Capitolul 13 - “The Way You Make Me Feel”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

&

MICHAEL JACKSON

THE KING OF POP

martie 1993

by Lisa D. Campbell

Traducere si adaptare Mihaela A.R.

*

Capitolul 13

“The Way You Make Me Feel”

Michael Jackson

 

The way you make me feel                Felul în care mă faci să mă simt,

You really turn me on                        Mă stârneşti de-a binelea

You knock me off of my feet             simt că mi se înmoaie picioarele,

My lonely days are gone                    iar zilele mele de singurătate s-au dus.

Primul turneu solo al lui Michael avea să ajute la promovarea albumului Bad la nivel internaţional şi implicit la sporirea vânzărilor. Turneul Bad a pornit la scurt timp după lansarea albumului, respectiv pe 12 septembrie 1987, în Japonia. Cele 9 concerte programate în Tokyo, Osaka şi Yokohama, s-au vândut toate în câteva ore. Din pricina cererii uriaşe, au mai fost adăugate încă 5 concerte. Cu aceste 14 concerte, Michael a stabilit un nou record de audienţă, 450.000 de fani (n.t. în Japonia, recordul iniţial a fost de 200.000 de persoane).

La fiecare oprire pe parcursul turneului Bad, Michael a primit câte o nouă poreclă. Dacă japonezii l-au supra-numit Taifunul Michael, australienii i-au spus Crocodilul Jackson. În Anglia, a fost supra-numit Contele Vârtejului, iar europenii i-au spus Peter Pan al muzicii pop. Nu toţi însă s-au grăbit cu astfel de flatări; presa londoneză a exploatat aşa-zisele sale excentricităţi, numindu-l Wacko Jacko (Excentricul Jacko).

Unul din motivele pentru care startul turneului a fost dat în Japonia, a fost acela că Michael a vrut să pună la punct fiecare detaliu al prestaţiilor sale înainte de a aduce primul său turneu solo în State. Luând în considerare perfecţionismul său, planificarea detaliată a fiecărui aspect al spectacolului şi repetiţiile continue, părea puţin probabil să mai existe vreun defect. Un alt motiv a fost şi faptul că fanii japonezi nu au avut şansa să vadă nici unul din concertele turneului Victory. În fine, un alt motiv pentru a începe turneul din Japonia, părea să fie cel oferit de oportunităţile financiare. Preţul biletelor în Japonia era de 50$, iar popularitatea inegalabilă a lui Michael îi permitea să vândă cu uşurinţă un stadion de circa 50.000 de locuri de câteva ori.

Nippon TV, proprietarul celei mai mari reţele de televiziune japoneze, a fost co-sponsorul concertelor din Japonia, alături de Pepsi. Această relaţie de sponsorizare cu Nippon TV a fost aranjată de Jimmy Osmond, cel mai tânăr membru al familiei Osmond.

Reprezentaţiile acestei prime sesiuni a turneului se apropie foarte mult de cele din turneul Victory, dar conţin şi câteva piese de pe albumul Bad. Dintre cele prestate în turneul Victory - Things I Do For You, Shake Your Body, Lovely One şi Off The Wall, au fost alese pentru turneul Bad, alături de I Just Can’t Stop Loving You şi Bad. De asemenea, Thriller a fost inclus în listing-ul turneului Bad.

Dacă primele sale concerte solo au doborât recordul de audienţă în Japonia, poveştile despre Michael au început să curgă agresiv în presa de peste ocean. Zvonurile despre operaţiile sale plastice extinse, relaţia sa “ciudată” cu Bubbles şi lungirea la infinit a remarcilor frivole legate de oferta lui de a achiziţiona oasele omului elefant sunt doar câteva dintre articolele care au apărut în ziare şi tabloide. Michael a răspuns expediind o scrisoare presei. A scris o notă din camera sa de la hotelul Tokyo Capital, care a apărut mai târziu în revista People în format brut, scris de mână şi cu tot cu greşeli:

Exact cum spune un vechi proverb indian, nu judeca un om până nu ai umblat 2 luni în Mocasinii lui [sic!]. Cei mai mulţi oameni nu mă cunosc, de aceea scriu asemenea lucruri care, în cea mai mare parte nu sunt adevărate. Adesea plâng pentru că aceste lucruri rănesc şi sunt îngrijorat de soarta copiiilor, a copiilor mei din lumea întreagă, pentru care trăiesc.

