Capitolul 12 - “Man In The Mirror”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

&

MICHAEL JACKSON

THE KING OF POP

martie 1993

by Lisa D. Campbell

Traducere si adaptare Mihaela A.R.

*

Capitolul 12

“Man In The Mirror”

Siedah Garret, Glen Ballard

If you wanna make the world                         Dacă vrei să faci lumea

a better place                                                     un loc mai bun

Take a look at yourself                                     priveşte-te pe tine însuţi

Then make a change                                        apoi fă schimbarea

You gotta get it right,                                       Fă-o cum trebuie,

while you’ve got the time                                ori de câte ori ai ocazia

‘Cause when you close your heart                 căci dacă îţi vei închide sufletul

Then you close your mind                               îţi vei închide şi mintea

Odată cu succesul înregistrat de albumul Bad  a venit şi vremea premierii turneului Bad. În ianuarie 1988, Michael a fost nominalizat la două premii AMA. A pierdut însă nominalizarea la categoria Cel mai bun artist vocal pop/rock în favoarea lui Paul Simon. În schimb, a câştigat la cea de a doua, Bad fiind ales Cel mai bun single soul/R&B. Janet a fost nominalizată şi ea la trei categorii. When I Think Of You a fost ales Cel mai bun video clip pop/rock. A pierdut însă în favoarea lui Whitney Houston, titlul de Cea mai bună artistă vocală pop/rock, precum şi cursa pentru titlul de Cea mai bună artistă vocală soul/R&B, în favoarea Anitei Baker. Nici Michael şi nici Janet nu au participat la ceremonia decernării premiilor.

În schimb, la premiile Grammy, Michael a primit 4 nominalizări şi a fost programat să susţină o reprezentaţie pe parcursul ceremoniei. Bad a fost nominalizat pentru Albumul anului, Michael Jackson şi Quincy Jones au fost nominalizaţi pentru titlul de Producătorul anului, iar Michael a fost nominalizat pentru Cel mai bun artist vocal pop şi Cel mai bun artist vocal R&B. Bruce Swedien a fost nominalizat la categoria Cel mai bun inginer de sunet pentru albumului Bad. Epic Records l-a felicitat pe Michael pentru nominalizările la Grammy cu o altă pagină întreagă în revista Billboard:

NU ESTE PREA DE TOT, CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ?

ALBUMUL ANULUI “BAD”

CEA MAI BUNĂ PERFORMANŢĂ VOCALĂ,

CEL MAI “RĂU” ALBUM MASCULIN

CEA MAI BUNĂ PERFORMANŢĂ R&B

CEL MAI “RĂU” SINGLE MASCULIN

PRODUCĂTORUL ANULUI - QUINCY JONES ŞI MICHAEL JACKSON

CEL MAI BUN INGINER DE SUNET - BRUCE SWEDIEN

PENTRU ALBUMUL “BAD”

5 NOMINALIZĂRI LA GRAMMY … NU E RĂU DELOC!

FELICITĂRI MICHAEL

DIN PARTEA EPIC RECORDS

Cuvintele erau însoţite de o fotografie a lui Michael de la talie în jos. Dar mocasinii şi şosetele strălucitoare, pantalonii scurtaţi deasupra gleznelor şi banda adezivă de pe vârfurile degetelor, nu lăsau nici un dubiu cui aparţinea fotografia!

În rapoartele lor despre premiile Grammy, cele mai importante publicaţii îl indicau pe Michael câştigând la cel puţin 3 din cele 4 categorii. The Los Angeles Times şi USA Today estimau că Michael va câştiga premiile pentru Cel mai bun artist vocal R&B, Cel mai bun artist vocal pop şi va împărţi premiul cu Quincy Jones pentru Producătorul anului. Ambele ziare preziceau că albumul The Joshua Tree al celor de la U2, va câştiga titlul de Albumul anului, dar la distanţă foarte strânsă. The Los Angeles Time  a prezis că ar fi posibil ca albumul Bad să genereze mari supărări şi că ar fi posibil ca Michael să plece acasă cu toate cele 4 Grammy-uri la care a fost nominalizat.

Prestaţia lui Michael la cea de a 30-a ediţie a decernării premiilor Grammy a fost prima lui performanţă live televizată de la specialul Motown 25 din urmă cu 5 ani. TV Guide, a declarat în articolul de prezentare a ceremoniei: La ceremonia decernării Grammy-urilor merită să te uiţi în fiecare an, dar în special în acest an: seara Grammy-urilor va fi transmisă de la Radio City Music Hall şi are în program performanţa live a lui Michael Jackson, prima de la cea din 1983, ‘Motown 25 … Yesterday, Today, Forever’. Când producătorul spectacolului, Pierre Cossette a fost întrebat când va avea loc marele moment al serii, acesta a replica: Ar fi foarte dificil de spus orice altceva decât Michael Jackson.

Programul de transmisie al Grammy-urilor a fost găzduit de Billy Crystal, care a citit regulamentul imitindu-l pe Sylverster Stallone. Apoi, i-a prezentat pe doi reprezentanţi ai companiei de audit şi consultanţă Deloitte, care se ocupau cu buletinele de vot – Haskins şi Sells. Pe la jumătatea spectacolului, brusc, intensitatea luminilor s-a redus considerabil şi pe scenă a apărut o siluetă în spatele unui ecran. Audienţa a început să freamăte, recunoscând figura familiară. Michael stătea încremenit cu pălăria acoperindu-i ochii. Aluneca încet dintr-o poziţie în alta, în timp ce ecranul se ridica, dezvăluindu-l publicului. Îmbrăcat cu pantaloni negri, cămaşă albastră şi tricou alb pe dedesubt, avea o eşarfă albă legată în jurul taliei şi una în jurul încheieturii mâinii drepte şi păşea ştrengăreşte, de parcă venea de pe platoul de filmare al scurt metrajului The Way You Make Me Feel.

A coborât câteva trepte cântând foarte rar linia de deschidere a piesei şi stingând cu vârful pantofului o ţigară imaginară aruncată pe jos. Pentru câteva momente şi-a făcut apariţia şi Tatiana, care a traversat scena prin faţa lui. În momentul în care muzica a atacat tempo-ul real al piesei, Michael şi-a aruncat pălăria, şi-a tras cămaşa din pantaloni şi s-a alăturat celor patru dansatori în rutina scurt metrajul cunoscut şi prezentând o nouă variaţie a moonwalk-ului, alunecând într-un cerc strâns în jurul lui. După scurta prestaţie pe acordurile piesei The Way You Make Me Feel, dansatorii i-au cedat scena. A urmat o rundă de aplauze şi a început Man In The Mirror. Pe scenă i s-a alăturat Corul New Hope al Bisericii Baptiste, toţi interpreţii fiind îmbrăcaţi în albastru. Michael a fost acompaniat vocal de Siedah Garrett şi Andre Crouch, care la un moment dat s-a îndreptat spre el pentru a-l ajuta să se ridice din genunchi şi pentru a-i şterge fruntea, gest moştenit de la James Brown. A fost o prestaţie notabilă, oferită din suflet în fiecare gest şi în fiecare mişcare. Michael a căzut în genunchi de câteva ori şi a adus emoţia la cel mai înalt prag al său prin felul în care a interpretat piesa.

Michael a primit ovaţii în picioare pentru performanţa sa, dar nici un Grammy. Spre cea mai mare surpriză-şoc şi dezamăgire a serii, Michael a fost eliminat la toate cele 4 categorii la care a fost nominalizat. Imediat după prestaţia sa, a fost prezentat premiul pentru Albumul anului. Pentru suporterii lui Jackson, prezenţa Dianei Ross pentru oferirea acestui premiu, părea un semn de bun augur, cu atât mai mult cu cât Michael abia părăsise scena şi se afla în culise. Părea că nu are cum să piardă. Şi totuşi a pierdut în favoarea albumului The Joshua Tree al celor de la U2.

La categoria Cel mai bun producător, la care foarte mulţi prezicători au spus că echipa Jackson – Jones era imbatabilă, a câştigat Narada Michael Walden, pentru albumul Whitney al lui Whitney Houston. Sting a fost numit Cel mai bun artist vocal pop peste Michael Jackson şi Bruce Springsteen. O altă surpriză a venit mai târziu când Smokey Robinson a câştigat trofeul pentru Cel mai bun artist vocal R&B în detrimentul lui Michael Jackson şi aparent, cea mai populară a doua alegere care era Stevie Wonder. Totuşi, albumul Bad a câştigat Grammy-ul pentru Cel mai bun inginer de sunet, care i-a revenit lui Bruce Swedien. După performanţa sa, Michael a stat lângă Quincy Jones în primul rând de la Radio City Music Hall. S-a schimbat în pantalonii negri pe care i-a purtat în scurt metrajul Bad, o cămaşă kaki cu cravată neagră şi haină roşie cu catarame pe umăr.

