Capitolul 19 - “Heal The World”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

&

MICHAEL JACKSON

THE KING OF POP

martie 1993

by Lisa D. Campbell

Traducere şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.

*

Capitolul 19

“Heal The World”

Michael Jackson

Heal the world, make it a better place For you and for me and the entire human race

Să vindecăm Lumea să o facem un loc mai bun Pentru tine şi pentru mine şi pentru întreaga omenire

Proiectul imediat următor a fost noua carte a lui Michael, intitulată Dancing The Dream (Dansând visul) care a intrat în magazine în iunie 1992. Cartea a fost publicată de Doubleday, care a publicat şi Moonwalk, iar introducerea ei a fost scrisă de Elizabeth Taylor. Volumul i-a fost dedicat lui Katherine Jackson - “Dedicat Mamei, cu dragoste” şi din nou, nu a existat nici un fel de menţiune la adresa tatălui.

S-a spus că Dancing The Dream va conţine o sută de fotografii nepublicate alături de douăzeci de poeme şi eseuri scrise de Michael, însă unele dintre imagini au mai fost publicate şi înainte, cu alte ocazii. Unele au fost extrase din calendarul oficial Michael Jackson 1985 şi din revistele Ebony şi People. Altele sunt ipostaze din scurt metrajele Black Or White şi Remember The Time sau din prestaţia sa la aniversarea celor zece ani de MTV. Deşi Michael a oferit câteva fotografii publicului, orice imagine nouă cu el, era întotdeauna o sursă de delectare, iar cele incluse în cartea Dancing The Dream, nu făceau excepţie.

Poemele şi reflecţiile incluse în volumul respectiv sunt concentrate în mare parte, şi deloc surprinzător, pe copii, animale şi mediul înconjurător. Poemele surprind diverse ipostaze, din păcate reale: un pescăruş cu penajul acoperit de rezidurile deversate în mare, fauna marină întrebându-se dacă va sfârşi în plasele braconierilor sau elefanţii care refuză să îngenuncheze şi să moară renunţând la fildeşii lor pentru nimicurile care-i fericesc pe oameni; toate acestea ilustrează măsura în care Michael este îngrijorat de felul în care oamenii au ajuns să trateze animalele. În poemul Mother Earth (Mama Pământ) el cugetă la felul în care omul a maltratat pământul ca planetă, Am tratat-o pe Mama Pământ în felul în care unii oameni îşi tratează locuinţele închiriate. Lasă numai gunoi după ei şi trec mai departe.

În poemul dedicat lui Ryan White, Michael scrie despre prietenul său trecut în nefiinţă şi cât de mult a suferit din pricina ignoranţei oamenilor faţă de suferinţa sa:

Ryan White, symbol of agony and pain Of ignorant fear gone insane….

Ryan White, simbol al agoniei şi durerii A fricii ignorante vecină cu nebunia….

                       

Atunci când Jeanne White, mama lui Ryan, a fost invitată în emisiunea Maury Povich Show, Michael a sunat şi a recitat poemul dedicat lui Ryan în direct.

Mama este o dedicaţie pentru Katherine Jackson, căreia i-a purtat întotdeauna un adânc devotament:

 

No matter where I go from here You’re in my heart, my mother dear.

Nu are importanţă încotro mă voi îndrepta de-aici Căci tu eşti în inima mea, draga mea mamă.

Unele dintre poeme au fost publicate anterior cum este Mother, inclus şi în cartea Katherine-i, My Family, The Jacksons. Dancing The Dream, sub titlul The Dance şi Planeth Earth sunt incluse în  booklet-ul albumului Dangerous, iar versurile pieselor Heal The World şi Will You Be There sunt incluse în volumul de poeme şi reflecţii.

