1984 - ON THE ROAD WITH MICHAEL! / Capitolul 5 – Petreceri şi premii

ON THE ROAD WITH MICHAEL!

by Mark Bego

(1984)

Traducere  şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.

Capitolul 5

PETRECERI ŞI PREMII

Este 7 februarie, iar eu mă aflu în marele foyer al Muzeului Metropolitan de Ştiinţe Naturale din New York. Port un costum bleu-marin cu guler şal şi sorb o cupă cu şampanie. Brusc, tunurile de confeti stârnesc tornade orbitoare deasupra mea, iar dansatorii apar pe scenă pe ritmul unui mare succes atât de familiar. În vreme ce rafala de confeti se aşterne, în faţa ochilor mei, la aproape doi metri de mine este Michael Jackson. Mă aflu la petrecerea anului!

Nici ploaia sau zăpada, nici lapoviţa sau grindina, nici măcar leziunile recente ale scalpului, nu-l puteau face pe Michael Jackson să absenteze de la petrecerea „Thriller” pe care CBS Records o organizase pentru el în acea seară. În ciuda temperaturii extrem de scăzute de la New York, o mulţime de aproape 1000 de fani răbdători aşteptau afară în acea seară pentru a prinde o bucăţică din idolul lor. Coordonaţi de poliţişti, fanii erau aliniaţi de-a lungul străzii Central Park West, ţinând în mîini fotografii şi postere cu Michael, legănându-se şi aplaudând celebrităţile care îşi făceau prezenţa.

Însăşi învitaţia la petrecere a fost unul dintre cele mai inspirate detalii ale evenimentului. Aceasta consta într-o singură mănuşă albă pe care era scris:

Walter Yetnikoff

Don Dempsey

Allen Davis

vă invită la

Petrecerea Thriller a lui

MICHAEL JACKSON

7 februarie 1984 ora 21:00

Muzeul American de Ştiinţe Naturale

Strada Central Park West 79

Ţinută de gală

RSVP Susan Blood

EPIC Records

Trebuia să prezinţi mănuşa la intrare ca să ţi se permită accesul la petrecere. De fapt, trebuia să arăţi mănuşa oriunde doreai să te duci în interiorul Muzeului. Ea a devenit unul dintre cele mai căutate suvenir-uri marca Michael Jackson din acel an (eu încă o mai am pe a mea, la loc sigur, sub cheie!).

Printre celebrităţile care au participat la evenimentul din acea seară au fost Cyndy Lauper, Mary Tyler Moore, Carly Simon, Nicholas Ashford şi Valerie Simpson, Nona Hendryx, Peter Max, Joan Jett, Calvin Klein, Andy Warhol, Sean Lennon, Robin Williams şi Gloria Gaynor. Vreme de o oră şi jumătate, cei 1500 de invitaţi ai lui Michael au băut, au socializat şi au pozat în faţa multor camere de luat vederi sosite din partea presei, în holul principal al Muzeului dar şi în aripa de sud plină cu schelete de elefanţi şi alte animale de pe continentul african.

Când acordurile piesei Wanna Be Startin’ Something au început să pulseze în sistemul audio instalat în sala principală, mulţimea a simţit că se apropie intrarea lui Michael şi toţi s-au înghesuit înspre scenă. Executând rutina concepută de Lori Eastside, Michael a asaltat scena şi exact cum s-a întâmplat mai devreme cu miile de confeti care au îmbrăcat scena, acestea au căzut din nou în băuturi şi s-au aşternut pe capetele invitaţilor. În faţa unei mulţimi entuziaste de cunoscuţi şi prieteni, Michael şi-a întâmpinat oaspeţii şi i-a îmbrăţişat pe toţi cu un gest larg al braţelor şi înclinându-se cu umilinţă.

Cel dintîi vorbitor al serii a fost Walter Yetnikoff, Preşedintele CBS Records. Yetnikoff a proclamat: „Cu siguranţă Michael este cel mai bun artist din lume. A făcut dovada celui mai bun performer din toate timpurile. Citesc acum din Cartea Recordurilor. Cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor este ‚Saturday Night Fever’ (Febra de sâmbătă seara) cu 25 milioane de exemplare în toată lumea. Am veşti proaspete pentru voi! Astăzi, am depăşit 25 de milioane de exemplare cu ‚Thriller’! Michael Jackson este artistul numărul unu al lumii!”

Următorul vorbitor a fost Allen Davis, Preşedintele CBS Records International. Davis a spus: „Michael, în seara asta, etapele tale internaţionale cele mai importante pentru albumul ‚Thriller’ totalizează 67 titluri de aur şi 58 titluri de platină în 28 de ţări de pe 6 continente. Iar extrasele pe single cu 9 milioane de exemplare vândute au câştigat încă 15 titluri, atingând astfel un total de 150 titluri de aur şi platină. Este evident că ‚Thriller’ şi Michael Jackson sunt numiţi Cel mai bun Artist, Cel mai bun Vocalist, Albumul Anului în Japonia, Albumul Anului, Single-ul Anului în Australia, Artistul Anului în Italia, Recordul Anului în Grecia, Albumul Anului în Olanda, Cel mai important album străin al anului în Spania şi Artistul internaţional al Anului în Brazilia, unde cel mai nou dans se numeşte ‚The Funk Jackson’!”

Michael a mai primit prima ediţie a versiunii imprimate a Cărţii Recordurilor 1984, prezentată de editorul şi realizatorul său, Norris McWhirter. Între 20 şi 23 ianuarie, presele au fost oprite din lucru pentru ca cele două noi recorduri să poată fi inserate în carte. Acestea anunţau că Thriller-ul lui Michael Jackson este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor şi cu cele mai multe single-uri în Top 10 (6 la număr).

De pe scenă, Walter Yetnikoff a mai citit următoarea scrisoare adresată lui Michael:

„Dragă Michael,

Am fost încântat să aflu că recentul accident nu te-a afectat în mod serios. Ştiu din experienţă că astfel de lucruri se pot întâmpla pe platou – oricâte măsuri de precauţie sunt luate.

America întreagă, milioane de oameni te privesc ca pe un exemplu. Credinţa ta adâncă în Dumnezeu şi păstrarea valorilor tradiţionale reprezintă motive de inspiraţie pentru noi toţi, în special pentru tinerii aflaţi în căutarea unei realităţi în care să creadă.

Ai adunat un număr considerabil de admiratori în drumul tău, începând de la ‚I Want You Back’, iar Nancy şi cu mine ne numărăm printre ei.

Continuă în acelaşi spirit, Michael. Suntem foarte bucuroşi pentru tine.

Cu sinceritate,

Ronald Reagan”

Mare dificultate! Până şi Preşedintele Statelor Unite îi trimitea scrisori de fan lui Michael Jackson!

