2001 TV Guide Interview

TV Guide Interviu

(10 noiembrie 2001)

*

Traducere şi adaptare în L. Română Mihaela A.R.

THE MAN IN THE MIRROR / Omul din oglindă

Mary Murphy şi Jennifer Graham

Atunci când ai fost în industria show-biz-ului timp de 35 de ani – şi ai devenit o legendă vie – ştii cum să-ţi faci intrarea. Cel puţin Michael Jackson ştie.

Regele Muzicii Pop nu îşi face apariţia oriunde, iar prezenţa lui într-o cameră luxoasă la Hotelul Beverly Hills nu este o excepţie. E în întârziere cu două ore. Bodyguard-ul său verifică drumul, aruncă o privire în culise, în dulapuri şi la băi. Apoi stinge luminile. Când în cele din urmă se deschide uşa, din cameră nu apare Jackson, ci doi copii mici: Prince de 4 ani, al cărui păr începe să se deschidă la culoare şi Paris de 3 ani, ale cărei bucle şatene i se rostogolesc pe umeri. În cele din urmă apare şi tatăl lor.

Imaginea lui este omniprezentă – de pe chipul său sculptat, ochii migdalaţi ne privesc cu atenţie ca pe standurile din supermarket. Păşeşte uşor, purtând o tunică militară albastră şi pantaloni negri scurtaţi deasupra gleznei cu şosete albe – semnătura sa de marcă. Şi apoi mai e nasul. Faimosul său nas, care, astăzi, este acoperit de bandaje gri.

„Este o bandă analgezică,” spune el, încet dar relaxat. Pentru alergii.

Cu copiii jucându-se pe podea la picioarele lui, el vorbeşte despre viaţa lui, politicos şi cu un uimitor simţ al echilibrului şi stăpânire de sine. Este un om foarte indignat de presă dar capabil să râdă de el însuşi, ceea ce este cel mai surprinzător lucru la Michael Jackson. La un moment dat chiar chicoteşte de felul cum leşinau femeile la concertele lui, în prezenţa lui.

Şi este încă receptiv. La vârsta de 43 de ani, Jackson se află la o răscruce în cariera lui, încercând să-şi transforme propria imagine de simbol al anilor ’80 într-un jucător pe scena pop actuală. Primul său pas în ascensiunea clasamentului sunt cele două concerte recente la Madison Square Garden, primele sale prestaţii publice în America din ultimii 12 ani. Înregistrările celor două concerte au fost editate într-un program special de două ore pentru televiziune intitulat Michael Jackson: 30th Anniversary Celebration, difuzat marţi, 13 noiembrie (CBS, 9 p.m. ET). Aşteaptă cu nerăbdare reacţia la ultimul său album, Invincible (la momentul presării lui, primul său extras pe single You Rock My World, clasându-se pe locul 10 în clasamentul Hot 100 Billboard, iar scurt metrajul fiind unul dintre cele mai cerute pe MTV). În plus, a compus şi produs o piesă de tipul We Are The World, intitulată What More Can I Give; ale cărei încasări vor veni în sprijinul victimilor atacurilor din 11 septembrie. Şi va avea o scurtă apariţie în următorul film al verii, Men In Black II.

În final cea mai durabilă impresie, Michael Jackson – tatăl, un om profund conectat cu copiii săi şi cu propria copilărie.

TV Guide: Acest program special de televiziune celebrează lunga ta carieră.  Îţi aminteşti când ai păşit prima dată pe scenă?

MJ: Aveam 5 ani. Şi a fost o serbare şcolară. Trebuia să purtăm cămăşi albe şi pantaloni scurţi. Îmi amintesc cum spuneau: Micul Michael Jackson va cânta ‘Climb Every Mountain’. Am cules cele mai multe aplauze. Când m-am întors la locul meu, bunicul şi mama plângeau. Au spus: ‘Nu ne-a venit să credem cât de frumos ai cântat.’ Asta e prima dată când îmi amintesc că am urcat pe o scenă.

TVG: Pentru tine este ceva foarte rar să faci un program special de televiziune.

MJ: Am refuzat atât de multe pentru că pur şi simplu nu-mi place să apar la televiziune. Mă simt stânjenit. Aşa că mai bine susţin un spectacol, deşi nu mă voi uita la el decât după un an sau doi pentru că de fiecare dată sunt dezamăgit de ceva.

TVG: Concertele care au fost filmate pentru acest program special au inclus staruri de talie mare. Acest lucru nu te poate dezamăgi.

MJ: Cel de-al doilea spectacol a fost bun. Cel dintâi a fost însă oribil pentru că, din punct de vedere tehnic, au fost o mulţime de pauze şi de întreruperi între fiecare act artistic. A fost foarte dificil. Publicul aştepta şi aştepta şi tot aştepta.

TVG: Ce simţi atunci când dansezi pe scenă?

MJ: Sunt sclavul ritmului. Sunt ca o paletă. Mă adaptez momentului. Trebuie s-o faci aşa cum simţi, pentru că dacă începi să gândeşti, eşti terminat. Performanţa nu se referă la cum gândeşti, ci la cum simţi.

TVG: Paşii de dans sunt gândiţi?

MJ: Anumiţi paşi sunt stabiliţi împreună cu fraţii mei. Dar atunci când sunt singur, improvizez totul. Nimic nu este plănuit, niciodată. Toate şcolile de dans învaţă acum copiii să numere (paşii) ceea ce este complet greşit.

TVG: Ce părere ai despre trupele actuale de pop, ca N’Sync de exemplu? Te copiază?

MJ: Cred că sunt foarte buni cântăreţi. Îi cunosct foarte bine şi de fiecare dată când ne vedeam cântam şi ne distram. Nu mă deranjează că mă imită. Îl consider un compliment. Fiecare trebuie să înceapă prin a studia pe cineva. Pentru mine au fost James Brown, Sammy Davis Jr., Jackie Wilson, Fred Astaire, Gene Kelly.

TVG:  Despre apariţia specială a lui Marlon Brando. Cum s-a implicat?

MJ: Brando îmi este un bun prieten. Îl cunosc de aproape 20 de ani. Vine la mine acasă destul de des. Îi place să se joace cu copiii. Eu mă joc cu nepoţii lui şi ne place să ne uităm la filme.

TVG: Cu cine îţi mai petreci timpul?

MJ: Cu Elizabeth (Taylor), Brando, Gregory Peck, aceştia îmi sunt prieteni foarte apropiaţi. Deşi sunt cu toţii mult mai în vârstă ca mine sau poate, mult mai “tineri”. Nu am avut niciodată de-a face cu adevărat cu o persoană de aceeaşi vârstă cu mine. Şi cred că acest lucru s-a întâmplat pentru că am debutat în viaţă cântând prin cluburi, încă de la vârsta de 5 ani. Am văzut oameni beţi, care se luau la bătaie şi era dezgustător. Când mi se spune astăzi “Hai să mergem la un club,” răspund “În nici un caz.” Dacă totuşi merg, nu este o petrecere pentru mine – prea multe autografe şi fotografii.

TVG: E adevărat că după un concert ai fost la petrecere la Restaurantul Tavern On The Green?

MJ: Atunci a fost cel mai rău – nu puteam respira din cauza aglomeraţiei din jur.

TVG: Şi ai leşinat?

MJ: Ăsta e un zvon. Pentru a face senzaţie. A fost fabricat (de presă). Ca de obicei. Adoră să-mi facă asta.

TVG: Dar ce s-a întâmplat?

MJ: Nimic. Nu am leşinat. Nici pe-aproape. (Presa) face acest lucru de multă vreme şi este dezgustător. (Se adresează gentil lui Paris, care ţopăie în jurul mesei de cafea.) Paris nu ai voie să faci zgomot. Nu se poate – nu, lovi masa. Reporterii înregistrează pe bandă.

TVG: Liza Minnelli a cântat şi ea la concertul tribut pentru tine. Voi doi păreţi foarte apropiaţi.

MJ: Vorbesc cu Liza săptămânal. Noi doi am venit de pe aceeaşi planetă. Ca şi Elizabeth.

TVG: Şi care este această planetă?

MJ: Se numeşte Anomalia Capricioasă şi se află în Marea Spaţiului. (râde) N-o pot numi. Dar se află dincolo de sistemul nostru solar, cred. Dar e adevărat şi nu se poate să treci cu vederea: oamenii care au crescut ca şi copii-vedete au aceleaşi lucruri în comun. Eşti drăguţ, oamenii te iubesc; apoi ajungi la etapa incomodă când nu mai eşti acceptat. Foarte puţini rezistă tranziţiei la statutul de star-adult. Şi cei mai mulţi se auto-distrug. Şi asta este foarte trist.

TVG: Tu cum ai evitat auto-distrugerea?

MJ: Cred că datorită religiei.

TVG: Încă mai eşti martor al lui Jehova?

MJ: Da. Am ajuns la ceea ce numim pionierat. Asta înseamnă 90 de ore pe lună. Eu nu mai particip la atâtea întruniri acum pentru că sunt prea ocupat. Trebuie să mergi din uşă în uşă. Purtam un costum care mă făcea gras, ochelari cu lentile duble, mustaţă, incisivi de iepure şi o perucă afro. Şi băteam la uşi spunând că suntem Martorii lui Jehova.

TVG: Acest program special este asociat cu lansarea celui de-al şaptelea album solo al tău, Invincible. Acest lucru marchează revenirea ta?

MJ: Nu-l privesc ca pe o revenire. Am făcut câte un album la fiecare patru ani. Doar că, până acum am fost în pauză.

TVG: Pe album apar şi vedetele rap Will Smith şi Jay-Z. Este greu să ni te imaginăm lucrând cu Jay-Z, a cărui imagine este ceva mai dură faţă de a ta.

MJ: A fost tare drăguţ. Şi când te gândeşti că auzi tot felul de poveşti nebuneşti despre unii dintre aceşti rapper-i, e greu de crezut. Eu i-am văzut de fiecare dată foarte prietenoşi. Nişte gentlemen-i adevăraţi.

TVG: Care este mesajul primei piese de pe acest album – Unbreakable?

MJ: Că (eu) sunt invincibil, că am trecut prin toate. Nu mă mai poţi răni. Chiar dacă mă pui la pământ, mă ridic. (Spre Prince, care începe să-şi agite limonada (marca Snapple) pe măsuţa de cafea) Vezi ce gălăgie faci? Trebuie să fii cuminte şi să faci linişte.

TVG: Oamenii te ştiu ca fiind excentric. Faptul că ai crescut în lumina reflectoarelor are de-a face cu acest aspect?

MJ: (zâmbeşte rezervat) Depinde la ce fel de excentricităţi te referi.

TVG: Oamenii îţi spun Wacko (Ciudatul) Jacko.

MJ: Nu este plăcut. Fac acest lucru pentru că sunt invidioşi. Nu am făcut nimic. Am fost în spitale şi în orfelinate şi am dus saci cu jucării. Am cheltuit zeci de mii de dolari. Ce este atât de ciudat în aceste lucruri?

TVG: Din pricina felului în care eşti portretizat în presă, oamenii se întreabă “E un tip ciudat?”

MJ: (exasperat) Am fost în emisiunea lui Oprah Winfrey. Am fost în emisiunea Dianei Sawyer. (Oamenii) M-au văzut. (Presa) este pur şi simplu invidioasă. Şi este exact unul din acele lucruri cu care trebuie să mă deprind.

TVG: Cum adică să te deprinzi?

MJ: Să-l transform în energie pozitivă. Şi să scriu despre el; se află în mişcările mele, în expresia de pe chipul meu. Şi devine parte din mine, o parte din creaţia mea. Şi încerc să nu-i permit să pună stăpânire pe mine. Pentru că dacă permiţi acest lucru, o iei razna.

TVG: Primul tău scurt metraj, pentru cel dintâi extras pe single You Rock My World, are o durată de 15 minute. Cum ţi-a venit ideea acelei tematici cu gangster-i?

MJ: Nu ştiu – ideea a venit pur şi simplu. În Cuba. Într-o seară de vară. Într-un club plin cu acei asasini. Mi-aş fi dorit doar ca (MTV) să difuzeze versiunea lungă. Cea scurtă nu îmi place deloc. Nu este suficient de interesantă.

TVG: Cât de mult te implici în procesul de creaţie al unui scurt metraj?

MJ: Când spui Michael Jackson, oamenii se gândesc întotdeauna la entertainer. Nu se gândesc că mai şi compun piese. Nu încerc să mă laud, dar chiar am compus şi am regizat o mulţime dintre ele. Nu cred că artiştii mai tineri cunosc aceste lucruri, care poate i-ar inspira.

TVG: Când ai realizat acest scurt metraj ai gândit ceva de genul: “Vreau ca ăsta să fie la fel de bun ca şi ‘Thriller’”?

MJ: Nu, pentru că ştiu că nu am timpul necesar să fac aşa ceva. Mai sunt şi altele care vin şi care vor fi mai bune.

TVG: Le dai voie copiilor tăi să se uite la MTV?

MJ: De la o anumită vârstă le voi da voie, dar nu acum. Când vor avea 15 sau 16 ani.

TVG: Tu te uiţi la televizor?

MJ: Îmi place PBS[1], Discovery Channel, seria The Simpsons. Îmi place seria Sesame Street. Aş putea să o urmăresc ore întregi. Dar favoritul meu este sitcom-ul Malcolm in the Middle. Îmi aminteşte atât de mult de (fraţii mei şi de mine) când eram copii.

TVG: Cu care personaj te identifici?

MJ: Cu Malcolm. În principal pentru că încearcă să se integreze în societate şi nu reuşeşte – ca şi E.T. sau Bambi, nu se poate adapta concepţiilor celorlalţi oameni. Iar eu am simţit acest lucru de nenumărate ori. Odată ce cobor de pe scenă, mă simt incomod, de parcă nu aceasta este locul unde ar trebui să mă aflu.

TVG: Care dintre copiii tăi îţi seamănă cel mai bine?

MJ: Amândoi, dar în feluri diferite. Lui Prince îi place să şicaneze, dar până la punctul în care ai vrea să-l tragi de păr. Eu îmi şicanam surorile tot timpul.

TVG: Şi Paris?

MJ: Ea e cea dură.

TVG: Ce face mama lor, Debbie Rowe? (fosta asistentă, căsătorită cu Jackson din 1996 până în 1999. Jackson a fost căsătorit cu prima sa soţie, Lisa Marie Presley, din 1994 până în 1996)

MJ: Am auzit că e bine, e în regulă. Paris este puternică ca Debbie.

TVG: În ceea ce priveşte latura ta materială, circulă nişte zvonuri că ai fi falit şi că de aceea ai ridicat atât de sus preţul la biletele pentru cele două concerte.

MJ: Ăsta este gunoi de tabloid. Ei fabrică astfel de lucruri. Sunt în căutare de ceva care să le vândă ziarul.

TVG: Cu starea în care se află acum lumea, probabil că îţi faci griji pentru copii. Ai fost în New York atunci când au avut loc atacurile teroriste, nu-i aşa?

MJ: Da, am primit un telefon de peste hotare, din care am aflat că America este atacată. Am întrebat “Despre ce vorbiţi?” şi mi-au spus să pornesc televizorul pe programele de ştiri. Nu mi-a venit să cred ce am văzut. Am strigat pe hol “Toată lumea, repede, ridicaţi-vă că trebuie să plecăm.” S-au îmbrăcat toţi, ne-am urcat în maşină şi am plecat cât mai departe (de oraş).

TVG: Atacurile te-au determinat să compui şi să produci acea piesă înregistrată cu toate starurile – What More Can I Give – în beneficiul victimilor. (Reba McEntire, Celine Dion, Bozy II Men, Mariah Carey, Ricky Martin, Gloria Estefan şi Usher se numără printre artiştii programaţi pentru această prestaţie)

MJ: M-a îmbolnăvit notorietatea acestor atacuri. Nu ştiu dacă (televiziunea de ştiri) a difuzat de prea multe ori, dar am trecut cu toţii de la starea de teamă la cea de ură, furie, răzbunare. Şi cred că un rol important în acest aspect l-a jucat media.

TVG: Am auzit că plănuieşti să stai de vorbă cu Preşedintele Bush despre această piesă şi încasările ei.

MJ: Am vorbit cu Bush senior. Vom avea şi o convorbire telefonică cu preşedintele, cât de curând. Ne-a spus că sunt foarte mândri de ceea ce am făcut şi a mai spus că sunt un erou internaţional.

TVG: Misiunea ta pare să fie aceea de a ajuta oamenii.

MJ: Întotdeauna am făcut acest lucru. Este amuzant acum, pentru că din pricina acestor atacuri teroriste, toată lumea încearcă să se regrupeze, să găsească piese despre aceste lucruri. Eu am făcut-o pe parcursul întregii mele cariere: Heal The World, We Are The World, Will You Be There, Man In The Mirror, piese despre planetă, despre pământ. Şi nimeni nu a mai făcut asta în afară de mine, pentru că mie, într-acolo îmi stă sufletul. Îmi pasă. Cel mai mare vis al meu este să avem Ziua Copiilor, în care copiii să poată petrece o zi cu părinţii lor.

TVG: Copiii tăi călătoresc cu tine pretutindeni?

MJ: Oriunde merg eu.

TVG: Ce se va întâmpla când vor începe şcoala şi nu vor mai putea călători atât de mult?

MJ: Am să construiesc o şcoală pe calculator în grădină (la Neverland, proprietatea lui Jackson). Împreună cu alţi copii.

TVG: Aşa încât vor putea merge la şcoală online?

MJ: Da. Cum vor putea ieşi în societate? El e Prince Michael Jackson. Iar ea e Paris Katherine Michael Jackson. Ar fi prea dificil.

TVG: De ce crezi că ai aşa o afinitate pentru copii?

MJ: Îţi voi spune exact de unde vine. Pentru că eu nu am avut niciodată copilărie. Atunci când ei suferă, simt şi eu suferinţa lor. Atunci când sunt disperaţi, le simt disperarea. Mă îngrijorează situaţia dificilă şi starea copiilor noştri, din ziua de astăzi. Dacă ar exista măcar o singura zi în care copiii să poată ieşi şi relaţiona cu părinţii lor, s-ar vedea diferenţa. Dacă eu aş fi avut o astfel de zi cu tatăl meu, astăzi ar fi fost o cu totul altă relaţie între noi – doar o singură zi.

TVG: Care este relaţia cu tatăl tău?

MJ: Acum este mult mai bună. El, este o persoană mult mai plăcută acum. S-a înmuiat foarte mult de când are nepoţi. Are cam treizeci şi ceva de nepoţi.

TVG: Ce părere a avut tatăl tău despre acest concert special? A fost prezent?

MJ: A fost la spectacol. Dar tata, dacă simte că ai făcut un spectacol bun, va spune – “Bun spectacol”, niciodată: “Ai fost minunat!” Cred că nu ştie să-şi arate afecţiunea. (Michael îl priveşte pe Prince, care înconjoara camera având o minge de cauciuc fixată pe nas, trăncănind şi lovind reporterele peste obraz)

MJ: Prince, shh! Mi-ai promis că vei fi cuminte, îţi aminteşti?

TVG: Ce altceva vrei să faci cu cariera ta?

MJ: Îmi plac filmele. Am de gând să regizez tot mai multe acte artistice. Cred că cea mai puternică expresie artistică din lume este filmul. Vreau să fac un film cu Liza Minnelli. Plănuim un film împreună. Este vorba despre doi entertaineri ambiţioşi care încearcă să răzbească; împrăştie energie oriunde merg. Cu câteva dintre cele mai bune dansuri realizate vreodată. Nu glumesc. Pentru că l-am văzut şi l-am simţit, aici, (arată spre inimă. Între timp, Prince a traversat camera şi se aşează la picioarele tatălui său. Paris sare în poala lui Jackson şi se cuibăreşte acolo în timp ce el îi mângâie părul.)

TVG: Michael Jackson în rol de părinte. Este o imagine la care nu ne aşteptam. Eşti un tată bun?

MJ: Fac tot posibilul. Încerc să le ofer multă distracţie copiilor mei. Acum un an m-am îmbrăcat în clown, cu toate accesoriile – nas, machiaj. Le-am dat bomboane şi prăjiturele.

Prince: (zâmbind) Şi îngheţată.

MJ: Şi îngheţată!

---

[1] Public Broadcasting Service (PBS) - reţea publică de televiziune în Statele Unite, non-profit, având 354 de posturi de televiziune membre. PBS este cel mai important furnizor de programe de televiziune din Statele Unite, plasându-se printre cele mai de încredere instituţii.

 

INTERVIURI:

1987  Ebony/Jet ShowcaseInterview

1992  Ebony Magazine

1993  Michael Talks… ToOprah

1995  Prime Time Live Interview

1999  TV Guide Interview

2001  Discursul lui Michael Jackson la Universitatea Oxford

2001 USA Today Interview

2002 VIBE Magazine Interview

2003 60 Minutes Interview

2005 Geraldo Rivera Interview