vineri, 30 august 2013 0 comentarii

Capitolul 23 - “Scream”



MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell

Traducere şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.

*

Capitolul 23
Scream
James Harris III, Terry Lewis, Michael Jackson, Janet Jackson

With such confusions
don’t it make you wanna scream
your bash abusin’ victimize within the scheme
You try to cope with every lie
 these scrutinize
Somebody please have mercy
‘Cause I just can’t take it
Cu asemenea confuzii,
nu-ţi vine să strigi?
Persecutat de un sistem abuziv
încerci să faci faţă fiecărei minciuni
fiecărei examinări atente
Vă rog, să se îndure cineva,
Pentru că eu nu mai suport.






Vineri, 10 decembrie 1993, Michael Jackson a dovedit încă o dată tuturor flecarilor şi scepticilor că s-au înşelat, atunci când s-a întors acasă, în Statele Unite. A sosit pe aeroportul din Santa Barbara cu un avion privat însoţit de cei doi fraţi din New Jersey, Eddie şi Frank Cascio. Echipele de cameramani, fotografi şi reporteri s-au instalat imediat să supravegheze ranch-ul pentru a-l surprinde pe Michael sau orice alt subiect de bârfă.
După ce s-a întors acasă, Michael a preluat controlul apărării sale şi a făcut câteva schimbări în echipa juridică. Pellicano şi Fields au părăsit cazul. Pellicano a declarat pentru USA Today că a făcut tot ce a putut şi că este ferm convins de nevinovăţia lui Michael. Fields a declarat că a fost înlocuit din pricina unei gafe pe care a făcut-o la tribunal în noiembrie, când i-a spus judecătorului - şi prin urmare mass-mediei, deci întregii lumi - că se aşteaptă la o punere sub acuzare cât de curând.
În spatele tuturor acestor aspecte, situaţia era foarte dezorganizată. Avocaţii, fiecare reprezentând companii diferite, nu formau o adevărată echipă. Fiecare se lupta să deţină controlul, conştienţi fiind că la mijloc erau o mulţime de bani şi mai ales prestigiu, plus miza posibilului control al problemelor juridice legate de imperiul muzical al lui Jackson. Managerul lui Michael, Sandy Gallin a declarat pentru The Wall Street JournalAtunci când Michael a fost plecat şi imposibil de găsit, nimeni nu s-a aflat cu adevărat la cârmă.
John Branca, avocatul care l-a reprezentat pe Michael în perioada anilor ’80, a avut un cuvânt de spus în decizia de a-l înlocui pe Fields. În locul acestuia, cei care s-au alăturat echipei apărării lui Michael au fost Johnnie Cochran Jr. şi Howard Weitzman. Bob Jones şi Cochran se cunoşteau din vremea liceului.
Mult mai refăcut din punct de vedere al sănătăţii, Michael a lansat ofensiva. Demonstrând mass-mediei ce înseamnă Puterea, de obicei rezervată liderilor lumii, pe 22 decembrie 1993, la ora 15:00, ora estică, Michael Jackson a făcut o declaraţie publică şi de mult aşteptată, transmisă live de CNN, E!, MTV şi alte câteva posturi de televiziune:
Bună ziua. Tuturor prietenilor şi fanilor mei, doresc să le transmit profunda mea recunoştinţă pentru dragostea şi suportul arătat. Mă simt bine şi puternic.