După ce a primit toate aceste onoruri, Michael a spus: „Întotdeauna am vrut să fac lucruri măreţe şi am reuşit câteva dintre ele, dar pentru prima dată în toată cariera mea, simt că am realizat ceva pentru că sunt în Cartea Recordurilor!”

După prezentări, Michael şi însoţitoarea lui din acea seară, Brooke Shields, s-au mutat în sala pachidermelor, reţinută pentru uzul membrilor familiei Jackson formată din Janet, Randy, LaToya, Jackie, Rebbie, Tito, Marlon să părinţii lor. De câteva ori în timpul evenimentului, Michael şi Brooke s-au avântat afară, în gerul de februarie pentru a le face cu mâna tuturor fanilor care aşteptau entuziaşti o bucăţică din eroul lor.

În noaptea aceea a fost imposibil de spus că Michael ar fi fost afectat în vreun fel în timpul filmărilor la reclamele Pepsi, cu numai o săptămână în urmă. Michael a purtat o mică meşă montată pe locul cu pricina, aşa încât locul marcat de arsură a fost cu totul invizibil pentru toţi petrecăreţii. Purtând o pereche de jeans-i, mocasini negrii, tunică militară şi desigur, o singură mănuşă, Michael arăta excelent.

El şi apropiaţii lui nu au stat foarte mult la petrecere şi după ce a făcut câteva fotografii a plecat însoţit de gărzile sale de corp. Evident, nu acesta a fost şi finalul petrecerii, care a costat peste 1,4 milioane de dolari. Aceasta a continuat până la ore târzii. În ceea ce mă priveşte m-am distrat fantastic, iar atunci când am ajuns acasă, dimineaţa foarte devreme, încă mai aveam confeti în păr!

  

PREMIILE GRAMMY

Următoarea ocazie când l-am văzut pe Michael Jackson a fost o lună mai târziu, la Hollywood. Am zburat dinspre New York unde a avut loc lansarea primei mele cărţi biografice - Michael! – spre California la Gala decernării premiilor Grammy, să-l urmăresc cum îşi adună trofeele. Ambele evenimente, au fost orchestrate de una dintre prietenele mele dragi, Barbara Shelley. Barbara este o admiratoare a lui, la fel de mare ca şi mine şi a decis că aceste lucruri ar fi perfecte pentru săptămâna Jackson-maniei – şi a avut dreptate!

Pe 10 ianuarie 1984, am fost invitat la Cernegie Hall pentru anunţul oficil al nominalizaţilor la Premiile Grammy din acel an. Într-o sală plină de mulţimea de jucători ai industriei de show-biz, Roberta Flack şi instrumentistul de jazz Wynton Marsalis citeau numele nominalizaţilor. Din nou Michael Jackson a doborât recordul pentru cel mai nominalizat artist din acel an, strângând un total de 12 nominalizări!

Michael a fost nominalizat pentru: Piesa Anului (Beat It), Albumul Anului (Thriller), Cel mai bun artist (Thriller LP), Cel mai bun duet (The Girl Is Mine cu Paul McCartney), Cel mai bun artist rock (Beat It), Cel mai bun artist R&B (Billie Jean), Piesa noua a anului (Beat It şi Billie Jean), Piesa R&B a anului (Billie Jean şi Wanna Be Startin’ Something), Producătorul Anului (Michael Jackson şi Quincy Jones), Cea mai bună piesă pentru copii (E.T. The Extra-Terrestrial Storybook, povestită de Michael Jackson).

Pentru mine, după-amiaza şi seara Premiilor Grammy a fost cea mai palpitantă. De ceva ani urmăream evenimentul cu interes din faţa televizorului. De data aceasta însă, mă aflam în fruntea limuzinelor aliniate spre Shrine Auditorium din Los Angeles, pregătindu-mă să-l urmăresc pe Michael Jackson primindu-şi toate premiile!

Cu câteva secunde înainte de a începe transmisia în direct, un grup de bodyguard-i i-au escortat pe Michael Jackson, Brooke Shields şi Emmanuel Lewis spre locurile destinate lor, în ţipetele de nebunie ale fetelor de la balcon. Membrii orchestrei îşi lungeau gâturile pentru a-l vedea mai bine pe superstarul înmănuşat! Eu eram deja în extaz când a început spectacolul şi pe scenă a intrat o suită de staruri legendare, creatori de hit-uri.

Pentru acest eveniment, Michael purta o altă creaţie din gama ţinutelor sale milităreşti, de data aceasta arătând de parca Preşedintele Andrew Jackson ar fi devenit unul din membrii trupei Supremes. Purta o tunică bătută cu safire albastre şi cu revere largi tivite cu o dungă bleu strălucitoare. Transversal pe piept purta o eşarfă aurie, iar pe umeri avea epoleţi aurii care aminteau de generalii de la începutul secolului. Desigur, ochii îi erau ascunşi în spatele ochelarilor întunecaţi de aviator. La încheietura mîinii drepte, Michael purta o manşetă de tenisman confecţionată din paiete, iar mânecile tunicii erau decorate cu fireturi aurii.

Aproape la o jumătate de oră de spectacol, imediat după piesa lui Bonnie Tyler, Total Eclipse Of The Heart, prima reclamă la Pepsi a Jackson-ilor, a fost vizionată în 60 de milioane de case. Imediat după aceasta, s-a transmis live prin satelit din Londra, momentul în care actriţa de comedie Joan Rivers şi Boy George de la Culture Club au explicat regulile Academiei Naţionale de Arte şi Ştiinţe Înregistrate. Monologul lui Joan Rivers a fost plin de menţionări la adresa lui Michael Jackson. De la primul său anunţ: „Sunt încântată să mă aflu într-un spectacol dedicat muzicii, pentru că nu ştiu prea multe despre muzică. Am crezut că piesa ‚Say, Say, Say’ a fost încercarea lui Mel Tillis de a compune imnul naţional!” Apoi ea a explicat: „Cred că motivul pentru care trebuie să citim regulile se datorează în primul rând faptului, ca toţi cei nominalizaţi să ştie exact de ce au pierdut în favoarea lui Michael Jackson – bine?!” Apoi, ea a glumit pe seama celorlalţi nominalizaţi: „Acum, nu trebuie să vă gândiţi cu toţii că Michael Jackson va câştiga, pentru că s-ar putea să nu ia chiar totul... Şi încă un lucru. Tito, pentru orice eventualitate, trage camionul în spate!”