O undă mică de consolare a venit din partea publicaţiilor care au întocmit rezumatul ceremoniei decernării premiilor Grammy, în ziua următoare. USA Today avea următorul titlu: U2 marele câştigător, dar Jackson face spectacolul. În articol se spunea că: În ciuda eliminării sale, Jackson a dominat audienţa cu o prestaţie care aminteşte de cea din 1983 din specialul Motown. În emisiunea sa de ştiri, MTV a prezentat câştigătorii Grammy-urilor, dar a oferit o prezentare considerabilă lui Michael Jackson:

Seara celor dintâi şi a celor din urmă a aparţinut unui singur om, Michael Jackson. Prestaţia sa cu ‘Man In The Mirror’ însoţită de un cor întreg de muzică gospel a însemnat un triumf uluitor de provocator. Dar la finalul serii când s-a tras linia finală, Jackson, care a primit 4 nominalizări la Grammy, nu a câştigat nici unul. Iar albumul său ‘Bad’ nu a acumulat decât un singur premiu pentru ingineria de sunet. Însă numărul restrâns de voturi în competiţia pentru faimoasa statueta n-au diminuat cu nimic talentele incontestabile ale lui Jackson.

Alte revizii spuneau: În seara în care rock-ul îşi etalează eleganţa ostentativă, cel care a dominat-o, fără nici un dubiu, a fost Michael Jackson. Prestaţia sa excepţională a oprit intervievatorii în sala presei. ‘Să mergem să-l vedem pe Michael…’, a spus prezentatorul Herbie Hancock, în timp ce lua un interviu, ‘….. putem vorbi mai târziu.’ Revista Jet scria: Deşi nu a câştigat nici un premiu, literalmente, Michael Jackson a furat spectacolul cu prestaţia sa. Artistul, care nu a mai apărut pe micul ecran de trei ani, [sic!] a fascinat audienţa şi telespectatorii cu ‘The Way You Make Me Feel’ şi şi-a pus sufletul în cântecul ‘The Man In The Mirror’.

Prestaţia sa chiar a câştigat inimile telespectatorilor. Acest lucru s-a văzut în creşterea vânzărilor albumului său, care au urmat emisiunii televizate. Vânzările albumului Bad au depăşit cu mult albumul The Joshua Tree al celor de la U2, în ciuda faptului că acesta a fost considerat Albumul anului.

Un alt aspect al transmisiei decernării Grammy-urilor a fost debutul noilor spoturi comerciale Pepsi. Dar pentru această poveste, să începem cu începutul. În primăvara anului 1986, Roger Enrico, preşedintele Pepsi, a primit următorul mesaj: Michael Jackson doreşte să facă mai multe spoturi comerciale pentru Pepsi! Mesajul venea din partea lui Frank Dileo şi John Branca. În cartea Succesul în vreme de inflaţie: Cum a câştigat Pepsi războiul cu Coca Cola, Enrico îşi aminteşte că a zburat în California, direct la reşedinţa din Encino a lui Michael, pentru a discuta ideile pentru reclame:

[…] Apoi, i-am expus ideea noastră despre reclamele din 1987. Strălucea ascultându-mă. […] Era o viziune extrem de dificil de pus în practică. Era nevoie de Michael Jackson – şi de un regizor de primă clasă – pentru a avea şansa să reuşim. Nimeni nu mai făcuse aşa ceva vreodată şi dacă noi o puteam aduce la realitate, avea să fie ceva de un impact fenomenal. Care a fost reacţia lui Michael? ‘Roger’, a spus el, ‘de data asta vom arunca lumea în aer!’ Vă asigur că literal vorbind, nu a făcut-o!

Una dintre reclame este compusă din patru părţi şi urmăreşte eforturile lui Michael de a scăpa de hoarda de paparazzi veşnic pe urmele lui. Prima parte se intitulează The Chase (Urmărirea) şi îl prezintă pe Michael ieşind din scenă şi căutându-şi scăparea pe acoperişul unei clădiri. De aici se prinde de talpa unui elicopter şi se realizează trecerea la cea de a doua parte a reclamei, intitulată The Chopper (Elicopterul). Urmează o serie de aventuri în care se desprinde de aparat, cade în gol, alunecă pe un scripete, conduce un Ferrari negru Testarossa şi în final se caţără pe un trailer Pepsi. Cum mulţimea de paparazzi este tot pe urmele lui, aventura continua în cea de a treia parte - The Museum (Muzeul). Aici se contopeşte cu una din picturile expuse, apoi se ascunde în spatele micului ecran tv dintr-un club. Coboară pe schiuri o trambulină, plonjează în aer şi se paraşutează la sol în Actul Final – The Finale. Evident, se trezeşte pe scenă sub spoturile de lumină şi în faţa unei audienţe numeroase. Cum aici este locul în care se simte în siguranţă, nu-i rămâne decât să facă ce ştia cel mai bine, să-şi încânte publicul.

 

În cea de a doua reclamă apare un tânăr fan al lui Michael Jackson care intră în cabina idolului său, căutându-l – Domnule Jackson? Camera este goală. Priveşte în jur, văzându-i jachetele, o sticlă de Pepsi plină pe jumătate şi ochelarii pe o măsuţă. În acest timp, Michael se află pe scenă performând Bad pe noile versuri adaptate reclamei Pepsi. Tânărul admirator încearcă ochelarii, îmbracă una din jachete şi îşi pune pălăria pe cap. Face o piruetă ca idolul său şi îşi lasă pălăria peste ochi, aşa cum făcea şi Michael şi aude o voce în spatele său: Mă cauţi pe mine? Priveşte speriat şi îl zăreşte pe Michael în uşă, apoi începe să râdă.

Partenerul lui Michael pentru această reclamă a fost Jimmy Safechuck. Jimmy este un mare fan Michael Jackson şi a fost foarte entuziast atunci când a fost ales pentru acest spot comercial. Atunci când Jimmy a venit pe platou pentru filmări, i s-a spus că Michael nu va fi acolo şi că va trebui doar să mimeze prezenţa lui în cadrul uşii. Când a filmat scena în cauză, după linia finală în care s-a aplecat pentru a ridica pălăria de jos, a auzit: Pe mine mă cauţi? Când s-a întors, în cadrul uşii era chiar Michael. Drept urmare, surpriza de pe chipul lui Jimmy a fost una cât se poate de naturală.

De atunci, Michael şi Jimmy au devenit prieteni. Jimmy l-a însoţit pe Michael la Londra cu turneul Bad, unde i s-a alăturat pe scenă împreună cu alţi copii, la finalul fiecărui concert. Michael i-a comandat lui Jimmy vestimentaţia şi accesoriile pe care le-a purtat el în scurt metrajul Bad, pantaloni negri cu catarame, jacheta “Bad” şi pălăria neagră fedora. Peste câţiva ani, când Safechuck s-a căsătorit, ceremonia a fost organizată la Ranch-ul Neverland Valley.

Pentru aceste reclame, piesa Bad a fost adaptată cu noile versuri “Pepsi”:

Gonna tell you right                           Îţi voi spune drept

Gonna show your stuff                       şi-ţi voi arăta de ce eşti în stare

Don’t ever stop                                    Nu te lăsa niciodată

‘Til you get enough                             până nu obţii totul

The feelin’s good                                 Sentimentul este grozav

Comin’ off the day                               când vine ziua

You’re reachin’ up                               în care descoperi

The choice is made                             ce alegere să faci

The say the sky’s the limit                 Ei spun că cerul este limita

There’s nothin’ stoppin’ you             Dar nu există nimic care să te oprească

You’re a brand new generation       Eşti noua generaţie

And Pepsi comin’ through                 Iar Pepsi vine odată cu tine

You know I’m bad                               Ştii că sunt rău

I’m bad, come on                                 Sunt rău, aşa e

And Pepsi’s cool                                  Iar Pepsi este grozav

It’s cool, you know it                          E grozav şi tu o ştii

You know I’m bad, I’m bad                Ştii că sunt rău, sunt rău

You know it, you know                      O ştii, aşa e

And the whole world                          Şi întreaga lume trebuie

has to answer right now                    să răspundă chiar acum

to tell you the Pepsi way                   să-ţi spună că gustul Pepsi

It’s cool                                                 este cel mai grozav.

