi impresiile
câtorva dintre prietenii şi asociaţii lui Michael. Cele mai de reţinut dintre acestea,
au fost:
Michael este un adevărat artist
sub orice faţetă a naturii sale – extrem de estetic şi foarte, foarte romantic.
Acesta este el cu adevărat în ciuda comentariilor degradante făcute în trecut de
anumite larve. Michael, la fel ca şi mine, a fost extrem de subestimat şi
neînţeles ca om. Abia aştept ziua când toţi şerpii care au încercat să-l
servească ca fel principal la masa de prânz să se târască înapoi în găurile lor
din care au ieşit. Ştim cine sunt aceştia iar atitudinea lor este aproape o
cacealma. – Lisa Marie Presley-Jackson.
Quincy Jones şi-a împărtăşit şi el gândurile:
Michael poate performa în faţa a
90.000 de oameni, dar dacă îl rog să cânte un cântec numai pentru mine, trebuie
să stau pe canapea cu spatele la el şi să-mi acopăr ochii cu mâinile. Este
uluitor de timid. Oamenii au uitat în ceea ce-l priveşte că pentru prima dată, probabil
în istoria muzicii, un artist de culoare este îndrăgit la nivel global începând
de la copiii de 8 ani până la vârstnicii de 80. Oamenii de pretutindeni din
lume, în special cei tineri, au găsit un idol într-o persoană de culoare.
Dragostea de demult, Tatum O’Neal a adăugat:
… Când aveam 12 ani, m-a rugat să
merg la premiera filmului ‘The Wiz’ împreună cu el. Agentul meu de la acea
vreme a fost de părere că nu este o idee bună, poate pentru că a fost de părere
că nu era încă un star suficient de mare. Nu a mai vorbit cu mine niciodată de
atunci. Cred că a crezut că nu mă interesa, dar nu eu am fost cea care a anulat
invitaţia. Eram doar un copil care făcea ceea ce i se spunea. Aş dori să
scrieţi asta, pentru că nu cred că a aflat vreodată cum au stat lucrurile de
fapt. Am pierdut contactul cu el din aceasta cauză şi nu l-am mai văzut deloc
de atunci. Dar îl iubesc; este cel mai drăguţ, cel mai nevinovat din câţi
oameni am cunoscut. Îmi place piesa ‘She’s Out Of My Life’ pentru că sunt de
părere că descrie exact prietenia noastră de la acea vreme.
La ediţia World Music Awards din 1996, Michael a performat piesa Earth Song. A avut lavaliera ataşată de
cămaşă deşi părea că face playback. A fost o performanţă puţin tonifiantă, cu
doar câteva din mişcările sale, de fiecare dată stârnind ţipete în rândul
audienţei. Grupuri de copii au umplut scena în spatele lui furnizând fundalul
vocal. La sfârşitul piesei, Michael s-a adresat audienţei oferind statistici
sumbre faţă de distrugerea pădurilor tropicale şi foamete.
WMA 1996 - Earth Song Performance
Prinţul Albert l-a prezentat pe Michael ca pe omul pe care lumea l-a încoronat Regele Muzicii Pop. Acceptând
pemiile pentru Cel mai bine vândut artist pop masculin şi pentru Cel mai bine
vândut artist R&B masculin, Michael a ţinut un scurt discurs cu un mesaj
special şi ca de obicei, răspunzând la ţipetele audienţei cu ‘Vă iubesc’:
Vă mulţumesc foarte mult. (Eu vă
iubesc mult mai mult.) Aceste premii, Premiile World Music, sunt foarte
speciale pentru mine, ca persoană care iubeşte, adoră şi îi pasă de oamenii de
pretutindeni şi de orice naţionalitate. Muzica mea reprezintă felul meu de a
face cunoscut lumii nedreptăţile care se fac tuturor oamenilor din această lume
şi nu intenţionează să fie de natură ofensivă faţă de vreo etnie. Nu sunt şi nu
am fost niciodată antisemit. Şi faceţi-mi un favor, nu mai citiţi tabloidele.
Vă iubesc pe toţi foarte mult. Acesta este viitorul nostru (arată spre copiii de pe scenă). Vă iubesc.