Dacă un om n-ar putea spune nimic împotriva altuia dar ar putea demonstra, nu s-ar mai scrie istoria? Animalele vânează nu din răutate ci pentru că vor să trăiască. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei care critică; aceştia ne vor sângele şi nu durerea. Dar eu îmi dau seama că trebuie să caut adevărul în toate astea. Trebuie să îndur pentru puterea care mi-a fost dată, pentru oameni şi pentru copii. Aveţi însă milă, căci am sângerat destul. M.J.

Aceasta a fost o mişcare şocantă şi neaşteptată din partea lui Michael în rarele sale comunicări cu media. În acele ocazii izolate când a răspuns presei, declaraţiile sale au fost pregătite cu atenţie, plănuite şi verificate, spre deosebire de aceasta. Ulterior, el a răspuns şi etichetei de “Wacko Jacko” pe care tabloidele au răspândit-o cu atâta plăcere. El i-a spus unui intervievator că acest nume îl răneşte, NU sunt Jacko, sunt Jackson …. Şi am un suflet şi sunt om.

Ediţia specială de seară a emisiunii Good Morning America de la ABC, a fost difuzată odată cu deschiderea turneului la Tokyo. Gazda Joan Lunden a stat de vorbă cu Quincy Jones care s-a aflat împreună cu Michael la Tokyo. Lunden l-a întrebat pe Jones dacă Michael este într-adevăr atât de ciudat după cum îl prezintă presa. Jones a replicat: Nu, absolut. Este plin de umor şi cred că acum este mai relaxat ca niciodată. Eu unul, nu recunosc persoana despre care vorbesc ăştia tot timpul.

Quincy nu este singurul care a călătorit în Japonia cu Michael. A fost şi Bubbles. Acesta a sosit cu un zbor separat de cel al lui Michael şi a fost întâmpinat de 300 de fotografi. Ulterior, l-a însoţit pe Michael la o ceremonie formală a ceaiului la City Hall din Osaka, unde lui Michael i s-a oferit cheia oraşului.

Hotelul la care a stat Michael în Japonia, Tokyo Capital, şi-a redenumit apartamentele de la ultimul nivel, Suita Michael Jackson.

După o lună întreagă de turneu în Japonia, Michael a donat circa 30 de articole personale unei licitaţii, ale cărei încasări au fost destinate educaţiei copiilor din ţările lumii a treia. Printre articolele donate se numărau ochelari de soare, tricouri şi un hanorac de vânt. De asemenea, a oferit 20.000$ unei familii de japonezi al cărui fiu a fost răpit şi ucis.

 

(1987_BWT_Yokohama, Japonia [Full])

A doua oprire a turneului Bad a fost în Australia. La Brisbane, Crocodilului Jackson i s-a alăturat pe scenă Stevie Wonder, care se afla şi el în turneu în acea perioadă. Turneul Bad a adunat 120.000 de fani australieni la 5 concerte, ţinute toate cu casele închise. Concertele programate pentru oraşele Perth şi Adelaide au fost anulate. Unii au invocat vânzarea slabă a biletelor, alţii că Asociaţia de Crichet nu ar fi permis instalarea de scaune pe gazonul terenului de joc al stadionului. Concertele pentru Noua Zeelandă, care ar fi urmat celor din Australia, au fost şi ele anulate.

 

(1987_BWT_Brisbane, Australia [partial])

În fine, după Australia, turneul Bad a lovit Statele Unite. Pentru datele stabilite în America şi Europa, a fost creat un nou spectacol. În ianurie 1988, Michael a participat la spectacolul lui Siegfried şi Roy de la Hotelul Frontier din Las Vegas. I-a întâlnit pe cei doi după spectacol şi a petrecut următoarea zi la ei acasă. Acolo, au lucrat la numerele de iluzionism ce urmau să fie incluse în noile spectacole ale lui Michael. În contra-serviciu, Michael a compus piesa The Mind Is The Magic, folosită ca temă a prestaţiei celor doi la Hotelul Mirage din Las Vegas. Banda cu piesa respectivă, a deschis fiecare din spectacolele celor doi iluzionişti. Michael a contribuit la crearea unui parc acvatic de milioane de dolari pe terenul Hotelului Mirage şi la organizarea unui muzeu intitulat Jackson Attraction, unde se găsesc suveniruri şi obiecte de colecţie. Michael a participat şi la interviurile date de preşedintele cazinoului Golden Nugget. Unul din reporteri a trebuit să fie convins că Michael era cel adevărat şi nu unul dintre mulţii impersonatori care mişunau prin Las Vegas.