Ca orice altceva din ceea ce face Michael şi aceste reclame comerciale au atras critici şi au generat controverse. Paul McGuinness, managerul trupei U2, l-a criticat pe Michael pentru promovarea Pepsi. Ce rost are să treci prin toate necazurile pentru a fi Michael Jackson, să ai atâtea realizări în domeniul muzical şi al creaţiei, dacă după aceea, întreaga credibilitate, o pui la dispoziţia unui producător de băuturi răcoritoare în schimbul unei taxe?

Michael a intrat şi sub tirul lui Neil Young. Young a realizat un video clip, pe care MTV a refuzat să-l difuzeze, pentru că ataca vedetele rock pentru faptul că promovau diverse produse. This Note’s For You (Această nota este pentru voi) este o piesă cu atac direct la toate vedetele pop/rock care au realizat reclame comerciale, dar în special îi viza pe Michael Jackson pentru Pepsi şi pe Whitney Houston pentru Coka dietetică:

Ain’t singin’ for Pepsi                         Nu cânt pentru Pepsi

Ain’t singin’ for Coke                         Nu cânt pentru Coka

I don’t sing for nobody                      Nu cânt pentru nimeni

It makes me look like a joke             Şi asta mă face să fiu o glumă

În video clipul său au fost folosiţi impersonatori pentru Michael Jackson şi Whitney Houston. Părul lui Michael ia foc, iar Whitney i-l stinge cu o Coka dietetică. Parodia lipsită de orice clasă şi bun simţ, a trasformat un accident aproape fatal într-un subiect de amuzament.

Iar Michael nu şi-a lăsat credibilitatea de muzician pe mâna celor de la Pepsi, întrezărind probabil o altă frontieră de cucerit. Şi aşa s-a şi întâmplat. Ca în tot ceea ce a făcut, a supravegheat întregul proiect şi i-a impus standardele sale de excelenţă. La fel ca şi în reclamele precedente realizate de Jackson-i, Michael a participat la adaptarea versurilor, a editării filmului şi încă o dată, a refuzat să fie filmat bând sau ţinând în mână vreo sticlă de Pepsi. Pentru acest al doilea set comercial, Michael a primit cea mai mare sumă plătită vreodată pentru publicitate. În funcţie de diverse rapoarte, valoarea acesteia a oscilat între 10 şi 15 milioane de dolari. La conferinţa de presă în care s-a făcut public contractul cu Pepsi, Michael a primit un premiu de recunoştere a recordului său în acest domeniu. Michael a acceptat premiul, spunând exact 16 cuvinte: Aceasta este o mare onoare. Le mulţumesc domnului Enrico, asociaţilor Pepsi, doamnelor şi domnilor. Vă mulţumesc. Ca parte a înţelegerii, Pepsi a sponsorizat turneul mondial Bad, inserându-şi logo-ul pe toate materialele de promovare ale turneului. Michael a primit un cec frumuşel şi în final, dar nu cel din urmă, reclamele au contribuit la vânzări uriaşe în favoarea companiei Pepsi. Oricât de mult a investit Pepsi în Michael, rezultatul a avut un efect înzecit. În vreme ce turneul Bad se afla în desfăşurare în Japonia, vânzările Pepsi s-au ridicat cu 200%. Când Michael a ajuns în Australia, vânzările Pepsi au mai crescut cu încă 60%, iar în timpul turneului Bad din Statele Unite, vânzările Pepsi s-au triplat.

Apoi, reclamele Pepsi realizate de Michael, au fost pentru prima dată difuzate pe posturile de televiziune din Uniunea Sovietică. Un purtător de cuvânt din partea Pepsi a declarat că oficialii sovietici au înaintat o cerere oficială pentru reclamele lui Michael Jackson. Spoturile respective au fost urmărite de circa 150 milioane de oameni din Uniunea Sovietică.

Americanii s-au numărat şi ei printre aceia care s-au bucurat de aceste reclame. Studiul efectuat printre adepţii programele tv au arătat că oamenii nu se atingeau de telecomandă în timpul emisiunilor preferate. Două dintre cele mai populare emisiuni clasificate de studiul respectiv ca “programe la care nu se poate renunţa” erau serialul tv L.A. Law şi reclamele comerciale Pepsi.

Spoturile realizate de Michael în postură solo, erau cele mai dorite, mai aşteptate şi mai populare de la cele realizate de Jackson-i în 1984. Video Storyboard Tests, o companie de advertising new-york-eză, se ocupă cu monitorizarea trimestrială pentru alcătuirea unui Top 10 al celor mai notabile campanii de promovare prin intermediul televiziunii. În cel de-al patrulea trimestru al anului 1988, primele locuri au fost ocupate de campaniile comerciale la Pepsi dietetic a lui Michael J. Fox şi The Chase a lui Michael Jackson.

Şi chiar dacă Neil Young a dezaprobat advertorialele, o mulţime de alţi oameni s-au arătat pro. Au fost cele mai urmărite reclame comerciale, care au expus muzica lui Michael unei audienţe şi mai largi. În plus, se pare că Michael a creat un precedent pentru ceilalţi artişti pop care l-au urmat. Din nou! Madonna a fost următoarea vedetă care a semnat un contract de publicitate cu Pepsi. Reclamele sale au fost programate să coincidă cu lansarea noului său album, exact ca şi în cazul lui Michael. Coca-Cola dietetică a contracarat în războiul cu Pepsi prin numirea lui George Michael ca purtătorul lor de cuvânt. Reclama lui George Michael la Coka dietetică a avut premiera în timpul decernării premiilor AMA. Coka a difuzat şi ea spotul respectiv sub titlul Coka-Cola dietetică prezintă – 30 ianuarie ....... O idee mai puţin decât originală. O zonă în care nu au reuşit să concureze cu Michael a fost cea financiară. Madonna s-a apropiat cel mai mult, primind un cec de 9 milioane de dolari. George Michael a fost plătit cu 3 milioane de dolari. În timp ce această posibilitate de a face reclame pentru băuturi răcoritoare a continuat să fie extrem de respinsă de unii, pentru alţii a căpătat valoare de simbol. Era o mare onoare să fie întrebaţi dacă vor să facă spoturi publicitare pentru Pepsi şi Coka. În fine, trebuie subliniat că aceste spoturi comerciale au schimbat cu totul scena promovării produselor de către celebrităţi.

Ceva mai târziu, Michael a apărut într-un alt advertorial tv, mă rog, un fel de.... Noul spot comercial Californian Raisins (Stafidele Californiene) care iniţial a fost difuzat în cinematografe din iulie 1989 şi apoi în reţelele de televiziune din septembrie, foloseşte o figurină (de argilă) Michael Jackson. Aceasta visează să fie Stafida Michael şi interpretează piesa Heard It Through The Grapevine (S-a auzit prin vie). Pe linia interpretativă a reclamei nu este folosită vocea lui Michael, ci doar pe cea vorbită. Când Michael, cel din argilă, se trezeşte, pune visul ciudat pe care l-a avut pe seama faptului că „pesemne e din pricina a ceea ce am mâncat”. Ca urmare a  contractului exclusiv cu Pepsi, Michael nu avea voie să cânte în alte reclame. Totuşi a contribuit la realizarea reclamei, ca model pentru crearea figurinei de argilă şi a celorlalte „stafide” care îi asigurau backgound-ul vocal. S-a folosit un filmuleţ de 30 de minute în care Michael performa, pentru a se crea mişcările ce urmau să fie implementate „stafidei” cântăreţe. Pentru acest lucru, Michael a primit 25.000$, pe care i-a donat în scopuri caritabile.

Week-end-ul care a urmat premiilor Grammy şi debutului reclamelor Pepsi, a fost dedicat de către MTV lui Michael Jackson. Reţeaua a difuzat pe tot parcursul week-end-ului scurt metrajele sale, reportaje şi emisiuni speciale. Prestaţiile sale live din concertul susţinut în Kansas City au inclus piesele Heartbreak Hotel, Rock With You, Another Part Of Me şi  Dirty Diana. From Motown To Yout Town a fost redifuzat împreună cu The Making Of Michael Jackson’s Thriller. Printre alte emisiuni speciale din acel week-end, au mai fost incluse şi versiunile lungi ale pieselor Bad şi Thriller, acum foarte rar difuzate. Interviuri cu Frank Dileo şi membrii trupei, Jennifer Batten, Greg Phillinganes, dansatorul Dominic Lucero şi interpreta din trupa de background vocal, Sheryl Crow, toate au arătat cât de mult controla Michael propriul spectacol. Sheryl Crow a spus reporterului MTV: Am învăţat atât de multe de la el, doar privindu-l. Este un adevărat perfecţionist. Şi îmi place acest lucru. Îmi place faptul că este perfect conştient de cum decurg lucrurile atunci când facem ceea ce facem. Greg Phillinganes, regizorul muzical şi keyboard-istul turneului Bad, a spus: Ştie perfect ce face şi ce vrea şi cunoaşte elementele pe care doreşte să le asambleze pentru a face cel mai bun spectacol pe care îl poate da. Chitarista Jennifer Batten a adăugat: Este foarte conştient de absolut fiecare amănunt, ceea ce este un lucru incredibil pentru că are în spatele lui 17 oameni pe scenă, inclusiv pe el însuşi.