Cel dintîi premiu primit de Michael în direct a fost cel pentru titlul de Producător al Anului, alături de Quincy Jones. Premiul a fost prezentat  de câştigătorul precedent, qvintet-ul Toto. Cel dintîi a vorbit Quincy, mulţumind tuturor (nominal) pentru că nu au avut altceva de făcut decât să lucreze la albumul Thriller. La final i-a mulţumit lui „Michael Jackson şi familiei sale minunate şi de asemenea, aş dori să-i mulţumesc şi pentru calitatea de co-producător a trei dintre piesele albumului. Cred că este unul dintre cei mai mari entertainer-i ai secolului XX – Şi spun asta din toată inima!” Michael a luat microfonul şi a declarat cu timiditate şi cu ochelarii pe ochi: „NU vreau să vă răpesc prea mult timp. Aş vrea să spun doar Mulţumesc tuturor şi vă iubesc!”

După numărul Lindei Ronstadt şi a orchestrei lui Nelson Riddle, a intrat în scenă trupa Beach Boys pentru a prezenta premiul pentru Albumul Anului. Nominalizate au fost soundtrack-ul original Flashdance, An Innocent Man al lui Billy Joel, Let’s Dance al lui David Bowie, Synchronicity al celor de la Police şi Thriller al lui Michael Jackson. Acceptând premiul, Michael l-a prezentat pe Walter Yetnikoff şi a mulţumit tuturor celor implicaţi. Apoi a adăugat: „De asemenea, aş dori să vă mai spun ceva foarte important. Unii oameni sunt entertainer-i, alţii sunt mari entertainer-i. Unii oameni sunt urmaşii acestora iar alţii deschid calea şi sunt pionierii. Aş vrea să spun că Jackie Wilson a fost un entertainer minunat, un pionier. Deşi nu mai este printre noi, Jackie, oriunde te-ai afla, aş vrea să-ţi spun ‚Te iubesc şi îţi mulţumesc foarte mult’!”

După ce Quincy Jones a dat citire listei noilor personalităţi intrate în rândul celebrităţilor (Grammy Hall of Fame), reţelele de televiziune au difuzat pentru prima dată cel de-al doilea spot publicitar Pepsi. Noi cei din rândul publicului de la Shrine Auditorium am putut urmări spotul pe ecrane uriaşe, iar la finalul său am aplaudat cu frenezie.

Spectacolul a continuat cu trupa Menudo, care a prezentat premiul pentru Cea mai bună piesă pentru copii. Premiul a fost înmânat lui Michael Jackson şi lui Quincy Jones pentru E.T. The Extra-Terrestrial Storybook. După ce Quincy a spus câteva cuvinte, Michael şi-a exprimat sentimentele: „Dintre toate premiile pe care le-am primit, de acesta sunt cel mai mândru... sincer. Pentru că sunt de părere că toţi copiii reprezintă o uriaşă sursă de inspiraţie, iar acest album nu este dedicat doar copiilor; este dedicat tuturor. Iar eu sunt foarte fericit şi mândru şi aş dori să spun doar atât: Vă mulţumesc foarte mult!”

După ce Irene Cara a primit Grammy-ul pentru piesa Flashdance...  What a Feeling, Christine McVie şi Bob Seger i-au înmânat lui Michael premiul pentru Cea mai bună performanţă artistică Pop masculină, pentru albumul Thriller. Acceptându-şi premiul, Michael şi-a invitat pe scenă pe cele trei surori LaToya, Janet şi Rebbie. A glumit pe seama faptului că mama sa este mult prea timidă pentru a se alătura, apoi a spus: „Aş dori să le mulţumesc fraţilor mei pe care îi iubesc foarte mult, inclusiv pe Jermaine!”, referindu-se la faptul că acesta li s-a alăturat pentru albumul şi turneul Victory. Apoi le-a mulţumit lui Steven Spielberg pentru albumul E.T. şi soţiei lui Quincy Jones, Peggy Lipton pentru ajutorul oferit pentru acelaşi album. Apoi, Michael a anunţat: „Am făcut o înţelegere cu mine însumi. În cazul în care mai câştig încă un premiu - şi despre acesta este vorba -  care este al şaptelea şi care este un record, îmi voi scoate ochelarii.” Declaraţia a provocat ţipete de bucurie în rândul audienţei. El a continua: „Acum, nu prea aş vrea să fac asta. Dar Katherine Hepburn, care îmi este o prietenă foarte dragă, mi-a spus că ar trebui s-o fac şi o fac pentru ea, bine? Şi pentru fetele de la balcon.” În acel moment Michael şi-a scos ochelarii în ţipetele şi aplauzele extaziate ale audienţei.

Apoi Julio Iglesias şi Melisa Manchester au oferit premiul pentru Piesa Anului... lui Michael Jackson pentru Beat It. Astfel, piesele All Night Long al lui Lionel Richie, Every Breath You Take a celor de la Police, Flashdance... What A Feeling a Irenei Cara şi Maniac a lui Michael Sembello, au fost surclasate la această categorie. În spatele scenei, Michael a primit un sărut în semn de felicitări din partea Irenei Cara şi încă o dată a intrat în scenă împreună cu Quincy Jones. Acceptând acest premiu, Michael a stabilit un nou record în istoria premiilor Grammy – 8 premii în acelaşi an! După ce şi-a primit ultimul trofeu din acea seară, Michael s-a adresat publicului ovaţionist: „Le iubesc pe toate fetele de la balcon! Le mulţumesc din nou mamei şi tatălui meu. Mulţumesc departamentului de promovare de la Epic Records şi lui Walter Yetnikoff. Le mulţumesc d.j.-ilor pentru difuzarea pieselor. Mulţumesc publicului, vă iubesc pe toţi – vă mulţumesc!” După ce Quincy Jones şi-a epuizat lista de mulţumiri, Michael a încheiat spunând: „Aş dori să-i mulţumesc lui Lionel Richie, care se află aici în seara aceasta. Este un om minunat şi un compozitor strălucit. Îl cunosc de când aveam 10 ani. Şi din nou, lui Quincy Jones şi admiratoarelor de la balcon.”

După spectacolul de premiere, am participat la una dintre nenumăratele petreceri care au avut loc în acea seară la Hollywood. În seara următoare am participat la emisiunea înregistrată Premiile Black Gold , produsă de Dick Clark. Din nou, aranjamentul a fost făcut de Barbara Shelley de la Arista Records şi din nou câştigătorul evenimentului a fost Michael Jackson. Deşi părinţii lui Michael erau prezenţi acolo împreună cu Janet Jackson, Michael şi-a primit premiile de pe o casetă înregistrată în avans. Purta aceeaşi ţinută asortată cu o pălărie cu boruri largi în stilul lui Humphrey Bogart şi fireşte ochelarii cu lentile întunecate. Ruth Robinson de la Hollywood Reporter şi cu mine ne-am amuzat pe seama faptului că şi-a primit toate aceste premii cu ochelarii la ochi!

DOBORÂND ŞI MAI MULTE RECORDURI

 Pe parcursul primelor cinci luni ale anului 1984, Michael a fost prezent în mod consistent în topurile lumii. În America, conform revistei Billboard, Thriller a rămas în vârful clasamentului de albume de la începutul anului până în săptămâna 21 aprilie, când a fost detronat de Footloose (soundtrack-ul original). (Oricum, a continuat să rămână în Top 10.)

În februarie 1984, a fost lansat cel de-al şaptelea single de pe albumul Thriller – piesa cu acelaşi nume. În Billboard, piesa a debutat în clasamentul Hot 100 în săptămâna 11 februarie pe locul 20. În săptămâna următoare a urcat pe locul 7 cu o bulină! Michael şi-a doborât încă o dată propriul record – 7 extrase pe single în Top 10, de pe acelaşi album! Până în iunie 1984 s-au vândut peste 31 de milioane de copii ale albumului Thriller!

Însă aceasta nu a fost singura apariţie a lui Michael în clasamentele de single. În ianuarie a avut loc debutul unui single aparţinând unui artist necunoscut pe numele său Rockwell. Numele piesei este Somebody’s Watching Me iar fundalul vocal a fost susţinut în înregime de Michael Jackson. După ce la început identitatea lui Rockwell a fost ţinută secretă, mai apoi s-a dezvăluit a fi Kennedy Gordy, fiul preşedintelui Motown Records, Berry Gordy Jr.. Piesa a devenit numărul 1 şi s-a vândut în milioane de exemplare.

Somebody’s Watching Me aduce în prim plan paranoia de a fi urmărit în mod constant. Linia de fundal este formată doar din şapte cuvinte: Întotdeauna eu simt că cineva mă urmăreşte, dar atunci când acestea sunt cântate de Michael Jackson, se traduce prin s-u-c-c-e-s!

În luna martie l-am intervievat pe Rockwell pentru Modern Street, în camera lui de la Hotelul Warwick din New York. Când l-am întrebat pe Rockwell: „Cum ai reuşit ca cel mai faimos artist din lume să asigure background-ul vocal al single-lului tău de debut?”, el mi-a răspuns: „Michael? Oo, eu şi Michael suntem prieteni buni. Suntem prieteni de ani buni, ne cunoaştem de când eram mici. Întotdeauna m-a interesat tot ce face el, iar pe el ceea ce fac eu, chiar dacă eu ştiu mai multe din ceea ce face el decât ştie el despre ce fac eu. Dar ce persoană ar fi fost mai potrivită să cânte acele cuvinte?”, a exclamat Rockwell. „Adică, lui i se potrivesc cel mai bine, el este perfect! Dacă cineva se simte în acest fel (urmărit constant), atunci el este acela! M-a sunat într-o zi – nu-l mai văzusem de multă vreme – şi mi-a spus: ‚Vino la mine. Eu şi fraţii mei lucrăm la album şi vrem să te vedem.’ Când am ajuns la ei, m-a întrebat: ‚La ce mai lucrezi?’ Şi i-am cântat <Somebody’s Watching Me> iar el s-a regăsit în această piesă. Jermaine şi Randy erau acolo şi le-a plăcut foarte mult!” Iar rezultatul este istorie muzicală, cu albumul lui Rockwell îndreptându-se spre titlul de aur!

Următorul duet al lui Michael, care a făcut să vibreze undele radio, a fost Tell Me I’m Not Dreaming (Too Good To Be True) de pe primul album al lui Jermaine semnat cu casa de discuri Arista şi intitulat Jermaine Jackson. Piesa este grozavă, dar a existat un oarecare inconvenient legat de ea. Epic Records nu şi-ar fi dat acordul ca Arista să lanseze duetul Michael-Jermaine ca extras pe single, aşa că frustraţi, fanii Jackson pur şi simplu au cumpărat întregul album, certificându-l astfel cu aur, în numai trei săptămâni de la lansarea lui din aprilie.

În mai 1984, neliniştit să capitalizeze nebunia Michael Jackson care se instalase zdrobitor în lume, stuff-ul Motown Records a relansat două dintre albumele lui Michael, deşi el nu mai activa la Motown din 1976. Primul album s-a numit Michael Jackson And Jackson Five: 14 Greatest Hits. Discul este produsul unui pachet de melodii reciclate, practic un „picture disc” cu trei caricaturi ale lui Michael pe o faţă şi o imagine din 1970 a trupei presată direct pe discul de vinil. Pe fiecare faţă, albumul conţine 7 piese solo şi altele considerate performanţe ale trupei. Dar adevărata strategie constă în împrimarea pe coperta discului a unei mănuşi aurii pe care s-a ştanţat sigla Motown şi „J5”. De asemenea, ataşat în interior este şi un poster de o calitate artistică îndoielnică, alcătuit din colaje ale trupei Jackson 5 din anii ’70. Cum era şi firesc, am cumpărat şi eu albumul pentru colecţia proprie!

Tot în acea perioadă au fost lansate albumul Farewell My Summer Love şi single-ul cu acelaşi nume. Conform cu linia cronologică, la începutul anilor ’70, când Motown Records şi-a mutat sediul general de la Detroit la Hollywood, au fost rătăcite câteva cutii cu mastere ale unor piese încă nelansate. Căteva dintre acestea erau piese pe care Michael Jackson le-a înregistrat în 1973 cu diverşi producători. Ele au fost descoperite recent, remixate şi re-procesate într-un LP de nouă piese. Cele mai bune trei melodii ale albumului sunt: Farewell My Summer Love – o baladă cu un tempo mediu, povestea de suflet To Make My Father Proud, al cărui fundal vocal este asigurat de un cor de copii şi piesa Melodie înregistrată în 1973 de Supremes şi Four Tops. Piesa lui Smokey Robinson – You’ve Really Got A Hold On Me – ar mai putea fi amintită, dar în rest, materialul de pe acest album poate fi înscris la categoria mediocritate.

MICHAEL AJUNGE LA „DISNEY”

Nu numai stilul Disneyland s-a extins în locuinţa lui Michael, care şi-a instalat suita Piraţilor din Caraibe acasă, dar şi el a extins „Suita Michael Jackson” la Hotelul Disney World din Florida unde au fost expuse premiile sale din 1984: 8 premii AMA, 8 premii Grammy, 4 premii Gold Black, 1 premiu People’s Choice şi premiile înregistrate în Cartea Recordurilor. Conform celor spuse de Michael: „Sunt onorat să împart ceea ce am cu întreaga lume. Mă aflu aici pentru oameni şi ce loc mai bun pentru a expune această colecţie personală, atât de specială pentru mine, dacă nu Lumea Disney, unde copii de toate vârstele pot împărţi bucuria mea şi sincera apreciere.”

