1984 - ON THE ROAD WITH MICHAEL! / Capitolul 5 – Petreceri şi premii

ON THE ROAD WITH MICHAEL!

by Mark Bego

(1984)

Traducere  şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.

Capitolul 5

PETRECERI ŞI PREMII

Este 7 februarie, iar eu mă aflu în marele foyer al Muzeului Metropolitan de Ştiinţe Naturale din New York. Port un costum bleu-marin cu guler şal şi sorb o cupă cu şampanie. Brusc, tunurile de confeti stârnesc tornade orbitoare deasupra mea, iar dansatorii apar pe scenă pe ritmul unui mare succes atât de familiar. În vreme ce rafala de confeti se aşterne, în faţa ochilor mei, la aproape doi metri de mine este Michael Jackson. Mă aflu la petrecerea anului!

Nici ploaia sau zăpada, nici lapoviţa sau grindina, nici măcar leziunile recente ale scalpului, nu-l puteau face pe Michael Jackson să absenteze de la petrecerea „Thriller” pe care CBS Records o organizase pentru el în acea seară. În ciuda temperaturii extrem de scăzute de la New York, o mulţime de aproape 1000 de fani răbdători aşteptau afară în acea seară pentru a prinde o bucăţică din idolul lor. Coordonaţi de poliţişti, fanii erau aliniaţi de-a lungul străzii Central Park West, ţinând în mîini fotografii şi postere cu Michael, legănându-se şi aplaudând celebrităţile care îşi făceau prezenţa.

Însăşi învitaţia la petrecere a fost unul dintre cele mai inspirate detalii ale evenimentului. Aceasta consta într-o singură mănuşă albă pe care era scris:

Walter Yetnikoff

Don Dempsey

Allen Davis

vă invită la

Petrecerea Thriller a lui

MICHAEL JACKSON

7 februarie 1984 ora 21:00

Muzeul American de Ştiinţe Naturale

Strada Central Park West 79

Ţinută de gală

RSVP Susan Blood

EPIC Records

Trebuia să prezinţi mănuşa la intrare ca să ţi se permită accesul la petrecere. De fapt, trebuia să arăţi mănuşa oriunde doreai să te duci în interiorul Muzeului. Ea a devenit unul dintre cele mai căutate suvenir-uri marca Michael Jackson din acel an (eu încă o mai am pe a mea, la loc sigur, sub cheie!).

Printre celebrităţile care au participat la evenimentul din acea seară au fost Cyndy Lauper, Mary Tyler Moore, Carly Simon, Nicholas Ashford şi Valerie Simpson, Nona Hendryx, Peter Max, Joan Jett, Calvin Klein, Andy Warhol, Sean Lennon, Robin Williams şi Gloria Gaynor. Vreme de o oră şi jumătate, cei 1500 de invitaţi ai lui Michael au băut, au socializat şi au pozat în faţa multor camere de luat vederi sosite din partea presei, în holul principal al Muzeului dar şi în aripa de sud plină cu schelete de elefanţi şi alte animale de pe continentul african.

Când acordurile piesei Wanna Be Startin’ Something au început să pulseze în sistemul audio instalat în sala principală, mulţimea a simţit că se apropie intrarea lui Michael şi toţi s-au înghesuit înspre scenă. Executând rutina concepută de Lori Eastside, Michael a asaltat scena şi exact cum s-a întâmplat mai devreme cu miile de confeti care au îmbrăcat scena, acestea au căzut din nou în băuturi şi s-au aşternut pe capetele invitaţilor. În faţa unei mulţimi entuziaste de cunoscuţi şi prieteni, Michael şi-a întâmpinat oaspeţii şi i-a îmbrăţişat pe toţi cu un gest larg al braţelor şi înclinându-se cu umilinţă.

Cel dintîi vorbitor al serii a fost Walter Yetnikoff, Preşedintele CBS Records. Yetnikoff a proclamat: „Cu siguranţă Michael este cel mai bun artist din lume. A făcut dovada celui mai bun performer din toate timpurile. Citesc acum din Cartea Recordurilor. Cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor este ‚Saturday Night Fever’ (Febra de sâmbătă seara) cu 25 milioane de exemplare în toată lumea. Am veşti proaspete pentru voi! Astăzi, am depăşit 25 de milioane de exemplare cu ‚Thriller’! Michael Jackson este artistul numărul unu al lumii!”