Pe măsura admiraţiei faţă de responsabilitatea lui Michael pentru fiecare detaliu al spectacolului, membri trupei au şi o mulţime de cuvinte de laudă la adresa talentului său. Sheryl Crow a povestit cum s-a auto-surprins urmărindu-l şi s-a întrebat: Cum reuşeşte să facă asta? Apoi, a adăugat: Are o rezonanţă care merge la nesfârşit. Şi sună atât de clar şi de deschis. Iar faptul că mai şi dansează atunci când cântă, pentru mine asta este uimitor. Greg Phillinganes a comentat şi el despre vocea lui Michael: Este un cântăreţ şi un performer foarte puternic. Cred că are coarde vocale din plutoniu. Cea mai mare laudă vine din partea lui Frank Dileo. Managerul său îl descrie ca fiind extrem de creativ, probabil că este cel mai mare entertainer al zilelor noastre. Am fost norocos să-i văd pe Beatles-i, pe Elvis, pe Frank Sinatra şi pe Sammy Davis, dar departe de aceştia, Michael este probabil cel mai bun entertainer al tuturor.

Cea de a doua oprire în Statele Unite a turneului Bad a fost la New York. Michael a performat la Madison Square Garden pe 3, 4 şi 5 martie, primul programat fiind un concert de binefacere pentru Fundaţia United Negro College (UNCF). Pe 1 martie, Michael şi-a făcut apariţia la o conferinţă de presă găzduită la discoteca new-york-eză 1018, pentru a urmări cea de a patra parte a reclamei sale Pepsi şi pentru a prezenta un cec în valoare de 600.000$, preşedintelui Fundaţiei United Negro College, Christopher Edley. Această sumă reprezenta încasările primului său concert la MSG. Michael a purtat un sacou roşu cu monogramă şi a spus doar atât: Vă mulţumesc foarte mult. Sunt foarte onorat. Şi vă sunt recunoscător. Vă iubesc pe toţi. Vă mulţumesc. Trei copii s-au alăturat lui Michael pentru fotografii. Ei erau câştigătorii concursului BAD - Be Against Drugs (Fii împotriva drogurilor), concurs de articole scrise, anti-drog. Ei şi-au citit lucrările premiate, l-au întâlnit pe Michael şi au câştigat bilete la concertul lui.

Concertul său de binefacere de la MSG combinat cu donaţiile sale către UNCF, l-au transformat în cel mai mare contributor al UNCF. Donaţiile lui Michael au fost folosite pentru stabilirea Fondului de burse şcolare Michael Jackson. În schimbul donaţiei sale generoase, pe 10 martie, Michael a fost onorat de UNCF, cu ocazia celei de a 44-a aniversări, marcată printr-o seară festivă la Centrul Sheraton din New York. UNCF i-a prezentat lui Michael cel mai mare premiu al său, Premiul Frederick D. Patterson. Michael a mai primit şi titlul onorific de doctor în umanitarism din partea Universităţii Fisk, o şcoală privată de artă din Nashville. Diploma i-a fost oferită de Henry Ponder, preşedintele Universitărţii Fisk, în timpul serii festive, în faţa a circa 2000 de oameni, mulţi dintre ei fiind oaspeţii lui Michael: Frank Dileo, John Branca, Walter Yetnikoff, Elizabeth Taylor, Liza Minnelli, Yoko Ono, Christy Brikley şi părinţii lui. La prezentarea premiului, Whitney Houston a cântat Lift Ev’ry Voice and Sing (Ridicaţi fiecare voce să cântâm) şi America The Beautiful (America, Frumoas-o). A fost invitată şi Diana Ross, dar nu a participat. Quincy Jones, prezent şi el printre oaspeţi, a ţinut următorul discurs în cinstea prietenului său:

Aş dori să spun că tributul din această seară este dedicat dezvoltării ca om, compozitor, cântăreţ, dansator, coregraf, producător, om de afaceri .... şi cel mai important dintre toate, unei persoane devotate umanităţii.

Michael a fost felicitat şi de Preşedintele Ronald Reagan al cărui mesaj a fost transmis prin intermediul unei înregistrări:

Michael, îmi pare rău că eu şi Nancy nu am putut fi alături de tine în această zi specială, dar vreau să te felicit pentru premiile pe care le-ai primit din partea Fundaţiei United Negro College şi pentru titlul onorific acordat de Universitatea Fisk. Dă-mi voie să fiu primul care îţi spune Doctor J.

În acea seară Michael a ţinut un discurs neobişnuit de lung... în sfârşit nu chiar atât de lung, dar mai lung decât obişnuitul Mulţumesc, Sunt onorat, Vă iubesc pe toţi.

Nu-mi vine să cred cât sunt de nervos. Într-adevăr, sunt foarte emoţionat. Apreciez prezenţa tuturor ... În primul rând, vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu, care a făcut ca toate acestea să fie posibile. Apoi, mamei şi tatălui meu care se află în audienţă, vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine. Apreciez cu adevărat acest lucru şi din tot sufletul.

Pentru Fundaţia United Negro College aş dori să spun că educaţia este cea care deschide mintea unei persoane către întreaga lume şi nu este nimic mai important decât să ne asigurăm că toată lumea are şansa la educaţie. Să vrei să înveţi, să ai capacitatea de a învăţa şi să nu poţi să o faci, este o tragedie. Mă simt onorat să mă aflu aici, la acest eveniment care ne asigură că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Vă mulţumesc. Vă iubesc pe toţi.

 

La două zile după ce a primit aceste onoruri din partea UNCF, pe 12 martie 1988 canalul Showtime a difuzat emisiunea specială, Motown on Showtime: Michael Jackson: The Legend Continues... . Suzanne dePasse de la Motown, a fost producătorul executiv al acestei emisiuni, alături de Michael Jackson. Motown i-a expediat înregistrările din anii de început ai trupei Jackson Five, în timp ce el se afla în turneu, pentru a le previzualiza şi aproba pentru a fi incluse în program. Programul a acoperit întreaga lui carieră, concentrându-se pe primii ani cu Motown.

Iniţial, programul trebuia să fie găzduit de Diana Ross. Aceasta însă, s-a retras din proiect, acest lucru fiind pus pe seama faptului că Michael ar fi refuzat să participe la botezul celui de-al doilea fiu al său, Evan cu noul ei soţ, Arne Naess. Drept urmare, James Earl Jones a fost rugat să susţină naraţiunea programului. Acesta debutează cu următoarele cuvinte: Numele lui a devenit sinonim cu statutul de superstar. A redefinit termenul de ‚entertainer profesionist’. Este simplu, Michael Jackson.

În program au fost incluşi şi trei dintre fanii MJ, câştigători ai concursului „Întreabă-l pe Michael” sponsorizat de canalele Showtime şi MTV. În cadrul concursului, fanii au expediat primele trei întrebări pe care vroiau să i le adreseze lui Michael Jackson, iar premiul câştigat a constat în ocazia de a apărea în acest program special, de a face un tur al casei lui Michael şi de a-l întâlni într-unul din concertele sale din Australia.

Programul cuprinde secvenţe cu Jackson Five la prima lor apariţie în emisiunea lui Ed Sullivan Show, când au performat I Want You Back şi Who’s Lovin’ You alături de multe alte apariţii TV ale trupei pe parcursul carierei sale: The Love You Save din emisiunea specială din 1971, Diana!, a Dianei Ross, apariţia lor din 1970 la American Bandstand în care au performat ABC şi cea din 1970 la The Jim Nabors Hour în care au performat cel de-al patrulea lor single number one, I’ll Be There. De asemenea, au fost incluse prestaţia trupei la The Flip Wilson Show, cu piesa Never Can Say Goodbye, retrăită în spectacolul propriu al Jackson-ilor, Goin’ Back To Indiana împreună cu secvenţe din concertul live. Repetiţiile trupei Jackson Five conduse de Suzanne dePasse ne prezintă trupa în timp ce învăţa rutina de dans şi o scurtă secvenţă cu Randy, extrem de tânăr pe atunci, care se juca cu Janet.

Îl revedem pe Michael interpretând piesa Ben la American Bandstand în 1972 şi din nou Jackson Five interpretând Dancing Machine în emisiunea Cher din 1976, în timpul căreia Michael execută un dans numit „al robotului”, devenit mai târziu o mare nebunie populară. Într-o apariţie din 1976 la American Bandstand, trupa The Jacksons interpretează piesa Shake Your Body. O ediţie ulterioară a emisiunii American Bandstand furnizează versiunea editată a scurt metrajului The Triumph, pe care Michael l-a conceput şi produs pentru piesa Can You Feel It. Sunt incluse şi secvenţe din proiectele solo de mai târziu ale lui Michael, inclusiv clipurile-video Rock With You şi Don’t Stop ’Til You Get Enough.

Câteva dintre cele mai plăcute momente ale programului ni-l arată pe Michael distrându-se dincolo de scenă: alunecând pe un tobogan cu apă, jucându-se cu copiii care apar în scurt metrajul Smooth Criminal, într-un montagne-russe cu câţiva prieteni, inclusiv cu Bill Bray şi John Landis şi plimbându-se cu balonul împreună cu Emmanuel Lewis şi Bill Bray. (Bill Bray l-a însoţit pretutindeni!)

Lovitura lui Michael de la Premiile Grammy din 1984 este marcată de câteva secvenţe de la ceremonie în timp ce prezentatorii anunţau câştigătorii: Beat It – Michael Jackson, Thriller – Michael Jackson, Michael Jackson şi Quincy Jones şi Michael Jackson.

Este reluată aproape întreaga prestaţie de la Motown 25 pe care Martin Scorsese a numit-o Una dintre cele mai bune performanţe pe care am văzut-o vreodată. Hermes Pan, unul din coregrafii care au lucrat cu Fred Astaire, a adăugat că „a murit” să ştie cum a făcut pasul acela!

Marlon îşi aminteşte că atunci când era copil, stătea în culise împreună cu Michael urmărind alţi performeri şi în special pe Părintele muzicii Soul, James Brown. Sunt prezentate şi secvenţe cu James Brown alternând cu momente din timpul înregistrării audiţiei trupei Jackson Five pentru Motown din 1968. Abilitatea lui Michael de a se mişca asemeni lui James Brown la o vârstă atât de tânără (avea 9 ani), este într-adevăr remarcabilă.

Programul special se încheie cu câteva fragmente de pe parcursul turneului Bad. Până şi în timpul rulării creditului au fost incluse câteva secvenţe irezistibile cu Michael şi Quincy Jones cu braţele pline de Grammy-uri; o secvenţă cu Michael arătându-i paşii de dans lui Jimmy Safechuck; Michael invitat pe scenă de James Brown într-unul din concertele acestuia sau exersându-şi figurile de arte marţiale pe Frank Dileo. În ultimele secvenţe, Michael performează The Way You Make Me Feel, în concert.

Motown on Showtime, Michael Jackson: The Legend Continues şi From Motown to Your Town au fost ambele nominalizate la premiile ACE (n.t. Award for Cable Excellence) pentru Cele mai notabile emisiuni documentare muzicale. Premiile ACE sunt dedicate în mod special emisiunilor şi spectacolelor difuzate în reţelele de televiziune. Premiul pentru Cel mai notabil documentar muzical a mers la Billy Joel. Michael Jackson: The Legend Continues a fost premiat pentru Cea mai notabilă editare a unui documentar muzical. Ted Levy şi Glenn A. Morgan au fost cei care au primit premiul.

(The Legend Continues... - part 1

 http://www.facebook.com/photo.php?v=144209782267945

The Legend Continues... - part 2

 http://www.facebook.com/photo.php?v=144204328935157

The Legend Continues... - part 3

http://www.facebook.com/photo.php?v=144198555602401

The Legend Continues... - part 4

 http://www.facebook.com/photo.php?v=144194028936187)

La începutul anului 1988, avocatul lui Michael, John Branca s-a căsătorit cu Julie McArthur. Michael a participat împreună cu Bubbles la ceremonia care s-a ţinut la reşedinţa lui Branca din Beverly Hills. În timpul petrecerii Bubbles şi-a făcut un prieten, pe vedeta serialului Miami Vice, Don Johnson. Darul de nuntă oferit de Michael cuplului a fost câte un ceas de mână marca Patek Philippe.

Tot în primăvara lui 1988, Michael a părăsit în cele din urmă casa din Encino pe care a împărţit-o cu părinţii săi. Janet plecase deja iar LaToya tocmai se mutase la New York. Michael a cumpărat un ranch de 2800 acri (1133 hectare) de la magnatul terenurilor de golf, William Bone. Ranch-ul Neverland Valley este situat pe Figueroa Mountain Road la numărul 5225, în Santa Ynez, California, la circa 160 km N-V de Los Angeles. Preţul de achiziţie a noii sale reşedinţe s-a ridicat la 28 milioane de dolari, deşi alte surse au spus că preţul se apropia de 17 milioane de dolari. Pe terenul ranch-ului se află casa principală, o casă de oaspeţi, un teren de tenis, lacuri amenajate, fântâni arteziene, mii de stejari şi padocuri pentru animale. Noii vecini ai lui Michael erau Bo şi John Derek şi Steven Segal şi soţia lui Kelly LeBrock. Pentru a săbători noua sa achiziţie, Michael a dat o petrecere la care a avut câţiva invitaţi. Părinţii lui nu s-au numărat printre aceştia.  De fapt, tatăl său a aflat de noua locuinţă a fiului său din programele de ştiri.

Apoi, a mai cheltuit încă 35 de milioane de dolari pentru a trasforma proprietatea în propriul său parc Disneyland. Au fost amenajate un parc de amuzament, o pistă miniaturală de carturi, o cale ferată cu tot cu staţia pentru tren, o grădină zoologică şi peste tot au fost elaborate grădini de flori. Gara se numea Staţia Katherine iar unul din dealurile situate în interiorul proprietăţii a fost numit Muntele Katherine, în respect pentru mama lui. La Neverland mai este şi un cinematograf cu 50 de locuri şi două eliporturi. În vremurile când avea un stăpân, staf-ul Neverland-ului era format din 150 de angajaţi şi solicita 10 milioane de dolari pe an pentru întreţinere.

Înainte ca Michael să-şi cumpere noua locuinţă, proprietatea din Encino a fost gazda unei licitaţii de obiecte de artă. Încasările acestei licitaţii au depăşit 2 milioane de dolari şi au ajuns la Consiliul bisericilor sud-africane pentru a fi folosite la construcţia de locuinţe, achiziţia de haine şi medicamente. Amfitrioana evenimentului a fost Whoopi Goldberg. Michael nu era acasă la vremea aceea.

O altă licitaţie a avut loc în iunie, la care au fost expuse diverse obiecte aparţinând vedetelor din industria muzicală şi ale cărei încasări au fost trimise la Fundaţia T.J.Martell pentru cercetări în domeniul leucemiei, cancerului şi sida. Michael a donat o pălărie neagră fedora, care a fost adjudecată la preţul de 4125$.

Luna martie s-a încheiat cu două premii Soul Train Music din trei nominalizări. Albumul Bad a câştigat titlul pentru Cel mai bun album masculin, iar piesa Bad a câştigat titulatura de Cel mai bun single masculin. The Way You Make Me Feel a fost nominalizată pentru Cel mai bun video clip, dar a fost înfrântă de Control a lui Janet Jackson. Nici Michael şi nici Janet nu au participat la ceremonia decernării premiilor.

În luna următoare, „Weird Al” Yankovic a lansat cea de a doua parodie a sa, inspirându-se după succesul lui Michael Jackson. Următoarea după Eat It a fost Fat, o parodie a piesei Bad. Aceasta este inclusă în albumul lui Yankovic, Even Worse (Şi mai rău), a cărui copertă este aproape duplicatul celei a albumului Bad. Yankovic este îmbrăcat tot în negru, iar pe cataramele lui scrie cu roşu „Şi mai rău”.

Pentru a parodia piesa sau video clipul unui artist, trebuie să primeşti acceptul artistului în cauză. Michael avea un simţ al umorului excelent şi nu numai că i-a dat acordul lui Yankovic de a-i parodia piesa, dar i-a înlesnit şi accesul pe platoul de filmare lui şi echipei sale pentru a filma video clipul Fat. Lui Michael i-a plăcut acest video clip atât de mult, încât a comandat 12 copii pentru a le oferi prietenilor. Yankovic a declarat unui reporter: Nu era necesar să mă lase să fac toate chestiile astea. Nu are nevoie de alte drepturi de publicare. Motivul pentru care mi-a permis acest lucru este că are simţul umorului. Este încurajator să găseşti pe cineva atât de popular, talentat şi puternic, capabil cu adevărat să guste o glumă. Ulterior, Weird Al a fost unul dintre multele celebrităţi care şi-au făcut apariţia în scurt metrajul piesei Liberian Girl.

