ON THE ROAD WITH
MICHAEL!
by Mark Bego
(1984)
Traducere
şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.
Capitolul 3
PREMIILE AMA (AMERICAN MUSIC AWARD)
Modelarea anului 1984 în anul Michael Jackson a început
din primele ore ale calendarului. Pe 3 ianuarie, s-a anunţat la Hollywood că
Michael Jackson conduce lista nominalizaţilor la cea de a 11-a ediţie a
premiilor anuale decernate muzicii americane – American Music Awards (AMA).
Având un total de 10 nominalizări la fiecare categorie de eligibilitate, era
clar de la început că premiile acestui an vor fi dominate de Thriller-ul însuşi.
Michael a fost nominalizat la titlul de Artistul Pop/Rock
al anului, single-ul Pop/Rock (Billie
Jean), albumul Pop/Rock (Thriller),
scurt metrajele Pop/Rock (Beat It şi Billie Jean), Artistul de culoare,
single-ul unui artist de culoare (Billie
Jean), albumul unui artist de culoare (Thriller),
scurt metrajele unui artist de culoare (Beat
It şi Billie Jean). Şi peste
toate acestea, s-a anunţat că este pregătit să primească Premiul „Meritul de
Onoare” al anului pentru „contribuţiile substanţiale avute pe parcursul unei
lungi perioade de timp în privinţa divertismentului muzical american”. Să fim
realişti. Vă gândeaţi cumva la destinatari mai merituoşi ca Michael Jackson?
AMA a început de la simpla premisă a companiei de
producţie Dick Clark Television Productions de a avea un spectacol anual
televizat şi de proporţii, fără să apeleze la vreo asociaţie sau uniune
muzicală pentru validare. Alegerea nominalizaţilor s-a făcut din publicaţiile
comerciale de muzică naţionale, la care au subscris circa 20.000 de consumatori
selectataţi pe un eşantion naţional. Datele culese sunt apoi procesate de firma
Herbert Altman Communications Research, apoi sunt determinaţi câştigătorii. Deşi
AMA nu sunt afiliate oficial nici unei entităţi din industria muzicală, rolul
lor este acela de barometru al entuziasmului, trend-urilor şi gusturilor
muzicale ale anului precedent. Oricare ar fi scopul, un eveniment televizat
împânzit de staruri este, de obicei, acela al decernării de premii. Iar în
1984, acesta l-a marcat în mod adecvat pe Michael Jackson, ca pe entertainer-ul
de necontestat al decadei!
Transmisă în direct de la Shrine Auditorium din Los
Angeles, luni - 16 ianuarie 1984, a 11-a ediţie AMA a fost cel mai incitant
eveniment pentru milioanele de admiratori ai lui Michael, de-a lungul şi de-a
latul Americii. Acea seară a American Music Awards a fost supra-numită „Premiile Michael Jackson”!
Primul premiu a fost prezentat de Melissa Manchester şi
Kenny Loggins. La categoria Single-ul Pop Favorit, Melissa a anunţat: „Iar câştigătorul este.. (a deschis
plicul) ‚Billie Jean’, Michael Jackson!”
Publicul s-a transformat într-o masă sălbatică, ţipând şi aplaudând. Pentru
aceia dintre noi care am urmărit evenimentul în faţa televizoarelor, am putut
vedea primul cadru complet cu Michael în timp ce mergea şi stătea pe scenă.
Atunci a purtat o tunică roşie cu cinci rânduri de fireturi pe faţă, decorată
cu epoleţi aurii şi o eşarfă cu dungi aurii care îi acoperea pieptul în
diagonală, de pe umărul drept până jos la şoldul stâng. Pantalonii negrii se opreau în dreptul gleznei expunându-i
şosetele albe cu pietre, lăsate peste pantofii negrii. Pe mâna dreaptă avea o
mănuşă neagră, iar la ochi ochelari de aviator cu lentile negre. Până în acest
punct al transmisiei, l-am putut vedea pe Michael stând în primul rând al
sălii, iar lângă el, însoţitoarea sa din acea seară, Brooke Shields.
Urcând cele şapte trepte ale scenei acompaniat de
ţipetele audienţei, Michael s-a întors şi a fluturat mâna înspre fanii săi.
Apropiindu-se de podium, Michael şi-a lovit palmele de cele ale lui Kenny
Loggins într-un gest de felicitare, şi-a luat premiul şi a sărutat-o pe Melissa
Manchester pe obraz. Melissa şi-a întors obrazul înspre public, evidenţiind
proaspătul sărut şi luîndu-şi expresia de „Priviţi
ce am primit!”, în timp ce fanii ţipau dezlănţuiţi.