Următorul vorbitor a fost Allen Davis, Preşedintele CBS Records International. Davis a spus: „Michael, în seara asta, etapele tale internaţionale cele mai importante pentru albumul ‚Thriller’ totalizează 67 titluri de aur şi 58 titluri de platină în 28 de ţări de pe 6 continente. Iar extrasele pe single cu 9 milioane de exemplare vândute au câştigat încă 15 titluri, atingând astfel un total de 150 titluri de aur şi platină. Este evident că ‚Thriller’ şi Michael Jackson sunt numiţi Cel mai bun Artist, Cel mai bun Vocalist, Albumul Anului în Japonia, Albumul Anului, Single-ul Anului în Australia, Artistul Anului în Italia, Recordul Anului în Grecia, Albumul Anului în Olanda, Cel mai important album străin al anului în Spania şi Artistul internaţional al Anului în Brazilia, unde cel mai nou dans se numeşte ‚The Funk Jackson’!”

Michael a mai primit prima ediţie a versiunii imprimate a Cărţii Recordurilor 1984, prezentată de editorul şi realizatorul său, Norris McWhirter. Între 20 şi 23 ianuarie, presele au fost oprite din lucru pentru ca cele două noi recorduri să poată fi inserate în carte. Acestea anunţau că Thriller-ul lui Michael Jackson este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor şi cu cele mai multe single-uri în Top 10 (6 la număr).

De pe scenă, Walter Yetnikoff a mai citit următoarea scrisoare adresată lui Michael:

„Dragă Michael,

Am fost încântat să aflu că recentul accident nu te-a afectat în mod serios. Ştiu din experienţă că astfel de lucruri se pot întâmpla pe platou – oricâte măsuri de precauţie sunt luate.

America întreagă, milioane de oameni te privesc ca pe un exemplu. Credinţa ta adâncă în Dumnezeu şi păstrarea valorilor tradiţionale reprezintă motive de inspiraţie pentru noi toţi, în special pentru tinerii aflaţi în căutarea unei realităţi în care să creadă.

Ai adunat un număr considerabil de admiratori în drumul tău, începând de la ‚I Want You Back’, iar Nancy şi cu mine ne numărăm printre ei.

Continuă în acelaşi spirit, Michael. Suntem foarte bucuroşi pentru tine.

Cu sinceritate,

Ronald Reagan”

Mare dificultate! Până şi Preşedintele Statelor Unite îi trimitea scrisori de fan lui Michael Jackson!

După ce a primit toate aceste onoruri, Michael a spus: „Întotdeauna am vrut să fac lucruri măreţe şi am reuşit câteva dintre ele, dar pentru prima dată în toată cariera mea, simt că am realizat ceva pentru că sunt în Cartea Recordurilor!”

După prezentări, Michael şi însoţitoarea lui din acea seară, Brooke Shields, s-au mutat în sala pachidermelor, reţinută pentru uzul membrilor familiei Jackson formată din Janet, Randy, LaToya, Jackie, Rebbie, Tito, Marlon să părinţii lor. De câteva ori în timpul evenimentului, Michael şi Brooke s-au avântat afară, în gerul de februarie pentru a le face cu mâna tuturor fanilor care aşteptau entuziaşti o bucăţică din eroul lor.

În noaptea aceea a fost imposibil de spus că Michael ar fi fost afectat în vreun fel în timpul filmărilor la reclamele Pepsi, cu numai o săptămână în urmă. Michael a purtat o mică meşă montată pe locul cu pricina, aşa încât locul marcat de arsură a fost cu totul invizibil pentru toţi petrecăreţii. Purtând o pereche de jeans-i, mocasini negrii, tunică militară şi desigur, o singură mănuşă, Michael arăta excelent.

El şi apropiaţii lui nu au stat foarte mult la petrecere şi după ce a făcut câteva fotografii a plecat însoţit de gărzile sale de corp. Evident, nu acesta a fost şi finalul petrecerii, care a costat peste 1,4 milioane de dolari. Aceasta a continuat până la ore târzii. În ceea ce mă priveşte m-am distrat fantastic, iar atunci când am ajuns acasă, dimineaţa foarte devreme, încă mai aveam confeti în păr!