Copiii şi mediul înconjurător sunt principalele aspecte asupra cărora se apleacă noua Fundaţie a lui Michael, Heal The World, care va beneficia de toate încasările turneului Dangerous. Heal the World a fost creată în slujba copiilor bolnavi, suferinzi de foame şi abuzuri. Obiectivul lui Michael era acela de a strânge 100 de milioane de dolari de pe urma turneului, sumă ce urma să o doneze fundaţiei. Aceasta era cea de a doua oară când se angaja într-un turneu al cărui profit urma să fie donat în întregime în scopuri caritabile. Cu toate că i-a plăcut enorm să performeze, adevărata lui pasiune poate că a fost departe de scenă – ajutorul oferit unei lumi şi unei planete bolnave şi suferinde. A avut o compasiune nativă pentru ceilalţi. Şi-a folosit în mod constant piesele şi concertele şi chiar discursurile de acceptare, pentru a aduce în atenţie nevoia de a vindeca planeta. 

(http://www.scribd.com/doc/43173011/Dancing-the-Dream-full)

O incursiune de 30 de minute în turneul lui Michael a fost oferită într-un program special intitulat Michael Jackson: The Dangerous Tour, difuzată pe 2 iulie în reţeaua Fox. În cadrul ei a fost prezentată performanţa live a piesei Black Or White susţinută în primul concert din 27 iunie la München / Germania, noul scurt metraj al piesei Jam şi câteva secvenţe din timpul turnării scurt metrajului Give In To Me al cărui invitat special a fost Slash. În aceeaşi seară, a fost difuzat pe MTV un program special cu o durată de o oră, intitulat Live and Dangerous, în care au fost incluse secvenţe din spatele scenei scurt metrajului Jam şi sosirea lui Michael în Germania, precum şi câteva performanţe live din concert.

Cu doar câteva zile înainte de startul turneului, Slash s-a alăturat lui Michael în Germania pentru a filma noul scurt metraj al viitorului single, Give In To Me. Acesta este o performanţă video similară cu Dirty Diana. Cele două piese împart o savoare sexuală agresivă, singura deosebire între ele fiind aceea că dacă în Dirty Diana, agresorul este Diana, în Give In To Me, agresorul este Michael:

Don’t try to understand me Just simply do the things I say Love is a feeling Give it when I want it         ’Cause I’m on fire Quench my desire

Nu încerca să mă înţelegi fă doar ceea ce îţi spun Dragostea e un sentiment, dă-mi-o atunci când o vreau căci mă mistuie... Potoleşte-mi dorinţa.

În timp ce Michael se afla în Europa cu turneul Dangerous, tabloidul Londonez Daily Mirror, urmând trend-ul deja adoptat de a împrăştia zvonuri despre faptul că faţa lui Michael este un dezastru, ca urmare a presupuselor nenumărate operaţii estetice, a scos de sub tipar o poveste referindu-se la el ca la „Scarface” (faţa cicatrizată). Tabloidul susţinea că este o fantomă marcată de urmele operaţiilor estetice, că are o gaură în locul nasului, un pomete mai înalt ca celălalt şi că bărbia îi atârnă în mod ciudat. În replică la această poveste, Michael a intentat un proces de calomnie împotriva publicaţiei respective, solicitând scuzele de rigoare şi o despăgubire substanţială. Câteva zile mai târziu, a obţinut ordinul împotriva celor de la Daily Mirror prin care aceştia erau restricţionaţi până la încheierea cazului, în a publica o fotografie, care pretindeau ei, ar dovedi că faţa lui este complet desfigurată. Tabloidul a deschis şi el un proces împotriva lui Jackson, susţinând că publicaţia a fost defăimată prin remarcile lui, care o acuza că publica neadevăruri despre el şi o împiedica să probeze cu fotografii.

Încă celebrându-şi vârsta de zece ani, în iulie 1992, MTV a întocmit un Top 10 al celor mai mari staruri ai primilor lor zece ani. Alături de scurt metraje şi secvenţe extrase din diverse concerte, au fost incluse şi interviuri cu primii zece aleşi, printre care s-au numărat Madonna, Def Leppard, George Michael, Aerosmith, Janet Jackson, U2, Guns’N’Roses, Prince şi REM. Lista s-a finalizat cu secvenţe din turneul, fan-mania şi scurt metrajul Jam ale lui Michael Jackson.

Tot în iulie, Billboard a anunţat că Asociaţia Americană a Industriei de Înregistrări (RIAA) a adăugat scurt metrajele Beat It şi Billie Jean, palmaresului producătorilor din domeniul video muzical Hall of Fame. Apoi în septembrie, Sony i-a acordat lui Michael un premiu special pentru celebrarea celor patru albume ale sale, ale căror vânzări depăşiseră pragul de 10 milioane de exemplare, fiecare.

Michael a primit un premiu mai special şi de o altă natură din partea doctorului în psihologie Wayne Dyer, care i-a dedicat cartea sa intitulată Real Magic. Doctorul Dyer, care a petrecut câteva zile la ranch-ul lui Michael, a considerat că merită această onoare datorită angajamentului privind pacea în lume şi ajutorul oferit copiilor. El a spus că l-a admirat pe Michael pentru puterea cu care a rămas în picioare în faţa presiunii tabloidelor din presă.

În septembrie, MTV a înmânat premiile pentru clipurile-video muzicale ale anului – VMA (Video Music Awards). În timpul emisiunii televizate, a avut loc în premieră anunţul făcut de Michael Jackson privitor la campania Choose or Loose (Votezi sau pierzi), proiectată pentru a-i încuraja pe tineri să voteze. Îmbrăcat în costumul său de scenă auriu cu negru şi purtând ochelari de soare, şi-a încurajat conaţionalii să-şi aducă aportul şi să facă diferenţa. Trăim într-o ţară în care avem şansa de a face diferenţa. Avem şansa de a face viaţa mai bună pentru noi şi pentru copiii noştri. Viitorul este acum. Să mergem împreună şi să ne exprimăm dreptul de a alege. Alege sau pierzi.

În cadrul MTV-VMA, Michael a avut două nominalizări, Black Or White la categoria Cele mai bune efecte speciale şi In The Closet la categoria Cea mai bună peliculă cinematografică. Nici unul dintre ele nu a câştigat. Oricum, Michael a contribuit la spectacol cu reprezentaţia sa live a piesei Black Or White, extrasă din concertul susţinut pe Stadionul Wembley din Londra. Aceasta a fost o adevărată delectare pentru fani, care au avut ocazia să vadă o infimă parte din concertele turneului Dangerous. Oricum, pe 10 octombrie 1992, a fost difuzat pe HBO, un întreg concert. Prezentat ca singura şansă a fanilor americani de a-l vedea pe Michael în turneul Dangerous, spectacolul a fost intens mediatizat. S-a raportat că Michael a primit 20 de milioane de dolari din partea HBO, pentru drepturile de difuzare ale concertului, deşi acest lucru nu a fost niciodată confirmat de Jackson, dar a fost negat de HBO. Difuzarea concertului (n.t. – Bucureşti / România, 1 octombrie 1992, Stadionul Lia Manoliu, astăzi Stadionul Naţional, 70.000 de spectatori + 20.000 poliţişti) a beneficiat de cea mai mare audienţă din istoria oricărei reţele de cablu şi a primit Premiul Cable ACE. Concertul a fost transmis în 61 de ţări ale globului.

Fiecare detaliu al spectacolului a fost nimic mai mult decât fascinant, începând de la intrarea în scenă care nu a făcut nici o excepţie. Învăluit în perdeaua de fum şi printre scânteile declanşate de elemente pirotehnice, Michael a sărit de sub scenă, aterizând pe ea, îmbrăcat în pantaloni negri, tunică argintie şi o eşarfă aurie traversându-i pieptul pe diagonală. Pe braţul drept purta o banderolă, iar trei degete de la mâna dreaptă erau înfăşurate în bandă albă adezivă. A încremenit cu pumnii încleştaţi şi a stat acolo, absolut nemişcat preţ de aproape două minute, timp în care mulţimea devenea tot mai sălbatică. Publicul a prins să freamăte de agitaţie în vreme ce el nici măcar nu-şi mişcase măcar un muşchi. Şi-a îndepărtat ochelarii de aviator cu mişcări lente, i-a aruncat deoparte şi a plonjat în prima piesă, Jam,... şi nu s-a mai oprit timp de două ore.

Wanna Be Startin’ Somethin’ a fost următoarea piesă, iar după aceasta, Human Nature, excelent apreciată de public, graţie prestaţiei live. Apoi, Michael şi-a completat vestimentaţia cu un sacou alb cu dungi fine şi o fedora albă, ceea ce semnala că următoarea piesă era Smooth Criminal. Jackson împreună cu cei patru dansatori ai săi au asociat piesei, coregrafia executată în scurt metrajul acesteia, inclusiv aplecarea care sfida gravitaţia. Dansatorii s-au prăbuşit sub focul imaginar al mitralierei, iar Michael a ieşit din scenă  cu mişcări lente, păşind peste trupurile celor doborâţi, care apoi au fost trase afară de pe scenă.

Siedah Garrett l-a însoţit pe Michael în turneul Dangerous şi a performat alături de el piesa I Just Can’t Stop Loving You, la fel de incitantă, ca de altfel orice performanţă live a sa, comparativ cu o înregistrare. Siedah a dispărut brusc la finalul cântecului lăsând loc minunatului She’s Out Of My Life şi fericitei fete aleasă din audienţă pentru atât de invidioasa îmbrăţişare.

Acum vă vom oferi ceva mai demult, ceva de modă veche, a spus Michael prezentând potpuriul Jackson Five compus din I Want You Back, The Love You Save şi finalizând cu I’ll Be There. Piesele prezentate ca fiind ceva de modă veche au venit cu memorabila coregrafie a vremurilor de demult când cei cinci fraţi Jackson au performat în spectacolul lui Ed Sullivan şi în alte emisiuni televizate. Vocalistul Darryl Phillinessee a interpretat linia lui Jermaine pentru piesa I’ll Be There. La final, Michael i-a menţionat pe toţi fraţii lui: Jackie, Marlon, Tito, Jermaine, Randy şi eu vă iubim pe toţi.

Dansatorii, machiaţi şi îmbrăcaţi acum în costume de zombie i s-au alăturat poate pentru cea mai bine cunoscută rutină de dans, Thriller. La finalul piesei Michael este aşezat într-un sicriu, acoperit apoi cu o pânză. În momentul în care pânza este ridicată, sicriul dispăruse cu tot cu „conţinut”. Michael reapare câteva secunde mai târziu la mijlocul scenei în ceea ce am învăţat să denumim vestimentaţia Billie Jean, punând în scenă momente magice doar cu o pălărie neagră şi o mănuşa albă şi oferind publicului moonwalk din plin, piruete şi figura lui pe vârful picioarelor... a fost un spectacol plin de inspiraţie ca întotdeauna.

Piesa Working Day And Night a venit cu o altă schimbare de ţinută – pantaloni albaştri şi o jachetă militară aurie şi s-a finalizat cu un alt număr de iluzionism. Michael a dispărut doar pentru a se ivi câteva secunde mai târziu în partea opusă a scenei, pe o platformă aeriană care a început să pivoteze deasupra scenei şi a audienţei. Îmbrăcat în pantaloni negri şi jacheta roşie cu multe fermoare Michael ataca ritmurile piesei Beat It. Un ventilator bătea în părul lui şi în ceea ce părea a fi o pelerină prinsă în jurul umerilor săi. Atât piesa Beat It cât şi cea din turneul următor, Earth Song debutează cu Michael plimbat deasupra audienţei pe platforma pivotantă.

Apoi, şi-a schimbat jacheta roşie cu o cămaşă albă pentru piesa Will You Be There. Îngerul a apărut de deasupra şi a fost coborât pe scenă, îmbrăţişându-l pe Michael cu aripile sale la finalul cântecului. În câteva concerte ale turneului Dangerous, următoarea piesă a fost The Way You Make Me Feel. Din unele motive, după primele opt concerte, această piesă a fost eliminată din listă, apoi a fost repusă în drepturi pentru concertele din Japonia. De asemenea, piesa Bad a fost prezentată tot în primele opt concerte ale turneului.

A urmat piesa Dangerous pentru care Michael şi dansatorii săi au purtat costume şi cravate negre şi cămăşi albe, aducând foarte bine cu gangsterii - Smooth Criminal-i. În coregrafie chiar au fost incluse câteva mişcări din rutina Smooth Criminal, ce vor fi păstrate şi ulterior, în diverse spectacole TV din Statele Unite.

Ceva din numărul următor i-a dictat lui Michael să nu-şi mai strângă părul în coada de cal obişnuită şi cu un tonus excelent, a antrenat audienţa în Black Or White. Apoi, grupurile de copii i s-au alăturat pe scenă pentru piesa Heal The World, înconjurând un glob pământesc uriaş, care se ridica din centrul scenei.

Spectacolele s-au finalizat cu interpretarea vibrantă a piesei Man In The Mirror, cu influenţe gospel – reminiscenţe ale prestaţiei sale de la Grammy 1988 – care l-a făcut să cadă în genunchi de câteva ori. Pentru marele final, a îmbrăcat un costum spaţial cu propulsor, cu ajutorul căruia a ieşit din scenă, zburând peste capetele audienţei. Această cascadorie a implicat o schimbare de poziţii isteaţă, în care Michael, după ce a îmbrăcat costumul spaţial şi şi-a pus casca, a schimbat locul cu un cascador adevărat. Acesta a fost cel care a survolat audienţa, în vreme ce Michael părăsea probabil stadionul.

Turneul Dangerous nu a venit niciodată în Statele Unite, desfăşurându-se doar în Europa, Asia, America de Sud şi Mexico. Turneul s-a desfăşurat în faţa a 3,5 milioane de oameni pe parcursul a 67 de concerte. A fost creat de Michael Jackson şi Kenny Ortega, pus în scenă şi regizat de Kenny Ortega, iar directorul său muzical a fost Greg Phillinganes. Trupa a fost compusă din Ricky Lawson la baterie, Don Boyette la chitară bass, Jennifer Batten la chitară, David William la chitară ritmică şi Brad Buxer la keyboards. Background-ul vocal a fost susţinut de Kevin Dorsey, Siedah Garrett, Dorian Holley şi Daryl Phinnesse. Trupa de dansatori ai turneului Dangerous a fost compusă din Randy Allaire, Michelle Berube, Eddie Garcia, Jamie King, LaVelle Smith, Taco Falcon şi Yoko Sumida. Jamie King a fost ales ulterior ca regizor al Turneului Mondial Michael Jackson IMMORTAL. David Copperfield a fost creatorul momentelor de iluzionism. Un mare fan al magiei, Michael adesea a incorporat numere de iluzionism în spectacolele sale live.

Mini-seria The Jacksons: An American Dream (Familia Jackson: Visul American)a fost difuzată în intervalul 15 - 18 noiembrie 1992 pe canalul ABC. Seria cu o durată totală de cinci ore urmăreşte şirul evenimentelor până la turneul Victory şi statutul de star al lui Michael. Startul filmărilor a fost programat iniţial pentru vara lui 1990, dar a fost amânat. Katherine Jackson a servit ca şi co-scenarist iar Jermaine Jackson şi Suzanne de Passe ca şi co-producători. A existat foarte mult interes faţă de câţiva dintre nepoţii Jackson care să-şi portretizeze părinţii. La începutul lui 1992, a început căutarea naţională pentru 26 de tineri care să fie distribuiţi în rolurile celor cinci fraţi la trei vârste diferite. Rapoartele vremii spuneau că Michael ar fi sugerat un actor pentru rolul său, care putea cânta şi dansa şi era alb. S-a dovedit a fi doar o altă poveste falsă. În primăvara lui 1992, distribuţia era completă iar producţia a început  la Pittsburg care a substituit oraşul Gary din Indiana. Jermaine Jr. l-a portretizat pe tatăl său ca adolescent şi trei actori, Jason Weaver, Alex Burrall şi Wylie Draper, l-au portretizat pe Michael la vârste diferite. Fiecare dintre cei trei actori au primit aprobarea lui Michael. Lawrence Hillton Jacobs şi Sweathog Freddie Washington din Welcome Back Kotter, au fost distribuiţi în rolul lui Joseph Jackson, iar Katherine Jackson a fost portretizată de Angela Basset. Holly Robinson, cunoscut din filmul 21 Jump Street (O adresă de pomină), a fost distribuită în rolul Dianei Ross, iar în cel al lui Berry Gordy, Billie Lee Williams. Vanessa Williams a reuşit o remarcabilă asemănare cu executivul de la Motown, Suzanne de Passe.

Deşi nu a fost chiar acea variantă pre-spălată la care te-ai fi aşteptat, filmul a strălucit în unele aspecte în timp ce altele au fost complet ignorate. De exemplu a înfăţişat stricteţea lui Joe faţă de copiii lui deşi conform declaraţiilor membrilor familiei el ar fi fost mult mai abuziv. S-au făcut puţine menţiuni la adresa infidelităţilor lui Joe, prezentând doar una dintre ele descoperită de Katherine, cu toate că au fost câteva. Acţiunea legală intentată după plecarea Jackson-ilor de la Motown la CBS Records nu a fost deloc menţionată. De asemenea s-a omis întreaga controversă cauzată de planing-ul defectuos al turneului Victory şi vehemenţa cu care Michael a refuzat să ia parte la acest turneu.

Mai sunt şi o mulţime de erori. O scenă din 1959 în care îl vedem pe Joseph Jackson muncind la turnătoria din Gary / Indiana, este urmată de cea în care Katherine se află la spital gândindu-se la numele pe care să i-l dea noului născut, acesta fiind Michael. De fapt, Michael s-a născut un an mai devreme, în 1958. Mai târziu, îl vedem pe Michael muncind în studio, înregistrând piesa Human Nature, în 1983, când de fapt, albumul Thriller, care conţine piesa respectivă, a fost lansat în 1982. Iar albumul Off The Wall nu a fost menţionat deloc.

În ciuda erorilor şi a omisiunilor evidente, The Jacksons: An American Dream, a fost o re-povestire surprinzător de sinceră a poveştii familiei Jackson. Concursurile de talente şi mai apoi apariţiile TV ale trupei Jackson Five au fost re-create aproape perfect, copiind costumele şi în mod special mişcările şi gesturile lui Michael. Wylie Draper a făcut o treabă excelentă în re-crearea memorabilului moment Motown 25, când Michael a performat Billie Jean, deşi Draper ar mai fi avut ceva de lucru la sincronizarea vocală.

Mini-seria a acumulat cea mai înaltă cotă de rating din acea săptămână, ajutând postul TV ABC să preia supremaţia lunii noiembrie, pentru prima dată în 11 ani. The Jacksons: An American Dream a fost urmărit de o treime din telespectatori, circa 22 de milioane de deţinători de aparate TV, în special pentru ultimile două părţi ale sale. Filmul a fost programat să fie lansat pe casetă video în februarie 1993.

Motown a lansat un album soundtrack, programat să coincidă cu mini-seria The Jacksons: An American Dream. Albumul nu a înregistrat acelaşi succes ca filmul, atingând locul 137 în topul albumelor pop şi ratând intrarea în topul R&B. Un re-mix al piesei Who’s Lovin’ You a lui Smokey Robinson a fost ales ca primul extras pe single dar nu a intrat niciodată în topul pop singles şi a atins locul 48 în topul R&B singles. În ultima clipă s-a decis ca acesta să fie inclus şi în film, punând la dispoziţia actorilor doar 24 de ore pentru a-l învăţa şi pentru a-şi însuşi coregrafia. Coregraful trupei Jackson Five pentru această mini-serie a fost asociatul lui Michael Jackson, Michael Peters.

Pentru promovarea mini-seriei şi a celorlalte programe ale sale, ABC a inclus o linie din piesa ABC în spoturile sale publicitare. Michael putea fi auzit cântând în fundal C’mon, C’mon, let me tell you what’s its all about (Haide, lăsaţi-mă să vă spun despre ce este vorba). Mai târziu, reţeaua a inclus piesa Jam în spoturile sale publicitare.

Un alt proiect al familiei Jackson care a fost programat pentru luna august 1992, a fost primul din cele zece Evenimente Principale ale Jackson-ilor la Mall of America de lângă Minneapolis / Minnesota. Atracţia avea să includă un muzeu în care a fost expusă replica locuinţei lor din Gary / Indiana, video clipuri şi imagini cu ei performând, inclusiv la concursurile de talente.

 

(The Jacksons: American Dream Part 1) 25 de părţi

Fundaţiile Heal The World şi AmeriCares s-au unit în proiectul de întrajutorare a oraşului Sarajevo, capitala Bosniei, unde milioane de civili sufereau de foame, ca urmare a războiului dintre bosniacii croaţi şi sârbi. Michael a participat la conferinţa de presă ţinută la Aeroportul Internaţional John F. Kennedy pe 24 noiembrie 1992:

Misiunea Fundaţiei Heal The World, misiunea mea este de a vindeca. Pur şi simplu. Pentru a vindeca lumea trebuie să începem prin a ne vindeca copiii. Astăzi am adus daruri copiilor afectaţi de războiul din Sarajevo. În 1992, Sarajevo a devenit simbolul atâtor tragedii care pot fi evitate în lume: prejudecăţile şi ura etnică, distrugerea mediului, distrugerea familiilor şi a viitorului unei întregi comunităţi…….. 

Un avion AmeriCares a fost încărcat cu 42,5 tone de ajutoare medicale, pături, haine groase şi încălţăminte.

Cel de-al cincilea extras pe single de pe albumul Dangerous a fost piesa Heal The World, una din piesele favorite ale lui Michael. Spre deosebire de cele anterioare, scurt metrajul acestuia nu s-a bucurat de atâta publicitate din partea reţelei Fox. Mesajul cântecului venea cu o compilaţie de secvenţe cu copii bolnavi şi nevoiaşi, inclusiv cu aceia pe care Michael i-a vizitat şi i-a ajutat.

Deşi Michael a prezentat piesa în câteva programe speciale televizate şi în concerte, evoluţia sa în clasamentele pop şi R&B a fost una dezamăgitoare. Heal The World a atins locul 27 în topul pop şi locul 62 în topul R&B, dar s-a descurcat mai bine în clasamentul adult contemporan, unde a urcat până pe locul 9. De asemenea, a avut un succes mai mare în topurile Europene, unde a devenit rapid hit de Top 5, atingând poziţia 2 în cele mai multe ţări. Piesa Heal The World promovează un mesaj pozitiv deşi nu este cea mai puternică piesă de pe album sau imnul de cea mai puternică inspiraţie a lui Michael. Earth Song, Man In The Mirror şi Cry sunt toate cu mult mai bune.

Pe 9 decembrie, Billboard a înmânat premiile muzicale ale anului 1992. Premiile s-au acordat în funcţie de vânzări şi de cotele de difuzare, aceiaşi factori în funcţie de care se realizau şi clasamentele săptămânale ale publicaţiei. Aşadar, câştigătorii puteau fi uşor prevăzuţi de cei care consultau frecvent aceste clasamente. Michael Jackson se afla printre artiştii de top nominalizaţi la categoria Artistul de top pop singles, care în final a ajuns la trupa Boyz II Men şi la categoria Artistul numărul 1 R&B, care a ajuns la Jodeci. Oricum, Michael nu s-a dus acasă cu mâinile goale. În 1992 premiul Billboard pentru Artistul Anului pentru Single-ul numărul 1 mondial şi Albumul numărul 1 mondial au aparţinut aceluiaşi artist. Single-ul numărul 1 în lume a fost Black Or White, iar Albumul numărul 1 în lume a fost Dangerous.

Înainte de a fi înmânate premiile, a fost prezentat un scurt video-tribut pentru Michael Jackson, ca recunoaştere la nivel mondial a succesul piesei Black Or White şi al albumului Dangerous, precum şi sărbătorirea a zece ani de la lansarea celui mai bine vândut album din istorie, Thriller. Premiul i-a fost prezentat lui Michael, care la acel moment se afla în turneu, de către Phil Collins, într-o înregistrare video: Michael, în numele a milioanelor tale de fani de pretutindeni din lume, mă aflu aici pentru a-ţi prezenta Premiul Billboard pentru Albumul numărul 1 în lume, ‘Dangerous’ şi pentru Single-ul numărul 1 în lume, ‘Black Or White’. Michael, îmbrăcat în cămaşă roşie şi purtând o pălărie neagră, a acceptat premiul elegant ca de obicei:

Sunt onorat pentru recunoaşterea acordată de ‘Billboard’, considerată a fi biblia industriei show-biz-ului. Nimic altceva nu m-ar fi oprit să lipsesc de la această ocazie specială, cu excepţia Fundaţiei Heal The World şi a turneului pe care m-am angajat să-l fac în numele ei. Un sincer mulţumesc revistei ‘Billboard’, copiilor şi fanilor mei. Susţinerea voastră de-a lungul anilor a fost o inspiraţie pentru mine. Vă mulţumesc foarte mult.

Apoi, Phil Collins i-a oferit lui Michael, cel de-al doilea premiu:

Pentru celebrarea celor 10 ani împliniţi de albumul ‘Thriller’ şi în semn de recunoaştere că în ultimii zece ani practic ne-ai depăşit pe toţi, ca artistul numărul 1 cel mai bine vândut în lume, suntem foarte bucuroşi să-ţi oferim Premiul Billboard Special.

Michael a acceptat premiul prezentându-şi numărul următor:

Sunt foarte impresionat de acest gest dar mai important, de faptul că după o decadă, vă reamintiţi de albumul ‘Thriller’. Vă iubesc pe toţi. Iar acum, în absenţa mea, iată o reprezentaţie specială a piesei ‘Black Or White’.

Apoi a fost prezentată prestaţia sa live pe piesa mai sus amintită, înregistrată la Londra şi editată, aceeaşi prestaţie prezentată de altfel şi la Premiile MTV – Music Video, din septembrie.

HBO şi-a sărbătorit împlinirea a 2 decenii de viaţă, în decembrie 1992, difuzând un program special cu o serie de evenimente prezentate de canalul de cablu în ultimii 20 de ani. Printre acestea a fost inclusă şi performanţa live a lui Michael pe piesa Beat It din concertul Dangerous susţinut la Bucureşti / România şi care a fost difuzat de HBO cu două luni mai devreme. De atunci, turneul Dangerous a fost numit de americani unul din evenimentele anului 1992 care trebuia înregistrat (s-a dovedit că şi-au dat seama cum să-şi seteze propriile aparate video!). Turneul Dangerous a fost enumerat printre cele mai mari evenimente ale anului, respectiv Jocurile Olimpice, campania prezidenţială, revoltele din Los Angeles, ultima apariţie a lui Johnny Carlson la emisiunea Tonight Show şi cea a lui Dan Quayle în episoadele serialului Murphy Brown.

Pe 26 decembrie 1992, Michael a oferit performanţa live înregistrată a piesei Heal The World, în teleton-ul UNCF al lui Low Rawls. Aceasta a fost extrasă dintr-unul din concertele turneului Dangerous şi combinată cu secvenţe de pe parcursul vizitei sale în Africa.

Pentru Michael, noul an a început cu evoluţii şi mai înalte în clasamente dar şi cu încercarea de a se debarasa de imaginea sa de timid. Finalul de an însă, l-a târât într-un scandal pe care nu şi l-ar fi putut imagina niciodată.

 

Dangerous Diary

(va urma)