Revenind la turneul Bad, trebuie spus că fiecare detaliu al spectacolului a fost conceptul lui Michael. Scena, luminile, sunetul, costumele, momentele de iluzionism, coregrafia, totul a fost conceput de el. Turneul Bad a solicitat 35 de tone de echipament, inclusiv 72 de boxe, 3000 de spoturi şi patru ecrane video, transportate cu 12 trailere. S-a ocupat personal de alegerea trupei, a dansatorilor, a vocaliştilor din background şi a membrilor echipei, selectându-i pe cei mai buni şi mai strălucitori şi mai plini de umor. Tehnicienii au lucrat la dezvoltarea efectelor speciale, aducând la realitate viziunile sale. Michael era interesat de patentarea acestor noi tehnici, pentru a limita utilizarea lor.

Repetiţiile pentru noile spectacole s-au desfăşurat în luna februarie în Pensacola / Florida. Michael a locuit în suita prezidenţială de la Hotelul Pensacola Hilton iar şeful său i-a preparat meniurile la bucătăria hotelului. În timpul şederii sale în Florida, Michael a fost invitat la un anticariat unde proprietarii i-au oferit prima ediţie a cărţii The Elephant Man and Other Stories (Omul elefant şi alte povestiri) de Sir Frederick Treves. Treves a fost fizician şi a fost prieten cu John Merrick.

Michael a vrut să-şi înceapă turneul în Atlanta / Georgia, dar oficialii Pepsi în calitate de  sponsori ai turneului, au obiectat din pricină că Atlanta este locul de naştere al rivalei lor, Coca-Cola. Drept urmare, pe 23 februarie 1988, Michael şi-a ţinut primul său concert solo în Statele Unite, la Arena Kemper din Kansas City / Missouri. În noile spectacole au fost incluse mai multe piese de pe albumul Bad, faţă de cele din Japonia. Pentru primele câteva spectacole, o apariţie surpriză a fost Tatiana Thumbtzen pentru piesa The Way You Make Me Feel. Şi pentru Tatiana a fost o surpriză când a fost contactată de secretariatul lui Michael cu numai o săptămână înainte de deschiderea turneului. A fost bucuroasă că putea face parte din spectacol, descriind acest lucru precum Crăciunul în luna februarie.

După debutul turneului său în State, un scriitor de artă şi divertisment de la Kansas City Star a scris despre Michael: A lăsat arena cu casele închise pentru 17.000[1] de oameni fascinaţi de mişcări de care habar n-aveau până le-a inventat el. Când nu erau uluiţi, fanii ţipau şi formau valuri cu mâinile ridicate în aer răspunzându-i celui plin de har, talent de clasă mondială şi om de spectacol.

Înainte de fiecare concert, Michael îşi făcea încălzirea în cabina lui arcuindu-se, întinzându-se şi exersând lovituri cu piciorul. Înainte de a intra în scenă, membri trupei, vocaliştii şi dansatorii se adunau în cabina lui. Frank Dileo şi probabil Bill Bray, erau şi ei prezenţi. După o rugăciune, grupul striga Orice vom performa, va trebui să fie super! Mary Hart de la Entertainment Tonight împreună cu carul de filmare au fost prezenţi în spatele scenei la seara deschiderii pentru a surprinde adunarea specială de dinainte de spectacol.

Cea de a doua oprire a fost la New York, în ziua imediat următoare decernării premiilor Grammy, unde Michael a performat. Acest concert a fost un concert de binefacere pentru Fundaţia United Negro College şi s-a desfăşurat la Madison Square Garden. Recenziile din New York au fost ecoul experienţelor trăite în Kansas City. În recenzia unui critic de la New York Daily News se putea citi: Prestaţia lui Michael a depăşit deja standardele unui concert pop. Se foloseşte de muzică într-un fel în care alţi performeri, de la Nicholas Brothers la Liza Minnelli n-au reuşit: trupul lui înseamnă fiecare bătaie de ritm, la fel cum vocea lui este un instrument. Un alt recenzor, de la revista Newsweek, a declarat: ….. din punct de vedere al virtuozităţii, ca şi compozitor contemporan, cântăreţ şi dansator, Michael nu are pereche. Chiar şi atunci când îţi dă senzaţia că a luat un pic de la Bob Fosse sau a împrumutat un gest al lui Marcel Marceau, îl face să fie unic în felul său. Să-l vezi stând sub un singur spot de lumină, cu pălăria lăsată pe ochi în timp ce alunecă în acel pas moonwalk, a devenit deja o imagine la fel de familiară în cultura populară americană, ca şi mersul lui Charlie Chaplin. Iar aceasta este o abilitate rară în a face spectacol.