  

PREMIILE GRAMMY

Următoarea ocazie când l-am văzut pe Michael Jackson a fost o lună mai târziu, la Hollywood. Am zburat dinspre New York unde a avut loc lansarea primei mele cărţi biografice - Michael! – spre California la Gala decernării premiilor Grammy, să-l urmăresc cum îşi adună trofeele. Ambele evenimente, au fost orchestrate de una dintre prietenele mele dragi, Barbara Shelley. Barbara este o admiratoare a lui, la fel de mare ca şi mine şi a decis că aceste lucruri ar fi perfecte pentru săptămâna Jackson-maniei – şi a avut dreptate!

Pe 10 ianuarie 1984, am fost invitat la Cernegie Hall pentru anunţul oficil al nominalizaţilor la Premiile Grammy din acel an. Într-o sală plină de mulţimea de jucători ai industriei de show-biz, Roberta Flack şi instrumentistul de jazz Wynton Marsalis citeau numele nominalizaţilor. Din nou Michael Jackson a doborât recordul pentru cel mai nominalizat artist din acel an, strângând un total de 12 nominalizări!

Michael a fost nominalizat pentru: Piesa Anului (Beat It), Albumul Anului (Thriller), Cel mai bun artist (Thriller LP), Cel mai bun duet (The Girl Is Mine cu Paul McCartney), Cel mai bun artist rock (Beat It), Cel mai bun artist R&B (Billie Jean), Piesa noua a anului (Beat It şi Billie Jean), Piesa R&B a anului (Billie Jean şi Wanna Be Startin’ Something), Producătorul Anului (Michael Jackson şi Quincy Jones), Cea mai bună piesă pentru copii (E.T. The Extra-Terrestrial Storybook, povestită de Michael Jackson).

Pentru mine, după-amiaza şi seara Premiilor Grammy a fost cea mai palpitantă. De ceva ani urmăream evenimentul cu interes din faţa televizorului. De data aceasta însă, mă aflam în fruntea limuzinelor aliniate spre Shrine Auditorium din Los Angeles, pregătindu-mă să-l urmăresc pe Michael Jackson primindu-şi toate premiile!

Cu câteva secunde înainte de a începe transmisia în direct, un grup de bodyguard-i i-au escortat pe Michael Jackson, Brooke Shields şi Emmanuel Lewis spre locurile destinate lor, în ţipetele de nebunie ale fetelor de la balcon. Membrii orchestrei îşi lungeau gâturile pentru a-l vedea mai bine pe superstarul înmănuşat! Eu eram deja în extaz când a început spectacolul şi pe scenă a intrat o suită de staruri legendare, creatori de hit-uri.

Pentru acest eveniment, Michael purta o altă creaţie din gama ţinutelor sale milităreşti, de data aceasta arătând de parca Preşedintele Andrew Jackson ar fi devenit unul din membrii trupei Supremes. Purta o tunică bătută cu safire albastre şi cu revere largi tivite cu o dungă bleu strălucitoare. Transversal pe piept purta o eşarfă aurie, iar pe umeri avea epoleţi aurii care aminteau de generalii de la începutul secolului. Desigur, ochii îi erau ascunşi în spatele ochelarilor întunecaţi de aviator. La încheietura mîinii drepte, Michael purta o manşetă de tenisman confecţionată din paiete, iar mânecile tunicii erau decorate cu fireturi aurii.

Aproape la o jumătate de oră de spectacol, imediat după piesa lui Bonnie Tyler, Total Eclipse Of The Heart, prima reclamă la Pepsi a Jackson-ilor, a fost vizionată în 60 de milioane de case. Imediat după aceasta, s-a transmis live prin satelit din Londra, momentul în care actriţa de comedie Joan Rivers şi Boy George de la Culture Club au explicat regulile Academiei Naţionale de Arte şi Ştiinţe Înregistrate. Monologul lui Joan Rivers a fost plin de menţionări la adresa lui Michael Jackson. De la primul său anunţ: „Sunt încântată să mă aflu într-un spectacol dedicat muzicii, pentru că nu ştiu prea multe despre muzică. Am crezut că piesa ‚Say, Say, Say’ a fost încercarea lui Mel Tillis de a compune imnul naţional!” Apoi ea a explicat: „Cred că motivul pentru care trebuie să citim regulile se datorează în primul rând faptului, ca toţi cei nominalizaţi să ştie exact de ce au pierdut în favoarea lui Michael Jackson – bine?!” Apoi, ea a glumit pe seama celorlalţi nominalizaţi: „Acum, nu trebuie să vă gândiţi cu toţii că Michael Jackson va câştiga, pentru că s-ar putea să nu ia chiar totul... Şi încă un lucru. Tito, pentru orice eventualitate, trage camionul în spate!”

Cel dintîi premiu primit de Michael în direct a fost cel pentru titlul de Producător al Anului, alături de Quincy Jones. Premiul a fost prezentat  de câştigătorul precedent, qvintet-ul Toto. Cel dintîi a vorbit Quincy, mulţumind tuturor (nominal) pentru că nu au avut altceva de făcut decât să lucreze la albumul Thriller. La final i-a mulţumit lui „Michael Jackson şi familiei sale minunate şi de asemenea, aş dori să-i mulţumesc şi pentru calitatea de co-producător a trei dintre piesele albumului. Cred că este unul dintre cei mai mari entertainer-i ai secolului XX – Şi spun asta din toată inima!” Michael a luat microfonul şi a declarat cu timiditate şi cu ochelarii pe ochi: „NU vreau să vă răpesc prea mult timp. Aş vrea să spun doar Mulţumesc tuturor şi vă iubesc!”

După numărul Lindei Ronstadt şi a orchestrei lui Nelson Riddle, a intrat în scenă trupa Beach Boys pentru a prezenta premiul pentru Albumul Anului. Nominalizate au fost soundtrack-ul original Flashdance, An Innocent Man al lui Billy Joel, Let’s Dance al lui David Bowie, Synchronicity al celor de la Police şi Thriller al lui Michael Jackson. Acceptând premiul, Michael l-a prezentat pe Walter Yetnikoff şi a mulţumit tuturor celor implicaţi. Apoi a adăugat: „De asemenea, aş dori să vă mai spun ceva foarte important. Unii oameni sunt entertainer-i, alţii sunt mari entertainer-i. Unii oameni sunt urmaşii acestora iar alţii deschid calea şi sunt pionierii. Aş vrea să spun că Jackie Wilson a fost un entertainer minunat, un pionier. Deşi nu mai este printre noi, Jackie, oriunde te-ai afla, aş vrea să-ţi spun ‚Te iubesc şi îţi mulţumesc foarte mult’!”

După ce Quincy Jones a dat citire listei noilor personalităţi intrate în rândul celebrităţilor (Grammy Hall of Fame), reţelele de televiziune au difuzat pentru prima dată cel de-al doilea spot publicitar Pepsi. Noi cei din rândul publicului de la Shrine Auditorium am putut urmări spotul pe ecrane uriaşe, iar la finalul său am aplaudat cu frenezie.

Spectacolul a continuat cu trupa Menudo, care a prezentat premiul pentru Cea mai bună piesă pentru copii. Premiul a fost înmânat lui Michael Jackson şi lui Quincy Jones pentru E.T. The Extra-Terrestrial Storybook. După ce Quincy a spus câteva cuvinte, Michael şi-a exprimat sentimentele: „Dintre toate premiile pe care le-am primit, de acesta sunt cel mai mândru... sincer. Pentru că sunt de părere că toţi copiii reprezintă o uriaşă sursă de inspiraţie, iar acest album nu este dedicat doar copiilor; este dedicat tuturor. Iar eu sunt foarte fericit şi mândru şi aş dori să spun doar atât: Vă mulţumesc foarte mult!”

După ce Irene Cara a primit Grammy-ul pentru piesa Flashdance...  What a Feeling, Christine McVie şi Bob Seger i-au înmânat lui Michael premiul pentru Cea mai bună performanţă artistică Pop masculină, pentru albumul Thriller. Acceptându-şi premiul, Michael şi-a invitat pe scenă pe cele trei surori LaToya, Janet şi Rebbie. A glumit pe seama faptului că mama sa este mult prea timidă pentru a se alătura, apoi a spus: „Aş dori să le mulţumesc fraţilor mei pe care îi iubesc foarte mult, inclusiv pe Jermaine!”, referindu-se la faptul că acesta li s-a alăturat pentru albumul şi turneul Victory. Apoi le-a mulţumit lui Steven Spielberg pentru albumul E.T. şi soţiei lui Quincy Jones, Peggy Lipton pentru ajutorul oferit pentru acelaşi album. Apoi, Michael a anunţat: „Am făcut o înţelegere cu mine însumi. În cazul în care mai câştig încă un premiu - şi despre acesta este vorba -  care este al şaptelea şi care este un record, îmi voi scoate ochelarii.” Declaraţia a provocat ţipete de bucurie în rândul audienţei. El a continua: „Acum, nu prea aş vrea să fac asta. Dar Katherine Hepburn, care îmi este o prietenă foarte dragă, mi-a spus că ar trebui s-o fac şi o fac pentru ea, bine? Şi pentru fetele de la balcon.” În acel moment Michael şi-a scos ochelarii în ţipetele şi aplauzele extaziate ale audienţei.

Apoi Julio Iglesias şi Melisa Manchester au oferit premiul pentru Piesa Anului... lui Michael Jackson pentru Beat It. Astfel, piesele All Night Long al lui Lionel Richie, Every Breath You Take a celor de la Police, Flashdance... What A Feeling a Irenei Cara şi Maniac a lui Michael Sembello, au fost surclasate la această categorie. În spatele scenei, Michael a primit un sărut în semn de felicitări din partea Irenei Cara şi încă o dată a intrat în scenă împreună cu Quincy Jones. Acceptând acest premiu, Michael a stabilit un nou record în istoria premiilor Grammy – 8 premii în acelaşi an! După ce şi-a primit ultimul trofeu din acea seară, Michael s-a adresat publicului ovaţionist: „Le iubesc pe toate fetele de la balcon! Le mulţumesc din nou mamei şi tatălui meu. Mulţumesc departamentului de promovare de la Epic Records şi lui Walter Yetnikoff. Le mulţumesc d.j.-ilor pentru difuzarea pieselor. Mulţumesc publicului, vă iubesc pe toţi – vă mulţumesc!” După ce Quincy Jones şi-a epuizat lista de mulţumiri, Michael a încheiat spunând: „Aş dori să-i mulţumesc lui Lionel Richie, care se află aici în seara aceasta. Este un om minunat şi un compozitor strălucit. Îl cunosc de când aveam 10 ani. Şi din nou, lui Quincy Jones şi admiratoarelor de la balcon.”

După spectacolul de premiere, am participat la una dintre nenumăratele petreceri care au avut loc în acea seară la Hollywood. În seara următoare am participat la emisiunea înregistrată Premiile Black Gold , produsă de Dick Clark. Din nou, aranjamentul a fost făcut de Barbara Shelley de la Arista Records şi din nou câştigătorul evenimentului a fost Michael Jackson. Deşi părinţii lui Michael erau prezenţi acolo împreună cu Janet Jackson, Michael şi-a primit premiile de pe o casetă înregistrată în avans. Purta aceeaşi ţinută asortată cu o pălărie cu boruri largi în stilul lui Humphrey Bogart şi fireşte ochelarii cu lentile întunecate. Ruth Robinson de la Hollywood Reporter şi cu mine ne-am amuzat pe seama faptului că şi-a primit toate aceste premii cu ochelarii la ochi!

DOBORÂND ŞI MAI MULTE RECORDURI

 Pe parcursul primelor cinci luni ale anului 1984, Michael a fost prezent în mod consistent în topurile lumii. În America, conform revistei Billboard, Thriller a rămas în vârful clasamentului de albume de la începutul anului până în săptămâna 21 aprilie, când a fost detronat de Footloose (soundtrack-ul original). (Oricum, a continuat să rămână în Top 10.)

În februarie 1984, a fost lansat cel de-al şaptelea single de pe albumul Thriller – piesa cu acelaşi nume. În Billboard, piesa a debutat în clasamentul Hot 100 în săptămâna 11 februarie pe locul 20. În săptămâna următoare a urcat pe locul 7 cu o bulină! Michael şi-a doborât încă o dată propriul record – 7 extrase pe single în Top 10, de pe acelaşi album! Până în iunie 1984 s-au vândut peste 31 de milioane de copii ale albumului Thriller!

Însă aceasta nu a fost singura apariţie a lui Michael în clasamentele de single. În ianuarie a avut loc debutul unui single aparţinând unui artist necunoscut pe numele său Rockwell. Numele piesei este Somebody’s Watching Me iar fundalul vocal a fost susţinut în înregime de Michael Jackson. După ce la început identitatea lui Rockwell a fost ţinută secretă, mai apoi s-a dezvăluit a fi Kennedy Gordy, fiul preşedintelui Motown Records, Berry Gordy Jr.. Piesa a devenit numărul 1 şi s-a vândut în milioane de exemplare.

Somebody’s Watching Me aduce în prim plan paranoia de a fi urmărit în mod constant. Linia de fundal este formată doar din şapte cuvinte: Întotdeauna eu simt că cineva mă urmăreşte, dar atunci când acestea sunt cântate de Michael Jackson, se traduce prin s-u-c-c-e-s!

În luna martie l-am intervievat pe Rockwell pentru Modern Street, în camera lui de la Hotelul Warwick din New York. Când l-am întrebat pe Rockwell: „Cum ai reuşit ca cel mai faimos artist din lume să asigure background-ul vocal al single-lului tău de debut?”, el mi-a răspuns: „Michael? Oo, eu şi Michael suntem prieteni buni. Suntem prieteni de ani buni, ne cunoaştem de când eram mici. Întotdeauna m-a interesat tot ce face el, iar pe el ceea ce fac eu, chiar dacă eu ştiu mai multe din ceea ce face el decât ştie el despre ce fac eu. Dar ce persoană ar fi fost mai potrivită să cânte acele cuvinte?”, a exclamat Rockwell. „Adică, lui i se potrivesc cel mai bine, el este perfect! Dacă cineva se simte în acest fel (urmărit constant), atunci el este acela! M-a sunat într-o zi – nu-l mai văzusem de multă vreme – şi mi-a spus: ‚Vino la mine. Eu şi fraţii mei lucrăm la album şi vrem să te vedem.’ Când am ajuns la ei, m-a întrebat: ‚La ce mai lucrezi?’ Şi i-am cântat <Somebody’s Watching Me> iar el s-a regăsit în această piesă. Jermaine şi Randy erau acolo şi le-a plăcut foarte mult!” Iar rezultatul este istorie muzicală, cu albumul lui Rockwell îndreptându-se spre titlul de aur!

Următorul duet al lui Michael, care a făcut să vibreze undele radio, a fost Tell Me I’m Not Dreaming (Too Good To Be True) de pe primul album al lui Jermaine semnat cu casa de discuri Arista şi intitulat Jermaine Jackson. Piesa este grozavă, dar a existat un oarecare inconvenient legat de ea. Epic Records nu şi-ar fi dat acordul ca Arista să lanseze duetul Michael-Jermaine ca extras pe single, aşa că frustraţi, fanii Jackson pur şi simplu au cumpărat întregul album, certificându-l astfel cu aur, în numai trei săptămâni de la lansarea lui din aprilie.

În mai 1984, neliniştit să capitalizeze nebunia Michael Jackson care se instalase zdrobitor în lume, stuff-ul Motown Records a relansat două dintre albumele lui Michael, deşi el nu mai activa la Motown din 1976. Primul album s-a numit Michael Jackson And Jackson Five: 14 Greatest Hits. Discul este produsul unui pachet de melodii reciclate, practic un „picture disc” cu trei caricaturi ale lui Michael pe o faţă şi o imagine din 1970 a trupei presată direct pe discul de vinil. Pe fiecare faţă, albumul conţine 7 piese solo şi altele considerate performanţe ale trupei. Dar adevărata strategie constă în împrimarea pe coperta discului a unei mănuşi aurii pe care s-a ştanţat sigla Motown şi „J5”. De asemenea, ataşat în interior este şi un poster de o calitate artistică îndoielnică, alcătuit din colaje ale trupei Jackson 5 din anii ’70. Cum era şi firesc, am cumpărat şi eu albumul pentru colecţia proprie!