Michael şi-a fluturat mâna dreaptă încă o dată şi a
acceptat premiul spunând cu modestie: „Vă
sunt foarte recunoscător şi mă simt onorat pentru acest premiu. Nu vreau să ţin
un discurs. Eu, doar .... vă mulţumesc foarte mult.” Cu asta, a părăsit
scena.
Următoarea secvenţă cu Michael a venit după ce Lionel
Richie a anunţat: „Pentru a prezenta
Premiul pentru Albumul Soul Favorit, le avem aici pe două dintre noile vedete:
nominalizată la premiul Artista Soul Favorită – Angela Bofill şi tânărul care
‚taie ca un cuţit’ – Bryan Adams.”
După ce Bryan a enumerat toţi nominalizaţii la premiul
respectiv, Angela a deschis plicul şi a anunţat: „ Iar câştigătorul este Thriller, Michael Jackson!”
Din nou urcând acele şapte trepte spre podium, Michael a
primit cel de-al doilea premiu AMA spunând: „Vă mulţumesc foarte mult. Sunt adânc mişcat pentru acest premiu. Aş
vrea să-i mulţumesc lui Quincy Jones, pentru că este un producător minunat...
şi părinţilor mei care se află în public şi pe care îi iubesc foarte mult, şi
care m-au adus pe lume. De asemenea, mulţumesc publicului american. Mulţumesc.”
Şi-a fluturat braţul înmănuşat în negru, s-a întors şi a ieşit.
Următorul premiu s-a decernat pentru categoria Albumul
Pop Favorit, iar câştigătorul a fost, natural, Thriller-ul lui Michael Jackson. În mijlocul şi mai multor ţipete
de extaz, Michael şi-a primit trofeul şi şi-a exprimat gratitudinea spunând: „Din nou.... vă mulţumesc tuturor. Sunt
profund impresionat pentru acest premiu. A fost destul de amuzant să fac
albumul Thriller şi aş vrea să-i mulţumesc din nou lui Quincy Jones şi lui
Bruce Sweiden care este cel mai mare inginer (de sunet) din lume, de asemenea
lui Rod Temperton şi lui James Ingram pentru piesa P.Y.T. pe care au scris-o cu
Quincy Jones .... vă mulţumesc. Şi din nou mamei şi tatălui meu care au crezut
în mine şi.....” în acest moment o fată din public a strigat „Te iubesc Michael!” Michael a roşit, a
radiat un zâmbet larg, a dat din cap, apoi s-a retras în spatele podiumului
preţ de o secundă pentru a confirma timid ţipetele şi aplauzele care i-au
punctat întregul discurs. Apoi a continuat: „Din nou aş vrea să mulţumesc d.j.-ilor care mi-au difuzat piesele,
pentru că aşa au putut fi auzite. Şi de asemenea, doresc să mulţumesc
publicului. Vă mulţumesc foarte mult.” De data aceasta, toată America se
întreba: „Ce este cu ochelarii negrii? De
ce nu-i scoate de la ochi? Doar e seara lui, de ce se ascunde în spatele lor?”
Michael şi-a ridicat deasupra capului premiul, un obelisk de cristal gravat,
într-un gest de triumf, iar camera s-a mutat pe Brooke Shields care aplauda din
public.
După ce Rick James şi trupa sa de fete, Mary Jane Girls,
au prezentat premiul pentru Albumul Country Favorit, Lionel Richie l-a invitat
pe Kenny Rogers, câştigătorul Premiului AMA - „Meritul de Onoare” din 1983.
Venind în centrul scenei, Kenny a adus un tribut câştigătorului de anul acesta
şi pentru următoarele 20 de minute, Michael Jackson a fost lăudat pentru o
lungă carieră plină de realizări.
Kenny a început prin a spune: „Destinatarul Premiului ‚Meritul de Onoare’ din acest an, la doar 25 de
ani, este cea mai tânără persoană care a primit vreodată acest premiu. Şi
pentru 20 din aceşti 25 de ani, a fost un performer distins. Iar astăzi, fără
nici un dubiu, este performer-ul despre care se vorbeşte cel mai mult în lume.
De fapt, s-ar putea spune că ‚Este un thriller!’” Şi cu asta, pe monitoare
au început să ruleze secvenţe din Thriller.
În timp ce piesa se auzea în fundal, Kenny a continuat: „Iată faptele palpitante despre Thriller-ul
lui Michael Jackson. Este primul album aflat pe prima poziţie din clasamentele
pop, soul şi disco americane şi din Europa, în acelaşi timp. Este cel dintîi
album care a început anul pe locul 1 şi care a încheiat anul pe locul 1. Este
primul album din istorie care conţine şase succese extrase pe single – acesta
este un record în lume. Iar până acum s-a vândut în aproape 25 de milioane de
exemplare în toată lumea şi cât de curând poate fi cel mai mare album din
istorie. Michael este cea mai mare poveste de succes de la Elvis şi Beatles
încoace. Succesul lui nu a început ieri. Priviţi doar aceşti 15 ani de premii -
AMA, Grammy, Video, NAACP şi multe altele.”
Întreg montajul video a fost însoţit pe parcursul
derulării de povestea spusă de Rogers: „Din
1969 până în 1976, Jackson 5 şi Michael au înregistrat 11 albume. În timpul
anilor petrecuţi la Motown, Michael şi Jackson 5 au vândut peste 110 milioane
de înregistrări. În 1976 au devenit The Jacksons şi s-au mutat la Epic Records
unde au purtat un succes şi mai mare.”
Ceea ce a urmat au fost tributuri live şi înregistrate
aduse lui Michael de câţiva dintre colegii apropiaţi şi prieteni: Quincy Jones,
Liza Minnelli, Paul McCartney, Yul Brynner şi Emmanuel Lewis. Barry Manilow a
interpretat un tribut muzical.
După un crescendo orchestral pe melodia I’ll Be There, Barry a spus: „Ştiaţi că Michael are mulţi prieteni în
show-biz, dar numai unul singur ocupă un loc special.....” moment în care
pe ecran se derulau secvenţe cu Diana Ross şi Michael filmate la emisiunea
specială din 1980. „Doamnelor şi
Domnilor.... Domnişoara Diana Ross!”
Îmbrăcată într-o rochie lungă din lamé auriu, Diana
păşeşte cu stil în mijlocul scenei acompaniată de apluze sălbatice şi spune: „Ştiu că ştiţi că eu şi Michael suntem ca o
familie. Am împărţit multe momente magice împreună – zilele de demult,
emisiunile televizate, înregistrările şi filmul The Wiz. Doar îl ştiţi pe
Michael, este un om excepţional, foarte talentat în ciuda vârstei, un vis în
permanentă mişcare. Aş fi vrut ca Berry Gordy să fie aici, în seara aceasta, să
mi se alăture acestei prezentări. Sunt sigură că îşi aminteşte de nominalizarea
lui Michael la premiile Emmy, în urma performanţei sale la emisiunea Motown 25,
unde a dansat şi a cântat ‚Billie Jean’. Haideţi să urmărim puţin acel moment.”
Ajunşi în acest punct, remarcabilul clip din 1983 a umplut ecranul.
În timp ce Michael urca cele şapte trepte pentru a i se
alătura Dianei, a provocat din nou ţipete de extaz venite din rândurile
audienţei, care a sărit în picioare ovaţionându-l pe cel care a dominat
spectacolul cu prezenţa sa şi cu numărul său fără precedent. Ajungând în
centrul scenei pe bătaia constantă din piesa Billie Jean, Michael a repetat paşii de dans şi pirueta din video clipul său.
În acest timp, Quincy, Kenny şi Barry au ieşit din culise
şi s-au aşezat în dreapta lângă uriaşul pian al lui Manilow. Urcând pe podium
să li se alăture, Michael a luat microfonul fără fir de la Quincy şi i-a
îmbrăţişat pe cei trei bărbaţi în semn de apreciere. Apoi, a îmbrăţişat-o pe
Diana, care a continuat: „Michael, suntem
onoraţi să-ţi oferim Premiul AMA – Meritul de Onoare.” Apoi râzând, s-a
corectat şi a spus: „De fapt, Premiul de
Onoare şi ei bine, sunt foarte mândră de tine – felicitări!”
„Vă mulţumesc!”,
a spus Michael timid în timp ce Lionel Richie îi înmâna obeliscul de cristal.
Fără să-şi scoată ochelarii întunecaţi, Michael a continuat: „Vă mulţumesc foarte mult. Sunt de-a dreptul
mişcat şi profund onorat să primesc acest minunat – Doamne! – acest premiu
minunat! Mulţumesc publicului american, îi mulţumesc lui Berry Gordy de la
Motown, care a avut un rol foarte important în viaţa şi cariera mea. Le
mulţumesc încă o dată părinţilor mei care m-au adus pe lume: Joseph Jackson şi
Katherine Jackson.” În acest moment perechea a fost adusă în faţa audienţei
prin intermediul camerelor de luat vederi. „Le
mulţumesc fraţilor mei: Tito, Jackie, Jermaine, Marlon şi Randy, cu care am
început şi alături de care încă mai sunt. Îi mulţumesc Suzannei DePasse (se
referă la producătorul executiv de la Motown Productions care a semnat
producţia Motown 25 precum şi alte proiecte de creaţie pentru această companie), care a avut o foarte mare influenţă în
viaţa mea şi care a crezut în mine. Mulţumesc Suzanne.”
