1971 JACKSON 5 / Capitolul 4 Acasă – cu mama

The JACKSON 5

autor Ellen Motoviloff

(1971)

Traducere  şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.

Capitolul 4

Acasă – cu mama

Dacă mergi cu maşina de la studioul de înregistrări din Hollywood spre locuinţa familiei Jackson din Encino, străbaţi unul sau două canioane. Casele sunt cocoţate sus pe dealuri. Unele dintre vile au grădini ecologice altele, peluze normale. Grupuri variate de roci au menirea de a transforma locurile în scene de film. În serile calde, când toate ferestrele sunt deschise, parcă se aud vibraţiile lor atunci când traficul este aglomerat.

            În sfârşit, când maşina intră pe proprietatea din Encino, ai o reală surpriză. Terenul devine plat. (Aproape că ai senzaţia că locuinţa ar fi în vârful dealului.) Locurile sunt liniştite – sparte ocazional de sunetul vreunei biciclete cu motor, auzit în depărtare. Casa cu 12 camere este păzita de o poartă electrică (şi de doi câini), şi străjuită de palmieri uriuaşi. Aleea lungă şi umbrită este flancată de flori şi arbuşti. Roşul abundă peste tot. Liniştea înconjurătoare se datorează poate şi faptului ca locul este este foarte larg, aşa încât fiecare copil îşi face treaba lui fără să se calce pe picioare cu ceilalţi.

            După ce locuieşti în două alte case din zona Los Angeles-ului, să te muţi aici îţi ia ceva timp. Din punctul meu de vedere, asta înseamnă o mulţime de diferenţe – una ar fi că o casă devine “acasă” atunci când este decorată cu tezaurul amintirilor. Discuri de platină, fiecare vândut pentru 2.000.000 $, dăruite de Motown; un steag dăruit de un congressman; o placă de la Universitatea din Indiana dăruită pentru inspiraţia adusă celor tineri; şi cheia oraşului dăruită de primarul atât de mândru “că Jackson 5 a purtat numele oraşului Gary pretutindeni în ţară şi în lume făcându-l cunoscut”.

            Doamna Jackson se află mai tot timpul acasă. Acum este linişte pentru că cei cinci fraţi sunt plecaţi pe undeva să concerteze, iar casa pare privată de acea scânteie specială până la întoarcerea lor. Tânăra LaToya (n. 1956), sora sa mai mică Janet (n. 1966) şi Randy (n. 1962) trebuie să fie pe undeva pe aproape.

            În vreme ce ei se află pe drum împreună cu tatăl lor, plănuind concerte, mama lor este ca oricare altă mamă – singură atunci când familia este departe. Pentru ea, ei sunt doar fiii ei, oriunde s-ar afla. Nu-i tratează acum mai diferit faţă de cum o făcea altă dată, atunci când nu erau celebri. “Poate că de aceea nici nu s-au schimbat”, este părerea ei. “Joe şi cu mine am continuat să ne purtăm cu ei aşa cum am făcut-o şi înainte, de aceea au rămas aceiaşi.” – spre uimirea tuturor.

            Să luăm orice tânar star din ziua de astăzi şi să vorbim cu el despre succesul lui şi vom auzi o înşiruire de “Eu asta…” şi “Eu cealaltă …”. Cu J-5,  sună “Noi asta …” şi “Noi cealaltă” – există o notă de smerenie în tonul scăzut al răspunsurilor lor. Sunt timizi cu oamenii care îi tratează ca şi cum ei ar fi excepţionali.

            Doamna Jackson – care ar putea fi indusă în eroare cu uşurinţă de sora mai în vârstă a băieţilor – consideră că darul cel mai de preţ pe care l-a oferit copiilor săi este iubirea – multă iubire – şi mult timp. “Chiar şi atunci când erau mici, nu mi-am luat niciodată o bonă. Eram întotdeauna acolo când aveau nevoie de mine.”

            Ea s-a născut în aceeaşi lună şi zi ca şi fiul sau cel mai mare, Jackie, în zodia Taurului – deci o fire stabilă şi înţelegătoare. Dar soţul ei? Leu, tipul născut pentru a conduce, pentru a lua decizii, un intelectual cu gândire pozitivă şi cu o voinţă puternică.

            Katherine Jackson aruncă mai multă lumină asupra soţului său ca persoană. “Când era tânăr, nu Gary era casa lui Joe. Vezi tu, el este de origine din Arkansas. Dar a crescut aici în California, în Oakland, lângă San Francisco. Visul meu dintotdeauna, de când eram elevă la şcoală, era să locuiesc în acest stat.”, se confesează ea.

            Modul de gândire al lui Joe a adus devreme rutina în mariajul lor. Dar Katherine? Le-a dat ea oare băieţilor sfaturi pe care ei să le urmeze în a deveni un grup vocal? “Visam că este posibil, mă gândeam că s-ar putea. Sunt atât de talentaţi, încât ştiam că nu se poate să aibă vreun eşec.” O latură în a fi o mamă bună înseamnă respectul faţă de copii şi recunoaşterea individualităţii fiecăruia dintre ei.

            Deşi băieţii sunt o echipă şi formeaza un tot atunci când sunt pe scenă, fiecare are personalitatea lui, plăcerile şi neplăcerile lui, aşa cum o spune fiecare…..

Janet străluceşte atunci când fraţii ei sunt plecaţi de acasă