Cum deja ştiţi probabil, după finalizarea turneului meu am rămas în afara ţării pentru a urma un tratament împotriva dependenţei consumului de analgezice. Iniţial această medicaţie mi-a fost prescrisă pentru a calma durerea chinuitoare pe care am suportat-o după recenta intervenţie de reconstrucţie a scalpului.
În acest timp, s-au făcut foarte multe declaraţii cu privire la o serie de acuzaţii despre un comportament impropriu din partea mea. Aceste declaraţii sunt false în totalitate. Aşa cum am spus-o chiar de la început, sper într-un final rapid al acestei experienţe înfricoşătoare în care sunt subiectul principal.
În această declaraţie, nu am de gând să răspund falselor acuzaţii făcute împotriva mea, pentru că avocaţii m-au sfătuit că aici nu este mediul favorabil unor astfel de declaraţii. Voi spune doar că personal, sunt tare mâhnit de manipularea teribilă a maselor din partea mass-mediei. Cu fiecare ocazie, media a disecat şi manipulat aceste acuzaţii pentru a trage propriile ei concluzii. Vă cer tuturor să aşteptaţi până la aflarea adevărului înainte de a trage orice concluzie sau de a mă condamna. Nu mă trataţi ca pe un criminal, pentru că sunt nevinovat.
La începutul acestei săptămâni, am fost forţat să mă supun unei examinări umilitoare şi inumane, din partea Departamentului Şerifului din Santa Barbara şi a Departamentului de Poliţie din Los Angeles. Conform mandatului de percheziţie corporală, acesta le-a dat dreptul de a-mi vedea şi fotografia corpul, inclusiv organul genital, fesele, trunchiul inferior, coapsele şi orice alte zone au vrut. Au pretins că vor să vadă orice decolorare, pete de culoare sau alte dovezi ale afecţiunii numită vitiligo despre care am vorbit.
Mandatul respectiv mă obliga să cooperez cu medicii lor pentru orice examinare a trupului meu, în scopul determinării oricărei condiţii a pielii, inclusiv dacă sufăr de vitiligo sau orice altă afecţiune a pielii. De asemenea, în mandat se stipula că nu am nici un drept să refuz examinarea sau fotografierea. În cazul unui refuz din partea mea, se pot folosi de acest lucru în orice proces ca un indiciu al vinovăţiei mele.
A fost cel mai umilitor calvar al vieţii mele – unul de care nici o persoană nu ar trebui să aibe parte vreodată. Şi chiar şi după această experienţă josnică, părţile implicate nu au fost satisfăcute şi au vrut să facă şi mai multe poze. A fost un coşmar, un coşmar oribil. Dar dacă asta trebuie să îndur pentru a-mi dovedi nevinovăţia, aşa să fie.
Pe parcursul vieţii mele, am încercat să ajut zeci de mii de copii să aibe o viaţă fericită. Îmi dau lacrimile când văd un copil care suferă.
Dacă mă fac vinovat de ceva, atunci acest lucru este faptul că am încredere în ceea ce a spus Dumnezeu despre copii: ‘Lasaţi copiii să vină la Mine, căci a lor este Împărăţia Cerurilor’. În nici un caz nu mă cred Dumnezeu, dar încerc să fiu ca El în inima mea.
Sunt complet nevinovat şi ştiu că aceste acuzaţii teribile se vor dovedi a fi false. Încă o dată, prietenilor şi fanilor mei, vă mulţumesc foarte mult pentru întreaga voastră susţinere. Împreună vom vedea asta cât de curând. Vă iubesc foarte mult şi fie ca Dumnezeu să vă aibe în pază pe toţi. Vă iubesc. Cu bine.