La această recentă redecorare, hotelul  a găzduit  37 de discuri de aur şi de platină şi un număr considerabil de alte trofee şi premii. În acea perioadă - iunie 1984 - preţul pe noapte a fost de 280$ pentru un apartament cu salon şi dormitor şi 420$ pentru un apartament cu două dormitoare. Aceste completări au fost făcute publice în martie, imediat după ce Michael a zdrobit toate galele de premiere.

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ PE SCALP

Marţi 17 aprilie, Michael Jackson s-a internat la Centrul Medical Brotman pentru o intervenţie asupra zonei scalpului afectată de accidentul din timpul filmărilor la reclamele Pepsi din ianuarie. A doua zi a fost supus unei intervenţii cu laser, ceea ce înseamnă că nu s-a pierdut nici o picătură de sânge. Intervenţia a durat 80 de minute. Chirurgul plastician, doctorul Steven Hoefflin a folosit laser-ul pentru a îndepărta zona afectată de arsură aşa încât să poată trata rana fără să fie nevoie de vreun transplant sau vreaun implant.

După intervenţie, Hoefflin a declarat: „Michael se simte bine. Am reuşit să acoperim zona afectată folosindu-ne de propriul lui păr. Nu a fost necesar nici un transplant şi nici vreun implant. Acum are nevoie de odihnă şi exact asta îi vom oferi. Va fi externat foarte curând, dar deocamdată vrem să-l ştim aici pentru câteva zile. Această intervenţie poate fi traumatizantă pentru el atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Pentru el a fost foarte important să recuperăm toată zona, aşa încât să nu aibe nevoie de peruci sau meşe sau orice altceva suplimentar.”

MICHAEL JACKSON: PUTERE ŞI INFLUENŢĂ

În numărul din 14 mai 1984, revista US News & World Report – o revistă cu orientări conservatoare şi financiare – a publicat pe prima pagină articolul intitulat  Al 11-lea sondaj anual: Cine conduce America. În acest articol, au fost nominalizate cele mai influente şi mai puternice personalităţi din Statele Unite. În lista primilor 20 cei mai influenţi oameni din afara Guvernului, au fost incluşi:

# 1 Dan Rather – prezentator de ştiri la postul TV CBS

# 2 Lee Iacocca – preşedintele Chrysler Corporation

# 3 Laine Kirkland – liderul Federaţiei AFL-CIO

# 4 Arthur Sulzberger – publicist la New York Times

# 5 Katherine Graham – preşedintele Washington Post

# 6 Jerry Falwell – liderul Asociaţiei Politice Moral Majority

# 7 Jesse Jackson – pretendent la preşedinţie

# 8 Billy Graham – lider religios

# 9 Roone Arledge – preşedintele ABC News and Sports

#10 MICHAEL JACKSON!

Până şi David Rockefeller şi Henry Kissinger au fost surclasaţi de Michael!

(va urma)

1984 - ON THE ROAD WITH MICHAEL! / Capitolul 4 – Reclamele Pepsi

ON THE ROAD WITH MICHAEL!

by Mark Bego

(1984)

Traducere  şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.

Capitolul 4

RECLAMELE PEPSI

Marţi, 24 ianuarie 1984, era o zi însorită în Los Angeles/California. Aerul era cald iar cerul senin şi albastru. Cu alte cuvinte, era ziua perfectă care a convins industria cinematografică de pe Coasta de Est să-şi instaleze sediul la Hollywood în anii ’20 – locul ideal pentru a captura imagini sub lumina naturală a soarelui. În aceste condiţii perfecte, Michael Jackson şi fraţii lui au început filmările la primul dintre cele două spoturi publicitare pentru Pepsi-Cola. Momentul s-a derulat la Studiourile Burbank, unde platoul de filmare a fost instalat pe aceeaşi stradă pe care s-a filmat filmul muzical Annie.

Conceptul primului spot impunea interacţiunea dintre Jackson-i şi un grup de copii care îi imitau pe Michael şi pe fraţii lui. Michael şi reprezentanţii Pepsi au lucrat la adaptarea versurilor piesei Billie Jean, aşa încât noul soundtrack să poată fi folosit pentru ambele reclame şi totodată să permită difuzarea lor şi pe posturile de radio. În primul spot a fost distribuit tânărul de 12 ani, Alfonso Ribeiro, star al spctacolului de pe Broadway, The Tap Dance Kid.

În zilele de marţi şi miercuri ale acelei săptămâni s-a turnat cel dintîi spot, iar joi şi vineri s-a turnat cel de-al doilea, filmat în interiorul unei săli de concerte. Filmările s-au desfăşurat fără probleme, avându-i pe Bob Giraldi în postura de regizor şi pe Michael Peters în cea de coregraf. Vineri, până în jurul orei 18:00 totul a mers perfect, când s-a întâmplat ceea ce în termenii actuali se numeşte „accidentul”.

În săptămâna următoare toată media vuia cu reportaje care mai de care mai şocante despre ceea ce s-a întâmplat în secvenţa finală a filmărilor. Faptele, aşa cum s-au petrecut în mod cronologic, sunt următoarele – în ediţia de duminică, 29 ianurie 1984, a publicaţiei Detroit Free Press, Jeff Hasen raporta povestea astfel:

LOS ANGELES – Superstarul Michael Jackson spitalizat cu arsuri provenite în urma efectelor pirotehnice care i-au aprins părul în timpul filmărilor la o reclamă, a fost externat sâmbătă împotriva sfaturilor doctorului.

Managerul turneului Jackson-ilor a spus că artistul a cerut ca banda pe care s-a înregistrat accidentul să fie făcută publică imediat ce conţinutul ei este procesat. „Michael vrea ca fanii lui să ştie exact ce s-a întâmplat.”, a spus la spital Larry Larson reporterilor.

Doctorul Steve Hoefflin a declarat că era cel mai bine ca Jackson să rămână la Spitalul Brotman Memorial, dar a fost de acord, păstrându-şi reticenţele, cu externarea lui la ora 15:30, după ora oaşului Detroit. Cu câteva ore mai devreme, el declarase reporterilor că e posibil ca Jackson să fie spitalizat pentru câteva zile.

„I-am recomandat lui Michael să rămână în spital, dar am ajuns la concluzia că poate fi la fel de bine îngrijit şi în afara lui.”, a spus Hoefflin. „În ciuda recomandărilor noastre, a optat să fie tratat ambulatoriu. Era chiar foarte fericit. S-a simţit mult mai bine după o noapte de odihnă. Are o sănătate excelentă şi dă semne de vindecare rapidă. A fost mulţumit că nu s-a întâmplat ceva mult mai grav decât o arsură severă.”

Jackson, 25 de ani, dansa coborând scările la Shrine Auditorium, vineri seara, într-o reclamă pentru multi-milionarul Pepsi, când o fumigenă folosită pentru efecte speciale, s-a declanşat întârziat şi i-a aprins părul îmbibat de soluţie.

În scena accidentului, prima persoană care a ajuns la Michael după ce părul i-a luat foc, a fost Miko Brando, prieten cu Michael şi fiul actorului Marlon Brando. După cum raporta ediţia din 11 februarie 1984 a revistei Cash Box, Miko Brando a făcut următoarea declaraţie la conferinţa de presă din 1 februarie, la birourile CBS din Los Angeles:

Sunt multe zvonuri despre leziunile suferite de Michael Jackson, iar unele dintre ele sunt total false. Vreau să cunoaşteţi cu toţii adevărul, motiv pentru care i-am cerut avocatului lui Michael să mă ajute să fac public acest mesaj.

Am fost cu Michael pe tot parcursul acelei zile de vineri şi am fost primul care a ajuns la el când a luat foc.

Fiecare dublă trasă anterior incidentului s-a derulat fără probleme. Ultima însă a fost total diferită.

În primul rând, oricine a fost acolo în acea zi vă poate spune că explozia a fost mult mai mare. A fost mai zgomotoasă şi mai puternică ca oricare alta de dinaintea ei.

De asemenea, a fost declanşată mult mai repede decât cele anterioare. Am urmărit fiecare dublă, iar  la cea din urmă Michael nici nu a avut timp să se ferescă de explozie. Ieri mi-a spus că Bob Giraldi i-a cerut ca la finalul ultimei duble să rămână în mijlocul artificiilor până după explozie şi să nu coboare scările aşa cum făcuse în dublele anterioare. Michael spune că filmul evenimentelor pe care l-a studiat împreună cu avocatul său, surprinde foarte clar  toate aceste aspecte.

De asemenea, Michael mi-a spus că nu avea nici o substanţă inflamabilă pe păr, ulei de păr sau spray sau altceva de genul acesta. Pe păr, nu i s-a pulverizat decât apă, ceea ce probabil l-a ferit de leziuni şi mai mari.

Michael se simte mai bine şi a vrut ca prin mine să mulţumească tuturor fanilor şi prietenilor săi pentru grijă şi dragostea pe care i-au arătat-o.

Tot despre evenimentul neplăcut, ediţia din 13 februarie 1984 a revistei People mai adaugă:

Focul i-a provocat o arsură de gradul doi de dimensiunea unei palme în zona calotei craniene înconjurată de o alta de gradul trei, cât un disc de 45 rpm. I s-a aplicat o cremă antiseptică şi i s-a prescris un tratament medicamentos împotriva durerilor, pe care la început Jackson l-a refuzat din pricina dezacordului său faţă de consumul de medicamente. În cele din urmă a acceptat folosirea unui analgezic.

Ediţia din 1 februarie 1984 a revistei Variety raporta:

Arsurile i-au afectat o zonă de dimensiunea unei palme, iar purtătorul de cuvânt al spitalului a declarat că nu i-a afectat pielea feţei în nici un fel. Este nevoie de câteva săptămâni pentru a determina cât de mare este zona afectată de pierderea părului, dar medicii sunt siguri că acesta va creşte complet – probabil după o perioadă de câteva luni.

Una dintre cele mai mari îngrijorări, după ce s-a constatat care era starea lui Michael, era dacă va putea participa sau nu la mega-petrecerea planificată pentru 7 februarie la Muzeul American de Ştiinţe Naturale din New York – în sala elefantului. În ziua petrecerii, editorialista de can-can-uri Cindy Adams de la New York Post a scris despre stadiul recuperării lui Michael:

Niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu a existat posibilitatea ca Michael Jackson să rateze propria petrecere din seara aceasta la Muzeul de Ştiinţe Naturale. La evoluţia recuperării sale au contribuit telefoanele zilnice primite de la Liza Minnelli şi Brooke Shields.

În ciuda acestui accident, erau destule duble filmate pentru a procesa complet şi fără probleme cea de a doua reclamă. Cele patru zile de filmări au produs cele mai populare două reclame comerciale pentru televiziune din istoria Bulevardului Madison – şi fără nici un dubiu cele mai dramatic anticipate 60 de secunde de spoturi publicitare create vreodată!

Iniţial a fost plănuit ca ambele reclame să-şi facă debutul marţi, 28 februarie 1984, în timpul transmisiunii live a celei de a 26-a Gale a decernării Premiilor Grammy. Promisiunea a fost admisă şi spoturile au fost preluate de reţelele de televiziune. Dar, cu o seară înainte, televiziunile din reţeaua MTV au beneficiat de câteva instanţe speciale din ambele spoturi a câte un minut fiecare, difuzate în avans. În prima jumătate de oră a emisiunii Monday Night Special, difuzată pe MTV, a fost prezentat un scurt documentar despre aportul lui Bob Giraldi la scurt metrajele lui Jackson şi despre controversatele spoturi publicitare cu Pepsi. Emisiunea a prezentat secvenţe din timpul producţiei video a celor două scurt metraje Beat It şi Say, Say, Say şi cu cele două spoturi publicitare complete la Pepsi. În seara următoare, „debutul” celor două spoturi a avut loc aşa cum fusese plănuit, cel mai mult spre deliciul fanilor lui Michael Jackson din întreaga lume.

Intervievat în direct de către vice-preşedintele MTV Les Garland, Bob Giraldi a vorbit pentru prima dată public despre cele două spoturi, filmări şi accident. În privinţa celui de-al doilea spot publicitar atât de controversat, Giraldi a explicat telespectatorilor MTV: „Scenariul acestui spot îi prezintă pe fraţii Jackson în timpul unui concert susţinut în faţa a 5.000 de copii care ţipă extaziaţi. Chiar am avut o audienţă live de aproape 5.000 de persoane. Accidentul este un lucru despre care nu vă pot da detalii prea multe, pentru că ar fi mult prea tehnice şi pentru că el încă mai este prezent în minţile oamenilor din varii motive. Deci nu vreau să discut despre asta.

Dar vă pot spune ceea ce am văzut eu, pentru că este o experienţă care a adus împreună o mulţime de oameni care au încercat să ajute cumva.”, a continuat Giraldi. „Michael trebuia să ajungă, şi a ajuns, în vârful scărilor. Fraţii lui se aflau pe scenă şi urma să aibă loc intrarea lui dramatică, să  coboare scările,  să se alăture lor şi să cânte versurile despre Pepsi în faţa a 5.000 de tineri care adoră acest produs. Aaveam 5 camere care urmăreau întreaga desfăşurare, pentru că nu poţi face asta de prea multe ori şi sunt multe unghiuri pe care trebuie să le surprinzi. Eu eram în culisele scenei chiar în partea dreaptă şi urmăream 5 monitoare alb-negru care reflectau ceea ce filmau camerele. Am luat câteva duble de dimineaţă şi mai trebuia să facem câteva după amiază. Apoi s-a raportat că aceasta este ultima dublă şi că e cât se poate de dramatică. Michael era sus acolo şi l-am văzut coborând scările în paşi de dans. Uitându-mă pe monitorul alb-negru n-aş putea spune că părul lui a luat foc. Şi aşa a fost până când am văzut pe monitoare că toată lumea aleargă spre el. Atunci mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva rău. Am crezut că cineva din audienţă a urcat pe scenă. Oamenii şi gărzile lui au alergat afară şi au spus că i-a luat foc părul. Dar era un control terifiant. Audienţa nu a luat-o razna şi cu toţii erau îngrijoraţi pentru Michael. Michael a fost foarte curajos. Mai târziu, uitându-mă la înregistrări, am văzut că într-adevăr părul îi luase foc, a coborât scările şi a încercat să-şi scoată jacheta. M-am gândit că a crezut că aceasta ardea. Şi numai pentru că e incredibil de talentat, a făcut două piruete rapide iar focul părea că se stinge. Desigur, pentru protecţia tuturor, un caz ca acesta este unul despre care nimănui nu-i place să vorbească.”

Adaugând la detaliile legate de aceste filmări, Bob Giraldi povesteşte un episod amuzant care s-a petrecut înainte de accident. În timpul unei pauze între filmări, cu doar câteva secunde înainte să se spele pe mîini, Michael şi-a scăpat mănuşa albă în toaletă. Mulţumită săpunului, apei şi unui uscător de păr, mănuşa a fost „revitalizată”. Despre expisodul comic, Giraldi spune: „Era în cabina mea pregătindu-se pentru următoarea sesiune de filmări. Fraţii lui erau gata şi i-am strigat: ‚Haide Michael, să mergem că am întârziat.’ Era îmbrăcat frumos şi avea toate accesoriile; aceleaşi accesorii pe care le-a avut şi la Motown 25. Şi l-am auzit: ‚Stai o clipă. Trebuie să mă duc la baie. Vin imediat.’ Aşa că toţi l-am aşteptat. A intrat în baia mea, a închis uşa şi... ‚Ahhhhhhhhhhhhhh!’” Giraldi a imitat strigătul auzit din baie. „Ne-a sărit inima la toţi, am crezut că a dat peste vreo tipă din aceea groupie în baie. Am alergat toţi la baie, am deschis uşa şi ceea ce se întâmplase era că şi-a scăpat mănuşa în toaletă! Ne fâţîiam toţi acolo cautând ceva cu care să scoatem mănuşa din toaletă. Michael s-a uitat la noi şi tot el a fost cel care a scos mănuşa din toaletă.” Giraldi râde. „A fost nemaipomenit! Noi am curăţat-o şi aşa şi-a cucerit faima!”

Ambele spoturi au devenit clasice şi au adus o distincţie unică, fiind primele reclame TV listate vreodată în programele TV ale ziarelor din toată America.

Pentru a-mi atinge interesul privind conexiunea Jackson-i/Pepsi-Cola, pe 23 aprilie m-am întâlnit cu purtătorul de cuvânt al companiei, Ken Ross, care deţine titlul de manager în relaţiile cu media. Întâlnindu-ne la Hotelul Grand Hyatt din New York, Ken m-a lămurit asupra implicării Pepsi în relaţia cu Michael Jackson, cu familia Jackson, cu Don King, reclamele TV şi sponsorizarea turneului Victory din 1984. În plus, Ken a fost prezent în toate cele patru zile în care s-au filmat spoturile publicitare. Conversaţia noastră a fost următoarea:

-     Mark: Am citit că Pepsi s-a implicat cu aproape 50 milioane de dolari în evenimentul Jackson-ilor. Este adevărat?

-     Ken: Este adevărat. Aş putea să sparg suma asta, ca să înţelegi mai bine despre ce este vorba. 5 milioane de dolari reprezintă înţelegerea noastră iniţială cu familia Jackson, care cuprinde două elemente cheie: sponsorizarea turneului şi apariţia lor în reclamele noastre. Asta însumează cele 5 milioane de dolari. 2 milioane reprezintă preţul pentru reclame: producţia celor două spoturi. Cu certitudine sunt cele mai scumpe reclame care s-au făcut până acum. Restul, până la cei 50 de milioane de dolari reprezintă costurile de difuzare a celor două spoturi în reţelele de televiziune. Aşadar, cam asta înseamnă cei 50 de milioane de dolari.

-          Ce s-a întâmplat între cele două conferinţe de presă din noiembrie şi ianuarie când au fost filmate aceste spoturi?

-        A fost multă muncă de creaţie în spatele scenei, muncă din care au rezultat scenariile pentru cele două spoturi şi muzica aleasă.

-          Cine s-a implicat în asta – cel mai mult Michael?

-          Da, Michael a avut un mare aport. Au fost trei grupuri de lucru: 1 – Michael, 2 – B.B.D.O. (Batten, Barton, Durstine şi Osborn), agenţia noastră de publicitate şi 3 – oamenii creativi de la Pepsi-Cola, care au supravegheat mersul lucrurilor.

-          A cui a fost ideea de a-l aduce pe Bob Giraldi? A fost un efort tacit?

-          A fost o alegere naturală. Cu siguranţă, toţi căutăm regizori contemporani care simt astfel de proiecte. Şi mai ştiam că Giraldi a mai lucrat cu Michael pentru video-clipurile sale.

-          .... şi a mai lucrat şi în domeniul reclamelor comerciale.....

-          .... şi a mai făcut reclame, da, şi are un anumit statut în acest domeniu. A fost o alegere naturală.

-          Ai fost prezent la filmările spoturilor?

-          Da

-          Ai putea să-mi spui câte ceva despre atmosfera din spatele scenei? Filmările au început în ianuarie.

-          Filmările au început în cea de a treia săptămână a lunii ianuarie.

-          Care a fost primul lucru care s-a filmat? Şi ultimul care s-a filmat a fost scena în care s-a întâmplat accidentul? Acela a fost ultimul segment?

-          Acela a fost ultimul, aşa este. Au fost patru zile de filmare, câte două alocate fiecărui spot. Filmările s-au făcut la Studiourile Burbank, pe platoul utilizat pentru filmul Annie. Am petrecut două zile minunate sub un cer de un albastru extraordinar. Aici s-a turnat primul spot la care, poate exagerez puţin, dar munca a fost ceva magic. Mai ales conexiunea dintre Michael şi Alfonso şi restul copiilor. Iubeşte copiii şi a fost foarte plăcut să-i priveşti. Când ne-am mutat pentru turnarea celui de-al doilea spot, copiii dispăruseră. Iar Michael mi-a spus că îi este dor de ei.