World
Music Awards 1996
Michael a mai primit câteva premii în acea seară: pentru cel mai
bine vândut album din istorie, a primit titul de Cel mai bine vândut artist
american şi Cel mai bine vândut artist masculin. Un alt premiu special din acea
seară i l-a oferit Diana Ross care a performat un colaj de melodii alese dintre
succesele sale. În timpul piesei Ain’t No
Mountain High Enough, ea a părăsit scena şi s-a îndreptat spre audienţă.
Prima sa oprire a fost în poala, cândva, tânărului său preotejat. Michael a
fost extrem de jenat de atenţia care i s-a acordat şi şi-a ascuns faţa în timp
ce se îmbrăţişau. Prestaţia Dianei a fost ovaţionată cu aplauze în picioare,
Michael fiind primul care s-a ridicat.
World
Music Awards 1996 (Diana Ross)
Dacă Michael şi-a dorit cu disperare să devină tată şi a
intenţionat să-şi întemeieze o familie alături de Lisa cât de curând posibil,
Lisa s-a concentrat pe încercarea de a-l salva de demonii săi. În faţa
rezistenţei lui, Lisa a dat greş. Drept urmare, tensiunile dintre ei au crescut
şi curând abia îşi mai vorbeau unul altuia. Cum Lisa Marie nu s-a arătat
interesată să-şi clădească o familie alături de Michael, mariajul lor s-a
prăbuşit. În schimb, a apărut altcineva în viaţa lui, dornică să-i poarte
copiii. Asistentă medicală la cabinetul doctorului Arnold Klein, Debbie Rowe,
îl cunoştea şi îl admira pe Michael de ani buni. Când el şi-a exprimat
frustrarea faţă de refuzul Lisei de a avea un copil cu el, Debbie s-a oferit
să-i poarte ea copilul. Această turbulenţă în viaţa sa personală este cea care
a contribuit cel mai mult la colapsul său din decembrie 1995. Atunci a aflat că
suferă de atacuri de anxietate din pricina stresului uriaş din viaţa sa.
În timp ce se afla la New York pentru repetiţiile unui concert
special ce urma să fie difuzat pe canalul HBO, intitulat Michael Jackson: One Night Only, Michael s-a prăbuşit brusc pe
scenă. A fost dus de urgenţă la Centrul medical Beth Israel cu tensiune
arterială scăzută şi cu ritm cardiac neregulat. Personalul lui, i-a cerut Lisei
să vină la New York pentru a-i fi alături. La început ea a refuzat, dar până la
urmă a fost de acord să vină măcar pentru a salva aparenţele. Au sfârşit prin a
se certa în urma asaltului venit din partea ei. Katherine Jackson, care a venit
şi ea la New York pentru fiul ei şi oamenii lui Michael nu i-au mai permis
Lisei să-şi vadă soţul a doua zi. Una din persoanele care au fost alături de el
la spital, zilnic, a fost Karen Faye.
În aceeaşi seară, Michael ar fi trebuit să participe la decernarea
Premiilor Billboard Music pentru a-şi ridica premiul Billboard Hot 100
Achievement, care celebra debutul pe locul 1 al piesei You Are Not Alone. Premiul a fost acceptat în numele lui de Tina
Turner. În ianuarie 1996, a primit titlul de Artistul pop favorit la Premiile
American Music. Nu a participat nici la acest eveniment.
Apoi, în februarie a fost onorat la Premiile BRIT cu titlul
Artistul unei Generaţii. A participat în program cu prestaţia piesei Earth Song, care a fost întreruptă de
unul din membri trupei Pulp. Epi Records a amendat acţiunea acestuia,
declarând:
Michael Jackson respectă membrii
trupei Pulp ca artişti dar a fost şocat de comportamentul lor fiindu-i
imposibil să înţeleagă lipsa lor de respect pentru ceilalţi artişti şi
performeri. Principala lui grijă s-a îndreptat spre oamenii care au lucrat cu
el şi a copiilor care nu meritau un astfel de atac. Este întristat, şocat,
supărat şi se simte trădat, dar este foarte mândru că echipa şi-a păstrat
profesionalismul iar spectacolul a continuat în ciuda comportamentului
dezgustător şi laş al celor două persoane care au încercat să-l întrerupă. Deşi
seara s-a încheiat într-o notă tristă, doreşte să mulţumească tuturor fanilor
şi mediei pentru înţelegerea şi suportul lor.
Michael şi-a început prestaţia pe Earth Song îmbrăcat în haine zdrenţuite, iar copiii i s-au alăturat
pe scenă pe la mijlocul piesei. S-a urcat pe platforma mobilă şi s-a prins de
marginea ei ieşind în afară ca de obicei. Şi-a continuat prestaţia impecabil
chiar şi atunci când a fost întrerupt. Intrusul a părăsit scena înainte ca platforma
mobilă să-l readucă pe Michael jos. Odată coborât, şi-a scos hainele zdrenţuite
şi a încheiat piesa îmbrăcat într-o ţinută complet albă.
BRIT
Awards 1996 Performance
Sir Bob Geldof a prezentat Premiul Artistul unei Generaţii,
descriind destinatarul său ca pe copilul
minune al geniului adult. Când cântă
Michael Jackson, o face cu voce de îngeri iar când se mişcă, poţi vedea
divinitatea dansând. Michael a acceptat premiul spunând:
Vă iubesc. Mulţumesc Premiilor
Brit şi lui Sir Bob. Sunt umil în faţa acestui premiu, cu atât mai important,
pentru că vine din partea minunatei mele familii din Marea Britanie. Mi-aţi
oferit atât de multă dragoste, loialitate şi suport pe parcursul întregii mele
cariere. Un mulţumesc special lui Paul Russell. Vă iubesc pe toţi şi în mod
special îmi iubesc toţi fanii. Vă mulţumesc.
Artist
of a Generation / BRIT Awards 1996
Cum Michael şi Lisa nu au reuşit nici o reconciliere, iar ea a
fost forţată să renunţe la eforturile de a-l salva de el însuşi, în cele din
urmă, în ianuarie 1996, Lisa a intentat procesul de divorţ. Nu a avut loc nici
o luptă financiară. Nu a cerut decât restabilirea numelui său de fată şi
Michael să suporte taxele legale. Finalul mariajului lor de doar 20 de luni a
dat apă la moara mediatică, care l-a privit de la bun început ca pe unul de
convenienţă. Scurta lor uniune a fost supusă atenţiei în mod frecvent de
mass-media care a vut grijă să o prezinte de fiecare dată cu scepticism - imaginea
unui mariaj între celebrităţi, cunoscute pentru longevitatea lor,
finalizându-se după aproape un an şi jumătate. Următorul mariaj al Lisei, cu
actorul Nicholas Cage, a durat chiar mai puţin de 16 săptămâni. Lisa şi Michael
au rămas însă prieteni mai departe. Unii au spus că Lisa a încercat să reintre
în viaţa lui Michael mai târziu şi chiar şi mai târziu, când Michael a încercat
să dea de ea. Amândoi şi-au purtat de grijă.
Pentru promovarea noului album, Michael a pornit la drum cu
turneul HIStory, pe parcursul căruia a performat în faţa unei audienţe masive
de-a lungul Asiei, Europei, Australiei şi pentru prima dată, în Africa de Sud.
Din păcate, au fost programate doar două concerte în Statele Unite, în
Honolulu/Hawaii, unde a devenit primul artist care a vândut întregul spectacol
de pe Stadionul Aloha. În rest, şi-a privat fanii din Statele Unite de
posibilitatea de a-i vedea vreunul din concerte. Nici unul dintre concertele
turneului HIStory nu a fost vreodată lansat comercial, deşi există o mulţime de
înregistrări disponibile. A fost plănuită o lansare comercială, dar Michael nu
a fost mulţumit de performanţa sa din acel concert, drept urmare, lansarea
respectivă a fost anulată.
Spectacolul din 1 septembrie 1997 de la Ostend/Belgia a fost
reprogramat din pricina morţii subite a Prinţesei Diana. Pentru concertul din 3
septembrie a fost adăugată piesa Smile,
în onoarea prinţesei. La anunţul tragicei dispariţii, Michael a făcut
următoarea declaraţie în presă:
Pierderea prematură a Dianei,
Prinţesa de Wales, este cea mai mare tragedie a mileniului. A fost o prietenă a
întregii lumi. Ca unul care a fost supus unei atente analize în cea mai mare
parte a vieţii mele, îmi asum toată responsabilitatea atunci când spun că sunt
oripilat de faptul că paparazzi sunt susţinuţi de comportamentul animalic al
presei de scandal şi se fac acceptaţi de public. Acest lucru este absolut
nejustificat într-o societate civilizată. Dacă acceptul lumii faţă de această
practică va continua, va accelera magnitudinea unor astfel de tragedii.
În septembrie, Michael a participat la ceremonia funerală ţinută
pentru prinţesă la Biserica Episcopală St. James din Los Angeles. De asemenea,
şi-a oferit piesa Gone Too Soon,
pentru realizarea unui disc, ca tribut adus Prinţesei.
Printre cei care au lucrat cu Michael la turneul HIStory, s-au
numărat foarte multe nume familiare din turneele precedente, Bad şi Dangerous,
parte dintre acestea regăsindu-se şi în spectacolele pentru turneul This Is It.
Kenny Ortega a lucrat pe scenă şi la proiectarea spectacolelor, Michael a
semnat coregrafia spectacolelor alături de Travis Payne şi LeVelle Smith.
Cântăreţii Kevin Dorsey, Dorian Holley şi Darryl Phinnesse au revenit pentru a
pleca în turneu cu Michael Jackson. Bateristul Jonathan Moffett s-a alăturat
din nou trupei lui Michael, la fel şi chitarista Jennifer Batten. În spatele
scenei, Dennis Tompkins şi Michael Bush au conceput toate costumele lui Michael
iar Karen Faye a continuat să fie hair stilistul personal şi make-up artistul
său. Ulterior s-a aflat că în acest turneu Michael a fost însoţit şi de un
anestezist, care avea grijă “să-l adoarmă” noaptea şi “să-l trezească”
dimineaţa, deoarece suferea de mult timp de insomnie.
14
septembrie 1996, HIStory World Tour Live în Bucureşti
Concertele s-au deschis cu Michael aterizând pe scenă cu o navă
spaţială. Personajul său îşi face apariţia într-un costum auriu din cap până în
picioare, cu cască pe cap, armura şi protecţii pe picioare. Casca şi arumura de
pe piept sunt îndepărtate, dezvăluind în realitate starul spectacolului. Stă
nemişcat câteva secunde înainte de a plonja cu piesa Scream. Imediat urmează They
Don’t Care About Us cu câteva acorduri din HIStory mixate şi o coregrafie care va fi revăzută şi în This Is
It.
Protecţiile picioarelor sunt îndepărtate şi ele înainte de piesele
In The Closet şi Wanna Be Startin’ Somethin’. Pentru a menţine starea piesei Stranger In Moscow a fost adoptată o
pezentare relativ modestă. Sacoul în dungi fine, fedora albă şi jambierele au
marcat prestaţia pe Smooth Criminal,
iar Michael a performat coregrafia scurt metrajului impecabil, inclusiv
mişcarea sa de marcă (sau “patentată”), “aplecarea Smooth Criminal”.
Pentru piesa You Are Not
Alone, Michael a purtat o cămaşă neagră din dantelă şi a susţinut nota
lungă de la final la perfecţie. Norocoasa aleasă din rândul audienţei pentru a
i se alătura pe scenă, a împărţit un dans lent cu Michael care a îngenunchat în
faţa ei înainte de finalul acestui moment.
Pentru piesa The Way You
Make Me Feel, Michael a purtat cămaşa albastră atât de familiară şi
cordonul alb pe post de centură, pentru a dansa în jurul fetei care traversa
scena prin faţa lui. Coregrafia preluată din scurt metrajul piesei este la fel
de încântătoare ca întotdeauna. La fel ca în turneul Dangerous, Michael a
oferit seria cântece de modă veche
adunate în potpuriul Motown ce include I
Want You Back, The Love You Save şi I’ll
Be There.