1993 decembrie, 22 - Declaraţia lui Michael Jackson




Acele posturi care nu au transmis întreaga declaraţie, au preluat şi difuzat secvenţe ale acesteia, cu precădere aceea prin care Michael îşi declara nevinovăţia: Nu mă trataţi ca pe un criminal, pentru că sunt nevinovat.
Cu aceste câteva remarci, suportul său public a crescut. Sondajele iniţiate de diverse programe tv şi publicaţii au arătat o creştere spectaculoasă a numărului celor care erau convinşi  că Michael Jackson era nevinovat. Era exact ceea ce aştepta publicul, ca Michael să-şi declare public nevinovăţia. Familia Jackson a făcut şi ea o declaraţie publică după cea a lui Michael: Familia Jackson a fost mereu şi va rămâne alături de Michael. Noi credem în nevinovăţia lui şi avem încredere că demnitatea şi umanitatea lui vor domina.
Susţinerea lui Michael a continuat pe multe fronturi. Quincy Jones a denunţat public manipularea mediatică a poveştii: Mass-media se hrăneşte frenetic. Şi-a depăşit limitele cu 200 de mile pentru a pune sub acuzare pe cineva înainte chiar să se încerce măcar sau să fie acuzat. E uluitor. Dar, l-am văzut pe Michael de sărbători şi rezistă presiunii, e puternic. Se simte bine. Cu toţii ne rugăm pentru el.
Managerul lui Michael, Sandy Gallin, care a fost criticat de unii pentru că a fost extrem de tăcut pe parcursul calvarului, l-a apărat cu înflăcărare într-un interviu acordat pentru Los Angeles Times estimând că acesta va fi exonerat.
Fanii din Washington D.C. i-au împodobit sărbătorile expediindu-i o felicitare de 2 metri în care îi urau numai bine şi să aibe un An Nou plin de bucurii. Scopul, conform lui Fred Outten, organizatorul proiectului, a fost acela de a recunoaşte meritele sale de a fi nu doar cel mai mare entertainer al lumii, dar şi pentru aportul său umanitar adus societăţii.
 Pe 17 ianuarie, cu ocazie zilei celebrării lui Martin Luther King, Michael a găzduit la ranch-ul său o sută de copii de la Comunitatea tinerilor sportivi şi Fundaţia artelor. Accesul mass-mediei a fost interzis cu excepţia postului tv KCAL din Los Angeles şi BET (Black Entertainment Network). Toţi copiii intervievaţi au spus că Michael a fost foarte amabil şi s-au distrat de minune cu el. Nici unul dintre ei nu credea că s-ar face vinovat de rănirea în vreun fel a vreunui copil.
Ediţia de sfârşit de an a revistei People a întocmit o listă a “Celor 25 cei mai controversaţi oameni ai anului”, în care era inclus şi Michael Jackson. Recenziile “Celor mai bune emisiuni de pe micul ecran” ale anului au inclus şi interviul Michael Jackson Talks to… Oprah, descris ca mega-evenimentul TV al anului.
Ediţia de sfârşit de an a revistei Billboard a realizat clasamentele artiştilor de top,  extraselor pe single şi albumelor, iar la câteva categorii Michael Jackson s-a bucurat de o puternică consideraţie acordată albumului său lansat cu mai bine de doi ani în urmă, deşi ultima parte a anului a petrecut-o îngropat în scandal:

Top Pop Artists
# 38
Michael Jackson
Top Billboard 200 Album Artists
# 41
Michael Jackson
Top Billboard 200 Album
# 38
Dangerous
Top Billboard 200 Album Artists-Male
# 16
Michael Jackson
Top Pop Catalog Albums
# 31
Thriller
Hot 100 Singles Artists
# 17
Michael Jackson
Hot 100 Singles
# 47
Will You Be There
Hot 100 Singles Artists-Male
# 4
Michael Jackson
Hot 100 Singles Sales
# 60
Will You Be There
Hot 100 Singles Airplay
# 35
Will You Be There
Top R&B Album Artists
# 30
Michael Jackson
Top R&B Albums
# 28
Dangerous
Hot R&B Singles
# 88
Who Is It
Top R&B Artists
# 34
Michael Jackson
Hot R&B Singles Airplay
# 69
Who Is It
Hot Adult Contemporary Artists
# 12
Michael Jackson
Hot Adult Contemporary Singles and Tracks
# 26
# 35
Will You Be There
Heal The World
Hot Dance Music Club Play Singles
# 50
Who Is It
Hot Dance Music Maxi Singles Sales
# 40
Who Is It