Single-ul Fat şi acompaniamentul său vizual este de-a dreptul hilar. „Weird” Al a prelucrat versurile lui Michael cam aşa:

Your butt is wide...                             Fundul tău e uriaş ...

well mine is too                                  ei bine, şi al meu e la fel

Just watch your mouth...                  Ai grijă ce vorbeşti...

or I’ll sit on you                                  sau mă aşez pe tine

The word is out...                               Ţi-a scăpat o vorbă...

better treat me right                         mai bine m-ai trata cum se cuvine

’Cause I’m the king...                         Pentru că sunt regele...

of cellulite                                           celulitei

Ham on, ham on,                               Şuncă hai, hai şuncă,

ham on whole wheat...                      şuncă în loc de cereale ...

all right.                                               aşa e bine.

În acest video clip, „Weird” Al este îmbrăcat într-un costum similar cu cel purtat de Michael în scurt metrajul Bad, doar că cel al lui „Weird” este cu vreo 42 de măsuri mai mare! „Weird” Al a fost bine căptuşit pentru a arăta enorm în acest clip. El şi dansatorii săi uriaşi, interpretează Fat tot într-o staţie de metrou şi execută cu stângăcie aceeaşi rutină ca în Bad. Fat nu s-a bucurat de succesul pe care l-a avut Eat It în clasamentele muzicale, dar video clipul a beneficiat de o mare difuzare pe MTV.

Pe 20 aprilie 1988, după patru ani de muncă, a fost finalizată şi lansată autobiografia Michael Jackson. Moonwalk a fost publicată de Doubleday şi editată de Jacqueline Onassis. Magazinele de cărţi au expus ediţia însoţită de o notă scrisă de mâna lui Michael:

Unul dintre motivele pentru care nu am dat interviuri atâţia ani se datorează faptului că am vrut să păstrez ceea ce trebuia să spun, pentru această carte. Cu drag, Michael.

În ziua în care s-a lansat Moonwalk în librării, Michael îşi continua prima parte a turneului său în Statele Unite, în Chicago la Rosemont Horizon unde performa cel de-al doilea spectacol din cele trei cu casa închisă.

Moonwalk abordează un stil obişnuit, relaxat, oferind cititorului sentimentul că este scrisă pentru o singură persoană, pentru el. Michael îşi povesteşte copilăria şi startul său cu Jackson Five, cum au câştigat concursurile de talente din Gary şi perioada Motown. Descrie cât de fericit şi de mândru s-a simţit atunci când Thriller a devenit cel mai vândut album din istorie şi când a dărâmat recordul cu cele opt Grammy-uri câştigate. Recunoaşte că şi-a făcut operaţii plastice, două la nas şi una pentru a-şi aplica gropiţa în bărbie. Toate celelalte lucruri care se referă la „operaţii plastice extinse”, spune el, sunt neadevărate. De asemenea, neagă acuzaţiile conform cărora şi-ar fi albit pielea, prin oricare din metodele vehiculate. Michael se auto-descrie ca fiind cel mai singur om din lume. Este nesigur în privinţa fericirii care i-o conferă popularitatea, dar altă cale nu cunoaşte.

Cele mai pregnante pasaje din Moonwalk rămân cele care se referă la relaţia rece cu tatăl său. El povesteşte că era bătut dacă făcea greşeli în timpul repetiţiilor şi chiar şi în anii care au urmat, şi-au vorbit foarte rar.

Într-o ediţie specială televizată a revistei People Magazine, Joe Jackson a încercat să răspundă la declaraţiile pe care le-a făcut Michael despre el, în această carte. El a negat bătăile despre care a spus Michael că le-ar fi primit în copilărie şi s-a referit la ele ca la nişte „mici pălmuieli”. Marlon, care a participat şi el la emisiune, a întărit declaraţiile lui Michael, spunând că erau cu toţii loviţi şi de multe ori. Marlon a mai adăugat: Tata este o persoană care iubeşte să-ţi controleze destinul. Pentru el, faptul că era tatăl tău, îi dădea acest drept.

Faţă de succesul neegalat al lui Michael, Joe Jackson a fost de părere că fiul său a greşit alegând o carieră solo. Părerea lui era că, dacă familia ar fi performat împreună, spectacolele ar fi fost şi mai puternice decât cu un singur membru al ei implicat. Considera că fiii lui au fost pregătiţi să performeze ca trupă şi că ar fi trebuit să continue în acest fel.

În ciuda criticilor pe care le-a primit Moonwalk, de altfel extrem de puţine la adresa lui Michael, autobiografia, în adevărata ei formă Jackson, a intrat pe lista Los Angeles Times a celor mai bine vândute publicaţii, iar în cea aparţinând London Times a ocupat locul 1. Moonwalk a debutat pe locul 2 în lista New York Times, ajungând pe locul 1 în cea de a doua săptămână în top. Pe parcursul câtorva luni, Moonwalk s-a vândut în peste 450.000 de exemplare în 14 ţări. MTV a organizat un concurs în care telespectatorii puteau câştiga copii ale cărţii cu autograful lui Michael.

Coregraful Jeffrey Daniel, care a realizat coregrafia scurt metrajului Bad, a declarat dezamăgit, că el nu a fost menţionat în Moonwalk. Michael scrie că repeta paşii de moonwalk cu mult înainte de a-i executa pentru prima dată în public, la Motown 25. Ceea ce nu a dezvăluit a fost faptul că Daniel a fost cel care i-a arătat prima dată pasul, deşi nu a fost niciodată menţionat pentru acest lucru aşa cum s-a întâmplat cu alţii. De atunci, Daniel a mai lucrat şi la scurt metrajul unui alt Jackson. Este vorba de piesa LaToyei, You’re Gonna Get Rocked, pentru video clipul căreia, Daniel a realizat coregrafia.

Printre mulţi a existat îndoiala că Michael însuşi ar fi scris cartea şi că ar fi avut un scriitor fantomă care să-i completeze proiectul în locul lui. Cel dintâi manuscris a fost pus laolaltă de Robert Hillburn, dar a fost refuzat de Doubleday pentru că era lipsit de detalii siropoase. A urmat Stephen Davis care s-a asociat proiectului pentru a-l ajuta pe Michael să pună cartea cap la cap. Michael a editat drastic versiunea lui Davis, pentru că din punctul lui de vedere, de data aceasta era mult prea siropoasă. A sfârşit prin a scrie Moonwalk cu ajutorul lui Shaye Ayreheart, deşi mai târziu s-a spus că aceasta şi-ar fi dat demisia, căci Michael a adus un şarpe lângă ea pentru a-i vedea reacţia.

După lansarea autobiografiei Moonwalk, a circulat zvonul că Michael ar mai scrie o altă carte, în care avea să dezvăluie mai multe despre relaţia cu tatăl său. S-a mai spus că această a doua carte ar putea fi publicată după moartea lui Joe Jackson. Ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodată.

În schimb, cea care avea să-şi dezvăluie adevăratele sentimentele cât de curând, a fost LaToya, într-o carte scrisă de ea despre clanul Jackson şi intitulată: LaToya: Growing Up in the Jackson Family (LaToya: Crescând în Familia Jackson). În presă s-a spus că acest volum ar fi fost conceput de Jack Gordon, managerul LaToyei, el fiind şi motivul pentru care Michael şi ceilalţi membri ai familiei nu ar fi dorit ca această carte să fie publicată. Gordon a pretins că Michael i-ar fi oferit 12 milioane de dolari LaToyei pentru a nu publica respectiva carte. Pentru că nu ar fi reuşit, ar fi vrut să cumpere compania de publicare, Putnam, oferind 84 de milioane de dolari. Gordon a declarat mai departe că avocatul lui Michael, John Branca, a ameninţat cu deschiderea unui proces împotriva companiei dacă lucrarea va conţine orice referire legată de faptul că Michael ar fi fost molestat din punct de vedere sexual în copilărie. De fapt, primul ei manuscris a fost returnat de compania de publicare pentru că era lipsit, la fel, de material siropos. Iar acele încercări ale lui Michael de a preîntâmpina publicarea cărţii nu au fost niciodată confirmate de el sau de John Branca. În schimb, alte surse au declarat că sugestia de a o plăti pe LaToya pentru a nu publica manuscrisul, i-a fost făcută lui Michael chiar de Gordon însuşi, însă el ar fi refuzat spunând că nu ar fi şantajat de propria soră. Lăsând la o parte faptul că în copia avansată a manuscrisului nu se face nici o menţionare a faptului că Michael ar fi fost molestat sexual, declaraţiile lui Gordon nu au fost decât un efort abject de promovare a mult aşteptatei cărţi. LaToya a găsit o nouă companie de publicare şi în cele din urmă, cartea a fost lansată în toamna lui 1991. Joe şi Katherine au programat, apoi au anulat, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor aduse în cartea fiicei lor. S-a spus că au decis să nu-i defăimeze cartea cu replica lor.

LaToya şi-a mai supărat familia şi în februarie 1990 când a anunţat că intenţionează să-şi vândă partea de 25% pe care o deţinea cu Michael din proprietatea din Hayvenhurst, Encino.

Publicarea cărţii sale coincide cu cea de a doua apariţie a sa în revista Playboy, ediţia din noiembrie 1991. Decizia LaToyei de a poza nud pentru revista Playboy şi acuzaţiile pe care le-a adus în cartea sa, despre care ceilalţi membri ai familiei reclamă că sunt false, au înstrăinat-o de părinţi, fraţi şi surori. Multă vreme nu a mai purtat o conversaţie, nici măcar telefonică cu mama ei, aşa cum obişnuia. Jermaine s-a pronunţat public împotriva ei şi conform presei, Michael şi-ar fi schimbat numărul de telefon, refuzând să mai primească vreun apel din partea surorii lui. Ea a declarat că motivele pentru care a pozat nud în revista cu pricina, au fost acelea de a-şi afirma independenţa. Dacă acele fotografii i-au consolidat sau nu în vreo măsură independenţa, cu certitudine ele au pus capăt speculaţiilor că ea şi Michael ar fi aceeaşi persoană! Câţiva ani mai târziu, LaToya a dezvăluit într-o altă carte a sa, Starting Over (De la început), că acele decizii  au fost luate în mod exclusiv de către Jack Gordon în timpul unei perioade îndelungate, în care ea s-a aflat sub controlul lui total, îndurând ani buni de abuz fizic şi emoţional. A fost silită să intre în proiecte cu care nu a fost de acord şi pe care le-a considerat dezagreabile. Gordon a murit în aprilie 2005.

După ce a stat o scurtă perioadă de timp în New York, LaToya s-a mutat la Londra. De aici a plecat în Franţa, unde în primăvara lui 1992 a început să dea câte opt reprezentaţii pe săptămână la Moulin Rouge în Paris. După câţiva ani în care nu i-a mai vorbit surorii sale, Jermaine a stat la unul din spectacolele ei, puţin după actul introductiv în care ea spunea Să lăsăm trecutul în spatele nostru. Apoi s-a zvonit că Michael ar fi cumpărat toate cele 1000 de locuri ale teatrului pentru a putea participa la una din reprezentaţiile LaToyei. Fals, evident.

Tot la acea vreme, LaToya, care s-a convertit la iudaism pentru a se căsători cu managerul său Jack Gordon, a decis că religia catolică era adevărata ei chemare. Pentru a face această schimbare, ea i-a scris Papei Ioan Paul al II-lea personal, solicitând o audienţă Marelui Pontif.

Imediat după publicarea cărţii Moonwalk în aprilie 1988, Sean Lennon şi Dave Winfield au găzduit o ediţie specială a emisiunii Friday Night Videos, ca tribut adus lui Michael Jackson.  Programul, care niciodată până atunci nu mai fusese dedicat unui singur artist, a fost alcătuit în întregime numai din scurt metrajele lui Michael. A fost difuzat şi clipul-video devenit atât de rar, Rock With You, ultimul său scurt metraj Dirty Diana precum şi versiunea de 14 minute a piesei Thriller. Printre celelalte scurt metraje au fost incluse, de acum clasicul Billie Jean şi Beat It şi pentru prima dată prezentat la Friday Night Videos, a fost clipul-video Man In The Mirror. Programul s-a încheiat cu The Way You Make Me Feel.

În Grand Rapids / Michigan, un artist pe nume Mark Heckman a realizat un panou al onoarei, în opinia lui, dedicat primilor patru „cei mai cool tipi”. Cei patru erau: el însuşi, candidatul la preşedinţie George Bush, David Letterman şi Michael Jackson. Cei patru au fost aleşi de Heckman din lista originală a primilor 20 de personalităţi enumerate pentru abilităţile lor de a rezista şi de a depăşi criticile. Chiar îi admir pe aceşti tipi. Au fost atât de criticaţi, dar au rămas la fel de cool pentru că pot.

Dacă Heckman l-a onorat pe Michael în felul său, alţii aveau în minte viziuni total diferite. Doi oameni din Gary / Indiana, pe numele lor Reynaud Jones şi Robert Smith, care au avut ocazia de a-l cunoaşte pe Michael în copilărie şi un al treilea din Chicago, pe numele său Clifford Rubin, au cheltuit 400 de milioane de dolari într-un proces împotriva lui Michael, pretinzând că Michael Jackson şi Lionel Richie le-au furat piesa We Are The World. Au mers chiar mai departe, susţinând că Michael le-a furat şi piesele Thriller şi The Girl Is Mine. În proces a fost menţionat şi Quincy Jones. Aceşti indivizi ar fi trebuit să-şi facă mai bine temele înainte de a porni un proces atât de scandalos. Dacă ar fi făcut-o, ar fi descoperit că Rod Temperton a fost cel care le-a „furat” Thriller-ul şi nu Michael Jackson. După doar trei ore de deliberări, juriul federal a decis că autorii pieselor erau Rod Temperton, Michael Jackson şi Lionel Richie.

Pe 26 august 1988, MTV a difuzat un alt program special despre Michael Jackson, intitulat Another Part Of Me. Patrick T. Kelly, Frank Dileo şi Michael Jackson au fost producătorii executivi ai emisiunii care a inclus interviuri cu câţiva dintre oamenii conectaţi cu turneul Bad. Alături de Frank Dileo, au mai fost intervievaţi managerul turneului John Draper, electricianul John Champion, managerul de producţie Bennie Collins şi inginerul de lumini Merle McClean, care a explicat efectele speciale pentru Billie Jean. B.J., unul dintre şoferii de trailer a obosit numărând camioanele şi echipamentul necesar desfăşurării concertelor. Membri trupei, Jennifer Batten şi Greg Phillinganes şi vocalista Sheryl Crow au fost şi ei intervievaţi.

În câteva secvenţe îl vedem pe Michael în timpul repetiţiilor de la Roma, exersându-şi mişcările îmbrăcat cu o canadiană îmblănită şi purtând ochelari de soare. Într-o alta, îl vedem stând pe scările scenei şi ascultând o voce nevăzută, probabil cea a lui Greg Phillinganes, cântând She’s Out Of My Life într-un stil Vegas, grav - Sheeeeeeeee’s ooooooooooooout of my liiiiiiife. Michael zâmbeşte, îşi ţine microfonul între genunchi, iar la final bate din palme şi râde de-a binelea.

Sunt prezentate şi câteva fragmente din concerte, ale pieselor Working Day And Night, Dirty Diana, Man In The Mirror, I Just Can’t Stop Loving You şi scurte şi rare secvenţe din piesele The Way You Make Me Feel, Heatbreak Hotel şi Bad. De asemenea, este inclus aproape tot potpuriul Motown. Programul se sfârşeşte cu video clipul Another Part Of Me.

Pe 7 septembrie, MTV a decernat premiile sale dedicate video clipurilor muzicale - VMA. Michael a avut două nominalizări. Michael Jackson şi Vincent Patterson au fost nominalizaţi pentru Cea mai bună coregrafie cu The Way You Make Me Feel şi Michael Jackson, Gregg Burge şi Jeffrey Daniel au fost nominalizaţi la aceeaşi categorie cu Bad. Premiul a ajuns la Barry Lather pentru coregrafia video-clipului Pleasure Principle al lui Janet.

Premiul MTV Video Vanguard este oferit în fiecare an pentru cariera şi realizările în domeniul video ale unui artist. Deţinătorul premiului în 1987, Peter Gabriel, i-a oferit premiul destinatarului din 1988, Michael Jackson. După un montaj de secvenţe surprinse din scurt metrajele lui Michael, premiul i-a fost prezentat via satelit la Londra, chiar înainte de spectacolul pe care îl avea aici. Când i-a oferit premiul, Gabriel a glumit: Sper cu sinceritate că acest premiu va salva de obsucitate acest artist şi îi va netezi drumul popularităţii şi bogăţiei, iar mie îmi va oferi marea plăcere de a-i înmâna Premiul Video Vanguard lui Michael Jackson. Pe un timbr vocal soft, dar surprinzător de grav, Michael a acceptat trofeul spunând doar: Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. În 1991, acest premiu a fost redenumit Michael Jackson Video Vanguard Award.

