Capitolul 24 - “Keep The Faith”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

Traducere şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.

*

Capitolul 24

“Keep The Faith”

Gen Ballard, Siedah Garrett, Michael Jackson

Lift up your head And show the world you got pride Go for what you want Don’t let ‘em get into your way You can be a winner If you keep the faith

Ridică-ţi capul şi arată lumii că ai mândrie luptă pentru ceea ce vrei şi nu-i lăsa să-ţi stea în cale Poţi fi învingător Dacă îţi păstrezi credinţa

După închiderea cazului, Michael Jackson a avut şi mai multe bătălii pe frontul legal dar, cel mai important, s-a focusat pe cariera şi viaţa lui personală. În februarie a participat la un concert al celor de la Fifth Dimension şi Temptations susţinut la Hotel Sheraton din Las Vegas împreună cu Lisa Marie Presley cu care a început să se întâlnească. Regele Muzicii Pop şi fiica Regelui Rock and Roll-ului au stat în zona destinată VIP-urilor, destul de aproape unul de altul, pentru a desemna “Rândul Regal”.

Michael a primit în continuare sprijin pe multe fronturi. Pe 5 februarie 1994, ediţia revistei Billboard a evidenţiat suportul pe care l-a primit Jackson din partea industriei muzicale. Poziţia Sony s-a situat printre primele declaraţii de sprijin. Albumul Greatest Hits a fost amânat acum pentru un timp nelimitat în favoarea unui album nou în întregime. Proprietarii lanţurilor de magazine de profil au declarat că vânzările albumelor lui Michael Jackson au crescut. Posturi de radio, proprietari de magazine şi persoane din interiorul industriei şi-au dat seama că în continuare, cariera lui Michael Jackson se afla pe un trend ascendent.

După victoria repurtată în recentul proces privind drepturile de autor pentru piesele Thriller, The Girl Is Mine şi We Are The World, în februarie a început un proces similar deschis la Curtea districtuală din Denver / Colorado. Crystal Cartier l-a dat în judecată pe Michael cerând 40 de milioane de dolari şi petinzând că el i-ar fi piratat piesa Dangerous, pe care ar fi compus-o ea. Cartier a spus că a compus această piesă în anul 1985 şi a înregistrat-o în octombrie 1990. Ea a susţinut că ar fi expediat 25 de copii ale versiunii sale către companiile de înregistrare şi l-a acuzat pe Michael Jackson, MJJ Productions, Sony Music Entertainment şi Epic Records că ar fi violat legile drepturile de autor şi a mărcii înregistrate.

Luni, 14 februarie 1994 fanii aşteptau afară, la tribunalul din Denver pentru a-l vedea pe Michael Jackson, nevoit să vină aici pentru a depune mărturie şi a-şi apăra munca în acest proces. În mărturia sa, Michael a descris tehnicile folosite de el la realizarea pieselor şi a relatat cam cât timp îi ia să le compună. A mărturisit că a început să compună muzică pe la vârsta de 7 ani iar prima sa compoziţie a fost publicată când avea 15 ani. Până acum a compus câteva sute  de cântece, a declarat el.

Michael a mărturisit că inspiraţia sa pentru piesa Dangerous a fost Street Walker la a cărei linie de bază a adăugat câteva acorduri. A făcut o demonstraţie a felului cum sună linia de bază a piesei Street Walker şi apoi a demonstrat cum a compus melodia vocal, intonând părţi muzicale din Dangerous. A descris cum a creat linia melodică folosindu-se de alt cântec pe care l-a compus, pentru exemplificare: Când am compus ‘Billie Jean’ mă aflam în maşină şi am început tot cu linia melodică principală - basul, care sună aşa (a fredonat linia de bază a piesei Billie Jean), iar pe fundalul ei au venit şi acordurile, efectele (şi a fredonat din nou) şi apoi melodia:

She was more like a beauty queen  from a movie scene I said don’t mind, But do you mean I am the one…

Părea o regină a frumuseţii dintr-o scenă de film i-am spus: Nu te supăra, dar ce vrei să spui cu “eu sunt acela…”

Apoi au venit versurile, liniile celorlalte instrumente, accentele, au venit toate o dată, în acelaşi timp, ca un dar aşezat acolo în minte.

Michael a mărturisit că nu a auzit niciodată versiunea piesei lui Cartier şi că el are o politică strictă în privinţa acceptării înregistrărilor nesolicitate, Nu primesc înregistrări nesolicitate. Când faci acest lucru ajungi ca în situaţia de faţă. El a spus că nu acceptă decât piese ale compozitorilor bine cunoscuţi cu un portofoliu de succes, amintindu-i pe Rod Temperton şi pe Stevie Wonder ca exemple. După trei ore şi jumătate de deliberări, juraţii s-au pronunţat în favoarea lui Michael Jackson, ca fiind creatorul piesei Dangerous.

Imediat după finalizarea acestui caz, publicul a comandat copii după ultimele „lansări” ale lui Michael, respectiv mărturia sa în acest proces! Curtea districtuală din Denver a fost inundată de cereri pentru cele 50 de minute înregistrate cu mărturia lui Michael în care el fredonează porţiuni din piesele Billie Jean şi Dangerous. Aceste casete audio s-au comercializat la preţul de 15$/bucata şi s-au vândut atât de bine, încât unii reporteri au glumit, declarând că înregistrarea va penetra clasamentele muzicale. Fondurile provenite din vânzarea acestei casete au fost depuse în Trezoreria Statelor Unite.

1994 – declaraţia completă în procesul privind

drepturile de autor asupra piesei Dangerous

Între timp, investigaţia penală îşi continua lupta. Hotărât să nu permită acordului de încheiere a procesului civil să împiedice investigaţia penală, marele juriu a fost chemat în Santa Barbara să asculte mărturiile a peste 20 de persoane. Pentru a fi justificate acuzaţiile penale, trebuia ca 12 dintre cei 19 juraţi să fie convinşi că Michael a avut un comportament necorespunzător. Printre cei chemaţi să depună mărturie înaintea marelui juriu s-au numărat: Miko Brando care  a lucrat pentru MJJ Productions şi era un prieten apropiat lui Michael, Norma Staikos – directorul executiv de la MJJ Productions, James DeBarge – fostul soţ al lui Janet Jackson care a locuit la Hayvenhurst în timpul celor patru ani de mariaj, şoferul Gary Hearne, Joy Robson – mama prietenului lui Michael, Wade Robson şi Anthony Pellicano. Acesta din urmă a răspuns la întrebări timp de trei ore în efortul marelui juriu de a stabili dacă a obstrucţionat justiţia, dacă a modificat dovezile sau dacă a influenţat martorii.

Marea bombă a anchetei a fost faptul că procurorii au chemat-o pe Katherine Jackson pentru a depune mărturie împotriva fiului ei. Ea a fost însoţită de Randy. S-a relatat că a fost chestionată despre înfăţişarea lui Michael pentru a se stabili dacă şi-a modificat înfăţişarea, aşa încât aceasta să nu se potrivească descrierii furnizate de acuzatorul său. Când au terminat cu mărturia ei, care a durat timp de peste o oră, ea a refuzat să răspundă întrebărilor reporterilor, dar a făcut următoarea declaraţie: Aş dori să spun următorul lucru: şi înainte să vin aici şi acum, după ce am depus mărturia, am fost şi sunt la fel de sigură de nevinovăţia fiului meu. Faptul că mama a fost citată să depună mărturie împotriva propriului fiu, a fost un aspect extrem de neobişnuit şi care l-a înfuriat pe avocatul Katherinei, Richard Steingard, pe avocaţii lui Michael şi cel mai tare dintre toţi, pe Michael însuşi. Steingard a declarat presei:

Încercarea unui procuror de a se folosi de mamă împotriva fiului ei, de un părinte împotriva copilului său este complet inadecvată, cu atât mai mult în acest caz pe parcursul căruia doamna Jackson a denunţat acuzaţiile în mod repetat şi public şi a insistat că fiul ei este nevinovat.

… Cred că aici se pune întrebarea dacă nu cumva este vorba de hărţuirea membrilor familiei Jackson în încercarea de a-i destrăma, de a-i persecuta pentru o dorinţă pe care procurorii nu o pot transforma în realitate.

Howard Wietzman s-a arătat în egală măsură de furios şi de frustrat:

… Şi acum pentru a-l umili pe Michael Jackson şi pentru a-l hărţui pe el şi familia lui prin citarea mamei sale, pentru noi, pare a fi culmea infamiei de care dau dovadă aceşti procurori în încercarea lor de a-l îngropa pe Michael.

… dacă ar fi fost oricine altcineva cu excepţia lui Michael Jackson, nu s-ar fi preocupat să ne cheltuiască banii, nouă, plătitorilor de taxe, aruncând cu ei pentru o astfel de încercare de a crea ceva ce nu există.

… În toţi anii mei de experienţă, nu am văzut niciodată ca mama să ajungă ţintă a unei investigaţii şi să fie chemată în faţa marelui juriu pentru a depune mărturie împotriva fiului său. Este cel mai josnic lucru. Atinge limitele hărţuirii.

Ordinul prin care Katherine trebuia să depună mărturie în faţa marelui juriu se pare că l-a înfuriat şi l-a rănit pe Michael mai mult ca oricine. Imediat, el a făcut o declaraţie publică condamnând Biroul Avocatului Districtual din Los Angeles:

Pentru a ţine prima pagina a ştirilor, Biroul Avocatului Districtual din Los Angeles continuă să mă persecute iar acest aspect a luat acum şi mai mare amploare, incluzând şi hărţuirea mamei mele.

Dacă Michael Jackson ar fi fost un om oarecare şi nu un superstar, cu siguranţă, investigaţia nu s-ar fi prelungit pe atâtea luni. Dacă era un oarecare Joe Average, muncitor la turnătoria din Gary/Indiana era puţin probabil ca subiectul să fi fost atât de atent supus examinării, sau să se fi cheltuit sume nedeclarate din banii contribuabililor pentru interogările prietenilor lui, a prietenilor prietenilor lui, a angajaţilor sau a mamei sale, confiscându-i-se înregistrările medicale sau percheziţionându-i-se casele şi trupul. Unii au fost de părere că Michael şi-a cumpărat liniştea cu milioanele sale. Dar se poate argumenta foarte bine şi că se afla în situaţia respectivă tocmai din cauza milioanelor sale, a popularităţii sale cu care până la urmă şi-a cumpărat o atentă şi nejustificată examinare.

Ceremonia decernării premiilor AMA s-a desfăşurat în februarie 1994. Michael Jackson a avut două nominalizări – la categoria Artistul masculin favorit pop/rock şi Artistul masculin favorit R&B/Soul. Premiul pentru Artistul pop masculin a ajuns la Eric Clapton iar cel pentru Artistul R&B a ajuns la Luther Vandross. Michael nu a participat la ceremonie.

Zilele până la înregistrarea spectacolului Jackson Family Honors au fost pline de relatări conflictuale vis-à-vis de cine va participa sau nu, cine va performa sau nu, cui vor fi donate fondurile adunate şi care este scopul acestui program. Spectacolul era proiectat să fie un eveniment anual cu decernări de premii în semn de recunoaştere a eforturilor umanitare. Aceia care erau premiaţi la prima ediţie a spectacolului Jackson Family Honors erau aleşi fără nici un dubiu aşa încât să condiţioneze participarea lui Michael. Elizabeth Taylor se putea număra printre posibilii destinatari ai unui premiu, numărându-se printre prietenii cei mai apropiaţi ai lui Michael şi fiind unul dintre cei mai mari susţinători ai lui. Berry Gordy era cunoscut ca profesorul, prietenul şi figură paternă pentru Michael.

Speculaţiile legate de apariţia LaToyei au ajutat şi ele la umplerea paginilor din ziare şi a timpilor de antenă dedicaţi talk-show-urilor. Marea şi cea mai importantă întrebare era Michael va fi şi el acolo? sau Va performa?. Răspunsurile la aceste întrebări aveau un impact dramatic asupra vânzărilor de bilete şi a reclamelor pe tv. Preţul biletelor era cuprins între 150 şi 1000 de dolari. Pe măsură ce data spectacolului se apropia, presupunerile în ceea ce privea participarea lui Michael oscilau de la o zi la alta. La început s-a raportat că Michael va apărea în spectacol dar nu era sigur dacă va performa. Apoi Jermaine, co-producătorul spectacolului, a spus că Michael va performa alături de fraţii săi şi va avea o prestaţie solo. S-a dovedit că toate astea erau doar ceea ce s-ar fi dorit să se întâmple.

Problema era că incertitudinea faţă de prestaţia lui Michael, a influenţat mult vânzările de bilete. Dacă cele cuprinse între 150 şi 250 de dolari s-au epuizat rapid, cele la preţuri mai ridicate au rămas nevândute. Cu o lună înainte de spectacol, MGM Grand Hotel a primit peste 180.000 de apeluri telefonice în care erau întrebaţi dacă Michael va cânta. Pe măsură ce oamenii aflau că s-ar putea să nu cânte, interesul scădea subit, iar preţul biletelor a început să se reducă considerabil. Cu două zile înainte de spectacol, în măsura în care prestaţia lui Michael sau măcar participarea lui, deveneau tot mai neclare, preţurile biletelor au fost reduse la mai mult de jumătate din preţul iniţial. Nu mai era nici un dubiu pentru cine plăteau oamenii biletele.

În sfârşit, după două amânări şi toată controversa, înregistrarea spectacolului Jackson Family Honors a avut loc pe 19 februarie 1994, la MGM Grand Garden din Las Vegas în faţa unei mulţimi de 15.000 de oameni, care au epuizat în final toate biletele. Spectacolul a fost transmis live în 28 de ţări şi a fost difuzat în Statele Unite pe 22 februarie. După o deschidere în forţă susţinută de Janet pe piesa Alright, spectacolul şi-a pierdut atractivitatea, pe măsură ce devenea tot mai clar că publicul aştepta apariţia Regelui Muzicii Pop.

Printre performerii incluşi în spectacol s-au numărat Celine Dion, Smokey Robinson, Dione Warwick, Gladys Knight, Bruce Hornsby, Another Bad Creation şi comicul Paul Rodriquez. Quincy Jones şi Louis Gossett Jr. au apărut şi ei. Dar abia în momentul în care Smokey Robinson a intrat în scenă pentru a-l prezenta pe Michael, s-a simţit că publicul a primit ceea ce aştepta:

Am deosebita plăcere de a vă prezenta o persoană extraordinar de talentată. Pe cât de mult îi admir calitatea de compozitor, în aceeaşi măsură îl admir şi ca performer şi chiar mai mult pentru latura sa umanitară. Îl cunosc încă de la începuturile sale la Motown şi dacă aş fi ştiut că urma să devină cel mai mare entertainer al lumii, l-aş fi tratat cu ceva mai multă atenţie. Aş dori să-i urăm cu toţii bun venit Regelui Muzicii Pop, domnul Michael Jackson.

Mulţimea a înnebunit în momentul în care Michael a intrat în scenă pentru a-i prezenta premiul lui Berry Gordy. Întreaga audienţă s-a ridicat în picioare. Apoi au început să strige şi mai tare. Şi apoi, şi mai mult. Şi mai tare, în momentul în care Michael a făcut cu mâna, a trimis bezele şi a spus: Vă iubesc!. Părea relaxat şi încrezător, îmbrăcat în jeans negri, cizme şi o jachetă neagră în stil militar cu un motiv floral pe faţă. Arăta sănătos şi fericit, mişcat de dragostea cu care l-au primit fanii săi. Strigătele au continuat în timp ce Michael a început să vorbească şi să le mulţumească fanilor săi: Vă iubesc. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc pentru rugile voastre, vă mulţumesc pentru loialitatea voastră, vă mulţumesc pentru dragostea şi prietenia voastră. Apoi, a vorbit despre influenţa pe care a avut-o Gordy în vieţile lor şi l-a chemat pe mentorul lor în scenă: Doamnelor şi domnilor, un om incredibil, domnul Berry Gordy! Gordy a intrat pe scenă pentru a accepta premiul dar înainte de asta şi-a exprimat dragostea şi sprijinul pentru Michael:

Cum mai zboară timpul. Parcă acum câteva zile erai un puşti de 9 ani, venit la audiţii şi iată-te acum, cel mai mare entertainer al lumii, onorându-mă pe mine cu acest premiu. E minunat. Îţi mulţumesc Michael. Michael, am avut încredere în tine şi când aveai 9 ani, am încredere în tine şi acum şi nu voi înceta niciodată să cred în tine… Sunt atât de emoţionat să stau lângă… nu numai cel mai mare entertainer al lumii, dar şi lângă unul dintre cei mai sensibili oameni care au existat vreodată şi pe care îl consider cea mai minunată realizare a mea….

Mai târziu, Michael a intrat din nou în scenă pentru a prezenta cel de-al doilea premiu al serii, înmânat lui Elizabeth Taylor şi încă o dată publicul a început să ţipe la apariţia lui. El a vorbit în termeni minunaţi despre prietena sa şi despre eforturile ei umanitare neobosite. În discursul său de acceptare, Elizabeth Taylor a direcţionat comentariile sale nu asupra eforturilor ei, ci asupra sprijinului pentru prietenul său, într-o perioadă de suferinţă.

La finalul spectacolului, Michael s-a alăturat pe scenă familiei, pentru piesa If You Only Believe. Membri familiei au intonat câteva versuri ale cântecului. Primele câteva cuvinte din pasajul de patru versuri alocat lui Michael au fost scufundate în ţipetele audienţei. De fapt, Michael ar fi preferat să sară peste întregul spectacol, dar a fost constrâns de Jermaine şi alţi membri ai familiei, care i-au cerut să ia parte la acesta. La final, întregul spectacol, s-a dovedit a fi un dezastru.

1994 – extrase din spectacolul Jackson Family Honors

Gary Smith, de la Smith-Hemion, în calitate de co-producător al spectacolului Jackson Family Honors a deschis un proces împotriva familiei Jackson cerând 2,2 milioane de dolari pentru neplata cheltuielilor aferente echipei şi distribuţiei spectacolului. În locul celor 6 milioane de dolari estimaţi ca profit, proiectul a înregistrat o pierdere estimată la 1,7 milioane de dolari. Jermaine, co-producătorul spectacolului a spus: Încă nu se cunoaşte suma finală a pierderilor, dar intenţinăm să plătim toţi creditorii aşa cum am stabilit, integral.

Procesul a fost îndreptat în mod specific către Jackson Communications Inc., Jackson Jubilee Inc., Transworld International, Ticketmaster – Las Vegas Inc., Ticketmaster of Delaware Valley, Michael Jackson şi fiecare membru al familiei Jackson cu excepţia LaToyei. În ciuda listei interminabile de inculpaţi, plângerea a învinovăţit o singură persoană, pe Michael Jackson, susţinând că familia se baza pe prestaţia lui în spectacol pentru a asigura succesul acestuia: Smith-Hemion se baza pe faptul că acest angajament a determinat şi încheierea acordului de producţie.

Oficialii Disney de la Centrul Epcot al Walt Disney World, abrogând declaraţia pe care au făcut-o în noimebrie 1993, au anunţat în februarie 1994 că au înlocuit filmul Captain EO din parcul tematic Orlando/Florida. Au ţinut să specifice că acest lucru nu se datorează problemelor lui Michael ci că s-a plănuit înlocuirea filmului pentru 18 luni, pentru a menţine o atmosferă proaspătă şi nouă. Nu au comentat de ce aceste lucruri nu au fost menţionate în noiembrie, atunci când au specificat că nu au de gând să înlocuiască filmul. Parcurile Disneyland din California şi din Tokyo au declarat că în cazul lor, Captain EO este în continuare unul dintre cele mai atractive puncte şi ca urmare nu există nici un plan de înlocuire a acestuia în locaţiile respective.

În martie, Licitaţia “Eroii, Legendele şi Superstarurile Rock” de la Hollywood a fost găzduită de Galeria de Artefacte din Beverly Hills. Cel mai mult s-a discutat despre faptul că obiectele care aveau să fie licitate erau notele scrise de mână ale lui Michael Jackson, una dintre acestea conţinând un poem deprimant:

I start to givin’ up Life is an agrivator [sic!], The bills are pillin’ up... This stuff ain’t good for me.

Am început să renunţ Viaţa este necruţătoare Facturile s-au strâns…. Iar lucrurile astea nu sunt pentru mine.

Aceste note ofereau o a doua interpretare, căpătând o semnificaţie reînnoită în lumina recentelor sale necazuri. Primele două versuri apar în piesa Cheater.

            Continuând remarcile de la Oscaruri, difuzate pe 21 martie 1994, Barbara Walters şi-a ţinut interviul său anual special. Unul dintre cei trei intervievaţi ai săi din acest an, a fost Elton John, care a vorbit sincer despre problemele sale de dependenţă şi eforturile lui de a ajuta pe altcineva care avea aceleaşi probleme. El a confirmat încă o dată că l-a pus în legătură pe Michael cu un terapeut:

            Era fragil. Şi ştiu şi din ce motiv a păstrat tăcerea faţă de cantitatea de analgezice care i-a fost prescrisă şi lucruri de-astea. Şi ştiu că nu a fost un caz de fugă, de a părăsi ţara ca o scuză, chiar a avut o problemă reală.

Elton a mai descris şi starea lui Michael atunci când a juns în Marea Britanie:

            Era ca un zombie. Aşa a intrat în ţară, ca un zombie. I-a trebuit ceva să depăşească momentul şi să se întoarcă înapoi la situaţia de haos de acolo. Mi-a fost teamă pentru el.

Elton l-a încurajat pe Michael şi a fost bucuros că presa nu a fost în stare să dea de urma lui, cât timp l-a găzduit.

            În primăvara lui 1994, după ce au avut loc mai mult de trei luni de audieri, s-a anunţat că marele juriu din Santa Barbara s-a desfiinţat, neavând nimic de formulat pentru incriminarea lui Michael Jackson. Avocatul districtual a motivat că marele juriu a fost adunat doar pentru culegerea de informaţii. Avocaţii lui Michael au spus că juriul s-a desfiinţat pentru că nu a existat nimic demn de luat în considerare. Cu toate acestea, tehnic, investigaţiile au rămas deschise în ambele districte.

              Ca o demonstraţie a încrederii pe care o au fanii şi publicul în el, Michael Jackson a fost premiat pentru contribuţia notabilă pe care a oferit-o copiilor. Premiul “Grija pentru Copii” i-a fost înmânat în aprilie, la Center City din New York. Într-un sondaj realizat printre 1.000.000 de copii, cu vârste cuprinse între 8 şi 16 ani din New York, New Jersey şi Connecticut peste 750.000 l-au votat pe Michael Jackson ca persoana căreia îi pasă cel mai mult de copii. Premiul a fost sponsotizat de Body Sculpt, o organizaţie non-profit care încerca să descurajeze copiii să apeleze la droguri, prin sport. Preşedintele “Body Sulpt”, Vincent Ferguson a spus că acuzaţiile folosite împotriva lui Michael Jackson nu l-au influenţat câtuşi de puţin: Şi nu îi influenţează nici pe copii. Michael a fost foarte mândru şi fericit când a acceptat acest premiu. Înconjurat de copii pe scenă, el a dat citire unei declaraţii mulţumindu-le pentru onoarea făcută.

Pentru cea de a doua dată în 1994, Michael a fost inclus pe coperta unei alte reviste – ediţia din iulie 1994 a People Today, a oferit un articol despre viaţa lui Michael şi a făcut referire la acuzaţiile cu care s-a înfruntat. În ediţia respectivă au fost prezentate şi răspunsurile aleatoare la sondajele efectuate printre oamenii obişnuiţi din New York. 19 dintre aceste răspunsuri au fost printate în ediţia respectivă şi nici unul dintre ele nu exprima părerea că Michael ar fi vinovat sau ar fi făcut ceva rău. Oamenii şi-au exprimat convingerea că Michael era adevărata victimă şi că banii au stat la baza acuzaţiilor făcute publice. Persoană după persoană şi-a exprimat încrederea şi admiraţia neştirbită.

Ediţia People Today a explorat şi acuzaţiile împotriva lui şi cauzele probabile ale acestora:

Domnul Jackson ne-a arătat de fiecare dată, odată cu trecerea timpului …. că într-adevăr lui îi pasă! Acest factor luat singular, i-a determinat pe fanii loiali şi pe Observatorii lui Jackson să se îndoiască de aceste acuzaţii. În special acelea care pot fi extrem de profitabile din punct de vedere financiar pentru părţile acuzatoare.

…’Dacă Michael Jackson ERA vinovat, toată această problemă n-ar fi apărut niciodată în media şi în presă’, a spus un investigator principal din New York, ca răspuns la cererea noastră la o opinie. ‘În acest caz ar fi fost înmânată o valiză plină cu bani şi o strângere de mâini, undeva în toaleta vreunui aeroport şi problema ar fi fost rezolvată în linişte şi fără valuri. Dar faptul că tu şi cu mine, toată lumea, am auzit despre acest lucru, pentru mine înseamnă că domnul Jackson este revoltat şi a decis să înfrunte acuzaţiile în mod direct, pe faţă. Numai un om nevinovat ar alege această cale. Mai ales cu atâţia ochi îndreptaţi asupra lui. Sub acest aspect, numai un om nevinovat ar fi atât de revoltat!’

Cu siguranţă Michael nu avea cum să iasă din această situaţie fără a fi puternic afectat de ea. Aflând că oamenii l-au transformat fără ezitare într-un instrument de pe urma căruia puteau obţine profituri, neîncrederea lui în ei s-a intensificat. Din acel moment şi-a afişat dezgustul faţă de orice aluzie privind acuzaţiile, dar a făcut-o cu demnitatea şi puterea unui caracter moral şi integru care ar fi trebuit să-i inspire pe ceilalţi. Şi chiar dacă neîncrederea lui faţă de ceilalţi s-a adâncit, a decis ca această experienţă oribilă să nu-l schimbe cu nimic. Prin urmare, în Evan Chandler şi nu în Jordie, a văzut catalizatorul din spatele acuzaţiilor. Dragostea lui pentru copii, inspiraţia pe care aceştia i-o aduceau şi încrederea în ei, au rămas neschimbate. Din nefericire pentru incredibila lui bunătate şi natura darnică, acest lucru l-a condus într-o situaţie similară, dar cu mult mai serioasă şi mai urâtă. Deocamdată însă, avea să se concentreze pe viaţa şi cariera lui, care trebuiau reaşezate pe făgaşul drept.

(va urma)