În recenzia muzicală a anului, publicaţia s-a focusat exclusiv pe muzica lui Michael, având în vedere că practic nici o informaţie nu a plecat neverificată, nu simţim nevoia să o explorăm aici. Dar pe frontul afaceristic, vânzările albumelor lui Jackson nu s-au diminuat…
Albumele sale anterioare au continuat să se vândă puternic. La 11 ani de la lansare, Thriller s-a mai vândut în încă un milion de exemplare în Statele Unite în ultimul an, sporind vânzările de aici la 22 de milioane de exemplare şi menţinându-se pe poziţia celui mai bine vândut album din Statele Unite. În lume, vânzările albumului Thriller au crescut la 50 de milioane, menţinându-se pe poziţia celui mai bine vândut album din istorie, la nivel mondial. Timp de câţiva ani, Thriller a jucat capra cu albumul celor de la Eagles, Greatest Hits, pentru titlul de cel mai bine vândut album în Statele Unite. La scară globală însă, Thriller nu are nici un competitor. Despre turneul Dangerous s-a relatat a fi turneul numărul 1, cu cele mai mari încasări în America de Nord ale anului 1993.
Între timp, problemele legale au continuat să crească pentru Michael. În decembrie, promoterul de concerte Marcel Avram a depus o plângere la Curtea Superioară de Justiţie din Los Angeles împotriva lui Michael Jackson, TTV Touring Corp şi MJJ Enterprises, vizând încălcarea contractuală. Procesul, în care se solicita suma de 20 de milioane de dolari daune plus daune punitive, aducea acuzaţii de fraudă, declaraţii false şi încălcarea drepturilor cu carcter fiduciar privind contractul lui Michael cu compania lui Avram, Mama Concerts, de a finanţa şi promova turneul mondial Dangerous 1993. Avram şi Pebbles Music Inc. în calitate de co-reclamanţi pe speţa respectivă, au declarat că Michael Jackson a ascuns adevăratele fapte privind condiţia şi acţiunile sale la semnarea contractului. Promoterul de concerte a susţinut că reprezentaţiile lui Michael în acest turneu … nu au fost de primă clasă aşa cum a garantat contractual; au fost mediocre, reduse şi impersonale comparativ cu prestaţiile sale anterioare. 19 din 43 de date programate au fost anulate când turneul s-a sfârşit în noimebrie 1993.
Decernarea Premiilor Image ale NAACP s-a desfăşurat pe 22 ianuarie 1994 şi au fost transmise în februarie. Marea surpriză a fost prezenţa Entertainer-ul Anului 1993, Michael Jackson, la prima sa apariţie profesională de la întoarcerea din Europa. El a fost primit cu aplauze asurzitoare şi ovaţii în picioare. Purtând o jachetă neagră în stil militar cu eghilet roşu şi o banderolă argintie pe braţul drept, Michael părea foarte optimist, încrezător şi se simţea bine. El a fost cel care a prezentat premiul pentru Cea mai notabilă coregrafie, dar înainte de asta a profitat de ocazie pentru a spune câteva cuvinte în nume propriu, făcând pauze şi spunându-le fanilor care strigau Şi eu vă iubesc sau Vă iubesc mult:
Vă mulţumesc pentru suportul vostru generos. Vă iubesc foarte mult.
De zeci de ani, NAACP s-a aflat în fruntea luptei pentru drepturi egale în temeiul legii, pentru toţi oamenii din ţara noastră. Au luptat în sălile din Sud, la Curtea Supremă şi în consiliile corporatiste americane, pentru dreptatea, egalitatea şi demnitatea întregii omeniri. Membri NAACP au fost închişi şi chiar ucişi pentru cauzele nobile ale acestor idealuri pe care le promovează ţara noastră. Nici unul din aceste obiective nu este mai semnificativ pentru mine în acest moment al vieţii, ca noţiunea că oricine este considerat total nevinovat până la dovedirea contrariului şi apoi condamnat de un juriu (format din persoane care activează în acelaşi domeniu cu cel acuzat.) Niciodată nu mi-am făcut timp să înţeleg importanţa acestui ideal până când am devenit eu însumi victima unor acuzaţii false şi a dorinţei altora de a crede ce este mai rău înainte de a avea măcar şansa de a auzi adevărul. Pentru că, nu numai că ar trebui să fiu presupus nevinovat, sunt nevinovat! Şi ştiu că numai adevăraul va fi salvarea mea. Aţi fost acolo, prezenţi pentru a mă susţine atunci când alţii nu erau şi vă mulţumesc pentru asta. Mă simt puternic în lupta de a-mi dovedi nevinovăţia, susţinut de credinţa mea în Dumnezeu şi ştiu că nu sunt singur în această bătălie. Împreună, vom trece şi de asta şi sunt foarte mândru că mă aflu aici ….


1994 NAACP / Image Awards



Biroul procurorilor din Los Angeles a anunţat pe 24 ianuarie că a refuzat să înainteze dosarul de extorcare împotriva lui Evan Chandler. Acest lucru a alimentat speculaţiile că s-ar afla în lucru un document de stingere al litigiilor în cazul lui Michael Jackson.
Chandler a fost de acord să renunţe la procesul civil în schimbul unei sume de bani ce nu trebuia divulgată. Practic toată lumea a speculat că cifra trebuia să fie stipulată în acest document şi că ar fi cuprinsă între 5 şi 100 de milioane de dolari, fiecare relatare susţinând că vine “direct de la sursă”. Practic, suma stipulată în document nu a fost divulgată, dar marea majoritate a presei a relatat diverse cifre la fel de repede precum le inventau. Previzibila LaToya, şi-a adus şi ea contribuţia, spunând tabloidelor că suma din documentul respectiv se ridică de fapt la 50 de milioane de dolari şi va fi plătită timp de zece ani. Pentru cineva care s-a înstrăinat de propria familie de câţiva ani buni, cu siguranţă a reuşit să adune o mulţime de informaţii confidenţiale.
Dar ca orice altceva legat de acest caz, existau şi “scurgeri” consistente de informaţii. Cele mai credibile şi mai fiabile surse au susţinut că suma respectivă se ridică la 22 de milioane de dolari, câteva mergând direct la Evan şi la June Chandler, iar restul fiind constituiţi într-un depozit pentru Jordie. Conform documentului, suma respectivă a fost plătită în rate pe parcursul a câţiva ani şi a fost acoperită de o poliţă de asigurare de răspundere civilă încheiată cu Compania de asigurări Trans America. Ultima rată a fost plătită în anul 1999.
Avocaţii celor două părţi au făcut declaraţii şi fiecare parte a reiterat că documentul respectiv nu reprezenta în nici un caz, o formă de recunoaştere a vinovăţiei lui Michael Jackson. Feldman – avocatul acuzării - s-a adresat maselor spunând că a venit timpul pentru clientul său să înceapă procesul de însănătoşire. Johnie Cochran s-a adresat şi el mass-mediei, declarând din nou că actul prin care se stingea orice litigiu nu însemna că Michael Jackson se face vinovat de de acuzaţiile care i s-au adus.
Ambele părţi au insistat că stingerea acţiunii civile nu influenţează cu nimic continuarea investigaţiilor şi că “nu a cumpărat tăcerea nimănui”. Oricum, intrând în posesia banilor, nu mai exista nici un motiv ca băiatul să depună mărturie în vreo acţiune penală. De la începutul începutului, miza a fost să-şi primească banii şi nicidecum să se face dreptate în cazul presupusului prejudiciu adus băiatului sau aplicării vreunei pedepse pentru Michael. Acuzarea nu a fost o clipă interesată de binele copilului, ci doar de bani. În absenţa unui motiv pentru care “victima” să mai depună mărturie, nu mai exista nici o dovadă, ci doar declaraţii din auzite, insuficiente însă pentru a justifica deschiderea vreunui proces penal.
Avocatul districtual din Los Angeles, Gil Garcetti a menţionat că documentul de stingere a procesului civil nu va afecta investigaţia penală. El a refuzat să renunţe la cele cinci luni de investigaţii de până acum de pe urma cărora oricum nu a adunat nici o dovadă prin care să justifice acuzaţiile penale aduse împotriva lui Michael Jackson. Demersul părea împiedicat de faptul că legea californiană nu permitea statului să oblige minorii la depunerea mărturiei în cazurile de molestare sexuală. La o săptămână după ce a fost făcut public documentul respectiv, Garcetti a anunţat că îşi asumă responsabilitatea legislativă de a forţa victimile agresiunilor sexuale de a depune mărturie în cazurile penale chiar dacă şi-au acţionat în judecată presupuşii agresori pentru bani. Era evident că fără mărturia băiatului, cazul lor împotriva lui Michael nici nu mai exista. Acum, cu buzunarele pline de câteva milioane de dolari, acuzarea nu  nu mai avea nici un motiv pentru a depune mărturie pentru vreo procedură penală. Obţinuse ceea ce îşi dorise, banii. Aşadar, lui Garcetti nu i-a mai rămas decât să încerce să schimbe legea californiană pentru a forţa mărturia victimilor în aceste tipuri de cazuri.
DeWayne Wickham, angajat al Companiei Gannett News Service ca editorialist pentru USA Today, a oferit o perspectivă consistentă a investigaţiilor punând sub semnul întrebării motivele mass-mediei ca şi pe cele ale investigatorilor. Lui Wickham i-a atras atenţia dorinţa mass-mediei de a-l condamna pe Michael în absenţa oricărei dovezi care să-l incrimineze, în vreme ce varianta plauzibilă de extorcare îndreptată împotriva dentistului era cu desăvârşire ignorată. Unul din articole – Oficialii, disperaţi să-l doboare pe Michael Jackson – se focusa pe măsurile extreme luate de detectivi pentru a găsi ceva incriminatoriu la adresa lui Michael. Wickham a întrebat: presupunând că Garcetti ar reuşi să modifice legile californiene forţându-l astfel pe băiat să depună mărturie iar acesta ar refuza, ce ar mai putea face, l-ar trimite pe băiat la închisoare?
Reacţia imediată la anunţul stingerii litigiilor, venită din partea mediei şi a publicului general, a fost că prin acest lucru Michael Jackson îşi recunoştea vinovăţia. Cei mai mulţi au fost de părere, au simţit că Michael trebuie să fie vinovat din moment ce a preferat să plătească, cumpărând astfel tăcerea băiatului. Nici un gând îndreptat spre copil, nimeni nu s-a gândit la băiat şi la dorinţa tatălui lui de a accepta stiva de bani în schimbul căreia şi-ar fi şters din memorie faptul că fiul lui ar fi fost abuzat sexual. În cazul unui abuz, schimbau banii situaţia cu ceva? Nu. Dar nu a existat nici un indiciu din partea lui Chandler că ar fi fost interesat să reabiliteze viaţa fiului său, nici un interes în a i se face dreptate, ci doar să-şi primească banii. Procesul civil prin care au fost solicitate daune materiale, a fost  deschis împotriva lui Michael Jackson imediat ce acuzaţiile au devenit publice, iar Chandler a ratat efectul de levier[1] împotriva lui Jackson şi întreaga speranţă de a obţine suma la care visa conform propriei oferte.
La vremea când acuzaţiile au fost formulate prima dată, Chandler a aranjat o întâlnire cu avocaţii şi reprezentanţii lui Michael Jackson şi cu cu Michael însuşi pentru a discuta condiţiile propunerii sale personale. Nu s-a dus la poliţie şi nu a depus nici o plângere penală. A cerut doar bani.
Pentru Michael Jackson, suma de 22 de milioane de dolari era o sumă relativ mică. Luând în considerare venitul său net la acea vreme şi câştigurile viitoare, dacă îşi continua cariera, era apt să plătească aceşti bani. O luptă prelungită n-ar fi avut ca efect decât afectarea potenţialelor câştiguri la un grad cu mult mai mare decât plata celor 22 de milioane de dolari.
În cartea sa, You Are Not Alone, Jermaine apără decizia de a închide cazul: Această plată – estimată în jurul sumei de 15 milioane de dolari – nu au fost bani de răscumpărare a liniştii şi nici pentru a păcăli justiţia pentru că justiţia a fost cea care l-a înşelat pe Michael. A fost salvarea lui de la o parodie justiţiară. Oamenii uită că asiguratorii, prin reglementarea răspunderii civile, au fost la fel de implicaţi în luarea acestei decizii. Amintiţi-vă, intenţia lui Michael a fost de a lupta în acest caz. Cum situaţia s-a schimbat continuu şi în mijlocul altor acţiuni juridice, a fost luată o decizie în echipă, respectiv aceea de a încheia cazul. Dar acel document atestă în scris că prin plata acelei sume nu înseamnă că se face vinovat de ceva.
De asemenea, Frank Cascio a spus că Michael s-a declarat împotriva închiderii cazului. A vrut să lupte şi să-şi spele numele. Decizia finală însă a fost guvernată de compania de asigurări – care a optat pentru plata sumei prevăzute în documentul respectiv în schimbul unei bătălii legale costisitoare şi de durată.
Interesant de urmărit este reacţia acuzatorului lui Michael, la declaraţiile făcute de tabăra lui Jackson, atunci când întreaga poveste a lovit fanii. Detectivul lui Jackson, Pellicano a declarat că acuzaţiile au fost aduse ca rezultat al încercării eşuate de extorcare pornită de tatăl băiatului. Chandler chiar s-a angajat că nu va face publice acuzaţiile sale, în schimbul obţinerii de fonduri pentru filmele sale. Pellicano, avocaţii lui Michael şi Michael Jackson însuşi şi-au menţinut în mod constant acuzaţiile faţă de încercarea lui Chandler de a obţine bani şi nimic altceva. Curând după ce procesul civil a fost închis, Jordie a refuzat să mai coopereze cu procurorii. Nimic din acordul încheiat nu îl împiedica pe băiat să depună mărturie în orice procedură penală, dacă dorea acest lucru. Chandler putea obţine banii şi putea colabora la eforturile de a-l incrimina pe Michael pentru a-şi apăra copilul. Dar nu a făcut-o. A luat banii şi s-a oprit aici. Încă de la început s-a ştiut prin intermediul lui Pellicano că Chandler a vrut să-şi asigure câteva filme ca mai apoi să-şi încheie afacerea sa cu cabinetul stomatologic şi să lucreze la filmele sale în regim full-time. Ca dovadă că la scurt timp după ce procesul civil s-a închis prin semnarea acordului între părţi, Chandler a renunţat la meseria sa de stomatolog.
O sursă a declarat Agenţiei Reuters News Service că fotografiile făcute zonei genitale aparţinând lui Michael Jackson nu se potriveau descrierii făcute de Jordie pe care acesta a dat-o poliţiei. Alte surse susţineau că fotografiile se potrivesc descrierii.
Evan Chandler a fost găsit mort în noiembrie 2009, după ce şi-a tras un glonte în cap. S-a relatat că din 1993, a fost urmărit şi cel puţin o dată a fost bătut într-o parcare a unui garaj din California, se presupune – de fanii loiali lui Jackson. S-a spus că de-a lungul anilor şi-a făcut câteva operaţii cosmetice, pentru ca fanii lui Jackson să nu-l mai poată recunoaşte şi s-a mutat în New Jersey. În ultimii săi ani, s-a înstrăinat de fiul său, ba chiar l-a atacat cu o ganteră în 2006, moment după care, Jordie a obţinut un ordin de restricţie împotriva tatălui său. La sfârşitul vieţii, Chandler s-a îmbolnăvit grav, luptându-se cu depresia.
Cu toată critica pe care a avut-o mass-media la adresa lui Michael Jackson în tot acest timp, unii au speculat că acordul încheiat în procesul civil va avea urmări ireparabile în cariera lui Michael. Ceea ce nu a fost luat în considerare a fost conexiunea de natură unică pe care a menţinut-o Michael cu fanii săi. Întotdeauna el a avut o legătură puternică cu aceştia şi întotdeauna i-a iubit şi i-a apreciat. Un fan M.J. de bază este mai loial ca un câine şi are un suflet mai mare ca o ţară. Capacitatea lui Michael de a imprima daunelor un curs a fost şi ea subestimată. În trecut, a reuşit să repare stricăciunile aduse imaginii lui şi a făcut-o relativ cu uşurinţă. După luni de zile de critică mediatică inexorabilă, Michael a primit un suport public vertiginos şi totul în doar 4 minute pe CNN. După ce ani de zile oamenii au crezut că el a cumpărat oasele omului elefant, că dormea într-o cameră hiperbarică şi că şi-a albit pielea, Michael a schimbat perspectiva multora asupra lui după interviul acordat Oprhei Winfrey timp de 90 de minute. Mulţi alţii care se gândeau la el ca la un ciudat, acum au văzut în el o persoană. În nici un caz Michael Jackson nu a fost terminat. Biograful său, J. Randy Taraborrelli a fost de acord, spunând: Reabilitarea lui Michael Jackson din 1995 va fi ceva demn de urmărit.



 
(va urma)

[1] Conceptul "efect de levier" corespunde unui raţionament simplu: dacă putem împrumuta de la cineva o sumă de bani la o rată "x" a dobânzii şi dacă putem plasa această sumă la o rată superioară "y", diferenţa între rata de plasament şi rata dobânzii constituie profitul nostru. Aceasta este metoda clasică de câştig a bancherilor.


 
;