După acest „lung” discurs de acceptare, a fost prezentată o casetă specială cu un fragment live extras din turneul Bad, pe piesa Bad, în care Michael executa noua sa versiune de moonwalk, alunecând în lateral şi nu în spate. Fascinant ca întodeauna, noul său pas părea imposibil de executat, iar felul în care îi alunecau picioarele pe podea, măturând scena de la un capăt la altul, amintea parcă de tehnica de animaţie a filmelor, în care următorul desen diferă uşor de precedentul, iar când le rasfoieşti îţi dă senzaţia că personajul se mişcă. Incursiunea în cariera video a lui Michael, acceptarea premiului şi performanţa sa, au fost fără nici un dubiu singurele momente de atracţie ale întregului spectacol lipsit de strălucire.

La 17 ani de când Jackson Five au fost portretizaţi într-o serie de desen animat, Michael a apărut din nou într-un astfel de film. El şi-a împrumutat din nou piesa Beat It pentru a fi folosită într-unul din episoadele filmului The Flinstone Kids difuzat în septembrie 1988. În acest episod, pe atunci copiii Fred, Barney, Wilma şi Betty se angajează în tot felul de activităţi pentru a câştiga destui bani pentru biletele la concertul lui Michael Jack-stone. În cele din urmă reuşesc şi merg la concert pentru a-l vedea pe Michael Jackstone cântând noile versuri ale piesei Beat It, al cărei mesaj se pronunţa împotriva drogurilor:

They told the girl                                                Au întrebat fata:

Why don’t you step over here                          De ce nu vii aici?

You wanna be cool                                             Dacă vrei să fii cool

Take look in here                                                priveşte aici

They wanna do drugs                                        Vor să ia droguri

And they’re words are really clear                  Iar vorbele lor sunt foarte clare

So beat it!                                                            Aşa că înfruntă tentaţia!

You don’t need it!                                               Nu ai nevoie de aşa ceva!

(Say no!)                                                              (Spune NU!)

You don’t need friends                                      Nu ai nevoie de prieteni

Doing things that are wrong                           care fac lucruri greşite

There’s lots of kids like you                              Există o mulţime de copii ca tine

Who are cool and strong                                 care sunt grozavi şi puternici

It might be kinda tough                                   Poate fi greu uneori

But you can move along                                  dar poţi merge mai departe

So beat it!                                                           Aşa că înfruntă tentaţia!

And say it ain’t fair                                          şi spune, nu e corect

Don’t mean it!                                                   nu le vrei!

Don’t mean it!                                                   nu ai nevoie de ele!

Just say no to drugs                                         Spune nu drogurilor!

Defeat it!                                                            Înfruntă tentaţia!              

Have a life that’s happy                                  Fă-ţi o viaţă fericită,

A future that’s bright                                       un viitor strălucit

You make it happen                                         poţi face  asta

Drugs are wrong                                              Drogurile nu sunt bune

And you’re right                                               iar tu ai dreptate

Just beat it!                                                        Înfruntă tentaţia!

Just beat it!                                                        Înfruntă tentaţia!

Say no                                                                 Spune nu

And defeat it!                                                    Şi înfruntă tentaţia!

Now Moms and Dads                                       Acum, mame şi taţi

You ought to listen to me                                 fiţi atenţi la mine

To be a kid today                                              să fii copil în ziua de astăzi

It ain’t easy                                                        nu este tocmai uşor

Just make your home and family                   Aveţi grijă ca familia şi casa

A loving place to be                                         să fie un loc plăcut

So beat it!                                                          Deci înfruntaţi tentaţia!

Send it riding a wave!                                     Transmite-ţi asta tuturor!

În episodul de desen animat respectiv, Michael Cel din Epoca de Piatră poartă o singură mănuşă şi ochelari de soare. Execută moonwalk-ul pe scenă şi chiar îşi aşează mâna între picioare atunci când dansează! LaToya a contribuit şi ea la această apariţie specială cu linia piesei Just Say No de pe albumul său, LaToya.

Michael-mania a continuat cu Maratonul Michael Jackson deschis la MTV. Pe 19 septembrie, întregul program prime-time a cuprins numai emisiuni cu şi despre Michael Jackson. From Motown To Your Town a fost urmat de Another Part Of Me. Maratonul s-a finalizat cu Making Michael Jackson’s Thriller.

Atunci când nu-l poţi avea pe Michael Jackson într-un talk-show, următorul lucru pe care îl poţi face este acela de a-l invita pe Bubbles. Bubbles a avut o altă apariţie televizată la emisiunea Dick Clark Presents-Live!. El a venit cu un bilet semnat de Michael, în care acesta a scris:

Dragă Dick,

I-am dat liber lui Bubbles în seara asta, aşa că poate veni la spectacolul tău.

Cu sinceritate,

Michael Jackson

Antrenorul lui Bubbles, Bob Dunn, a fost şi el prezent şi i-a cerut să execute propriul lui moonwalk. Bubbles a mai avut şi alte apariţii publice, inclusiv la strângerea de fonduri din New York, pentru prevenirea abuzurilor asupra copiilor.

Numărul din 19 noiembrie 1988 al revistei Billboard a sărbătorit cea de-a 101 aniversare a CBC Records. Pe lângă câteva anunţuri şi felicitări, ediţia a inserat şi o secţiune specială dedicată companiei. Unul dintre mesajele de felicitare venea din partea celui mai bine vândut artist al companiei. Pe pagina respectivă a fost inserată o imagine cu Michael însoţită de cuvintele:

The joy of music....                  Bucuria muzicii...

to inspire the young               care inspiră tineri

and the old....                          şi bătrâni....

To make the world                 pentru a face lumea

a better place                         un loc mai bun.

Felicitări, 

Michael Jackson

O parte din articolul larg dedicat istoriei CBS Records care se referea la subsidiara sa Epic, a debutat cu următoarele cuvinte:

.... orice prezentare a EPA (n.t. Epic Portrait Associated) trebuie să înceapă cu acest performer universal cunoscut. Pare sigur să prezici că recordul de 33 milioane [sic!] de exemplare vândute din albumul ‘Thriller’ nu va mai fi standardul acestui secol; în schimb singurul artist capabil să dărâme şi acest record se pare că este doar Michael Jackson însuşi.

Emisiunea Friday Night Videos a încheiat anul cu o a doua ediţie specială dedicată în întregime lui Michael Jackson. Găzduit de Ahamd Rashad, acest tribut a inclus versiunea editată a noului scurt-metraj Smooth Criminal şi o incursiune în scurt-metrajul Leave Me Alone, ambele incluse pe viitoarea casetă video a filmului Moonwalker. În rest, emisiunea a inclus scurt metrajele piselor Beat It, Man In The Mirror, Thriller, Billie Jean, Dirty Diana şi Rock With You.

În timpul anului 1988, Michael a apărut pe coperţile a peste 100 de reviste. Cu acest al doilea val al Michael-maniei Motown a lansat şi mai multe materiale ale Jackson-ilor. Prin Silver Eagle Records, Motown a lansat un set de trei discuri cu hit-uri aparţinând lui Michael Jackson şi trupei Jackson Five. Materiale nelansate niciodată până atunci au fost incluse printre cele mai de succes piese ale trupei Jackson Five.

Colecţia a fost vândută prin intermediul reclamelor de televiziune. Deşi albumul conţine înregistrări ale lui Michael şi ale trupei Jackson Five de la începuturile lor cu Motown, în reclame apărea un Michael matur cântând şi dansând pe vechile piese. Sau cel puţin, asta au încercat să arate. Se vedea foarte clar, că persoana din reclame nu era nici pe departe Michael Jackson. Impersonatorul apare doar pentru câteva secunde şi numai în scene întunecate. Această persoană este chiar mai “plinuţă” ca Michael şi nu seamănă deloc cu el. În loc să se folosească de o imagine a lui Michael din anii petrecuţi la Motown, folosesc acelaşi impersonator şi pentru coperta albumului. Fotografia este la fel de întunecată, iar capul personajului este înclinat spre spate, aşa încât să nu i se poată distinge chipul. Cu toate acestea este evident că nu este Michael Jackson.

 

La două săptămâni după lansarea albumului Bad, Michael pornea la drum cu primul său turneu solo. Dacă nu ar fi mers, probabil că ar fi ales alternativa unei cariere de creator de jucării. El le-a oferit o idee în acest sens celor de la compania de jucării Mattel, un fel de jucărie “transformer”. I-a plăcut vizita sa la fabrica respectivă şi mai ales întâlnirea cu creatorii de jucării. A fost interesat să se întâlnească cu designer-ii şi să vadă cum lucrează. De data aceasta rolurile au fost total inversate; aceştia erau adevărate staruri în ochii lui. Oricum, ideea lui a fost respinsă. Ei bine, poate că acest turneu va compensa totul până la urmă.

(va urma)