Următoarele două concerte programate în St. Louis / Missouri a trebuit să fie anulate. Michael a contactat o răceală care mai apoi a degenerat în laringită. S-a refăcut la timp pentru a-şi continua turneul. Pe 18 martie, turneul Bad s-a oprit la Market Square Arena din Indianapolis / Indiana. Apoi au urmat Denver / Colorado, Hartford / Connecticut, Houston / Texas şi Atlanta / Georgia. Pentru concertele din Atlanta, 100 de bilete au fost oferite Fundaţiei Dorinţa Copiilor pentru a fi distribuite copiilor bolnavi incurabil.

Chicago a fost următorul oraş care a găzduit turneul Bad. Înainte de unul dintre cele trei concerte susţinute aici, Michael s-a întâlnit în spatele scenei cu Lola Falona. Falona, aflată în luptă cu scleroza multiplă, ar fi dansat pe piesa Bad în timpul recuperărilor pentru a se auto-motiva şi auto-încuraja să continue lupta cu boala. Michael a primit şi cheia oraşului Chicago de la Primarul Eugene Sawyer. Chicago a fost unul din cele câteva oraşe în care piesa The Way You Make Me Feel nu a mai fost inclusă în concerte.

De la Chicago, turneul s-a mutat înapoi în Texas, de data aceasta la Dallas. Minneapolis / Minnesota a urmat programărilor din Dallas. Concertele următoare pentru Cleveland / Ohio, au fost anulate şi reprogramate pentru toamnă. Cu aceste prime date - 30 la număr - în Statele Unite, turneul Bad s-a bucurat de o jumătate de milion de fani.

După câteva săptămâni de pauză, turneul s-a mutat în Europa, pe 23 mai 1988, poposind la Roma / Italia. În timpul şederii sale la Roma, Michael a vizitat-o pe Sophia Loren. De asemenea, a fost invitatul de onoare la petrecerea dată de regizorul Franco Zeffirelli la vila sa din oraş. Apoi, Michael a împărţit bomboane şi autografe copiilor bolnavi de la Spitalul de copii din Roma. Atunci când nu ieşea în astfel de vizite, Michael stătea mult timp în camera sa de la Hotelul Lord Byron. Cu această ocazie, a lăsat hotelului câteva amintiri; câteva desene cu cerneală direct pe lenjeria de pat. Un desen făcut pe hârtie înfăţişa chiar profilul lui.

Michael a susţinut 3 concerte în Italia, două la Roma şi unul la Turin. Împreună, acestea au adunat 123.000 de fani. Cele trei concerte din Italia au constituit sursele a două albume live ilegale care au ajuns până în magazinele de profil din Statele Unite. Oficialii de la Epic s-au înfuriat la aflarea veştii că există două casete neautorizate cu concertele din Italia. Michael Jackson Live se pretinde a fi o casetă înregistrată cu concertul Bad de pe 29 mai 1988 şi My Way este o alta, cu concertul din 23 mai 1988.

Următoarele date programate în Europa au continuat să se vândă în totalitate, adesea înregistrând un record de audienţă. A treia oprire în Europa a fost la Viena / Austria, unde au participat 55.000 de fani. Următoarele trei concerte de la Rotterdam / Olanda, au atras 150.000 de fani. Cele două concerte de la Gothenburg / Suedia au fost susţinute pentru 110.000 de fani. Bubbles a trebuit să rămână acasă în timpul turneului “tatălui” său prin Europa; autorităţile suedeze au interzis intrarea lui Bubbles în ţară fără şase luni de carantină în prealabil.

La Basel / Elveţia au fost atraşi 55.000 de fani. În timpul şederii sale în Elveţia, Michael a avut ocazia să-şi îndeplinească o dorinţă din copilărie, aceea de a o vizita pe Oona Chaplin, văduva lui Charlie Chaplin.

Vestul Germaniei a găzduit câteva concerte ale turneului Bad. Hamburg, Köln, München, Mannheim şi Berlinul de Vest au fost gazdele sale. Având loc în perioada premergătoare reunificării Germaniei, concertele din Berlinul de Vest au atras câteva mii de persoane de partea cealaltă a zidului Berlinului (n.t. în Germania Democrată). Oficialii Germaniei de Est au folosit bâte şi bastoane electrice pentru a dispersa mulţimea.

În Köln, Michael şi trupa lui împreună cu Siegfried şi Roy au vizitat Fantasialand, unul dintre cele mai mari parcuri de distracţii. Parcul a fost închis pe perioada vizitei lor.

Michael a vrut să viziteze şi Grădina Zoologică din Berlin, însă închiderea acesteia în perioada vizitei sale nu a putut fi aranjată. Drept urmare, s-a deghizat. Un tabloid britanic, News Of The World, a publicat fotografii cu Michael deghizat. Avea o mustaţă falsă, o perucă cu perciuni uriaşi  sub o şapcă de baseball a echipei New York Yankees, ochelari de soare supradimensionaţi şi chiar nişte dinţi falşi strâmbi şi inegali. Această deghizare ar fi putut păcăli pe aproape oricine cu excepţia fanilor săi înflăcăraţi. Poate că aceste articole îi schimbau înfăţişarea, dar purta în continuare pantaloni negri scurtaţi deasupra gleznei, şosete albe şi mocasini negri. Iar fanii îi recunoşteau uneori şi mersul. Dacă nici hainele şi nici manierele nu-l dădeau de gol, faptul că era însoţit de şeful pazei Bill Bray, o făcea cu vârf şi îndesat.

În Franţa, concertele s-au desfăşurat pe Stadionul Parc des Princes din Paris. Unul dintre ele a fost anulat. Unii spuneau că asta s-a datorat vânzării slabe de bilete. CBS a declarat că se vânduseră mai mult de 65% din bilete când promoterul local şi-a dat seama că nu poate adapta stadionul turneului Bad. Având mai mult timp liber, Michael a vizitat un magazin de jucării şi a făcut turul Muzeului Louvre.

La Madrid / Spania, Michael a fost premiat cu platină cvadruplă pentru albumul Bad, care s-a vândut în 400.000 de exemplare în această ţară.

Guvernul malaezian i-a interzis lui Michael să concerteze în decembrie, motivând că popularitatea sa uriaşă poate cauza o agitaţie greu de controlat. Ministerul Finanţelor din Malaezia a vrut ca Michael Jackson să performeze pentru a strânge bani pentru Fondul de Finanţare care distribuia bani orfelinatelor şi asociaţiilor de caritate. Ministerul a solicitat cabinetului care a dat iniţial rezoluţia negativă, să reanalizeze decizia luată, însă aceasta a rămas neschimbată.

Turneul Bad a atras cea mai mare audienţă înregistrată vreodată de un turneu european, desfăşurând 43 de concerte în 12 ţări, în faţa a peste 3 milioane de oameni. Turneul a ţinut albumul Bad în topul clasamentelor europene şi a readus în atenţia listelor de vânzări albumul Thriller. Thriller a revenit în Topul 10 al albumelor în Germania de Vest, la şase ani după lansarea lui. Dacă Bad se afla pe locul 1 în clasamentele Billboard Pan Europene, Thriller nu era prea departe în spate, situându-se pe locul 11.

De departe cele mai de succes concerte din Europa au fost cele de la Londra / Anglia, susţinute pe Stadionul Wembley. Biletele pentru luna iulie au fost puse în vânzare din ianuarie. Însă cererea a depăşit cifra de 1,5 milioane, suficient pentru a umple cele 72.000 de locuri de pe Wembley de 20 de ori! Michael a vândut în totalitate cele 7 concerte programate pe Wembley. Madonna, Bruce Springsteen şi Genesis au vândut fiecare câte 4 seri de concerte. Puteau fi adăugate şi mai multe concerte, dar Wembley atinsese deja cota maximă pentru care deţinea licenţa acordată perfomanţelor live. Nu numai numărul uriaş de fani era cel care aştepta concertele, ci şi Michael. El a declarat presei britanice: Concertele din Marea Britanie se anunţă a fi atât de mari încât vreau să performez pentru cât mai mulţi oameni cu putinţă. Voi britanicii, aţi fost întotdeauna fantastici pentru mine.

Taylor Dayne a fost cea care a deschis câteva din concertele turneului Bad din Europa. Pentru stagiunea britanică, Michael a vrut ca în deschidere să performeze cea mai nouă trupă britanică de la acea vreme, The Bros. Membri trupei, care s-au declarat mari fani Michael Jackson, au refuzat însă. Ei plănuiau să înceapă propriul lor turneu şi au fost de părere că nu ar trebui să accepte nici o ofertă de genul acesta. Următoarea aleasă a fost Kim Wilde. Michael însuşi a ales-o, cu atât mai mult cu cât i-a plăcut foarte mult remake-ul ei după melodia celor de la Supremes, You Keep Me Hangin’ On. Wilde a deschis 12 concerte ale turneului înainte chiar să se întâlnească cu Michael.

La cel de-al treilea concert pe Stadionul Wembley, susţinut pe 16 iulie 1988, au participat Prinţul Charles şi Prinţesa Diana. Michael s-a întâlnit cu cei doi înainte de spectacol, ocazie cu care le-a oferit celor doi copii ai lor, Prinţului William şi Prinţului Harry, câte o jachetă a turneului Bad. De semenea, le-a oferit şi o plachetă cu un set de casete şi compact discuri ale albumelor sale Off The Wall, Thriller şi Bad. Apoi, i s-a spus că este starul pop favorit al Prinţesei Diana. Drept urmare, a fost în egală măsură de fericit să o întâlnească. Am fost atât de entuziast de întâlnirea cu cuplul regal.  Sunt foarte bucuros că au venit să mă vadă. Iar Prinţesa este pur şi simplu minunată.

S-a mai spus că la cererea Prinţului Charles, Michael nu ar performa Dirty Diana în acea seară pentru a nu aduce vreo ofensă Prinţesei. Conform lui Taraborrelli, Diana l-ar fi vizitat pe Michael în cabina sa înainte de începerea spectacolului şi i-ar fi spus: Aş dori să cânţi acea piesă cum nu ai mai făcut-o niciodată până acum. Aşadar, Dirty Diana a rămas pe lista pieselor din acea seară. S-a scris mai apoi că Prinţesa Diana s-a bucurat de această piesă şi a dansat în timpul ei. După foarte multă vreme, Michael i-a împărtăşit lui Rabbi Shmuley Boteach că i-ar fi plăcut să se întâlnească cu Diana după divorţul acesteia. Dar era mult prea timid să îndrăznească aşa ceva. A mai spus că niciodată nu a cerut o întâlnire unei fete, pentru că de fiecare dată ele erau cele care făceau acest pas. Şi a adăugat că ori de câte ori el şi Brooke Shields au fost văzuţi împreună, de fiecare dată ideea a fost a ei.

 Împreună cu Pepsi, Michael a făcut o donaţie în valoare de 450.000$ pentru Trustul Prinţesei, o asociaţie de caritate pentru copiii defavorizaţi. Michael a mai făcut o donaţie Fundaţiei Wishing Well, înfiinţată pentru finanţarea unui nou corp de clădire a spitalului de copii din Londra. Cu această ocazie, a făcut un tur al spitalului respectiv şi a vizitat câţiva dintre pacienţi.

(1988_BWT_MJ, Printesa Diana & Printul Charles)

Cu fiecare oprire a sa, Michael a continuat să-şi întâlnească şi să-şi viziteze prietenii şi fanii. La Londra, el s-a întâlnit cu mimul Marcel Marceau. Şi nu a rezistat tentaţiei de a face cumpărături de la Hamley, cel mai mare magazin de jucării din lume. La cumpărături a fost însoţit de Jimmy Safechuck, care a călătorit în Anglia împreună cu el. Michael a cumpărat un computer de jocuri, peste 20 de păpuşi şi ursuleţi şi 6 marionete; 3 înfăţişându-l pe Stevie Wonder şi 3 înfăţişându-l pe el.

A mai fost ceva ce vroia Michael să cumpere dar nu a putut: ceva “micuţ” pentru curtea ranch-ului său - un întreg set de carnaval. Iniţial a fost interesat de achiziţia unui carusel, dar a sfârşit prin a oferi 2 milioane de dolari pe un întreg set John Carter cu care echipa un adevărat parc de distracţii şi care, includea şi un carusel victorian. John Carter însă nu era interesat să vândă iar oferta lui a fost refuzată.

În vreme ce turneul îşi urma cursul prin diverse ţări din Marea Britanie, poveştile despre Michael, pluteau în derivă în Statele Unite. Se spunea că Michael ar fi vizitat faimoasă Piatră Blarney[2], dar ar fi refuzat să urmeze obiceiul şi să sărute piatra, temându-se să nu “contacteze SIDA sau altceva şi mai rău”. Ulterior s-a dovedit că povestea era falsă; nu numai că Michael nu a spus aşa ceva, dar nici măcar nu a vizitat locul în care se afla piatra.

Făcând atâtea donaţii, concerte de binefacere şi cumpărături în exces, părea că Michael îşi cheltuia banii cât putea de repede. Iar echipa lui de contabili se lupta să facă exact invers. Au reuşit să salveze 3 milioane de dolari pe care ar fi trebuit să-i achite ca impozit pe câştigurile din Anglia, conform formalităţilor de taxare a veniturilor entertainer-ilor străini[3]. Această formalitate necesită estimarea veniturilor la fel ca şi valoarea estimată a fi cheltuită în această ţară. (Nu este clar dacă contabilii au luat în considerare şi încercarea lui de a achiziţiona setul de carnaval.)

Luna august a trecut cu alte concerte în alte oraşe de-a lungul Regatului Unit. Cu ocazia celei de a 30-a aniversări a sa, Michael a performat în Parcul Roundhay din Leeds. El a mulţumit mulţimii de 90.000 de fani după ce aceştia i-au cântat la unison La Mulţi Ani!. Concertul a fost unul de binefacere pentru Asociaţia britanică de caritate Give For Life. Michael a donat încasările obţinute de pe urma acestui concert, în valoare de 130.000$, acoperind o parte din obiectivul de 1,9 milioane de dolari al organizaţiei, pentru a ajuta la imunizarea a 40.000 de copii împotriva rujeolei, difteriei, poliomielitei, tuberculozei şi altor boli.

În timpul performanţei de la Leeds, un aeroplan a zburat foarte jos, la mai puţin de 30 de metri deasupra mulţimii, o altitudine periculoasă şi ilegală. Autorităţile britanice au demarat o investigaţie pentru a da de urma pilotului, pe care se aşteptau să-l găsească fără prea mari dificultăţi, dat fiind că a zburat suficient de jos pentru ca mulţimea să-i poată citi numărul de înregistrare. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

CBS a găzduit o petrecere generoasă pentru Michael la clădirea istorică Guildhall din Londra. Petrecerea s-a ţinut de ziua lui şi cu această ocazie au fost sărbătorite albumul Bad şi succesul uriaş al turneului. Înainte ca turneul să-şi înceapă stagiunea britanică, albumul s-a vândut în aproape 2 milioane de exemplare şi se preconiza revenirea lui în fruntea clasamentelor. Predicţiile au mers chiar mai departe, anume că Bad ar putea depăşi vânzările de 3 milioane de exemplare ale albumului Thriller, în Marea Britanie. Asta chiar ar fi o realizare, mai ales că Thriller a revenit în clasamentele albumelor britanice şi se vindea ca pâinea caldă.

Ultimul concert european al turneului a avut loc în oraşul natal al Beatles-ilor, Liverpool, la Aintree Racetrack. Locul acesta a însemnat foarte mult pentru Michael. Întodeauna am considerat Liverpool, căminul muzicii pop contemporane, graţie faptului că aici este locul de naştere al incomparabililor Beatles-i. Intenţionez ca spectacolul de la Liverpool să fie un tribut adus celor patru cei mai mari compozitori. Concertul său a atras cea mai mare audienţă pe care a reuşit vreodată un artist solo să o adune la Aintree Racetrack. Dar aici a fost şi locul unui incident nefericit, cu mult mai serios decât cel întâmplat la Leeds. Peste 125.000 de fani s-au înghesuit şi s-au îmbulzit într-o cursă nebună pentru spectacol. Chiar de la începutul concertului, mulţimea uriaşă a început să împingă înainte, zdrobindu-i de scenă pe cei din faţă. Peste 3400 de oameni au fost răniţi, 40 dintre aceştia necesitând spitalizarea.

În Anglia, turneul Bad s-a desfăşurat în faţa a peste 800.000 de oameni şi a strâns 13 milioane de lire sterline, devenind cel mai mare turneu realizat vreodată în Anglia.

În revista Billboard a fost inserat un articol special de către promoterul britanic al concertului Barry Clayman Concerts, Ltd., în care Michael era felicitat pentru recordul de audienţă înregistrat în Marea Britanie:

Cele mai bine vândute spectacole de pe Stadionul Wembley din Londra – un total de audienţă de 504.000 de persoane, toate ţinute cu casa închisă.

Un concert la Cardiff Arma Park – un total de 55.000 de persoane, ţinut cu casa închisă.

Un concert la Roundhay Park, Leeds – un total de 90.000 de persoane, ţinut cu casa închisă.

Un concert la Milton Keynes Bowl – un total de 60.000 de persoane, ţinut cu casa închisă.

Un concert la Aintree Liverpool – un total de 125.000 de persoane, ţinut cu casa închisă.

Turneul Bad este şi cel mai mare turneu European realizat vreodată.

Cititorii revistei Blues & Soul, au putut citi în sondajul anual realizat de publicaţia respectivă, că Michael Jackson este Artistul de neegalat al anului 1988. Michael a fost premiat pentru Cel mai bun turneu live al anului 1988. De asemenea a fost premiat de NAACP cu Premiul de imagine - Cel mai bun artist pentru turneul Bad şi Cel mai bun album pentru Bad. NAACP i-a acordat şi Premiul pentru Umanitarism Leonard Carter.

Chiar înainte de revenirea în Statele Unite, Frank Dileo a ţinut o conferinţă de presă pentru a anunţa că acesta era ultimul turneu al lui Michael Jackson. (Aşadar, acesta devenea cel de-al treilea “ultim” turneu al său.) Dileo a anunţat că Michael va continua să înregistreze, dar îşi doreşte să facă film mai mult decât să meargă în turnee. Acest anunţ a fost primit cu foarte mult scepticism de presă, fani şi chiar de familia şi prietenii lui Michael. Presa se îndoia că Michael s-ar retrage permanent de pe scenă, subliniind că dacă vrea să se măsoare cu propriul său record stabilit în urmă, va fi nevoit să meargă în turnee cu noile albume.

Chiar şi familia a pus sub semnul întrebării decizia lui. Marlon, care ştie cel mai bine cât de mult îi place lui Michael pe scenă, s-a gândit că poate într-o zi, fratele lui va reconsidera decizia. În timpul unei apariţii la emisiunea Donahue, LaToya a comentat pe marginea anunţului lui Michael: Nu cred. Este o parte din el. O are în sânge, nu va putea să renunţe niciodată la asta. Atunci când creşti toată viaţa în direcţia asta, nu poţi renunţa pur şi simplu. Nu, nu cred. Şi încă o dată, nu vorbesc în locul lui Michael. Dar, pun pariu că n-o va face.

Şi dacă Michael s-ar retrage cu adevărat, asta ar fi o pierdere enormă. Oprirea celui mai mare entertainer al lumii din performanţele live, ar lăsa un vid pe care nu l-ar mai umple nimeni. Niciodată!

Dar deocamdată, turneul Bad se întorcea acasă în Statele Unite.

(198_BWT_Londra(Wembley), Anglia [full])

(va urma)

---

[1]  Arena Kemper din Kansas City, are 19.500 de locuri

[2] Piatra Blarney (irlandeză: Cloch na Blarnan) este un bloc de piatră de culoare albastră construit în crenelurile castelului Blarney, la aproximativ 8 km (5 mile) de Cork / Irlanda. Conform legendei, cel care sărută piatra va fi dotat cu darul vorbirii (arta exprimării). Piatra a fost mutată într-un turn al castelului în 1446. Castelul este un loc de pelerinaj turistic, de mare popularitate în Irlanda şi atrage vizitatori din întreaga lume pentru a săruta piatra şi a face un tur al castelului şi al grădinilor sale.

[3] Orice plătitor care face o plată către sau în numele unei persoane, direct sau indirect din Marea Britanie, unui artist non-rezident, trebuie să deducă şi impozitul la rata de bază.