-          Face cumva să aibă copii în preajmă, nu-i aşa?

-          Da

-          Asta a fost într-adevăr de reţinut. Atunci, starea de spirit a fost diferită pe platou?

-          Da, era o stare pozitivă pe platou, mai ales între fraţii Jackson şi copii. Iar Alfonso, cred că este magic. E minunat şi cred că va avea un viitor strălucit.

-          Şi eu cred lucrul ăsta.

-          Înţeleg că el şi Michael sunt prieteni şi se vizitează.

-          Michael are cu certitudine o afinitate pentru copii. Succesul cărţii mele Michael! M-a determinat să analizez multe din ceea ce se întâmplă şi mă văd nevoit să o spun încă o dată că Michael este într-adevăr Peter Pan. Într-adevăr, nu-i pasă că se maturizează.

-          Există un astfel de element în el, dar cred că asta face parte din farmecul lui, din puterea lui de atracţie.

-          Este ceva cu care el se identifică.

-          Atunci când vorbeşti despre Michael Jackson, vorbeşti despre cineva cu o atracţie universală. Vorbeşti despre cineva care depăşeşte orice barieră: barbat, femeie, negru, alb, tânăr, bătrân. Toate aceste bariere au fost rupte sub greutatea lui, iar astfel de oameni sunt foarte rari şi foarte puţini au talentul de a face acest lucru. Sincer nu mă pot gândi la nimeni altcineva de pe scena curentă, capabil de aşa ceva.

-          E uluitor cu adevărat. Nici măcar Elvis Presley nu avea acest tip de inocenţă pe care îl are Michael. E ceva unic. Atunci, să continuăm cu cel de-al doilea spot....

-          Acela a fost filmat la Shrine Auditorium din Los Angeles, unde la o lună distanţă a obţinut 8 premii Grammy, pe aceeaşi scenă. În ambele spoturi s-a folosit piesa lui Michael - Billie Jean – adaptată pentru versurile Pepsi.... să folosim Billie Jean a fost ideea lui Michael. A fost ideea lui şi desigur noi am fost extraordinar de încântaţi de această posibilitate. Doar a fost cel mai mare succes al anului şi poate cea mai bună, după judecata mea.

-          Cum să dai greş cu ea? A fost favorita mea de pe albumul Thriller.

-          Este o piesă de care pur şi simplu nu te plictiseşti, nu te oboseşte. Versurile au fost adaptate şi desigur.... Michael a colaborat cu echipa B.B.D.O. şi cu echipa A&R de la Pepsi în acest sens. Iată, ai un nou titlu pentru cele două spoturi. Primul spot a consumat prea multe coperţi.

-          Colaborarea lor s-a desfăşurat în condiţii bune?

-          Da, sigur – două zile. Toată lumea era bronzată şi a fost foarte plăcut. Apoi, ne-am mutat pe un platou cu totul diferit: înăuntru, lumini strălucitoare, reflectoare, audienţă doar pentru o zi. Prima zi a filmărilor la acest al doilea spot s-a petrecut în cabină şi în spatele scenei. A doua zi a fost cu un public de 5.000 de persoane.

-          Când Michael se află într-o situaţie ca aceasta, filmând ceva de o asemenea anvergură, este accesibil? Este relaxat? Sau este retras? Ai avut vreo întrevedere cu el pe parcursul filmărilor la această a doua reclamă?

-          Da, sigur şi toţi am avut. Nu este chiar atât de inaccesibil.

-          Ce a fost: sentimentul de camaraderie teatrală sau spiritul de echipă?

-          Da, a fost absolut un spirit real de echipă pe derularea întregului proiect. Michael era acolo, prezent tot timpul, de parcă eram fraţi.

-          Apoi a venit a doua zi a celui de-al doilea spot, atunci când s-a produs accidentul. Ce s-a întâmplat mai exact? Care este părerea unuia care a fost acolo în timpul întregii filmări?

-          Eram în culise iar imaginea îmi era obstrucţionată. Nu am ştiut ce se întâmplă până ce Michael nu a ieşit de pe scenă şi atunci a devenit clar ce se întâmplase, luase foc. Cum s-a întâmplat exact .... nu cred că ştie cineva.

-          Au fost mulţi oameni care trebuia să urmărească astfel de evenimente? Atunci când izbucneşte un foc pe scenă, trebuie să existe cineva care să fie pregătit pentru aşa ceva, pentru orice fel de incident. Care este regulamentul pentru astfel de situaţii?

-          Păi, nu a fost foc pe scenă.

-          Bine, atunci elemente pirotehnice.

-          Au fost artificii şi efecte pirotehnice. Dar foc, nu. A fost un accident nefericit. Desigur că prima noastră grijă, imediat ce s-a întâmplat, a fost starea lui Michael. La prima vedere, părea că nu ar avea răni serioase, că e o.k. şi abia după aceea ne-am gândit care ar fi următorul pas de făcut. Conform documentaţiei, aceea era ultima dublă şi la procesare am folosit-o pe cea anterioară.

-          Aceea a fost a cincea dublă, nu-i aşa?

-          Aşa este. Şi a fost, aşa cum am spus, o situaţie nefericită. Regret profund ceea ce s-a întâmplat.

-          Nu era ceva ce putea fi anticipat.

-          Nu. S-au luat toate măsurile de precauţie, dar s-a întâmplat un accident.

-          Când s-a întâmplat acest lucru, care a fost poziţia Pepsi? A fost haos? „O să fim daţi în judecată?” Nu s-a panicat nimeni?

-          Nu, nu a fost nici o panică. Desigur, prima noastră reacţie, prima noastră grijă s-a îndreptat către Michael. Am luat legătura imediat cu familia, oamenii de la Pepsi l-au vizitat, iar mai târziu, în acea noapte sau în ziua următoare s-a dovedit că nu a suferit leziuni serioase şi că era în regulă. Dar desigur, aceasta a fost prima noastră grijă.

-          Privitor la turneul Jackson-ilor din vara aceasta, ce ne puteţi spune despre semnificaţia acestui mega-eveniment?

-          Ne aşteptăm ca acesta să fie singurul şi cel mai puternic eveniment muzical din această vară, poate din ultimele zece veri. Pentru noi, va fi un eveniment şi o implicare de magnitudine istorică. A trecut atâta timp şi nu văd nici un motiv pentru care să nu facem ca această stare să continue.

-          Aşa se spune!

(va urma)