Piesa Billie Jean a
debutat cu un efect tehnic superb care va fi utilizat şi mai târziu cu ocazia
aniversării celor 30 de ani de carieră şi care a fost plănuit şi pentru This Is
It. Îmbrăcat în pantaloni negri, şosete albe strălucitoare şi tricou alb,
Michael a intrat încet dintr-o parte a scenei cu o valiză în mână. Paşii îi
erau accentuaţi cu câte o bătaie de tobă. A aşezat valiza pe un scaun, a deschis-o
cu nonşalanţă şi a scos din ea jacheta neagră strălucitoare, pe care a
îmbrăcat-o. Următorul articol extras a fost mănuşa albă, pe care şi-a pus-o pe
mână. Cea din urmă a fost pălăria neagră. Audienţa a înnebunit, recunoscând din
simpla costumaţia ce piesă avea să urmeze. Absolut totul în perfomanţele sale
părea să fie excepţional, dar într-un anumit fel, Billie Jean părea să fie cea mai strălucită.
Zombii i s-au alăturat pe scenă pentru Thriller, piesă pentru care Michael a purtat o versiune în alb şi
negru a popularei jachete Thriller. La finalul cântecului, Michael este închis
într-un sicriu, prin care este trecut un perete de cuie şi apoi este incendiat.
Michael dispare. Apare câteva secunde mai târziu purtând jacheta Beat It, pe o
platformă mobilă care se ridică şi pivotează deasupra mulţimii. Patru dintre
dansatori i se alătură, când revine pe scenă pentru a recrea coregrafia video
clipului Beat It. La final, Michael
şi-a scos jacheta dând cu ea de pământ de parcă era cuprinsă de flăcări.
Finalul a fost plin de sărituri şi piruete, debordând de energie.
Apoi a oferit două perle niciodată ascultate live în Statele
Unite, versiunile scurte ale pieselor Come
Together şi D.S., în care
dansatorii săi performează în fundal purtând măşti de gaze. Nici acum nu se
aude în pronunţia sa - “Dom Sheldon”.
Michael şi dansatorii săi îmbracă costume negre şi îşi pun cravate pentru piesa
Dangerous pe o coregrafie ce va fi
văzută în câteva spectacole speciale şi de premiere din Statele Unite. Din nou
au fost incluse câteva secvenţe din Smooth
Criminal.
Protecţiile pentru picioare au apărut din nou, alături de cămaşa
albă lăsată în bătaia vântului pentru piesa Black
Or White. La finalul piesei, Michael este prevenit de unul din
administratorii de scenă asupra boxelor aflate deasupra capului său şi a
pericolului de supraîncălzire a acestora. Michael nu a luat în seamă
avertismentul, continuând să cânte. Desigur, boxele s-au supraîncălzit, au luat
foc şi s-au prăbuşit pe scenă într-un efect minunat. Au început să se audă
sirene şi lumini de avertisment străbăteau scena în vreme ce era curăţată de
resturi. Această devastare a constituit fundalul pregătitor pentru următoarea
piesă – Earth Song. Michael se urcă
pe platforma mobilă pentru un alt raid deasupra audienţei. În concertul de la
Seoul/Koreea de Sud, braţul platformei a atins lungimea neautorizată. Un fan a
sărit pe platformă, în afara barelor de protecţie, pentru o plimbare alături de
Michael. Fără să rateze măcar o notă, Michael a continuat să cânte, în timp ce
îl ţinea strâns de talie pe tânărul necugetat. Când platforma a revenit pe
scenă, tânărul a trebuit să fie ţinut de bodyguards-i. Din fericire, nimeni nu
a fost rănit.
Octombrie
1996, Earth Song – HWT Live în Seoul/Koreea
Dar acest eveniment nu a fost şi singurul în care Michael a stat
faţă în faţă cu pericolul în timpul unei prestaţii. În timpul unei performanţe
din 1999 în Germania, când se afla pe o platformă înălţată, aceasta a început
să cadă din pricina cablurilor care nu au fost ancorate cum trebuie. Michael
şi-a continuat cântecul şi a sărit pe platformă înainte ca aceasta să atingă
pământul. Mai târziu, a glumit cu membrii echipei pe seama faptului că în
opinia lui spectacolul trebuie să continue! Cu toate acestea a fost ceva serios.