Tot în acea perioadă au fost lansate albumul Farewell My Summer Love şi single-ul cu acelaşi nume. Conform cu linia cronologică, la începutul anilor ’70, când Motown Records şi-a mutat sediul general de la Detroit la Hollywood, au fost rătăcite câteva cutii cu mastere ale unor piese încă nelansate. Căteva dintre acestea erau piese pe care Michael Jackson le-a înregistrat în 1973 cu diverşi producători. Ele au fost descoperite recent, remixate şi re-procesate într-un LP de nouă piese. Cele mai bune trei melodii ale albumului sunt: Farewell My Summer Love – o baladă cu un tempo mediu, povestea de suflet To Make My Father Proud, al cărui fundal vocal este asigurat de un cor de copii şi piesa Melodie înregistrată în 1973 de Supremes şi Four Tops. Piesa lui Smokey Robinson – You’ve Really Got A Hold On Me – ar mai putea fi amintită, dar în rest, materialul de pe acest album poate fi înscris la categoria mediocritate.

MICHAEL AJUNGE LA „DISNEY”

Nu numai stilul Disneyland s-a extins în locuinţa lui Michael, care şi-a instalat suita Piraţilor din Caraibe acasă, dar şi el a extins „Suita Michael Jackson” la Hotelul Disney World din Florida unde au fost expuse premiile sale din 1984: 8 premii AMA, 8 premii Grammy, 4 premii Gold Black, 1 premiu People’s Choice şi premiile înregistrate în Cartea Recordurilor. Conform celor spuse de Michael: „Sunt onorat să împart ceea ce am cu întreaga lume. Mă aflu aici pentru oameni şi ce loc mai bun pentru a expune această colecţie personală, atât de specială pentru mine, dacă nu Lumea Disney, unde copii de toate vârstele pot împărţi bucuria mea şi sincera apreciere.”

La această recentă redecorare, hotelul  a găzduit  37 de discuri de aur şi de platină şi un număr considerabil de alte trofee şi premii. În acea perioadă - iunie 1984 - preţul pe noapte a fost de 280$ pentru un apartament cu salon şi dormitor şi 420$ pentru un apartament cu două dormitoare. Aceste completări au fost făcute publice în martie, imediat după ce Michael a zdrobit toate galele de premiere.

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ PE SCALP

Marţi 17 aprilie, Michael Jackson s-a internat la Centrul Medical Brotman pentru o intervenţie asupra zonei scalpului afectată de accidentul din timpul filmărilor la reclamele Pepsi din ianuarie. A doua zi a fost supus unei intervenţii cu laser, ceea ce înseamnă că nu s-a pierdut nici o picătură de sânge. Intervenţia a durat 80 de minute. Chirurgul plastician, doctorul Steven Hoefflin a folosit laser-ul pentru a îndepărta zona afectată de arsură aşa încât să poată trata rana fără să fie nevoie de vreun transplant sau vreaun implant.

După intervenţie, Hoefflin a declarat: „Michael se simte bine. Am reuşit să acoperim zona afectată folosindu-ne de propriul lui păr. Nu a fost necesar nici un transplant şi nici vreun implant. Acum are nevoie de odihnă şi exact asta îi vom oferi. Va fi externat foarte curând, dar deocamdată vrem să-l ştim aici pentru câteva zile. Această intervenţie poate fi traumatizantă pentru el atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Pentru el a fost foarte important să recuperăm toată zona, aşa încât să nu aibe nevoie de peruci sau meşe sau orice altceva suplimentar.”

MICHAEL JACKSON: PUTERE ŞI INFLUENŢĂ

În numărul din 14 mai 1984, revista US News & World Report – o revistă cu orientări conservatoare şi financiare – a publicat pe prima pagină articolul intitulat  Al 11-lea sondaj anual: Cine conduce America. În acest articol, au fost nominalizate cele mai influente şi mai puternice personalităţi din Statele Unite. În lista primilor 20 cei mai influenţi oameni din afara Guvernului, au fost incluşi:

# 1 Dan Rather – prezentator de ştiri la postul TV CBS

# 2 Lee Iacocca – preşedintele Chrysler Corporation

# 3 Laine Kirkland – liderul Federaţiei AFL-CIO

# 4 Arthur Sulzberger – publicist la New York Times

# 5 Katherine Graham – preşedintele Washington Post

# 6 Jerry Falwell – liderul Asociaţiei Politice Moral Majority

# 7 Jesse Jackson – pretendent la preşedinţie

# 8 Billy Graham – lider religios

# 9 Roone Arledge – preşedintele ABC News and Sports

#10 MICHAEL JACKSON!

Până şi David Rockefeller şi Henry Kissinger au fost surclasaţi de Michael!

(va urma)