MICHAEL
TALKS… TO OPRAH
10
Februarie 1993
*
Traducere
şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.
Oprah Winfrey: În patru minute sunteţi
invitaţi la Michael Jackson.
(Secvenţe cu diverse
persoane care vorbesc despre Michael)
Un băiat: E faimos.
Dansează excelent. Iar atunci când era mic cânta grozav.
O tânără: Am crescut cu
muzica lui şi consider că este extrem de talentat.
Un bărbat: Puştiul ăsta
face câte puţin din toate. Este atât de diferit, atât de unic în stilul său.
Un băiat: Ceea ce este
special la el este muzica lui. OK. Este chiar el însuşi, înţelegi?
Un tânăr: Oamenii şi-ar da
viaţa pentru el. Vezi toate acele imagini cu oameni plăngând şi călcându-se în
picioare numai ca să ajungă să-l privească.
Un tânăr: Cred că este
performerul live suprem.
O doamnă: Habar n-am cum
poate să danseze în felul acela.
Un copil: Este un cântăreţ
grozav. Îl iubesc!
Un domn: E un geniu.
Un băiat: E Regele Muzicii
Pop!
Un bărbat: Tipul este pur
şi simplu extraordinar. Dacă eu, care am 70 de ani îl iubesc, vă puteţi imagina
ce reacţie au adolescenţii.
Un bărbat: Întotdeauna a
fost cel mai grozav în preferinţele mele.
O femeie: Cred că este un
dar pentru aceia care iubesc muzica.
Un tânăr: Mi-aş dori să
iasă din carapacea lui şi să arate lumii cine este cu adevărat.
Oprah:
Bună seara, sunt Oprah Winfrey, în direct din America de Nord şi vă
prezint un interviu mondial, în exclusivitate, cu cel mai misterios superstar
din istoria muzicii, Michael Jackson. Mă aflu aici, în faţa reşedinţei sale din
California, o proprietate situată în apropiere de oraşul Santa Barbara, unde
locuieşte acela care a dărâmat orice record muzical posibil, a evitat
interviurile şi a sfidat standardele timpului. De aproape un sfert de veac,
este un inovator în muzică, dans, scurt metraje, chiar şi în modă. Şi tot ceea
ce face este marcat de spectaculozitate. În seara aceasta, Michael Jackson va
continua să ne surprindă cu un tur al impresionantei sale case, care include un
cinematograf privat şi un parc de distracţii complet dotat. Vom mai vedea şi o
prestaţie specială a sa dar şi premiera mondială a celui mai recent scurt
metraj al său. În următoarele 90 de minute de transmisie în direct, Michael
Jackson ni se va dezvălui, sper, aşa cum nu a mai făcut-o până acum. În această
seară, Michael Jackson va rupe tăcerea. În această seară ….. Michael Jackson.
Crainicul: În direct din
Santa Inez / California, Oprah stă de vorbă cu Michael Jackson.
Oprah: (din living) Locuinţa lui
Michael Jackson este exact cum NU s-ar aştepta cineva. Credeam că voi găsi
câteva lame plimbându-se prin living şi poate câţiva cimpanzei sărind pe-aici.
Nu mă înţelegeţi greşit, dar m-am înşelat amarnic. Sunt o mulţime de locuri
extraordinare pe cei 2700 de acri ai ranch-ului, pe care le veţi vedea pe
parcursul următoarelor 90 de minute. Dar, locul unde mănâncă Michael Jackson,
unde doarme şi unde trăieşte este o casă frumoasă ca oricare alta. Există aici
o bibliotecă plină cu opere clasice legate în piele, lucrări de artă pe pereţi
şi nicidecum ceea ce ne aşteptam să găsim. Înainte să-l întâlnim pe cel care
locuieşte aici, este foarte important să ştim de unde a venit, pentru că
povestea lui este una incredibilă.
(imagini de arhivă din
Gary/Indiana pe fundalul piesei “Music And Me”)
Oprah: Michael Jackson este cel
de-al şaptelea dintre cei nouă fraţi Jackson, născuţi în Gary / Indiana, copiii
lui Joseph care muncea la oţelărie şi ai lui Katherine. Unii spun că familia
Jackson s-a apucat de muzică în ziua în care li s-a stricat televizorul, dar
din ziua în care au început să cânte, destinul lor a fost unul strălucitor. Au
început într-un loc numit Motown…..
(audiţia pentru Motown)
Oprah: Această înregistrare a
audiţiei Jackson-ilor pentru Motown arată influenţa lui James Brown asupra
tânărului Michael iar prestaţia băieţilor a fost urmărită de aproape toată
compania. Berry Gordy, directorul Motown, a intuit imediat talentul lor.
(secvenţe
din desenul animat Jackson 5ive
Berry
Gordy: Băieţi, vreau să încheiem un contract.
Jackson:
Da?
Berry
Gordy: Da.
Jackson-ii:
Ura!)
Oprah: A fost startul unei
cariere care a dărâmat aproape fiecare record înregistrat, începând cu o suită
de patru piese consecutive number one.
(imagini de arhivă: Jackson
Five la emisiunea lui Ed Sullivan şi în alte spectacole de televiziune)
Oprah: Viaţa familiei Jackson
s-a schimbat peste noapte. Au ieşit din obscuritate şi s-au îndreptat spre
statutul de vedete şi tot ceea ce presupune acesta: concerte, turnee, limuzine şi apariţii televizate. Dar, micul
Michael a fost cel care a atras cel mai mult atenţia. Pe măsură ce hit-urile
number one se succedau, Michael a devenit el însuşi un adevărat star, lansând
piesă după piesă, pe fiecare transformând-o în aur. Pe măsură ce anii au
trecut, succesul Jackson-ilor a continuat deşi muzica lor s-a adaptat noilor
vremuri. Dar pe măsură ce băieţii creşteau, cine ar fi putut ghici ce avea să-i
rezerve viitorul lui Michael Jackson?
(Michael
intervievat în copilărie)
Intervievatorul:
Ce vei face atunci când ţi se va schimba vocea?
Michael:
Se va schimba şi gata!
Intervievatorul:
Vei mai continua să cânţi?
Michael
Daa. (zâmbeşte larg)
INTERVIUL
Oprah: Doamnelor şi domnilor,
Michael Jackson.
(Michael
intră în living-ul casei sale. Dă mâna cu Oprah şi o sărută pe obraz.)
Oprah: Cât eşti de nervos în
clipa asta?
Michael: Poftim?
Oprah: Cât eşti de nervos în
momentul ăsta?
Michael: Nu sunt
nervos deloc.
Oprah: Chiar nu eşti?
Michael: Nu. Nu sunt
nervos niciodată.
Oprah: Nu?
Michael: Nu.
Oprah : Nici acum, când eşti la
primul tău interviu în direct, transmis în jurul lumii? Credeam că vei fi măcar
un pic emoţionat dar nu eşti şi asta este minunat pentru că dacă tu nu eşti,
atunci nici eu nu voi fi. Aş vrea doar ca lumea să ştie că atunci când am
convenit să facem acest interviu, ai spus că vei fi dispus să vorbim despre
absolut orice şi nu am discutat nici o întrebare pe care urmează să ţi-o
adresez în această seară. Doar vroiam să lămurim asta.
Michael: Aşa este, e
adevărat.
Oprah : Foarte adevărat. Te-am
urmărit cum te uitai la acele înregistrări de mai devreme, de când erai copil.
Lucrul ăsta ţi-a trezit amintiri?
Michael: M-a făcut
să zâmbesc pentru că nu am mai văzut de mult timp acele înregistrări. Dacă mi-a
amintit de ceva? Da, eu şi fraţii mei pe care îi iubesc mult. Au fost nişte
momente minunate pentru mine.
Oprah : Am văzut că râdeai când
te-ai revăzut cântând Baby, Baby, Baby.
Michael: Aşa e,
pentru că e James Brown. Cred că James Brown este un geniu, mai ales atunci
când este cu Famous Flames, e extraordinar. Obişnuiam să-l urmăresc la
televizor şi mă înfuriam pe cameraman pentru că ori de câte ori începea să
danseze, apropia imaginea pe el iar eu nu puteam să-i mai văd picioarele.
Aruncam lucrurile, mă enervam şi strigam “arată-i-le, arată-l doar pe el!”, ca
să-l pot urmări şi învăţa.
Oprah : Deci a fost marele tău
mentor?
Michael: Fenomenal,
a fost fenomenal.
Oprah : Şi cine a mai fost?
Michael: Jackie
Wilson pe care îl ador ca om de spectacol şi evident îmi place muzica lui;
Motown, Bee Gees, care sunt minunaţi, pur şi simplu îmi place muzica bună.
Oprah : Când mă uit la aceste
casete înregistrate cu tine - şi numai cerul ştie că pentru a pregăti acest
interviu cred că am văzut orice segment video care s-a filmat cu tine – deci,
urmărind aceste înregistrări, în special cele din anii tinereţii, dai senzaţia
că prinzi viaţă pe scenă, ceva se întâmpla cu tine când erai mic şi urcai pe
scenă. În afara scenei erai la fel de fericit ca atunci când erai pe scenă?
Michael: Pentru
mine, scena a însemnat acasă. Îmi era mult mai confortabil şi încă îmi este
mult mai confortabil, să fiu pe scenă decât în afara ei. Dar când coboram de pe
scenă, mă întristam.
Oprah : Adevărat?
Michael: Da.
Oprah : Trist de la început, din
copilărie, de când a început totul, trist?
Michael: Singur,
trist, nevoit să mă confrunt cu toată acea popularitate şi celelalte. Au fost
vremuri când mă simţeam minunat cu fraţii mei, bătăi cu perne şi alte lucruri
de-astea, dar de multe ori plângeam din pricina singurătăţii.
Oprah: Chiar aşa?
Michael: Da.
Oprah: Începând de la ce vârstă?
Michael: Eram destul
de mic, de la 8-9 ani.
Oprah: Când aţi devenit cu toţii
celebri?
Michael: Da.
Oprah: Aşadar, în realitate nu
era ceea ce vedeam noi ceilalţi, restul lumii… Îmi amintesc că eram încă mică
când îmi doream să mă căsătoresc cu Jackie Jackson, fratele tău. Vreau să spun
că noi toţi credeam că acesta era cel mai minunat lucru din lume. Cine nu şi-ar
fi dorit să aibă aşa o viaţă?
Michael: Era
minunat; există multe aspecte plăcute în a fi celebru: călătoreşti prin lume,
vezi lucruri noi, întâlneşti oameni, mergi prin diverse locuri. E grozav! Dar
mai există şi reversul medaliei, de care nu mă plâng. Dar sunt şi multe
repetiţii cărora le aloci foarte mult din timpul tău şi renunţi la tine.
Oprah: Simţi …. Ieri am stat de
vorbă cu Susan de Passe. Ea a lucrat cu voi la Motown şi s-a ocupat de voi, v-a
găsit ţinutele pentru spectacolul lui Ed Sullivan. Suzanne are nişte teorii
interesante cu privire la copilăria ta. Am discutat cu ea dacă copilăria ta a
fost cu adevărat pierdută. Aşa a fost?
Michael: Abia acum
îmi dau seama – dar şi atunci – că în primul rând îmi făceam temele în doar
trei ore împreună cu un profesor personal, după care trebuia să merg la
studioul de înregistrări, unde înregistram ore în şir până venea ora de somn.
Asta se întâmpla noaptea. Îmi amintesc că în drum spre studio era un parc şi
vedeam copiii jucându-se, făcând zgomot, iar mie îmi venea să plâng pentru că
eu trebuia să muncesc în loc să mă joc.
Oprah: Aş vrea să auzim şi ce
spune Suzanne.
Michael: Bineînţeles.
Oprah: Şi vom vedea şi nişte
poze cu tine de când erai copil.
Michael: Ok.
(imagini din arhivă)
Intervievatorul:
Descrie interpretarea ta.
Michael
la 10 ani: Ceea ce fac eu?
Intervievatorul:
Da.
Michael:
Cele mai multe din cântecele mele au un ritm rapid. (se încruntă parcă
nemulţumit de răspunsul oferit)
Intervievatorul:
Da, dar despre ce cânţi?
Michael:
Orice cânt, cânt pentru că aşa simt. Nu cânt decât ceea ce simt.
Suzanne de Passe: L-am
cunoscut pe Michael Jackson când avea 9 spre 10 ani. Era un băieţel… în multe
feluri, iar apoi a crescut pe scenă şi a devenit acest superstar dinamic. Şi-a
pierdut abilitatea de a fi copil înainte de a împlini 12 ani. Michael Jackson
nu putea merge nicăieri fără o gardă de corp, fără o limuzină, fără oameni care
să-l protejeze de succesul său. Nu a putut să meargă în parc sau la cinematograf
decât deghizat. Eu cred că a plătit un preţ enorm. (pe fundal piesa “With A
Child Heart”)
Oprah: Susan vorbea despre un
preţ uriaş. Vreau să ştiu cât de mare a fost acest preţ, de a-ţi pierde
copilăria sau de a avea o astfel de viaţă?
Michael: Nu apuci să
faci lucrurile pe care ceilalţi copii le fac, lucrurile simple, banale, cum ar
fi să-ţi faci prieteni, să mergi la petreceri în pijama, să ai amici, să ieşi
cu ei în oraş. Pentru mine, nu a existat aşa ceva. Nu am avut nici un prieten
cînd eram mic. Fraţii mei erau prietenii mei.
Oprah: Ai avut vreodată un loc –
pentru că ştii că copiii au un loc al lor – eu îmi amintesc că vorbeam singură
şi mă jucam cu păpuşile acolo …… şi cred că fiecare copil are nevoie de un loc
în care să evadeze, o lume imaginară, a
lui. Ai putut face aşa ceva vreodată?
Michael: Nu. Şi de
aceea cred că acum, pentru că nu am avut ocazia atunci, încerc să compensez
această lipsă. Oamenii se întreabă de ce întotdeauna sunt înconjurat de copii;
pentru că prin ei, descopăr lucruri de care nu m-am bucurat; Disneyland,
parcuri de distracţii, jocuri video. Ador toate aceste lucruri pentru că atunci
când am fost copil, întotdeauna am muncit, am muncit de la un concert la altul.
Şi dacă nu era un concert atunci erau sesiunile de înregistrări în studio, şi
dacă nu erau astea atunci erau apariţiile TV, sau interviurile, sau sesiunile
foto. Întotdeauna era ceva de făcut.
Oprah: Ai simţit…, Smokey
Robinson a spus asta despre tine şi chiar şi alţi câţiva, că erai un suflet
bătrân într-un trup de copil?
Michael: Îmi
amintesc că auzeam acest lucru tot timpul când eram mic. Obişnuiau să-mi spună
piticul de 45 de ani şi auzeam remarca asta oriunde mergeam… dar nu m-am gândit
niciodată la asta. E ca şi când oamenii te întreabă dacă atunci când erai mic
şi ai început să cânţi ţi-ai dat seama cât erai de bun? Eu nu m-am gândit
niciodată la asta, a fost ceva natural. Niciodată nu m-am gândit profund la
aspectul acesta.
Oprah: Deci, de aici de unde te
aflai, Michael Jackson, toţi aţi avut piese de succes; toţi aţi avut atâtea
piese de succes, patru piese dintr-un foc şi totuşi tu plângeai pentru că nu
puteai fi ca ceilalţi copii.
Michael: Mi-a plăcut
lumea spectacolului şi încă îmi place, doar că sunt momente când îţi doreşti să
te joci, să te distrezi iar lipsa acestor lucruri mă întrista. Îmi amintesc că
odată, eram gata de plecare în America de Sud. Toată lumea era gata, totul era
împachetat, maşina ne aştepta gata de plecare, iar eu m-am ascuns şi am început
să plâng pentru că nu vroiam deloc să plec. Vroiam să mă joc, nu să plec.
Oprah: Fraţii tăi au fost geloşi
atunci când ai început să acaparezi toată atenţia?
Michael: Nu din câte
ştiu eu, nu.
Oprah: Nu ai simţit niciodată
nici o undă de invidie?
Michael: Oh, stai să
mă gândesc – nu. Nu. Cred că au fost întotdeauna bucuroşi pentru mine că puteam
face anumite lucruri, dar nu am simţit niciodată că ar fi invidioşi.
Oprah: Dar crezi că acum sunt
invidioşi?
Michael: N-aş prea
crede. Nu cred, nu.
Oprah: Nu. În ce relaţii eşti cu
familia ta? Sunteţi la fel de apropiaţi?
Michael: Îmi iubesc
familia foarte mult. Mi-aş dori să-i pot vedea ceva mai des decât o fac. Dar ne
înţelegem pentru că suntem o familie din show business şi cu toţii lucrăm. De
ziua familiei ne strângem cu toţii, la locuinţa unuia dintre noi, la Jermaine
sau la Marlon sau la Tito. Ne adunăm cu toţii, stăm de vorbă, aflăm ce a mai
făcut unul, ce a mai făcut celălalt şi….
Oprah: Nu aţi fost supăraţi pe
LaToya şi pe ceea ce a declarat ea în cartea ei, pe lucrurile pe care le-a spus
despre familie?
Michael: Eu nu am
citit cartea LaToyei. Tot ce ştiu este că îmi iubesc sora, o iubesc pe LaToya
şi o voi iubi mereu şi întodeauna o voi considera sora veselă şi iubitoare
alături de care am crescut. Aşa că nu aş putea răspunde la această întrebare.
Oprah: Dar crezi că unele din
lucrurile pe care le-a declarat sunt adevărate?
Michael: N-aş putea
să-ţi răspund Oprah. Sincer, nu am citit cartea. Ăsta este adevărul gol-goluţ.
Oprah : Atunci, să revenim la
momentul când te maturizai şi simţeai toate acele lucruri, suferinţă aş spune;
să nu ai pe cineva cu care să te joci, altcineva decât fraţii tăi; chiar nu ai
fost la nici o petrecere în pijama?
Michael: Niciodată.
Oprah: Mă întreb atunci, fiind
aşa un puşti drăguţ, adorat, îndrăgit de toată lumea şi considerat un copil
minune, cum ai trecut prin perioada adolescenţei? Eu numesc adolescenţă acea
stare de “răţuşca cea urâtă” când totul se transformă şi totul pare atât de ciudat. Cum ai făcut faţă pubertăţii având
acest statut de copil-vedetă. A fost o perioadă dificilă pentru tine?
Michael: Foarte,
foarte, foarte dificilă.
Oprah: Chiar?
Michael: Da. Sunt de
părere că orice copil-vedetă suferă în momentul în care ajunge în această
etapă, pentru că nu mai este copilul simpatic şi fermecător care era. Începi să
creşti, să te maturizezi, iar ceilalţi vor să rămâi mic şi tânăr pentru
totdeauna.
Oprah: Care ceilalţi?
Michael: Publicul.
Dar, natura îşi urmează cursul.
Oprah: Aşa este.
Michael: M-am umplut
de coşuri atât de rău încât mi s-a făcut ruşine şi am devenit timid. Nici nu
mai îndrăzneam să mă privesc, îmi ascundeam chipul în întuneric, nu mai vroiam
să mă uit în oglindă. Tata mă tachina iar eu uram lucrul ăsta şi plângeam în
fiecare zi.
Oprah: Tatăl tău te tachina din
pricina coşurilor?
Michael: Da şi îmi
spunea că sunt urât.
Oprah: Ţi-a spus tatăl tău aşa
ceva?
Michael: Da, mi-a
spus. Îmi pare rău Joseph.
Oprah: Care este relaţia ta cu
el?
Michael: Îmi iubesc
tatăl dar nu îl cunosc.
Oprah: Eşti supărat pe el că îţi
făcea asta? Cred că este destul de crud să faci aşa ceva.
Michael: Dacă sunt
supărat pe el?
Oprah: Adolescenţa este o
perioadă destul de dificilă şi fără ca un părinte să-ţi mai spună că eşti urât.
Michael: Da, e
foarte dificil! Dacă sunt supărat pe el? Uneori da. Nu-l cunosc în felul în
care mi-ar place să-l cunosc. Mama este minunată. Pentru mine ea înseamnă
perfecţiunea. Tot ce mi-aş dori este să-mi pot înţelege şi tatăl.
Oprah: Hai să vorbim despre acei
ani ai adolescenţei. Atunci a fost momentul când ai început să te
interiorizezi? Pentru că este cât se poate de evident că nu ai mai vorbit lumii
de 14 ani aproape, cred că atunci a fost ultimul tău interviu televizat. Deci
te-ai interiorizat, te-ai retras. Ai făcut-o pentru a te auto-proteja?
Michael: Am simţit
că nu aveam nimic important de spus. Iar aceia au fost nişte ani trişti pentru
mine, foarte trişti.
Oprah: De ce aşa de trişti? Doar
ai cântat pe scenă, ai câştigat Grammy-urile. De ce atât de trişti?
Michael: E multă
tristeţe în trecutul şi în adolescenţa mea, legată de tata şi tot felul de alte
lucruri care mă făceau foarte, foarte trist.
Oprah: Deci te tachina, se amuza
pe seama ta.
Michael: Da.
Oprah: Te-ar fi …. Te-a bătut
vreodată?
Michael: Da.
Oprah: Şi a fost dificil de
suportat să fii bătut şi apoi să cânţi pe scenă?
MICHAEL: Da.
Oprah: De ce te bătea?
Michael: Pentru că
vedea în mine… Nu cred că ştiu dacă am fost copilul lui de aur sau ce am fost.
Unii o pot numi disciplină strictă sau cum vor ei, dar era foarte exigent,
foarte dur, foarte sever. Era suficientă doar o privire a lui şi te speria,
înţelegi.
Oprah: Şi ţie, îţi era frică de
el?
Michael: Foarte
tare, eram speriat. Ori de câte ori venea să mă vadă, mi se făcea rău şi
începeam să vomit.
Oprah: Ca copil sau ca adult?
Michael: În ambele
cazuri. Nu m-a auzit niciodată spunând asta. Îmi pare rău, te rog nu te supăra
pe mine.
Oprah: Până la urmă, presupun că
fiecare trebuie să-şi asume responsabilitatea a ceea ce face în viaţă. Iar tatăl
tău este şi el unul dintre acei oameni care trebuie să-şi asume
responsabilitatea.
Michael: Eu însă îl
iubesc.
Oprah: Da, înţeleg acest lucru.
Michael: Şi îl iert.
Oprah: Dar poţi să-l ierţi cu
adevărat? Am spus asta permanent în emisiunea mea, poţi ierta cu adevărat, dacă nu te-ai ocupat de ceea ce simţi
cu adevărat? Nu ştiu dacă poţi trece de la faptul de
a fi abuzat la iertare.
Michael: Pot să
iert. S-au scris atât de multe mizerii şi atât de multe gunoaie despre mine şi
atât de multe minciuni, iar acestea sunt câteva dintre acele lucruri despre
care am vrut să vorbesc. Presa a publicat atât de multe … Doamne … lucruri
îngrozitoare, au inventat poveşti oribile şi atât de departe de adevăr încât
îmi dau seama că, cu cât auzi mai des o minciună, cu atât începi să o şi crezi.
Dacă e spusă suficient de des, începi să o crezi. Sunt lucruri îngrozitoare
cele care s-au spus despre mine şi complet false.
Oprah: Sunt atât de multe… De
obicei nu-mi notez întrebările, dar sunt atâtea încât nu vreau să uit vreuna.
Vom vorbi despre toate acele zvonuri şi despre multe altele, imediat după
pauză. Înainte de asta, vreau să vă spun că pentru a pregăti acest interviu am
umblat peste tot în casă, inclusiv la etaj. Am căutat şi acea cameră de oxygen
dar nu am găsit-o nicăieri.
Michael: Asta,
povestea asta este atât de aiurea. Este una din poveştile acelea de tabloide,
complet fabricată.
Oprah: Ok, dar apari într-o
poză, te aflii în ceva. De unde a provenit poza asta? Cum a început povestea
asta?
Michael: Asta… am
făcut un spot comercial pentru Pepsi şi am suferit nişte arsuri desul de urâte.
Am primit o despăgubire de 1 milion de dolari şi am donat toţi aceşti bani
pentru a construi Centrul de arşi Michael
Jackson, iar camera respectivă este un dispozitiv tehnologic utilizat
pentru victimile focului. Mă uitam la dispozitivul acela şi am vrut să văd cum
e înăuntru. Cineva a făcut o poză, iar persoana care a procesat-o şi-a dat
seama cine este în ea: Oh, Michael
Jackson!, a multiplicat-o şi i-a dat drumul cu minciuna ataşată de ea. Este
o minciună şi nu înţeleg de ce oamenii cumpără astfel de ziare. Ştiţi ceva, nu
judecaţi o persoană, nu judecaţi pe nimeni până ce nu staţi de vorbă cu
persoana respectivă faţă în faţă. Mie nu îmi pasă despre ce se spune despre
cineva şi nu judec după astfel de minciuni.
Oprah: Ai dreptate, dar povestea
asta a existat pentru că s-a perpetuat.
Michael: E o
nebunie!
Oprah: Chiar este.
Michael: De ce aş
vrea să dorm într-o astfel de cameră? (râde)
Oprah: Păi zvonul spunea că vrei
să dormi în ea pentru că nu vrei să îmbătrâneşti.
Michael: E o
prostie. E de-a dreptul stupid. E fabricată în întregime iar eu mă simt deja jenat.
Sunt dispus să iert presa sau să iert pe oricine. Am fost învăţat să iubesc şi
să iert, ceea ce şi fac în sufletul meu, dar vă rog nu mai daţi crezare acestor
nebunii, acestor lucruri teribile.
Oprah: Bine, bine, să trecem la
următoarea. Ai cumpărat oasele omului elefant, ai încercat să le achiziţionezi
de la …
Michael: Nu, asta
este o altă poveste nebunească. Îmi place povestea Omului Elefant, îmi
aminteşte mult de mine şi aş putea să mă identific cu el, de aceea mă
impresionează până la lacrimi, dar nu, niciodată nu am solicitat achiziţionarea
…. Şi unde urma să pun acele oase?
Oprah: Nu ştiu.
Michael: Şi de ce aş
fi vrut acele oase?
Oprah: Nu ştiu. Atunci, povestea
asta de unde a apărut?
Michael: Cineva a
inventat-o şi toată lumea o crede. Dacă auzi o minciună suficient de des,
ajungi să o crezi.
Oprah: Da şi unii fac bani
vânzându-şi tabloidele.
Michael: Da.
Oprah: Bun. Recent, a apărut o
poveste şi ştiu că unul din avocaţii tăi a ţinut o conferinţă de presă cu
privire la acest aspect, o poveste legată de faptul că ai fi vrut ca un copil
alb să te portretizeze într-un spot comercial Pepsi.
Michael: E o
prostie! E cea mai ridicolă şi mai oribilă poveste pe care am auzit-o vreodată.
E o nebunie. De ce? În primul rând, în spot trebuie să fie chipul meu de copil,
deci ca atunci când eram mic. De ce aş dori un copil alb să mă portretizeze? Eu
sunt un American negru şi sunt mândru să fiu un American negru, sunt mândru de
rasa mea. Sunt mândru de cine sunt. Am destulă mândrie şi demnitate. Este ca şi
cum tu ţi-ai dori să-ţi joace rolul o persoană din Orient. Are vreun sens?
Oprah: Nu.
Michael: Deci, vă
rog oameni buni, nu mai daţi crezare acestor poveşti teribile.
Oprah
: Bine Michael, atunci să ne oprim asupra celui mai discutat lucru despre tine,
anume culoarea pielii care este cea mai evidentă deosebire faţă de perioada
copilăriei, iar eu cred că acest aspect a generat un teren numai bun pentru
speculaţii şi controverse privind ce ai făcut sau ce faci să-ţi albeşti pielea
sau, o faci pentru că nu-ţi place să fii negru?
Michael: În primul
rând, din câte ştiu eu, nu există un tratament pentru albirea (înălbirea)
pielii. Nu am văzut niciodată aşa ceva, iar dacă există habar nu am ce este.
Oprah: Dar există nişte produse,
îmi amintesc că am crescut auzind mereu – folosiţi înălbitor şi produs de
strălucire – dar tu trebuie să ai vreo 300.000 de galoane.
Michael: Ok. În
primul rând situaţia este asta: sufăr de o afecţiune a pielii care distruge
pigmentaţia, este ceva ce nu pot opri. Însă atunci când oamenii inventează
poveşti de genul că nu aş vrea să fiu cine sunt, asta mă doare.
Oprah: Deci este vorba ….
Michael: Pentru mine
este o problemă pe care nu o pot controla. Dar ce se întâmplă cu milioanele de
oameni – hai să inversăm un pic situaţia - care stau la soare, să se
înnegrească, să devină altfel decât sunt. Nu se mai pune problema aşa, nimeni
nu mai spune nimic despre asta.
Oprah: Deci când s-a declanşat …
când au început schimbările în coloratura pielii?
Michael: Nu-mi
amintesc exact …. După Thriller sau
prin preajma Off The Wall, Thriller, cam atunci.
Oprah: Şi cum ai reacţionat?
Michael: Se trage
din familie, tata mi-a spus că din partea lui. Nu pot controla lucrul ăsta, nu
îl înţeleg şi mă întristează foarte tare. Nu vreau să vorbesc despre istoria
mea medicală pentru că este ceva personal, dar asta este situaţia, aşa că vă
rog….
Oprah: Bun, nu vreau decât să
lămurim: nu ai făcut nimic care să-ţi provoace schimbarea culorii pielii…
Michael: Oh Doamne,
nu. Încerc să controlez situaţia şi utilizez creme de machiaj pentru că se
formează pete pe piele pe care trebuie să le acopăr. Trebuie să-mi uniformizez
culoarea pielii. Dar ştii ce mi se pare curios? De ce este atât de important
lucrul ăsta? Pentru mine nu este. Sunt un mare fan al artei, îmi place
Michelangelo. Dacă aş avea şansa să stau de vorbă cu el sau aş citi despre el,
aş vrea să ştiu ce l-a inspirat să devină ceea ce a fost, care a fost anatomia
măiestriei sale şi nu cu cine a ieşit aseară sau de ce a stat atâta la soare….
Ce nu e în regulă cu …. Vreau să spun că pentru mine asta este important.
Oprah: Câte operaţii plastice
ţi-ai făcut?
Michael: Foarte,
foarte puţine. Le poţi număra pe două degete. Hai s-o spun, aviz către toţi
curioşii din lume, dacă vreţi să aflaţi despre toate acele lucruri….
Oprah: Dar de ce să n-o spunem?
Odată spusă, nu va mai trebui să o luăm de la capăt cu lămuririle.
Michael: Citiţi-mi
cartea, Moonwalker, e scris totul
acolo. Sau s-o luăm altfel, dacă toţi locuitorii Hollywood-ului care şi-au
făcut operaţii plastice ar trebui să plece în vacanţă, oraşul ar rămâne pustiu.
Oprah: Mmm, cred că s-ar putea
să ai dreptate.
Michael: Cred că
sigur am dreptate. Ar rămâne gol.
Oprah: Ai început să-ţi faci
operaţii plastice din pricina acelor ani de adolescenţă când nu-ţi plăcea felul
în care arătai?
Michael: Nu, nu
chiar. Din pricina a doua lucruri. Serios, citiţi-mi cartea, nu e mare lucru.
Oprah: Nu vrei să-mi spui despre
ce e vorba? Este evident că ţi-ai remodelat nasul.
Michael: Da, la fel
ca mulţi alţii pe care îi cunosc.
Oprah: Şi atunci, când auzi
toate aceste lucruri despre tine şi încă mai multe decât am spus până acum….
Michael: Nu am
intervenit niciodată asupra pomeţilor, asupra ochilor, asupra buzelor şi toate
celelalte. Au mers prea departe, e o nebunie. Lucrurile astea se întâmplă
zilnic cu alţi oameni.
Oprah: Acum eşti mulţumit de
felul cum arăţi?
Michael: Niciodată
nu sunt mulţumit de ceva. Sunt un perfecţionist, este o parte din ceea ce sunt.
Oprah: Aşadar, acum când te
priveşti în oglindă şi îţi vezi reflexia, sunt zile când spui îmi place asta
sau cealaltă, îmi place felul cum îmi stă părul....
Michael: Nu.
Oprah: Sau “Astăzi sunt foarte
drăguţ!”
Michael: Nu spun
niciodată: “Astăzi sunt foarte drăguţ!”
(îl pufneşte râsul) Nu. Încerc să nu mă uit în oglindă căci niciodată nu sunt
mulţumit de ceea ce văd. Aşa că îmi văd de treabă.
Oprah: Trebuie să te întreb
asta, pentru că atâtea mame din audienţa mea m-au rugat să îţi adresez această
întrebare. De ce mereu, îţi duci mâna între picioare?
Michael: (chicoteşte)
De ce îmi duc mâna între picioare?
Oprah: Trebuie să fie un motiv
pentru care faci acest gest.
Michael: Cred că se
întâmplă în mod inconştient. Când dansezi, interpretezi muzica şi sunetele şi
acompaniamentul. Dacă e vorba de un bas, un violoncel, o chitară, devii acel
instrument, simţi emoţia pe care o transmite instrumentul respectiv. Aşa că fac
o mişcare, mă înfierbânt şi bam!, mi-am dus mâna … este … muzica este cea care
mă determină să fac asta. Nu pot spune că mor să fac gestul ăsta şi nici nu
este un loc prea grozav la care să te gândeşti, se întâmplă pur şi simplu.
Uneori mă uit la filmări şi mă trezesc … “eu am făcut asta?”
Oprah: Da.
(porneşte o alarmă)
Michael: Sunt
sclavul ritmului.
Oprah: Da.
Michael: Ai înţeles?
Oprah: Cred că a pornit alarma
în casă, nu ştiu de ce. Dar o să remediem situaţia. Suntem în direct aşa că vom
lua o pauză. Lucruri de genul acesta se mai întâmplă. Vom reveni imediat. Bine.
După
o pauză de reclame, sunt prezentate câteva dintre realizările lui Michael:
·
Primul album cel mai bine
vândut din istorie - Thriller
·
Al doilea album cel mai
bine vândut din istorie - Bad
·
Cel mai mare turneu din
istorie - Bad
·
Artistul cu cele mai multe
premii muzicale
·
Cele mai multe hit-uri
number one în anii ‘80
·
Cel mai mare contract
pentru reclame comerciale – 15 milioane de dolari
·
Cel mai mare contract
artistic - 1 miliard de dolari
·
Entertainerul decadei
Oprah: În condiţiile în care ai
dărâmat toate aceste recorduri, deţii cel mai vândut album din istorie, îl
deţii şi pe cel de-al doilea cel mai bine vândut, ai dărâmat orice record care
poate fi doborât, ai devenit simbolul unei industrii, mai există acea presiune
de a face ceva şi mai măreţ şi mai bun?
Michael: Oh, asta e
ceva, şi de fiecare dată este tot mai dificil să ţii pasul. Încerci să fii cât
se poate de original, fără să te gândeşti la statistici. Tot ce faci, faci din
suflet şi din inimă.
Oprah: Şi când te gândeşti la
asta, ce faci? Meditezi şi te gândeşti, ei bine, “acum voi merge la Superbowl”?
Michael: Nuu, pur şi
simplu fac ce-mi spune inima, pe cuvânt.
Oprah: Aş vrea să spun tuturor
că am revenit şi suntem în direct. Cred că această casă nu era pregătită pentru
atâtea lumini pentru că s-a declanşat alarma de fum. De aceea am luat o pauză.
Aş vrea să lămurim şi acest aspect pentru că mai circulă un zvon potrivit
căruia singurul mod în care aş fi putut obţine acest interviu ar fi fost să te
numesc Regele Muzicii Pop. Şi aş vrea să spun lumii că Michael nu mi-a cerut
să-l numesc astfel. De fapt, nu ţi-am spus deloc aşa şi sincer cred că Regele
Muzicii Pop este prea limitativ pentru tine. Cei mai mulţi sunt de acord că
eşti unul dintre cei mai mari oameni de spectacol aşa că ai putea fi Regele
divertismentului sau…. Liz Taylor a spus că tu eşti regele muzicii pop, rock şi
soul. Atunci de unde ideea că tu ai fost cel care s-a auto-proclamat regele
muzicii pop?
Michael: Eu nu m-am
auto-proclamat nicicum. Sunt fericit că trăiesc, sunt fericit că sunt cine
sunt. Termenul ‘regele muzicii pop’ l-a spus prima dată Elizabeth Taylor la
unul din spectacolele de premiere.
Oprah: Un moment, să vedem asta.
(imagini extrase de la
decernarea Premiilor Muzicale Soul Train 1989 – Premiul Heritage şi Premiul
Sammy Davis Jr.)
Oprah: Şi de aici a început
totul?
Michael: Da. Şi de
la fani …. Pe toate stadioanele pe care am cântat, fanii aduceau banere pe care
era scris regele muzicii pop şi pe jachete, şi pe tricouri, şi scandau în faţa
hotelului unde stăteam. A devenit ceva care s-a perpetuat în toată lumea.
Oprah: Şi astfel s-a întâmplat.
Michael: Da.
Oprah: Dar tu nu mi-ai cerut
să-ţi spun aşa.
Michael: Nu, de ce
aş face-o?
Oprah: Atunci îţi spun Michael.
Michael: Da. Cred că
presa vrea doar să creeze probleme. Vă rog din nou să nu citiţi ziarele de
scandal. E o nebunie!
Oprah: Ieşi cu cineva, îţi dai
întânire cu cineva?
Michael: Da.
Oprah: Cu cine îţi dai
întâlnire?
Michael: Ei bine,
acum cu Brooke Shields. Nu încercăm să mergem sau să fim prezenţi oriunde. Ne
vedem mai mult acasă, ea vine la mine, eu mă duc la ea. Mie nu prea îmi place
să ies în public.
Oprah: Ai fost vreodată
îndrăgostit?
Michael: Da.
Oprah: De Brooke Shields?
Michael: De ea şi de
o altă fată.
Oprah: De o altă fată? Dă-mi
voie să te întreb, deşi este destul de jenant pentru mine, dar te voi întreba oricum. Eşti virgin?
Michael: Uhhhhhhhh,
cum poţi să mă întrebi aşa ceva?
Oprah: Vreau doar să ştiu.
Michael: Eu sunt un
domn.
Oprah: Eşti un domn?
Michael: Sunt un
domn, aşa că….
Oprah: Bine, aş putea interpreta
acest lucru prin faptul că tu crezi că o doamnă este o doamnă şi prin urmare….
Michael: Este ceva
de ordin personal. Este ceva despre care nu ar trebui să se vorbească în gura
mare…. Poţi să mă consideri de modă veche dacă vrei, dar presupun că înţelegi
ce vreau să spun cu ceva de ordin personal.
Oprah: Deci nu ai de gând să
răspunzi?
Michael: Mă simt
jenat.
Oprah: Prin urmare, nu vei
răspunde. Atunci, am dori să ştim dacă există sau nu vreo posibilitate de a te
căsători într-o zi şi de a avea copii.
Michael: Aş simţi că
viaţa mea ar fi incompletă dacă nu aş face-o pentru că ador viaţa de familie,
ador copiii şi ador tot ce implică acest lucru. Şi chiar mi-ar place pentru că
este unul din visele mele. Dar, deocamdată nu pot pentru că sunt căsătorit.
Sunt căsătorit cu munca mea, cu muzica mea şi trebuie să existe o anume
apropiere pentru ca lucrurile să iasă cum trebuie şi ….
Oprah: Ce fel de femeie te face
…. – stai să-mi amintesc din scurt metrajul pe care îl vom vedea mai târziu, în
care există un vers în care vorbeşti despre “a fi potolit” – deci ce fel de
persoană crezi că îţi poate potoli dorinţa?
Michael: (fredonează)
Potoleşte-mi dorinţa… Păi, Brooke,
întotdeauna mi-a plăcut de ea, iar când eram mic obişnuiam să stau cu Diana
Ross, eu şi fraţii mei am stat la ea. Niciodată nu am spus-o, dar întotdeauna
am avut o pasiune pentru ea.
Oprah: Serios?
Michael: Da.
Oprah: Am mai auzit - acesta
este un alt zvon din acelea - că la un moment dat, ai fi cerut-o în căsătorie
pe Elizabeth Taylor.
Michael: Elizabeth
Taylor este frumoasă, superbă şi astăzi este la fel. Sunt nebun după ea.
Oprah
: Da, dar ai cerut-o în căsătorie?
Michael: Mi-ar fi
plăcut s-o fac.
Oprah: Ei bine, Elizabeth Taylor
este aici. Liz, poţi veni acum? Liz ne-a spus că doreşte să fie aici să te ţină
de mână când vei face asta. Deşi nu arăţi că ai avea nevoie să te ţină cineva
de mână. Elizabeth Taylor!
Michael: Bună
Elizabeth.
Oprah: Bună.
Elizabeth: Bună.
Oprah: Ia loc.
Elizabeth : Mulţumesc.
Oprah : Te-a cerut vreodată
Michael în căsătorie?
Elizabeth : Nu! Şi
nici eu nu l-am cerut pe el vreodată.
Oprah : N-a făcut-o niciodată!
Care crezi tu că este latura cea mai greşit înţeleasă a lui Michael Jackson,
Liz?
Elizabeth : Toate
lucrurile pe care tu le-ai menţionat. Este cel mai puţin ciudat om pe care l-am
cunoscut vreodată. Este foarte inteligent, sincer, intuitiv, înţelegător,
solidar, generos, dă aproape totul din el.
Oprah : Uh-huh.
Elizabeth : Şi dacă
pur şi simplu i se atribuie unele excentricităţi, este pentru că are un suflet
atât de mare încât unii oameni nu pot accepta acest lucru sau nu-l pot
înţelege. Talentul său scenic, de ce l-am numit eu Regele Muzicii Pop, Rock,
Soul, al muzicii, al divertismentului, mă rog…..
Oprah : Da.
Elizabeth : … este
pentru că nu există nimeni altcineva care să se măsoare cu el. Nimeni nu poate
dansa aşa, nu poate scrie versuri sau muzică aşa, sau nu este capabil să
declanşeze entuziasmul pe care îl declanşează el.
Oprah : Şi de ce crezi tu că
sunteţi prieteni atât de buni? Ce a generat acest tip de legătură? Pentru că
unii oameni o consideră ciudată.
Elizabeth : Păi, nu
este. Mă refer la faptul că amândoi am avut o copilărie asemănătoare, iar acest
lucru este primul lucru comun. Eu am fost un copil-vedetă de la vârsta de 9
ani, am avut un tată abuziv, iar lucrurile acestea ne-au apropiat încă de la
început.
Oprah : Şi care ar fi -
întrebarea aceasta i-o voi adresa şi lui Michael mai târziu - care ar fi lucrul
pe care ai vrea cel mai mult să-l cunoască lumea despre el?
Elizabeth : Ce om
minunat, darnic, grijuliu, generos şi cât de bun este.
Oprah : Şi este şi amuzant.
Elizabeth : Oh, este
extraordinar de amuzant.
Oprah : Îţi spun eu, că face
glume bune.
Elizabeth : Da, dar
este un om bun.
Oprah : Când vom reveni – îţi
mulţumesc că ne-ai fost alături -
Elizabeth : E în
regulă.
Oprah : …. pentru că ştiu că nu
ai vrut să fii în faţa camerei chiar de la început, dar îţi mulţumesc. Revenim
imediat. Michael ne va oferi nu numai un tur al incredibilului său parc de
distracţii şi al cinematografului, dar şi o reprezentaţie specială de dans.
Pentru toţi aceia dintre voi care spuneţi că moonwalk-ul său este o farsă
realizată în oglindă, avem dovada că vă înşelaţi; în câteva minute.
(imagini editate, pe fundal
“Bad” remix)
Oprah : Acum, iată ce m-a şocat,
chiar şofezi. Ceea ce facem acum, cu toţii, este să ieşim din casa lui Michael
şi să mergem în parcul său de distracţii, care este, oh, la aproape 700 de
yarzi (640 de metri) depărtare de casă. Iar acesta este, este incredibil.
Michael: Mulţumesc.
Oprah : Şi vreau să ştiu, parcul
ăsta este numai pentru tine sau l-ai făcut pentru toţi copiii pe care îi
distrezi aici?
Michael: Pentru mine
şi pentru copii. La fiecare trei săptămâni vin aici copiii bolnavi incurabil …
Oprah : Vin aici?
Michael: Da, da. De
la Fundaţia Make a Wish, Dream Street, Starlight, da.
Oprah : Vin aici la fiecare trei
săptămâni?
Michael: Da şi sunt
copii bolnavi, copii suferinzi de cancer. Iar eu încerc să-i distrez.
Oprah: Uh-huh.
Michael: Şi vin aici
să se joace şi să se bucure.
Oprah: Este de necrezut. Tot ce
pot să spun, este că toate astea nu sunt doar jocuri pentru bunica.
Michael: (râde)
Oprah: Astea sunt jocuri
mecanice grozave: Dragonul, caruselul, acel Zipper.
Michael: Un Wipeout
Oprah: Da, un Wipeout, iar aici
este o pistă de Bumper Cars, este cu adevărat…
Michael: Mulţumesc.
Păi, eliberează copilul care trăieşte în fiecare din noi. Îmi plac lucrurile
astea şi le împart cu copiii.
Oprah: N-ai reuşit să
experimentezi toate astea când erai copil?
Michael: Nu chiar.
Uneori, uneori, dar nu suficient.
Oprah: Dar acum o poţi face
oricând.
Michael: Zilnic. Se
află chiar în curtea mea.
Oprah: Cât de des vii aici?
Michael: Ori de câte
ori sunt acasă.
Oprah: Asta este acea parte din
tine, despre care am vorbit mai devreme? Durerea de a te maturiza fără a
experimenta toate acele lucruri de care au parte copiii normali, aşa că acum
încerci să-ţi satisfaci acele fantezii.
Michael: Pentru a
recupara, da.
Oprah: Adevărat.
Michael: Da, este
foarte adevărat.
Oprah: Crezi că vei putea
recupera vreodată ceea ce ai pierdut? Mai simţi acelaşi lucru? Înţelegi la ce
mă refer.
Michael: (râde) Este
şi mai amuzant.
Oprah: Serios?
Michael: Chiar dacă
aş putea, nu aş schimba trecutul. Îmi place aşa cum e.
Oprah: Iar aici, ne aflăm în
interiorul cinematografului. Aici am exagerat odată cu dulciurile….
Michael: (râde)
Oprah: …. iar bomboanele sunt
pentru copii. La fel ca şi Pinocchio care este aici, ET care este aici. Ce mă fascinează
pe mine vis-à-vis de tine este faptul că tu chiar ai această aură a copilăriei
şi văd copii în preajma ta, care se joacă cu tine de parcă ai fi unul de-al
lor. Dar, un copil nu ar face asta, un copil nu ar construi asta.
Michael: (râde)
Oprah: Un copil nu ar pune toate
astea la un loc. Asta este deja magnific.
Michael: Mulţumesc.
Îmi place să fac diverse lucruri pentru copii şi încerc să fac ce a făcut şi
Isus – nu spun că sunt Isus, nu spun lucrul ăsta.
Oprah: Da, asta ne este foarte
clar.
Michael: Bun, deci
încerc să mă comport ca el, de fapt să fiu cum a spus el, ca şi copiii, să
iubeşti copiii, să fii la fel de pur ca ei şi să vezi lumea prin ochii lor
plini de uimire şi întreaga ei latură magică pe care eu o iubesc. Am găzduit
vreo sută de copii, toţi bolnavi de cancer şi toţi s-au bucurat să fie aici.
Oprah: Um-huh.
Michael: Aleargă pe
aici şi se simt bine iar mie îmi vine să plâng cu lacrimi de bucurie pentru că
am fost în stare să fac ceva pentru ei, înţelegi.
Oprah: Um-huh.
Michael: Mă face să
mă simt mulţumit.
Oprah: Ei bine, atunci când am
venit aici, în urmă cu aproape o lună pentru a filma spotul de promovare al
acestui interviu, unul din lucrurile care m-au impresionat cel mai mult - sper
că sunteţi pregătiţi să filmaţi asta băieţi, chiar dacă toate camerele sunt pe
noi, dar, avem şi alte camere care filmează – a fost acela că aici sunt
construite camere cu paturi pentru copiii care vin aici şi sunt foarte bolnavi.
Şi ce am realizat când am văzut asta, este că tu trebuie să fii o persoană
căreia îi pasă cu adevărat de copii, ca să construieşti aşa ceva aici.
Michael: Da aşa e.
Sunt copii care vin şi – au nevoie de perfuzii – sunt foarte bolnavi, ţintuiţi
la pat dependenţi de pat…
Oprah: Nu pot sta în picioare.
Michael: Exact. Nu pot
sta în picioare iar aceste paturi sunt paturi de spital, apeşi pe buton şi se
ridică sau se coboară aşa încât ei pot urmări spectacole de magie, le proiectăm
cel mai noi filme, desene animate, orice, absolut orice care să-i ajute să
evadeze în acea lume magică pe care ei nu au şansa să o experimenteze, lumea de
care eu am fost privat, atunci când eram copil.
Oprah: Acum, lasă-mă să te
întreb următorul lucru. Tu ştii că eu cred că tot ceea ce se întâmplă în viaţa
cuiva, se întâmplă cu un motiv. Nu crezi că dacă nu ţi-ar fi lipsit atât din
viaţă, distracţia şi fantezia copilăriei, oare ai mai fi avut aceeaşi legătură
cu copiii astăzi? Ai mai fi relaţionat cu ei în felul în care o faci?
Michael: Probabil că
da, dar nu într-o aşa măsură. De aceea nu aş schimba nimic…
Oprah: Serios?
Michael: Pentru că
sunt fericit de felul cum sunt lucrurile acum şi de faptul că mă pot ocupa de
copii.
Oprah: Chiar eşti fericit acum,
pentru că păreai foarte trist de o bună bucată de vreme.
Michael: (râde) Am
fost trist mulţi ani. Dar acum sunt fericit, am ajuns şi aici. Da, sunt foarte
fericit.
Oprah: Şi ce te-a făcut mai
fericit?
Michael: Faptul că
pot da înapoi ceea ce am primit, înţelegi, şi faptul că pot ajuta alţi oameni.
Oprah: Uh-huh.
Michael: Fundaţia
Heal The World pe care am constituit-o pentru întrajutorarea copiilor şi a
vindecării lumii. Am creat şi Heal L.A. care este…, aici avem trei obiective
principale: creşterea imunităţii copiilor, programul de îndrumare big sister şi
big brother şi educaţia în cazul abuzului de droguri. Iar Jimmy Carter a făcut
echipă cu noi pentru crearea Heal Atlanta şi vom merge din stat în stat pentru
a ajuta, aşa cum am făcut în cazul Sarajevo, aşa vom proceda cu multe locuri.
Oprah: Ştiu, ştiu, am văzut
fotografii cu tine de prin toate locurile lumii unde erai alături de toţi
aceşti copii. Unul dintre lucrurile despre care spuneam mai devreme că îl las
înainte de ultima pauză, înainte să declanşez alarma în toată casa şi toate
cele …
Michael: Da …
Oprah: … este tot despre un zvon.
Unul dintre cele mai ciudate pe care le-am auzit a fost că atunci când execuţi
moonwalk-ul, de fapt este un truc al tău, ai avea un fel de oglinzi în şosete.
Michael: Oh Doamne!
Oprah: Şi că nu ar fi cu
adevărat real.
Michael: Nu, nu-i
adevărat.
Oprah: Înainte de toate, am
petrecut atât de mult timp încercând să risipim zvonurile, încercând să scoatem
adevărul la lumină încât nu am avut ocazia să vorbesc cu tine despre cum îţi
creezi muzica, cum îţi creezi dansul? De unde a apărut Moonwalk-ul?
Michael: Păi, moonwalk-ul
a apărut de la aceşti copii minunaţi, copii de culoare care locuiesc în
ghetto-urile din oraşe şi care sunt extraordinari, pur şi simplu au acest
talent natural de a dansa oricare din aceste dansuri de stradă – oricare din
aceste dansuri. Ei au dat viaţă acestor dansuri, iar eu nu am făcut decât să
şlefuiesc acest pas.
Oprah: Ok. Vreau să te văd
dansând.
Michael: Oh, Doamne,
nu, nu.
Oprah: Vreau să te văd dansând.
Vreau să te văd dansând, în direct.
Michael: Nu, nu. Îţi
pot arăta un pas, doi. În clipa asta sunt un pic cam înţepenit.
Oprah: Un pic cam înţepenit?!
(Michael
urcă pe scenă şi dansează pe “Dangerous”.)
Michael: Ăsta este
moonwalk-ul – stai, trebuie să-l vezi din lateral.
Oprah: Trebuie să-l filmăm din
lateral?
Michael: Filmaţi din
faţă?
Oprah: Da, ne-am prins!
Michael: Ia-l
dintr-o parte.
Oprah: Ok. Arată-mi cu
încetinitorul. Poţi să-mi arăţi cu încetinitorul?
Michael: Ok. Stai, e
ca şi cum, împingi şi apoi … ca şi cum ai mima lucrurile.
(Michael
se opreşte din dans şi coboară de pe scenă.)
Michael: Îmi pare
rău.
Oprah: (aplaudând) Păi, l-am
văzut live, l-am văzut live, l-am văzut live. Deci te-ai inspirat de la copiii
care făceau asta.
Michael: Da, pentru
că, sunt de părere că ei sunt adevăraţii dansatori.
Oprah: Da! Şi când eşti - de
exemplu, când am fost aici înainte pentru a filma acel spot comercial pentru
Superbowl, erai…
Michael: Ar fi
trebuit să faci asta cu mine! (râde)
Oprah: Dar nu ştiu cum să fac!
Michael: (râde)
Oprah: Să ştii că nu sunt în
stare!
Michael: (râde)
Oprah: Ştiţi ceva! Dintre toate
lucrurile alea care s-au scris despre mine în tabloide, singurul lucru adevărat este că nu aş putea dansa
niciodată. Ăsta este adevărat!
Michael: (râde)
Oprah: Când am fost aici data
trecută pentru a filma spotul comercial, te aflai între nişte filmări şi
alergai de colo-colo să mai concepi un dans, o coregrafie, ai stat treaz toată
noaptea şi ai dansat.
Michael: Pentru
Super Bowl?
Oprah: Da, da.
Michael: Da, pentru
că niciodată nu sunt mulţumit. Chiar dacă am făcut ceva despre care oamenii
spun că a fost fenomenal – cum a fost Motown 25 când am făcut pentru prima dată
moonwalk, după aceea am plâns în culise pentru că am fost nemulţumit.
Oprah: De ce?
Michael: Pentru că
eram nefericit.
Oprah: Ai plâns după Motown 25??
Michael: Da, după
Motown 25. Apoi, când mă îndreptam spre maşină, a venit un puşti de vreo 12
ani, un puşti evreu care a spus: ‘Oooooooo, ai fost nemaipomenit. Cine te-a
învăţat să dansezi aşa?’ Şi pentru prima dată am simţit că am făcut ceva
grozav, pentru că ştiu că copiii nu mint. După aceea m-am simţit atât de bine.
Oprah: Te-ai simţit atât de
bine, încât probabil vroiai să spui (imitându-l pe Michael) hee-hee!
Michael: (râde)
Hee-he!
Oprah: Vreau să cânţi ceva a capella
pentru mine, dacă poţi.
Michael: Oh, nu! Ce
aş putea să cânt?
Oprah: Who Is It, poţi cânta acel ritm, dacă tot suntem aici, în cinematograf.
Michael: Oh Doamne,
ce să cânt? Who Is It?
Oprah: De unde vine acel Hee-hee?
Michael: Hee-hee!
(Michael face beatboxing pe ritmul piesei Who
Is It) (cântă)
I gave my money,
I gave my time,
I gave her everything in life one heart could find.
It doesn't seem to matter
and it doesn't seem right,
but the will has brought no fortune,
still I cry alone at night.
Don't you judge of my composure
cause I'm bothered every day,
and she didn't leave a letter,
she just up and ran away.
|
I-am dăruit bani,
i-am dăruit timp,
i-am dăruit tot ceea ce şi-ar fi putut dori;
Se pare că nu a contat
şi nu e drept
căci dorinţa mi-a adus nefericire
şi încă mai plâng singur, noaptea;
Nu te lua după calmul meu,
pentru că sunt foarte întristat;
iar ea nu mi-a lăsat nici măcar un rând,
s-a ridicat pur şi simplu şi a fugit.
|
Oprah: OOOWWWW! Fabulos!
Michael: Tu ai vrut
să fac asta! Sunt jenat. Îmi pare rău.
Oprah: Mi-a plăcut foarte mult.
Îţi mulţumesc foarte mult. Vom reveni imediat cu şi mai mult Michael Jackson în
direct – Asta a fost excepţional! Mi-a plăcut mult.
(imagini
editate, pe fundal “Black Or White” remix)
Oprah: Unul din motivele pentru
care am vrut să ne uităm la această piesă în timpul pauzei, este pentru că
scurt metrajele te definesc. Oamenii obişnuiau să-şi cânte piesele şi atât până
să apari tu şi să schimbi viziunea scurt metrajelor. Atunci când ai conceput
cel dintâi video clip al tău, aveai habar ce urma să faci?
Michael: Da. Ideea
era să realizez ceva asemănător unei poveşti, care să aibă un început, un
cuprins şi o încheiere.
Oprah: Uh-huh
Michael: Să fie ca
un mini-film, asta am vrut să fac. Şi asta este ceea ce am şi făcut cu Beat It şi Thriller, cu Smooth Criminal
şi toate celelalte.
Oprah: Aşadar, atunci când te
uiţi la un material sau asculţi o piesă te gândeşti deja şi cum va arăta
clipul…
Michael: Uneori da,
asta este adevărat.
Oprah: Uh-huh. Mă întreb cum te
simţi - eu nu voi şti niciodată pentru că eu nu pot să cânt nici măcar o
singură notă - cum e să fii pe scenă în faţa unei mulţimi de oameni, o mare de
oameni? Unul din lucrurile care m-au impresionat atunci când am pregătit acest
interviu, a fost faptul că peste tot în lume, răspunsul pe care îl primeşti
este incredibil. Vreau doar să vă arăt, acelora dintre voi, care încă nu au
văzut cum reacţionează lumea la Michael Jackson. Priviţi!
(secvenţe
extrase din concert şi imagini din rândul audienţei de pretutindeni din lume, însoţite
de piesa “Will You Be There” pe fundal)
Oprah: Deci, când te aflii acolo
şi toată acea mare de oameni îţi răspunde, strigându-ţi numele, ce simţi?
Michael: Iubire,
simţi multă dragoste iar eu mă simt binecuvântat şi onorat să pot fi un
instrument al naturii, ales pentru a transmite ceea ce simt. Sunt cu adevărat
foarte onorat şi fericit pentru acest lucru.
Oprah: Un instrument al naturii
– ăsta este un mod foarte interesant de a te auto-descrie.
Michael: Mulţumesc.
Oprah: Eşti spiritual?
Michael: În ce sens?
Oprah: Adică, meditezi? Înţelegi
că există ceva mai presus de tine?
Michael: Cred în
Dumnezeu în mod absolut. Foarte mult.
Oprah: Uh-huh. Eu cred că
fiecare vine pe această lume cu un scop. Cred că cei mai mulţi dintre noi trăim
încercând să aflăm care este menirea noastră aici. Care crezi că este menirea
ta?
Michael: Menirea
mea?
Oprah: Uh-huh.
Michael: Cred că
aceea de a dărui tot ce pot prin cântec, dans şi muzică. Adică, sunt devotat
artei mele. Cred că fiecare formă de artă are ca ţel suprem uniunea dintre
material şi spiritual, dintre uman şi divin. Cred că aceasta este menirea
oricărei forme de artă existentă.
Oprah: Uh-huh.
Michael: Şi simt că
am fost ales precum un instrument pentru a oferi doar muzică, dragoste şi
armonie lumii. Copiilor de toate vârstele, tineri şi adulţi.
Oprah: Crezi că vorbind acum,
lămurind toate aceste lucruri acum, oamenii vor reuşi să-şi concentreze mai
mult atenţia pe muzica ta şi nu să te judece pentru orice altceva decât genul
muzical pe care îl practici?
Michael: Sper asta.
Mi-ar place acest lucru.
Oprah: Şi eu sper acelaşi lucru.
De asemenea, sunt foarte încântată că lumea ne urmăreşte şi pentru că ne
urmăreşte, ne-am gândit că este un moment foarte bun de a lăsa oamenii să
urmărească în premieră mondială piesa Give
In To Me.
(premiera
scurt metrajului “Give In To Me”)
Oprah: Deci, vrem să ştim cum ai
creat pe o bucată de hârtie acest quench
my desire (potoleşte-mi dorinţa) şi l-ai transformat în piesa asta.
Michael: Give In To Me; am vrut să scriu un alt
cântec, mai interesant, mai animat şi cu influenţe rock. Ca şi Beat It şi Black Or White. Iar Slash, care îmi este un prieten foarte drag –
amândoi iubim animalele şi lucruri de genul ăsta – a vrut să cânte la chitară
şi eu la fel. Am fost împreună în Germania şi am filmat scurt metrajul cam în
două ore. Nu am avut mai mult timp la dispoziţie. Am vrut să fie incitant şi
fantastic, cu fani, exact ca la un concert rock şi astfel s-a ajuns la acest
rezultat.
Oprah: Ai menţionat animale. Şi ştiu că mulţi mă vor întreba
când voi pleca de aici, unde sunt toate animalele? Am spus-o în deschiderea
programului că mă aşteptam ca cimpanzeii să sară peste tot în living dar nu am
văzut nici unul. Unde este Bubbles?
Michael: (râde) Păi
animalele sunt peste tot, în propriile habitate. Sunt peste tot în ranch. Iar
în timpul zilei ies afară, se joacă şi sar în propria zonă de joacă.
Oprah: De ce, de ce eşti atât de
fascinat de animale, ai idee?
Michael: Pentru că
regăsesc în ele acelaşi lucru minunat pe care îl găsesc la copii, acea
puritate, acea sinceritate. Ei nu te judecă, nu vor nimic de la tine, decât
să-ţi fie prieten. Iar asta cred că este un lucru minunat.
Oprah: Şi eu. Vom reveni imediat
cu Michael Jackson, în direct.
Crainicul: Michael Jackson
de vorbă cu Oprah. 90 de minute în prime time cu Regele Muzicii Pop.
Oprah: Am fost în casa lui
Michael Jackson, în cinematograful său şi le-am cerut celor de la NBC 90 de
minute de emisie. Nu cred că a fost suficient.
Michael: (râde)
Oprah: Cred că am lămurit toate
zvonurile. Nu sunt cimpanzei care să alerge prin casă…
Michael: (râde)
Oprah: Nici vreun rezervor de
oxigen. Nu ştiu, poate vrei să mai lămureşti o dată de ce te prinzi de
pantaloni?
Michael: (râde)
Întreabă muzica.
Oprah: Întrebăm muzica de ce o
faci. Nu te-am întrebat despre Gala inaugurală. I-ai cerut Preşedintelui
Clinton să fii singurul care să cânte la ceremonia de investire?
Michael: Este
oribil. Este cea mai stupidă şi mai nebunească poveste pe care am auzit-o
vreodată. De ce să vreau să cânt numai eu şi nimeni altcineva să nu mai apară
în spectacol, în afară de mine? E o prostie. E o nebunie. Nici macar nu simt
aşa ceva. Şi niciodată nu aş spune aşa ceva. Din nou, cineva a fabricat
povestea şi toată lumea a crezut-o. E falsă, e incredibil.
Oprah: Ce îţi doreşti, ce îţi
doreşti cel mai mult ca lumea să ştie despre tine? Am întrebat-o şi pe Liz
asta, ce vrei să ştie lumea despre tine?
Michael: Adică
pentru ce aş vrea să fiu ţinut minte?
Oprah: Nu neapărat. Pentru ce ai
vrea să fii cunoscut acum.
Michael: Vreau să
fiu cunoscut ca un artist grozav căruia îi place ceea ce face şi mi-ar place ca
oamenilor să le placă ceea ce fac şi să fiu iubit. Pur şi simplu vreau să fiu
iubit oriunde merg. Pretutindeni în lume, pentru că la rândul meu iubesc
oamenii de toate rasele, din toată inima, cu adevărat.
Oprah: Hmm. Ştii, Gene Siskel
care este critic de film mi-a pus odată această întrebare care îmi place mult,
aşa că ţi-o voi adresa şi ţie.
Michael: Da?
Oprah: Ai 34 de ani. Ce poţi
spune că ştii sigur?
Michael: Hmm. Ce
ştiu sigur?
Oprah: Ce cunoşti cu siguranţă?
Michael: Încă învăţ.
Pentru mine, viaţa înseamnă educaţie continuă. Cu siguranţă, nu pot spune că
ştiu totul. Şi chiar cred asta.
Oprah: Nu-ţi pot mulţumi
îndeajuns pentru că ne-ai primit la tine şi îţi doresc toată fericirea din
lume. Mi-a făcut plăcere să mă aflu aici pentru că m-am simţit din nou copil şi
unul dintre lucrurile pe care mi le-am promis, a fost acela că atunci când
acest interviu se va sfârşi, mă voi duce direct la carusel!
Michael: (râde)
Oprah: Şi exact asta am de gând
să fac. Îmi voi scoate pantofii albaştri şi voi călări pe carusel!
Michael: (continuă
să râdă)
Oprah: Mă voi distra de minune
şi poate îmi voi lua şi popcorn, şi poate când se va termina totul, mă vei învăţa cum se face moonwalk – când nu se
va uita nimeni!
Michael: Ok! Ok!
Asta sună bine.
Oprah: Da! A fost distractiv!
Michael: Da! Foarte
distractiv!
(Michael
şi Oprah părăsesc cinematograful îndreptându-se spre parcul de distracţii.)
~~~~~~ Sfârşit ~~~~~~
1 comentarii:
Incantator ! Cat timp am citit,l-am avut in fata ochilor.
Trimiteți un comentariu