Spatele i-a fost afectat, lucru care a devenit o problemă cronică şi a solicitat
şi mai multe analgezice.
A urmat piesa Heal The World
pentru care, grupuri de copii au intrat în scenă, înconjurând uriaşul glob
pământesc de la centrul scenei. O jachetă albă, superbă, în stil militar a fost
purtată pentru piesa din finalul concertelor – HIStory. Cu acesta, Michael a rostit Vă iubesc pe toţi!, şi a părăsit scena.
Mai mult de 4,5 milioane de fani au participat la spectacolele din
58 de oraşe din 35 de ţări. HIStory a fost cel mai aglomerat turneu al vremii.
În cele 82 de prestaţii ale sale a încasat 163 de milioane de dolari. În Parcul
Letná din Praga/Cehia, Michael
a performat în faţa a 125.000 de oameni. Pe 29 august 1996, Michael şi-a
sărbătorit cei 39 de ani în faţa a 50.000 de fani de pe Stadionul Parken din
Copenhaga/Danemarca. Pe scenă a fost adus un tort uriaş, cerul a fost aprins de
artificii şi toate dedicate Regelui
Muzicii Pop.
29
august 1996 Stadionul Parken, Copenhaga/Danemarca
Ca de obicei, unele dintre concerte au fost de binefacere.
Încasările concertului din octombrie, din Tunisa au fost donate Fundaţiei
Solidarităţii Naţionale, o fundaţie de caritate dedicată celor săraci. Unul din
concertele de la München/Germania, a fost unul de binefacere pentru Fundaţia
Copiilor ‘Nelson Mandela’, Crucii Roşii şi UNESCO.
Pe 16 noiembrie 1996 când turneul HIStory se afla în Australia,
Michael s-a căsătorit cu Debbie Rowe. Divorţul lui de Lisa Marie se finalizase
cu o lună înainte. Debbie era deja însărcinată în luna a cincea cu primul lor
copil. Conform lui J. Randy Taraborrelli, ei nu plănuiseră să încununeze
înţelegerea lor cu o căsătorie, dar datorită insistenţelor lui Katherine – nu
puteau aduce pe lume copii dacă nu erau căsătoriţi – cei doi au fost convinşi
să se căsătorească. Bob Jones a fost o altă persoană care a insistat asupra
deciziei lui Michael de a se căsători cu Debbie, ca urmare a eforturilor de a-l
împăca pe Prinţul saudit Bin Talal Bin Abdulayiy Al Saud Alwaleed în vederea
încheierii unei afaceri pentru tematica unor parcuri de distracţie şi alte
asocieri. Frank Cascio a fost ecoul acestei noţiuni, spunând că mariajul a fost
un efort de a menţine relaţia sa cu Prinţul.
Debbie nu a locuit niciodată la Neverland cu Michael, alimentând
speculaţia, care a persistat pentru totdeauna, referitoare la concepţia
copiilor şi dacă Michael era tatăl lor biologic, dat fiind că aveau pielea albă
şi părul deschis. Oricum, asta a fost cea de a doua încercare a lor de a avea
un copil împreună. Debbie a pierdut o sarcină la începutul anului. Şi orice
înţelegere au făcut, aceasta nu a fost dezvăluită.
După ce a performat în faţa a 40.000 de fani pe Terenul de Crichet
din Sydney şi după ce a participat la petrecerea de după concert, Michael s-a
întâlnit cu Debbie în apartamentul lor prezidenţial de la Hotel Park. Mirele s-a
aşezat la un pian uriaş şi a cântat Marşul de Nuntă în vreme ce Debbie îşi
făcea intrarea pentru a deveni următoarea şi ultima doamnă Michael Jackson.
Înţelegerea între cei doi s-a făcut după ce martorii au fost rugaţi: Vă rugăm să ne respectaţi intimitatea şi să
ne lăsaţi să ne bucurăm de acest moment minunat. De asemenea şi pentru
Debbie aceasta a fost cea de a doua căsătorie. Ea a mai fost căsătorită cu un
profesor, Richard Edelman, în 1982. Mariajul lor s-a sfârşit în 1988.
Chiar cu câteva zile mai devreme, music-alul Sisterella, a cărui co-producţie este semnată de Michael Jackson, a
câştigat opt premii NAACP Theatre. Spectacolul, versiunea afro-americană a Cinderell-ei (Cenuşăresei), a
înregistrat un mare succes. În 2011 s-a anunţat că fiul lui Tito, TJ, ar prelua
rolul Prinţului Jean Luc în producţia de scenă, deşi acesta a fost scris pentru
unchiul său, Michael.
Dar nu toate premiile la care a fost nominalizat Michael au fost
şi de onoare. În 1996, a fost nominalizat pentru Premiul “Mere Acre” fiind
catalogat ca cea mai ne-cooperantă
persoană (din industria de divertisment) a anului. Premiul i-a fost oferit
de Clubul de presă al femeilor de la Hollywood, exact grupul “favorit” al lui
Michael – media. Michael le-a trimis o notă explicând într-un stil umoristic,
de ce nu poate participa la ceremonia decernării respectivelor premii: Regret că nu pot fi acolo personal, pentru
că mă aflu în Japonia, cu turneul mondial HISTory şi sunt gazdă a petrecerii de
sărbători pentru angajaţii revistei Star. Vă mulţumesc foarte mult pentru acest
premiu şi vă urez tutror Sărbători fericite! Vă iubesc.
Următorul lansat după HIStory
a fost Blood On The Dance Floor: History
In The Mix, pe 20 mai 1997. Albumul include câteva succese remixate de pe
albumul HIStory şi cinci piese noi.
Albumul a stabilit un alt record de vânzări, de data aceasta la categoria
albume remixate, cu circa 6 milioane de exemplare vândute. Scurt metrajul
asociat piesei Blood On The Dance Floor,
ni-l prezintă pe Michael cu un nou look, sportiv şi frecventând un club de
dans. Este îmbrăcat în pantaloni de piele şi sacou de culoare roşu aprins,
poartă bijuterii de aur iar părul îi este împletit într-un spic lung, pe spate.
Mişcându-se în jurul dansatoarei de pe masă, el îşi exprimă prin cântec
neîncrederea sa în femei:
Susie got your number
And Susie ain’t your friend
Look who took you under
With seven inches in
Blood is on the dance floor
Blood is on the knife
Susie’s got your number
And Susie says its right
|
Susie te-a citit
şi nu îţi e prietenă
iată cine te-a surprins
cu şapte inci înfipţi...
Sângele e pe ringul de dans
sângele e pe cuţit
Susie te-a citit
şi îşi cere dreptul
|
Piesa, dacă o luăm adlitteram, ne prezintă tipul de femeie Dirty Diana complotând pentru a-l seduce
ca apoi să-l înjunghie. Piesa a fost înregistrată în timpul sesiunilor pentru
albumul Dangerous dar nu s-a potrivit
pentru produsul final. Extrasul pe single a atins nemeritatul loc 42 în topul Billboard Hot 100 din Statele Unite dar
a devenit succesul numărul 1 în cele mai multe ţări din lume, inclusiv în Marea
Britanie.
O altă piesă de pe acest album, Morphine, ridică unele semne de întrebare, dacă compozitoul său
şi-a finalizat perioada de refacere cu succes. Versurile, Demerol, Demerol, oh God, he’s taking Demerol (demerol, demerol, oh
Doamne, a luat demerol) au fost interpretate de o parte a mediei ca
prevestindu-i moartea. Dincolo de faptul că tematica aleasă nu este una de
rezistenţă, piesa este bună şi se apropie de genul hard rock mai mult ca
oricare dintre piesele sale. De reţinut, Michael este creditat ca interpretând
una dintre piese la chitară. Aparenta sa preferinţă pentru Demerol combinată cu
prezenţa unui anestezist pe parcursul călătoriei cu turneul HIStory, care “îl
adormea” noaptea în efortul de a-i furniza câteva ore de somn, sublinia clar
faptul că perioada sa de refacere după abuzul de medicamente nu s-a încheiat cu
succes.
Piesa Superfly Sister
este una imprevizibilă care furnizează mai mult umor cu fiecare audiţie şi este
plină de referinţe aparent autobiografice. Uniunea LaToyei cu managerul său,
Jack Gordon, pare a fi inspiraţia pentru versurile Sister’s married to a hood, sayin’ that she’s got it good (Sora s-a
măritat cu o glugă, spunând că a luat-o să-i fie bine), la fel cum pare că
face un comentariu faţă de viaţa iresponsabilă pe care a văzut că o au fraţii
lui: Mother’s preachin’ Abraham, brothers
they don’t give a damn (Mama îl predică pe Avraam, iar fraţii nu dau doi bani
pe asta). Ghosts şi Is It Scary rotunjesc grupul de piese
noi de pe album, restul fiind piese extrase de pe albumul HIStory şi remixate.
Odată cu lansarea albumului Blood
On The Dance Floor a avut loc şi premiera Ghosts, scurt metrajul care a rulat în cele mai selecte
cinematografe. Cu un scenariu desprins din genul horror scris de Michael
Jackson cu participarea în poziţie de co-autor a maestrului Stephen King, scurt
metrajul se deschide cu urarea de bun venit în “Normal Valley” (Valea Normală).
Oamenii din oraş conduşi de un tip alb, de vârstă mijlocie şi supraponderal -
liderul, având torţe în mâini, se îndreaptă spre casa din Normal Valley.
Michael, portretizându-l pe Maestro, este proprietarul casei ţintă. Liderul cel
supraponderal îi aduce la cunoştinţă că dorinţa tuturor este să părăsească oraşul,
din pricină că ar fi un ciudat. Michael îl provoacă la un joc şi cel care se va
înspăimânta primul, acela urma să părăsească oraşul. Efectele speciale şi
machiajul sunt excepţionale, la care se adaugă un număr măreţ de dans pe piesa 2 Bad cu câţiva dansatori fioroşi pe
fundal, reminiscenţe provenite dintr-un alt scurt metraj de proporţii. Michael
se transformă într-un schelet (cu şosete albe şi mocasini negri) dansând pe Is It Scary. Zombii îl înconjoară pe liderul
supraponderal iar Michael reintră în trup uman şi se alătură celorlalţi în
dansul Fantomelor într-o scenă chiar
comică. Pe derularea creditului de la final, ne sunt prezentate câteva secvenţe
cu Michael în scaunul de la machiaj. Rutinele de dans au fost coregrafiate de
LaVelle Smith, Travis Payne, Michael Jackson şi Barry Lather.
Ghost – din culise
Michael a participat la premiera scurt metrajului Ghosts de la Festivalul de film de la
Cannes, din 8 mai 1997. Scurt metrajul a primit Premiul Bob Fosse pentru cea
mai bună coregrafie. Cu o durată de 40 de minute, Ghosts este listat în Cartea Recordurilor ca cel mai lung scurt
metraj muzical.
În februarie 1997, Michael a susţinut un tribut la aniversarea
dragei sale prietene, Elizabeth Taylor, cântând Elizabeth, I Love You, un cântec pe care l-a compus pentru
programul special La Mulţi Ani Elizabeth:
Celebrarea unei vieţi. Vorbind de celebrarea unei vieţi, în aceeaşi lună,
în sfârşit, Michael a devenit tată.
(va urma)
[1]
Anti-Defamation League (ADL) este o organizaţie internaţională
non-guvernamentală fondată în Statele Unite, care se auto-descrie ca fiind
"Premierul civil al naţiunii” sau “Agenţia relaţiilor umane" şi afirmând
că "luptă împotriva antisemitismului şi a tuturor formelor de bigotism,
apără idealurile democratice şi protejează drepturile civile ale tuturor oamenilor"
prin informaţie, educaţie şi legislaţie.
[2]
Jew - Jidan(sens peiorativ dat membrilor etniei evreieşti)
[3]
Kike (Jidan) – termen injurios, dispreţuitor folosit pentru a desemna o
persoană a etniei evreieşti sau a urmaşilor acestora, extrem de denigrant şi
jignitor. Utilizarea acestui termen este o adevărată ofensă adusă persoanei respective.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu