MICHAEL!
by Mark Bego
(1984)
Traducere şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.
Cântăreţ!, Compozitor!, Actor!, Dansator!, Fenomen! Acesta
este Michael Jackson!
În anul 1969 un puşti de numai 11 ani plin de energie, cu
ochi mari, însufleţiţi şi o voce care putea muta munţii din loc, invadează
scena muzicii. Era doar o rotiţă în mecanismul numit Jackson 5, dar vocea sa magică a fost cea care a pus stăpânire pe
milioane de inimi.
Astăzi, la vârsta de 25 de ani, Michael este primul star
din istorie care are patru piese în Top 10, de pe acelaşi album. Înregistrările
sale s-au vândut în peste 110 milioane de exemplare – transformându-l în cel
mai bun artist al timpurilor. Revista Cash
Box l-a distins cu opt premii – inclusiv cu distincţia Number One Male Artist.
Este extraordinar, imperturbabil şi senzaţional – şi aceasta
este povestea lui – povestea vieţii unui tânăr entartainer de mare succes a
cărui stea încă străluceşte.
Prima dată când l-am întâlnit pe Michael Jackson a fost
în culise la Hollywood Palace în 1969. Încă de pe atunci îţi puteai da seama de
potanţialul său şi de faptul că va evolua spre statutul de mare star. Cred că
atunci când cineva are „calitatea de star”, va găsi un mod de a ieşi în faţă şi
exact asta a făcut Michael. Are un potenţial creativ atât de mare încât acesta
a ieşit la suprafaţă de la o vârstă foarte fragedă şi continuă să evolueze. La
cariera lui Michael aspiră orice artist, o carieră care urmează o progresie
naturală şi permite cretivităţii sale să se dezvolte. Atâta vreme cât nu se va
pierde în lumea show-biz-ului, va reuşi să rămână cu picioarele pe pământ şi va
iubi ceea ce face, va putea merge mai departe şi va fi mereu frumos!
Ceea ce a scris Mark Bego în această carte este o privire
atentă şi profundă în lumea lui Michael Jackson şi sper să vă placă.
Mary Wilson –Supremes
1983
APRECIERI
Autorul doreşte să mulţumească următorilor, pentru
ajutorul şi asistenţa oferite la realizarea acestei cărţi: Bart Andrews, John
Benitez, Gail Chancey, Frankie Crocker, Jack Cunningham, Ron & Betty
Galella, Roger Glazer, Raymond Griffs, Elliot Hubbard, Harry haun, LaToya
Jackson, Randy Jones, Jill Klein, Suzan Kressel, June Lazerus, Barbara Ligeti,
Jim Lopes, Sue McDonald, Charles Moniz, Marie Morreale, John Paxton, Marisa
Redanty, Kenneth Reynolds, Sherry Robb, David Stalior, Jay Schwartz, Harvey
Schwartzberg, Barbara Shelley, Russel Turiak, Sarah Uman, Kelly West, Mary
Wilson.
Materialul pentru această carte a
fost adunat în primul rând din interviurile personale iar informaţiile, din
următoarele publicaţii: Billboard, Black
Radio Exclusive, Black Stars, Cash Box, The Chicago Times, Circus, Creem, The
Detroit Free Press, Entertainment Rap, High Fideluty, Interview, The Los
Angeles Herald Examiner, The Los Angeles Times, Life, The New York Times,
Newsweek, People, Playgirl, Rock & Soul, Rolling Stones, Seventeen, Soul,
Stars & Superstars Of Black Music, Stereo Review, Teen Bag, Time, TV Movie
Picture Life, US, USA Today, Variety, The Village Voice.
INTRODUCERE
Chiar din momentul în care a păşit
pe scena muzicii în anul 1969 ca lider vocal – la numai 11 ani – al trupei
Jackson 5, Michael Jackson a pus stăpânire pe inimile a milioane de fani de
orice vârstă din întreaga lume, aparţinând oricărei rase şi oricărui gust
muzical. Astăzi, la vârsta de 25 de ani, Michael este câştigătorul a numeroase
premii, cel mai bine vândut artist, este compozitor, producător, actor şi un
recunoscut şi polivalent om al show-biz-ului!
În 1979, cu albumul său Off The Wall, vândut în 8 milioane de
exemplare, Michael a fost cel dintîi artist solo cu 4 piese în Top 10 lansate
de pe acelaşi album. În anul 1983, şi-a dărâmat propriul record cu 23 de
milioane de exemplare vândute din albumul Thriller
iar în Top 10, de pe acelaşi album, avea 6 piese zdrobitoare: Billie Jean, The Girl Is Mine, Beat It,
Wanna Be Startin’ Something, Human Nature şi P.Y.T..
Această realizare l-a transformat în
cel dintîi artist solo din istoria muzicii cu 5 single-uri în Top 10 lansate de
pe acelaşi album, iar Thriller a
devenit albumul cel mai bine vândut din istoria oricărui artist. „Adversara”
lui Michael a fost Carole King şi albumul său clasic Tapestry (1971), cu un total de 15 milioane de exemplare vândute în
toată lumea. Thriller a surclasat Tapestry în toamna anului 1983.
Singurele două albume care s-au vândut mai mult ca acesta au fost cele pentru
muzica filmelor Saturday Night Fever
şi Grease, vândute în cca. 25
milioane de exemplare. Aceste două albume conţineau însă înregistrările mai
multor artişti. Deci se poate spune că Michael a reuşit să le depăşească şi pe acestea.
Michael a fost unul dintre starurile
filmului produs după piesa The Wiz,
ocazie cu care şi-a petrecut timpul în compania lui Steven Spielberg şi Jane
Fonda, a pălăvrăgit la telefon cu Liza Minnelli şi Adam Ant, şi-a dat întâlniri
cu Tatum O’Neil, a compus piese pentru cea mai bună prietenă a sa, Diana Ross,
iar Katherine Hepburn l-a vizitat în culise când a concertat la Madison Square
Garden.
Michael Jackson este recunoscut ca
cel mai mare superstar al decadei, iar povestea sa este o moştenire fenomenală
a talentului, muncii şi perfecţiunii creative!
Când Diana Ross & The Supremes
i-au prezentat la postul de televiziune ABC, la Hollywood Palace, în octombrie
1969, Jackson 5-mania şi ascensiunea lui Michael spre statutul de superstar au
început. În următorul an, toate single-urile lor I Want You Back, ABC, The Love You Save şi I’ll Be There au ajuns numărul 1 în ambele topu-uri – Pop şi Soul
şi au fost toate certificate cu platină pentru cifrele vânzărilor de peste 2
milioane!
În 1971, Mama’s Pearl, Never Can Say Goodbye, Maybe Tomorrow şi Sugar Daddy, iar în 1972, Little Bitty Pretty One, Lookin’ Through The
Windows şi Corner Of The Sky,
toate au ajuns în Top 20 naţional. În 1971 Michael şi-a început şi cariera solo
cu piese ca Got To Be There, I Wanna Be
Where You Are, Rockin’ Robin, One Day In My Life şi succesul vândut în 2
milioane de exemplare Ben, din filmul
cu acelaşi nume.
Pe parcursul acestor ani, Michael
alături de fraţii săi Jermaine, Jackie, Tito şi Marlon au apărut ca Jackson 5
în orice spectacol de televiziune major şi au jucat în propria lor reţea tv
intitulată Goin’ Back To Indiana. Tot
în această perioadă a debutat seria animată The
Jackson Five difuzată sâmbăta de dimineaţă.
Sub egida Motown Records şi alături
de staruri precum The Supremes, The Temptations sau Stevie Wonder, ca să
nominalizăm doar câţiva, Michael şi Jackson 5 au primit distincţia de a fi
trupa cea mai bine vândută din istoria companiei. După nouă single-uri de top
pentru Michael în postură solo şi mult mai multe alături de fraţii săi, trupa a
părăsit Motown iar Jackson 5 nu mai exista. Randy, fratele cel mai mic s-a
alăturat fraţilor săi atunci când s-a produs ruptura şi Michael, Tito, Jackie,
Marlon şi Randy s-au mutat la Epic Records sub titulatura de The Jacksons. Jermaine a rămas la Motown
ca artist solo.
În 1976, Michael şi The Jacksons au
revenit în Top 10 cu piesa de debut la Epic Records Enjoy Yourself de pe albumul The
Jacksons. În 1977 au lansat cel de-al doilea album sub egida Epic Records Goin’ Places. Ambele albume au fost
produse de echipa „fabricantă de succese” Gamble & Huff din Philadelphia.
Dar Jackson-ii îşi doreau să poarte amprenta propriilor compoziţii şi
producţii. Acest vis devine realitate în 1978 odată cu lansarea celui mai de succes album al trupei Destiny. Piesa compusă de Michael şi de
Randy – Shake Your Body (Down To The
Ground) – s-a vândut în 2 milioane de exemplare şi i-a dat lui Michael
entuziasmul necesar de a compune mai departe.
În anul 1978, a fost lansat The Wiz, filmul care a marcat debutul
cinematografic al lui Michael. Printre celelalte co-staruri s-au numărat Diana
Ross, Richard Pryor şi Lena Horne. Proiectul i-a înlesnit prima întâlnire cu
Quincy Jones.
Ulterior, Michael a lucrat împreună
cu Quincy la albumul său Off The Wall
în 1979 şi Thriller în 1982, care
avea să-l facă cel mai bine vândut artist!
În 1983, cu ocazia ediţiei speciale
a decernării premiilor anuale, revista Cash
Box l-a distins pe Michael Jackson cu următoarele premii:
-
# 1
Male Artist
-
# 1
Pop Single (Billie Jean)
-
# 1
Male Singles Artist
-
# 1
Black Album (Thriller)
-
# 1
Pop Album (Thriller)
-
# 1
Black Male Artist
-
# 1
Black Male Singles Artist
-
# 1
Black Single (Billie Jean)
Dar acesta era doar începutul!
Urmează lansarea celui de-al doilea duet cu Paul
McCartney, intitulat Say, Say, Say,
şi Michael încheie anul cu un single şi un album în poziţie de Number 1 în
Statele Unite. Cu Thriller, a devenit
de asemenea primul artist care a început şi a încheiat anul cu acelaşi album în
Top 10.
Michael a încheiat anul 1983 cu debutul în clipul său de
13 minute Thriller, considerat la
acea vreme o epopee vizuală. Cu lansarea în decembrie 1983 de către Vostron
Video a documentarului Making Michael
Jackson’s Thriller (Realizarea
Thriller-ului lui Michael Jackson), el a stabilit un nou record – cea mai
mare distribuţie a unui program video original, în număr de 100.000 de
exemplare. La începutul anului, în ianuarie 1984 s-a anunţat că a fost
nominalizat pentru 12 premii Grammy la 10 categorii, stabilind recordul de cel
mai nominalizat artist într-un an. Pe 16 ianuarie 1984, Michael a apărut la
decernarea premiilor The American Music
Awards, eveniment televizat, plecând acasă cu 8 premii, printre care şi cel
de „Entertainer al Anului”.
Având confirmarea recentă ca Michael Jackson îşi va
continua cariera în film, jucând şi ocupându-se de coloana sonoră a noii
producţii clasice Peter Pan, aflată
sub semnătura lui Steven Spielberg, este cât se poate de clar că preocupările
sale în domeniul multi-media abia au început!
Doamnelor şi domnilor: Vi-l prezentăm pe „Michael!” şi povestea sa ....
1.
Întâlnire cu Michael Jackson
„Toţi copiii, cu excepţia unuia, au crescut.”
Astfel îşi deschide J.M. Barrie clasica poveste nemuritoare
a lui Peter Pan. Cartea favorită a
lui Michael.
La vârsta de 25 de ani şi în culmea carierei sale
multi-media, Michael se pregăteşte pentru primul său rol principal într-un
film. Cu toate că, asemeni unei furtuni a luat cu asalt toată ţara cu performanţele
sale electrizante şi carismatice în prezentările video Beat It şi Billie Jean,
dar şi cu prestaţia sa de la cea de a 25-a Aniversare Motown televizată, de
fapt Michael este un tânăr foarte timid şi retras.
Locuieşte în Encino, California alături de cele două
surori ale sale şi împreună cu părinţii, la câteva minute depărtare de
Holywood. „Cred că voi muri de unul
singur. Sunt atât de singur. Chiar şi acasă sunt singur. Stau în camera mea şi
plâng. Este atât de greu să îţi faci prieteni şi sunt unele lucruri despre care
nu poţi discuta cu părinţii. Uneori, mă plimb pe afară noaptea, sperând să
găsesc pe cineva cu care să vorbesc. Dar sfârşesc prin a mă întoarce acasă.”
Pentru o clipă este cântăreţul alunecos şi sexy capabil
să producă emoţii şi lacrimi printre fanii săi, ca apoi să se simtă singur şi
depresiv şi să nu mai ştie încotro s-o apuce. Este logic să vrei să ştii
răspunsul cât se poate de clar la această întrebare: Unde se termină Michael
Jackson şi unde începe Peter Pan? Asemănările lor sunt stranii!
În filmul său de debut, producţia lui Sidney Lumet The Wiz, în care a interpretat
personajul Sperietorii, Michael se potrivea perfect rolului de locuitor
protejat al Oraşului de Smarald din Oz. La finalul fiecărei zile de filmări
trebuia să fie forţat să-şi cureţe machiajul, să se dezbrace de costum şi să
iasă din lumea de basm a platoului.
„Ceea ce este
minunat la un film,” analizează Michael, „este faptul că poţi deveni o altă persoană. Iubesc să uit. Şi foarte
mult timp, uiţi cu desăvârşire. Îmi place să port accesoriile şi costumul şi să
mă privesc în oglindă. Pantalonii largi sau pantofii cu adevărat funky, o
pălărie şi gata, eşti în pielea personajului. Asta înseamnă amuzament pentru
mine. Şi îmi place foarte mult. Este ca o evadare. E tare. Este un mod elegant
de a deveni altceva, altcineva. Nu este suficient doar să interpretezi, trebuie
să crezi cu adevărat. Întotdeauna am urât termenul ‚a juca’ – să spui ‚sunt
actor’. Ar trebui să fie mai mult de atât. Ar trebui să fie mai curând ‚a crede’.”
În anul 1982, când Michael a venit la studioul de
înregistrări pentru a povesti şi cânta pentru proiectul lui Quincy Jones şi
Steven Spielberg, ET: The Extra-Terrestrial
(E.T.: Extraterestrul), a avut de
asemenea probleme în a diferenţia realitatea de ficţiune, sau mai bine zis,
prefera să creadă în imaginaţie.
Dacă ar fi avut de ales, ar fi ales să rămână în acea
lume fantastică din pădure alături de prietenii săi. „Asta mi-a plăcut la E.T.!”, spune Michael. „Eram acolo. A doua zi, mi-a lipsit tare mult. Am vrut să mă întorc
înapoi, în acel loc din pădure în care fusesem cu o zi în urmă. Am vrut să fiu
din nou acolo.”
Atunci cînd s-a întâlnit cu modelul de plastic al lui
E.T., creat pentru o sesiune foto de publicitate, explică: „Şi-a pus braţele în jurul meu. Părea atât de
real încât am vorbit cu el, iar înainte de a pleca l-am sărutat.”
„Prima dată când am
văzut E.T.”, spune Michael, „m-am
topit pur şi simplu. A doua oară, am plâns ca un nebun. Apoi, în timp ce
susţineam naraţiunea, mă simţeam de parcă eram acolo cu ei, în spatele
copacilor, privind la tot ce se întâmpla.”
Înainte ca proiectul să se termine, Steven Spielberg i-a
spus lui Michael că „Dacă E.T. nu venea
la Elliot, cu siguranţă că ar fi venit la tine!”
Spielberg este de părere că, „Michael este unul dintre ultimii inocenţi în viaţă, care deţine
controlul complet asupra propriei vieţi. Nu am mai văzut niciodată pe cineva ca
Michael. Este copilul-vedetă emoţional. Deţine complet controlul.”,
continua Steven. „Se întâmplă ca unora să
le pară a fi un soi de pendul la graniţa dintre întuneric şi lumină, deşi în
spatele a tot ceea ce face există multă chibzuinţă şi conştiinţă. Este foarte
deştept în ceea ce priveşte cariera sa şi alegerile pe care le face. Cred cu
certitudine că este un om cu două personalităţi.”
„Nu-mi place să
recunosc asta,” spune Michael despre acest paradox, „dar înconjurat zilnic de oameni, mă simt ca un străin. Vezi tu, viaţa
mea este pe scenă. Iar impresia pe care o am despre oameni este că aceştia
aplaudă, ovaţionează şi aleargă după tine. În mulţime, mi-e frică. Pe scenă, mă
simt în siguranţă. Dacă aş putea aş dormi pe scenă. Serios!”
Din acest motiv, ori de câte ori poate, Michael îşi
regenerează energia în singurătatea din lumea sa de basm. Acasă şi-a
reconstruit ... Disneyland-ul! „Studiourile
Disney construiesc o mulţime de scene din ‚Piraţii din Caraibe’ în holul de la
intrarea în casă.”, explică el. „Vor
fi şi roboţi care vorbesc şi cântă şi trag cu puşca şi dansează. Vei păşi în
mijlocul acestui război fantastic cu fum, cu tunuri şi tot ce trebuie!”
Continuînd să povestească despre stilul său de viaţă
protejat, adaugă: „Îmi place foarte mult
să citesc. Îmi plac filozofia şi istorioarele. Îmi place să fiu la curent cu
ultimul best-seller în materie de cărţi. ‚The Calendar’ care însoţeşte revista
‚L.A. Times’ de dumincă este ziarul meu favorit. De acolo poţi afla tot ce se
întâmplă peste tot. Am şi autorii mei preferaţi – pentru că nu citesc numai
best-seller-uri. Îmi place să văd şi ce îi mai interesează pe oameni şi să fiu
la curent cu lucrurile astea din domeniile lor de interes.
În fiecare duminică dansez 30 de minute
fără oprire ... uneori pe propria muzică, alteori pe orice alt ritm rapid. Aşa
începe ziua. De parcă aş face jogging în fiecare dumincă. Nu mănânc nimic. Doar
sucuri. Cred că e grozav. Oamenii ar trebui să-şi mai cureţe organismul de
toxine. Te ajută să te menţii puternic.”
Există însă şi dezavantajele celebrităţii, în special
atunci când vrei să ieşi în public şi să nu fii recunoscut. Michael povesteşte:
„Niciodată nu m-a deranjat cu excepţia
momentelor când îţi doreşti linişte. Ca atunci când mergi la cinematograf şi
îţi spui ‚Nimeni nu mă va deranja deseară. Port pălărie şi ochelari şi mă voi
bucura de acest film şi gata.’ Ajungi acolo şi toată lumea se uită şi se
holbează la tine iar în punctul culminant, te bate cineva pe umăr pentru un
autograf. Simţi că nu se mai poate.”
Conform celor spuse de Diana Ross: „Petrece mult timp, prea mult timp doar cu el. Eu încerc să-l scot
afară. Am închiriat un vas şi mi-am luat copiii şi pe Michael într-o croazieră.
Michael este înconjurat de o mulţime de oameni, dar se teme prea mult. Şi nu
ştiu de ce. Cred că i se trage din trecut.”
Despre hibernarea sa auto-protectoare, Michael recunoaşte
„... sunt exact ca un hemofilic care nu-şi permite să fie zgâriat sub nici o
formă.”
Atunci când iese din lumea lui, Michael permite trei lucruri
fanteziste să-i penetreze realitatea. Primele două sunt animalele şi (ca şi în
cazul lui Peter Pan) copiii. Menajeria sa personală include un şarpe boa numit
Muscles pe care Michael îl prezintă explicând cu compasiune că „Şerpii sunt foarte neînţeleşi.”, un ţap
numit Dl. Tibs şi o lamă numită Louie.
„Sunt tare simpatici.”,
spune Michael despre prietenii săi animale. „Aş vrea să pot pătrunde în lumea lor să urmăresc modul în care trăiesc.
Doar să-i urmăresc.”
Despre fascinaţia pentru copii, explică: „Dacă mă supăr la vreo sesiune de
înregistrări, alerg pe bicicletă până la terenul şcolii, numai ca să fiu în
preajma lor. Când mă întorc la studio, sunt gata să mut munţii din loc. Şi doar
copiii mă fac să mă simt aşa. E ca o magie.”
„Ştii ce mai îmi
place foarte mult?”, întreabă Michael, expunându-şi relităţii cea de a
treia fantezie. „Manechinele. Cred că
mi-ar place să le dau viaţă.” El îşi împarte camera cu câteva manechine în
mărime naturală şi explică de ce îi plac. „Îmi
place să-mi imaginez că vorbesc cu ele. Ştii ce le consider? Da, cred că voi
spune. Cred că mă aflu în compania unor prieteni pe care nu i-am avut
niciodată. Probabil că am doi prieteni. Şi chiar am. Statutul de entertainer
nu-ţi permite să spui cine sunt prietenii tăi. Chestia asta face să fii privit
într-un fel atât de diferit. Asta este.
Colecţionez şi desene animate.”, spune Michael despre o altă preocupare fantezistă a
sa. „Toate chestiile marca Disney, Bugs
Bunny şi variantele vechi MGM. Am mai întâlnit un singur om care are o colecţie
mai mare ca a mea şi am fost surprins. Paul McCartney, el este un fanatic al
desenelor animate! Ori de câte ori am fost la el acasă, ne uitam la desene
animate. Când a venit la mine să lucrăm la album, am închiriat o mulţime de
desene; Dumbo şi altele. E o adevărată evadare. De parcă tot ceea ce s-ar
întâmpla în prezent, se petrece undeva într-un oraş îndepărtat, iar tu trăieşti
în lumea de pe ecran.”
„Magia vine uşor
dacă îţi pui sufletul în ea.”, declară el, afirmând că este persoana
perfect capabilă să întruchipeze cea din urmă reîncarnare a lui Peter Pan.
„Noi, oamenii putem
zbura.”, continuă el. „Doar că nu
ştim cum să gândim corect şi să levităm.”
„Îl iubesc pe
Steven.”, spune el despre regizorul Spielberg. „Aş putea spune că Steven este regizorul meu preferat şi că va rămâne în
atenţia publicului multă vreme graţie calităţilor sale. Întotdeauna mi-am dorit
să fac filme, muzicale, să joc în ele, să fac coregrafie pentru ele. Asta este
dragostea mea eternă. Jane Fonda îmi este o bună prietenă şi vorbim mult despre
actorie. Este una dintre cele mai mari artiste de vârsta ei. Ea, Vivien Leigh,
Bette Davis, Katherine Hepburn şi Cicely Tyson. Am primit multe oferte bune de
când am făcut The Wiz. Mi s-a propus să fac ‚ A Chorus Line[1]’-
ecranizarea spectacolului de pe Broadway
- şi ‚Mr. Bojangles[2]’,
viaţa lui Bill Robinson.
Camera mea este plină de scenarii şi
oferte. Şi multe dintre ele sunt idei foarte bune. Dar eu am în minte tipul de
persoană cu care mi-ar place să lucrez şi încerc să mă asigur că fac ceea ce trebuie.
Pur şi simplu nu vreau să fac vreo greşeală.”
Ecranizarea mult premiatei piese de teatru despre
‚ţiganii’ de pe Broadway – A Chorus Line
– a fost discutată în cercurile hollywood-iene încă de la deschiderea
spectacolului în New York, în 1975. Acum este cel mai jucat spectacol din
istoria Broadway-ului! În 1978, după ce a fost lansat The Wiz, conform relatărilor, Sidney Lumet i-a oferit lui Michael
rolul Paul în versiunea ecranizată a
piesei respective, rol interpretat de Sammy Williams pe Broadway. Scenariul
trata căutarea de personaje pentru spectacole. Trecând printr-o audiţie
intensă, pretendenţii la roluri îşi exteriorizau propriile speranţe, temeri şi
nesiguranţa. În spectacol, personajul Paul mărturiseşte, ca parte a propriei
analize, că este gay.
La acea vreme, Michael i-a spus editorialistei hollywood-iene
Marilyn Beck: „Mi-ar place foarte mult,
dar dacă o fac, oamenii ar face o legătură între mine şi personaj. Datorită
vocii mele, unii cred deja că sunt în felul acela – homo. Cu toate că nu sunt
deloc. Este vorba doar de bârfă, ceea ce nu este important. Singurul lucru care
contează este să fac doar ceea ce vreau să fac – să interpretez, să cânt şi să
dansez.”
Jane Fonda a fost prima care l-a conectat pe Michael cu ‚Peter Pan’. Atunci când Michael a
vizitat-o pe platoul de filmare de la On
Golden Pond (Pe heleşteul auriu), el s-a împrietenit cu Henry Fonda. Jane a
observat că „Tata era la fel de conştient
de sine şi tare timid în viaţa de zi cu zi. Se simţea cu adevărat confortabil doar
atunci când era în spatele unui personaj. Atunci se putea elibera de el însuşi,
când era altcineva. Michael seamănă foarte mult cu el. Într-un fel, Michael îmi
aminteşte de experienţele triste ale vieţii.”, continuă Jane. „Este o persoană extrem de fragilă. Şi cred
că pe măsură ce înaintezi în vârstă, este tot mai greu să stabileşti legături
cu oamenii, ceea ce este mult mai îngrijorător decât faptul că îmbătrâneşti.
Îmi amintesc că eram împreună cu el în
maşină, într-o zi şi am spus ‚Doamne, Michael! Mi-aş dori să găsesc un film pe
care să-l pot produce pentru tine.’ Şi brusc am ştiut şi am spus ‚Ştiu ce
trebuie să faci. Peter Pan.’ Lacrimile au năvălit în ochii lui şi a spus cu
acea ferocitate ‚De ce spui asta?’, ‚Pentru că îmi dau seama că tu eşti Peter
Pan.’ A început să plângă şi a spus ‚Ştii, pe toţi pereţii camerei mele sunt
imagini cu Peter Pan, am citit absolut tot ce a scris Barrie. Dar mă identific
în totalitate cu Peter Pan, băiatul pierdut în Ţara de Nicăieri.’ Ah, parcă îl
vedeam conducând copiii pierduţi într-o lume fantastică şi magică. Din Gary,
direct la Barrie!”, exclamă
Jane.
În iunie 1983, se confirmase deja că Michael va juca în Peter Pan, dar era încă neclar cine va
fi producătorul. Steven Spielberg, Francis Ford Coppola sau Jane Fonda, pentru
că toţi trei erau decişi să-l facă ... încă se mai lucra la asta.
Cum reacţionează Michael faţă de imaginea sa „schizofrenică”?
„Nu mă supăr.”, spune el. „Simt că sunt Peter Pan la fel de bine ca
Methusaleh; şi simt că sunt copil!” Fereşte-te Căpitane Hook .... că vine Michael
Jackson!
Oricum, nu mai era mult până ce lumea plină de farmec a
show-biz-ului să se apropie ca Ţara de Nicăieri (Never-Neverland) de băieţelul
din Gary, Indiana. Dar haideţi să ne întoarcem înapoi, la începutul
începutului, când trupa Jackson 5 învăţa într-o şcoală dintr-un oraş de lângă
Lacul Michigan şi deschidea calea ce urma să îl conducă pe tânărul Michael
Joseph Jackson către culmile statutului de star internaţional....
(va urma)
- Follow Us on Twitter!
- "Join Us on Facebook!
- RSS
Contact