Luându-l pe Quincy Jones pe după umeri, Michael a
continuat: „Quincy Jones este o persoană
minunată. Nu numai că este un producător incredibil, el este şi un om deosebit.
Îl consider ca pe o rudă şi îl iubesc; şi împreună am făcut istorie, iar pentru
asta îi sunt recunoscător.”
Îmbrăţişând-o pe Diana, Michael a spus: „Îi mulţumesc unuia dintre oamenii mei
favoriţi din întreaga lume, Domnişoara Diana Ross. Pentru mine, ea este un
prieten special şi m-a învăţat foarte multe lucruri importante, de aceea sunt
foarte onorat de prezenţa ei, astăzi, aici.” La care Diana a început să
râdă, adăugând: „Şi te-am învăţat să
dansezi, nu-i aşa?” Michael a rămas pe poziţie. „Sper că nu am omis pe nimeni. O Doamne, publicul american şi d.j.-ii şi
toată lumea. Vă iubesc mult şi vă mulţumesc.” Adunând o mulţime de
aprecieri şi ovaţii la scenă deschisă, Michael şi-a scos mănuşa şi a aruncat-o
în sus într-un semn de salut. În timp ce aplauzele continuau, Michael a primit
trofeul de la Lionel Richie şi a făcut o poză cu el, acompaniat de şi mai multe
ţipete din partea mulţimii.
După ce Beat It
a primit premiul pentru Video-clipul Soul Favorit şi Video-clipul Pop Favorit,
Lionel Richie a glumit cu publicul: „Ştiţi
ceva, ceea ce trebuie să facem aici este să punem personalul să elibereze
locurile din jurul lui Michael aşa încât să aibe unde să-şi pună premiile.
Credeţi că ar fi posibil?”
Al şaptelea premiu primit în acea seară de Michael s-a
încadrat la categoria Artistul Soul Favorit. În timp ce Michael urca pe scenă,
de data aceasta a fost urmat de micul său prieten Emmanuel Lewis, îmbrăcat
într-un frac miniatural. La ultima treaptă, Michael s-a întors şi l-a luat în
braţe pe Lewis, ducându-l cu el pe podium.
Radiind la aplauzele aprobatoare ale fanilor, Jackson a
spus: „Din nou, sunt adânc mişcat şi
apreciez cu adevărat fetele de la balcon. Vă iubesc, sunteţi minunate!” Cu
cât fetele ţipau mai tare, Michael continua: „Un aspect important în creaţia unei piese îl constituie inspiraţia, iar
acum ţin în braţe una dintre muzele mele, Emmanuel Lewis!” Făcând semnul
„V” de la victorie cu mâna stângă, în cele din urmă Michael arăta că se bucura
cu adevărat de seara aceasta. Până la acest moment, a dat senzaţia că simte un
disconfort în faţa întregii adulaţii de care avea parte.
După ce Willie Nelson a anunţat Artistul Country Favorit,
Michael şi-a primit cel de-al optulea trofeu din acea seară, pentru categoria
Artistul Pop/Rock Favorit. Ceilalţi nominalizaţi au fost David Bowie, Billy
Joel şi Lionel Richie. În timp ce Michael accepta ultimul premiu al serii,
Diana Ross a apărut din culise cu o haină de blană peste rochia sa din lamé
auriu, pentru a-l felicita încă o dată.
Fără nici un dubiu, Michael Jackson a fost starul serii.
A primit 39% din premiile decernate în acea seară, ceea ce preconiza ce avea să
se întâmple o lună mai târziu la decernarea premiilor Grammy. Cel mai
impresionant moment al serii a fost acela când Michael a primit Premiul
„Meritul de Onoare”. La vârsta de 25 de ani, el a fost cel de-al 11-lea
câştigător, alăturându-se distinsei elite de ante-câştigători: Bing Crosby,
Berry Gordy Jr., Irving Berlin, Johnny Cash, Ella Fitzgerald, Perry Como, Benny
Goodman, Chuck Berry, Stevie Wonder şi Kenny Rogers.
Spectacolul a fost vizionat de 60 de milioane de oameni,
majoritatea fiind asigurată de fanii lui Michael Jackson. În ziua următoare,
fiecare ziar major din ţară, a marcat triumful lui Michael la premiile AMA,
dincolo de graniţe. Oricum, luna abia începuse, iar mega-acoperirea de care se
bucura Michael în presă încă nu atinsese apogeul. Era abia luni, 16 ianuarie şi
o săptămână mai târziu, marţi 24 ianuarie, Michael era programat să apară în
faţa camerelor de filmat pentru două spoturi publicitare pentru Pepsi –
eveniment care a ţinut prima pagină a ziarelor!
(va urma)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu