MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF
THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell
Traducere şi adaptare în
Limba Română, Mihaela A.R.
*
Capitolul 29
“Stranger In Moscow”
Michael Jackson
I was wandering in the rain
Mask of life, feelin' insane
Swift and sudden fall from grace
Sunny days seem far away
|
Rătăceam prin ploaie,
mască a vieţii, sentiment de nebun
căzut dintr-odată în dizgraţie;
zilele însorite par atât de îndepărtate;
|
Difuzarea
programului special Living with Michael
Jackson şi acuzaţiile făcute de tânărul prezentat în acest program au
generat o nouă investigaţie a lui Michael de către Departamentul Şerifului din
Santa Barbara. Pe 18 noiembrie 2003, în timp ce Michael se afla în Las Vegas,
70 de poliţişti din districtul Snata Barbara au efectuat un raid la ranch-ul
din Neverland Valley. Aceştia au stat 14 ore scotocind ranch-ul, sfâşiind
saltele şi tablouri şi inventariind orice. Biroul şerifului a fost acuzat că a
cam exagerat cu numărul ofiţerilor pe care i-a trimis în raidul respectiv.
Michael s-a înfuriat că Neverland-ul a fost supus unui nou raid, spunându-i lui
Frank Cascio că nu şi-ar fi putut imagina că încearcă “să se pună din nou cu mine”. Acest lucru s-a datorat faptului că
departamentul şerifului a luat de bun cuvântul acuzatorului şi s-a napustit
asupra lui Jackson fără ca măcar să fie solicitată această investigaţie, nici
de familia acestuia, nici de altcineva. În faţa acestui fapt, este greu de
crezut că avocatul districtual Thomas Sneddon nu a salivat la perspectiva de a
pune mâna pe Jackson.
A fost dată o declaraţie de către Stuart Beckerman, publicistul
lui Michael, ca răspuns la raidul efectuat asupra ranch-ului:
Afirmaţiile scandaloase făcute la
adresa lui Michael Jackson sunt false. Michael nu ar răni sub nici o formă
vreun copil. Aceste vulgarităţi şi acuzaţiile total nefondate se vor dovedi
false la tribunal. Desigur, implicaţiile vor supăra pe toată lumea care le
aude, ceea ce se şi urmăreşte, de altfel. Prin avocaţii săi conduşi de Mark
Geragos, Michael a făcut deja demersurile cu avocatul districtual pentru a
reveni în Santa Barbara, pentru a confrunta şi dovedi imediat nedreptatea
acestor acuzaţii nefondate.
După raidul de la Neverland, avocatul districtual Thomas Sneddon a
emis un mandat de arestare pe numale lui Michael Jackson. Michael şi avocatul
Mark Geragos au zburat din Las Vegas în Santa Barbara, unde Michael a fost
înconjurat de autorităţi. Momentul a fost difuzat în direct la TV, unde l-am
văzut pe Michael încătuşat condus spre biroul şerifului. I s-a aplicat o
verificare corporală, i s-au făcut poze de prim-plan, faţă şi profil şi a fost înregistrat
în registrul de arestări. A fost înregistrat cu numele - Michael Jackson, vârsta - 45 de ani, înălţimea – 1,80m, masa
corporală – 54,4 kg, culoarea ochilor – negri şi culoarea părului – negru.
Geragos a dat următoarea declaraţie:
Michael este foarte revoltat de
aceste acuzaţii şi le consideră minciuni. Îi înţelege şi pe aceia scandalizaţi
de posibilitatea ca aceste acuzaţii ar putea fi adevărate, dar vă asigur că
Michael este cel mai îndreptăţit să fie revoltat. Mă
aflu aici, astăzi, pentru a vă spune – iar Michael m-a împuternicit să o fac în
numele lui – că aceste acuzaţii sunt indiscutabil false. Aşteaptă să se
prezinte la tribunal, pentru a înfrunta aceste acuzaţii aduse la adresa lui, în
faţa oricărei instanţe.
După eliberarea sa pe cauţiune, stabilită la suma de 3 milioane de
dolari, Michael s-a reîntors în Las Vegas şi a ocupat suita penthouse a condominiului
Regency Tower din Las Vegas Country Club. Curând s-a descoperit că exista o
casetă video secretă care conţinea filmări cu Jackson şi Geragos călătorind în
avionul privat - XtraJet, din Las Vegas în Santa Barbara. Atunci când a existat
tentativa de a vinde o copie a acestei casete, au fost intentate procese şi
emise ordine de restricţie privind vânzarea ei. Tentativa a fost considerată de
profesioniştii în materie de drept ca cea mai flagrantă dintre toate
încercările de invadare a privilegiului oferit de relaţia avocat-client.
Geragos a dat în judecată pe proprietarul avionului XtraJet, Jeffrey Borer care
a preferat să încheie litigiul în afara curţii, plătindu-i lui Geragos 20 de milioane
de dolari. Acest lucru a revenit în instanţă mulţi ani mai târziu şi în urma
recursului, Borer a fost nevoit să mai plătească încă 2,5 milioane de dolari.
Într-un interviu cu gazda emisiunii 60 Minutes, Michael a pretins că a fost abuzat de poliţişti şi
chiar a oferit câteva fotografii cu el având vânătăi mari pe braţe. A descris
zona în care a fost ţinut ca având materii fecale pe pereţi. Nici una dintre aceste
istorisiri nu a părut să se potrivească cu cele ale poliţiştilor care l-au
arestat şi înregistrat, ceea ce indica faptul că a fost tratat corect şi chiar
a “pozat” pentru fotografii. Mai târziu, în seara în care a fost difuzat
interviul din emisiunea 60 Minutes,
Michael a luat o doză, aproape fatală, de morfină.
Pentru întregul interviu accesaţi:
Audierea a avut loc în ianuarie 2004. După procedurile din acea
zi, la ieşirea din clădirea tribunalului, Michael a fost întâmpinat de
strigătele puternice ale unei mulţimi uriaşe de suporteri care aşteptau afară.
Dorind să le arate recunoştinţa pentru susţinerea lor, s-a urcat pe capota
SUV-ului său şi le-a făcut cu mâna fanilor. L-a urcat lângă el şi pe cameraman-ul
său pentru a lua un cadru cu mulţimea frenetică. Michael a bătut ritmul cu
piciorul de câteva ori şi a aplaudat. De atunci, acest lucru a fost portretizat
în media ca dansul lui Michael pe
capota SUV-ului, în curtea tribunalului după audierea sa. Nu a fost considerat
un semn de sfidare a curţii, atâta vreme cât procedurile se încheiaseră.
Michael şi-a apreciat fanii aşa cum a făcut-o întotdeauna, nu a performat nimic
şi nici o clipă nu a ridiculizat curtea prin gesturi deplasate.
Fanii care au înconjurat curtea tribunalului pentru a-şi arăta
susţinerea, au primit răsplata pentru eforturile lor. Punctul culminant! Ajutoarele
lui Michael le-au împărţit invitaţii la o petrecere organizată la Neverland: În spiritul dragostei şi a dorinţei de a fi
împreună, Michael Jackson doreşte să-şi invite fanii şi suporterii la ranch-ul
Neverland Valley. Vă aştept să ne fiţi alături vineri, 16 ianuarie 2004, între
orele 11 – 14. Se vor servi băuturi răcoritoare. Ne vedem acolo.
Cu siguranţă din acest moment, dacă nu a făcut-o cu câţiva ani în
urmă, Michael a regretat faptul că a renunţat la proces în cazul din 1993.
Având în vedere veniturile sale din acel moment, reţeaua sa incredibilă şi
puterea câştigată în viitor, preţul de referinţă, vorbind la modul relativ, nu
era atât de mare. Faptul că a renunţat la proces, i-a convins pe unii că era
vinovat şi l-a transformat într-o ţintă uşoară pentru şi mai multe acuzaţii.
Privind retrospectiv, şi-a dorit să ajungă în instanţă cu acel caz şi ar fi
câştigat în mod cert, aşa încât ar fi fost reabilitat pentru totdeauna.
L-a înfuriat faptul că avea să se confrunte din nou, cu aceleaşi
acuzaţii. A întrevăzut eventualitatea unei conspiraţii pusă la cale împotriva
lui de către Sony. Afişându-şi inteligenţa sau poate devenind paranoic, Michael
ştia că dacă era condamnat, nu-şi mai putea onora creditele bancare, permiţând
astfel celor de la Sony să pună mâna în cele din urmă pe mult râvnitul catalog
ATV.
Informaţiile deteriorate se scurgeau din transcrierile procedurilor
de judecată către media. Dacă părţile implicate în acest caz erau
restricţionate în a face declaraţii publice despre caz, judecătorul i-a permis
lui Jackson dreptul la replică vis-à-vis de această scăpare, în termeni
generali. El şi-a făcut apariţia la Ştirile Fox alături de Geraldo Rivera
pentru a citi următoarea declaraţie:
În ultimele două săptămâni, media
a lansat o mulţime de informaţii urâte, maliţioase despre mine. Aparent, aceste
informaţii s-au scurs din transcrierile procedurilor de judecată, unde nici eu
şi nici avocaţii mei nu am apărut. Informaţiile sunt dezgustătoare şi false. În
urmă cu câţiva ani, am permis unei familii să viziteze şi să-şi petreacă timpul
la Neverland. Neverland este căminul meu. I-am permis acestei familii accesul
în căminul meu pentru că mi-au spus că fiul lor era bolnav de cancer şi aveau
nevoie de ajutorul meu.
De-a lungul anilor, am ajutat mii
de copii bolnavi sau aflaţi în suferinţă. Aceste evenimente au ajuns un coşmar
pentru familia mea, pentru copiii mei şi pentru mine. Nu am intenţionat să mă
plasez din nou într-o astfel de poziţie vulnerabilă.
Îmi iubesc comunitatea şi am mare
încredere în sistemul nostru de justiţie. Vă rog să fiţi imparţiali şi să
lăsaţi justiţia să decidă. Am dreptul la un proces corect, la fel ca oricare
cetăţean american. Voi fi achitat şi exonerat, atunci când adevărul va fi spus.
Pentru întregul interviu accesaţi:
Selecţia
juriului a avut loc la începutul anului 2005. A durat săptămâni pâna la
definitivarea membrilor juriului. Lista celor aleşi să facă cunoştinţă cu cazul
respectiv a fost formată din 12 juraţi şi opt supleanţi. Dintre cei 12 juraţi a
căror vârstă varia între 20 şi 79 de ani, opt erau femei şi cu toţii erau albi sau
de origine latino, nici unul afro-american. Numai unul singur, dintre cei opt
membri supleanţi era afro-american.
Pe 28 februarie 2005 au început declaraţiile de deschidere ale
cazului Statul California vs. Michael Joe Jackson. În remarcile sale
introductive, Thomas Mesereau a declarat că Michael ar lua poziţie în propria
lui apărare, lucru pe care chiar a intenţionat să-l facă. Dar, pe măsura
desfăşurării procesului, s-a dovedit că nu era nevoie de aşa ceva. Michael a
fost prezent în fiecare zi a procesului, sosind de fiecare dată la timp, cu o
singură excepţie flagrantă, îmbrăcat foarte elegant şi înconjurat de diverse
combinaţii între membrii familiei. A vorbit foarte rar presei şi niciodată nu a
răspuns la întrebările reprezentanţilor media; o singură dată a făcut o remarcă
despre ziua mărturiei pe care a găsit-o “frustrantă” şi în altă zi s-a exprimat
spunând că s-a simţit “supărat”. Sub toate aspectele, comportamentul său în
sala de judecată a fost unul liniştit, tăcut, având alături echipa apărării
atentă la fiecare detaliu sau cuvânt rostit. A fost un prilej, la începutul
procedurilor când s-a adresat judecătorului direct, spunând că nu a auzit ceea
ce a spus. Acesta l-a admonestat.
Şi într-una din zile a făcut o declaraţie publică în afara sălii
de judecată, pentru a mulţumi fanilor pentru susţinerea lor:
Aş dori să le mulţumesc fanilor
de pretutindeni din lume, din orice colţ al pământului, pentru dragostea şi
susţinerea voastră; familiei mele, care m-a susţinut, fratelui meu Randy, care
a fost incredibil; comunităţii din Santa Maria. Aş dori să ştiţi că iubesc
foarte mult comunitatea din Santa Maria. Este comunitatea în care locuiesc. Îi
iubesc oamenii şi îi voi iubi mereu. Copiii mei s-au născut în această
comunitate. Căminul meu se află în această comunitate. Şi o voi iubi
întotdeauna din adâncul sufletului. De aceea m-am şi mutat aici.
Aphrodite Jones, una din jurnalistele care a transmis de la
procesul lui Jackson pentru Ştirile Fox a recunoscut că l-a criticat cu
uşurinţă şi a oferit orice aspect condamnabil ivit în acest caz. Cazul a fost
unul cu cea mai mare priză la media, fiecare jucător din acest domeniu având
câte un reprezentant în zona de desfăşurare a procesului, menit să transmită
cele mai proaspete ştiri ale evenimentului. Peste 2200 de membri media din 34
de ţări au transmis de la faţa locului, procesul lui Michael Jackson.
Reflectând asupra muncii ei şi a desfăşurării procesului, Aphrodite Jones şi-a
schimbat opinia şi a arătat cum s-a întors media împotriva Regelui Muzicii Pop,
încă o dată. Cartea sa, Conspiracy,
oferă o prezentare aprofundată a procesului, cu materiale culese din
transcripturile procesului şi documentele de judecată subliniind cum au decurs
procedurile în realitate şi cum au fost ele prezentate de media. Ea a ajuns la
concluzia că avocatul districtual din Santa Barbara, Thomas Sneddon nu s-ar fi dat
în lături de la nimic pentru a obţine în cele din urmă condamnarea lui Michael
Jackson, construind un caz pe baza unor acuzaţii venite din partea a ceea ce s-a
dovedit a fi o familie de profitori, ce făcuseră istorie cu astfel de cereri
financiare de la diverşi oameni, în special celebrităţi. Atunci când a examinat
probele, chiar Sneddon a fost cel care l-a acuzat pe Michael Jackson de complot,
fără a ţine seama de prezumţia de nevinovăţie, ceea ce este ridicol.
Jones a reuşit chiar să obţină un Cuvânt înainte pentru cartea sa, furnizat de avocatul lider al
apărării, Thomas Mesereau. În acest segment, el a scris: În cazul Michael Jackson, cea mai mare parte a concluziilor trase de
mass-media au fost false, lipsite de informţie şi au servit scopului ei. În
adâncul sufletului am ştiut că Michael Jackson nu se făcea vinovat de nici una
dintre acele acuzaţii. El a mai observat: Acuzarea a cheltuit mai mulţi bani şi a pierdut mult mai mult timp încercând
să-l condamne pe Michael Jackson decât pentru orice alt proces din istorie.
Nici acoperirea media nu a fost zgârcită deloc: Reprezentanţii mass-media din toată lumea, acreditaţi pentru urmărirea
acestui proces au depăşit cu mult numărul reporterilor care au urmărit
procesele lui O.J.Simpson şi Scott Peterson, împreună. Se vehicula o
sălbatică convingere că se vor strânge o mulţime de bani de pe urma filmelor,
emisiunilor, cărţilor sau scenariilor generate de acest proces. Oricum, pentru a completa cu succes oricare
din aceste obiective, era necesară o condamnare. Dacă Michael Jackson era
trimis la închisoare, acest lucru ar fi stârnit mai multă vâlvă în mass-media
decât oricare alt eveniment din istorie. Erau în joc miliarde de dolari.
Jones a mai observat că producătorii de emisiuni TV s-au focusat
mult mai mult pe acuzaţii şi pe orice era “anti-Jackson” pentru a avea o cotă
de rating cât mai ridicată. Cu cât
comentariile erau mai negative, cu atât mai interesantă era povestea. A fost un
cerc vicios care a atras în el pe oricine din media.
Ca urmare a indicaţiei venită din partea rezistenţei mediatice de la
acea vreme, aceea de a NU se raporta sau publica ceva pozitiv despre Michael Jackson, lui Jones, care a scris multe cărţi
având ca subiect procese la nivel înalt, i s-a atras atenţia că nici o editură nu
va publica vreun material pro-Jackson. Drept urmare şi-a publicat singură
cartea.
La început, Michael a fost reprezentat de bine cunoscutul avocat
Mark Geragos. Amândoi, şi Michael şi Randy, l-au contactat pe Johnnie Cochran
pentru ajutor. Cochran, care l-a reprezentat pe Michael la încheierea
acuzaţiilor din 1993, la acea vreme se afla în spital, diagnosticat cu o tumoră
cerebrală. Cochran l-a recomandat pe Thomas Mesereau Jr. Cum Cochran a pierdut
lupta cu cancerul în aprilie, Michael şi-a făcut timp să ia parte la funeralii
uitând pentru o clipă de procesul său stresant şi tulburător. Oricum, se mai
gândea şi la alţii. Când sora lui Thomas Mesereau s-a luptat şi ea cu cancerul,
Michael i-a trimis flori şi i-a scris un poem. Şi ea a pierdut lupta cu crunta
boală.
Din păcate, Mesereau nu era disponibil la acea vreme. Când acesta
a devenit disponibil pentru a-l reprezenta pe Michael, a preluat totul de la
Geragos. Echipa de apărare a lui Jackson a fost formată numai din asociaţi –
Susan Yu, Robert Sanger şi conduşi de incomparabilul Thomas A. Mesereau Jr..
Brian Oxman, avocatul familiei Jackson a făcut şi el parte iniţial
din echipa apărării. Ulterior Thomas Mesereau a renunţat la el. A depus o
notificare de reziliere a implicării lui Oxman în proces şi l-a sfătuit să nu
mai apară pe la proces. Cum Oxman a ignorat sfatul lui Mesereau, a rezultat o
confruntare între cei doi avocaţi, disputată în parcarea tribunalului şi
difuzată în direct pe posturile TV. Oxman a continuat să aibe apariţii
televizate tinzând să vorbească în numele lui Michael. Ori, nu era cazul.
Michael a sfârşit prin a face o declaraţie prin care clarifica că Oxman nu îl
reprezintă şi nu vorbeşte în numele lui.
Acuzarea a fost condusă de avocatul districtual din Santa Barbara,
Thomas Sneddon împreună cu Gordon Auchincloss şi Ron Zonen. Bineînţeles, Sneddon
a fost împotriva lui Michael şi în cazul din 1993, când nu a reuşit să-l acuze.
A aşteptat timp de zece ani ocazia de a porni din nou după el şi nu avea de
gând să-i scape printre degete. A devenit chiar mai agresiv şi determinat să
pună mâna pe omul său, făcând spume la gură la gândul de a-l pune pe Michael
Jackson în spatele gratiilor. Vroia cu disperare să-şi “arunce fratele în
închisoare”. A devenit obraznic, sigur pe el şi nu-şi mai masca nicicum dorinţa
de a-l îngenunchea pe Jackson.
Michael Jackson a avut de înfruntat 14 capete de acuzare:
1:
|
conspiraţie
în vederea răpirii de minori
|
2 - 5:
|
molestarea
copiilor sub 14 ani
|
6:
|
determinarea
unui copil sub 14 ani de a înfăptui un act indecent (cu Michael Jackson)
|
7 – 10:
|
administrarea
de alcool în vederea înfăptuirii unui delict asupra unui copil
|
11 – 14:
|
furnizarea
de alcool minorilor
|
Cazul
acuzării s-a concentrat pe teoria că Michael le-a oferit copiilor băuturi
alcoolice şi le-a arătat imagini pornografice în încercarea de a-i seduce şi
atrage în acte sexuale.
Au fost nominalizaţi
presupuşi conjuraţi care, s-a presupus
că ar fi ajutat în complotul împotriva familiei Arvizo. Ron Konitzer, Dieter
Weisner, Frank Cascio, Vinnie Amen şi Marc Shaffel au fost nominalizaţi toţi.
Mulţi martori şi-au amintit că i-au văzut pe Weisner şi Konitzer pe la ranch,
întâlnindu-se cu Michael, dar nimeni nu a ştiut exact care era relaţia acestora
cu Michael. Janet Arvizo s-a referit la ei numindu-i “Nemţii”. Frank Cascio era
prieten de multă vreme şi asociat al lui Michael, prima dată întâlnindu-l când
era un copil. Apoi, când Frank a început să lucreze cu Michael, a ales să o
facă sub numele de Frank Tyson. De multe ori, sora şi fratele lui Frank se
aflau cu toţii la ranch atunci când familia Arvizo şi mulţi alţi copii se aflau
în vizită. Marc Shaffel este un producător de film care a lucrat la câteva
proiecte ale lui Jackson, dar cu un background cam îndoielnic – era producător
de filme porno gay.
Frank Cascio a declarat ştirilor ABC
şi lui Shmuley Boteach că materialul pornografic era pus pe computerul din
dormitorul lui Michael, iar băieţii Arvizo au accesat computerul şi site-urile
porno. Cascio a fost şi el prieten cu Rabbi Boteach. Boteach a scris în cartea
sa, The Michael Jackson Tapes: Ulterior, Frank a devenit un presupus
conspirator în procesul lui Michael, acuzat de încercarea de a răpi familia
acuzatorilor. Dar Frank nu a fost niciodată violent sau ameninţător în vreun
fel, iar ideea că el ar răni sau ar ameninţa familia de acuzatori ai lui
Michael, mi s-a părut de neconceput. Biograful J. Randy Taraborrelli a spus despre conversaţiile cu Michael în
privinţa acuzaţiilor aduse împotriva lui că tonul lui era unul de repulsie,
atunci când relaţiile sale cu copiii primeau conotaţii sexuale.
Faptul că au fost numiţi presupuşi conspiratori, a arătat că nu există
suficiente dovezi împotriva lor pentru a-i incrimina. Dar dacă Michael era
condamnat pentru conspiraţie, acuzarea ar putea avea terenul pe care să poată
formula şi acuzaţiile împotriva lor.
De data aceasta cel care îl acuza pe
Michael era Gavin Arvizo, pe care telespectatorii l-au văzut în documentarul Living with Michael Jackson. Acesta era
un tânăr bolnav de cancer, cu o formă foarte rară a bolii, căruia medicii nu
i-au dat mari şanse de viaţă. Una din ultimele sale dorinţe a fost să-i
întâlnească pe Adam Sandler, Chris Tucker şi Michael Jackson. Dorinţa lui Gavin
s-a îndeplinit în 2000 când a reuşit să-l întâlnească pe Michael Jackson şi să
viziteze Neverland-ul împreună cu familia sa. Atunci când Gavin a fost
diagnosticat cu crunta boală, Jamie Masuda, proprietarul Clubului The Laugh
Factory (Fabrica de Râs), a muncit să organizeze acţiuni de caritate pentru a
strânge fonduri pentru tratamentul lui şi pentru a-l ajuta să-şi întâlnească
eroii, pe Chris Tucker şi pe Michael Jackson alături de alţi actori de comedie
şi celebrităţi.
Familia Arvizo, mama Janet, tatăl
David, Star, Gavin şi sora lor Davelin, au ajuns să facă câteva vizite
prelungite la Neverland în vremea când Gavin se lupta cu cancerul şi era supus
chimio-terapiei. Ei l-au asigurat pe Michael că îi este de folos lui Gavin din
punct de vedere spiritual, ajutându-l să facă faţă faptului că îşi pierdea
părul şi chiar influenţându-i pozitiv recuperarea. S-au ataşat foarte tare de Michael
şi au început să-i spună “tată”. Familia a locuit în casa de oaspeţi, dar
curând, copiii au cerut să stea în cameră cu Michael. Acesta, a cerut de
fiecare dată acordul părinţilor. La acea vreme, păreau să fie destul de mulţi
la nivelul doi unde se afla suita sa, care se întindea pe o suprafaţă de peste 2000
mp. De multe ori se aflau în vizită Frank Cascio împreună cu fratele şi sora
lui la fel ca şi alţi prieteni şi copii ai asociaţilor lui Michael. Când Gavin
şi Star rămâneau peste noapte, Michael insista ca ei să doarmă în pat iar el şi
Frank dormeau pe podea.
Curând s-a aflat că familia Arvizo
avea o istorie în fabricarea acuzaţiilor în speranţa de a obţine un acord de
stingere a eventualelor litigii. S-a demonstrat că mărturia copiilor a fost pregătită
şi exersată. De câteva ori au avut îndrăzneala de a cere bani, în mare parte de
la celebrităţi, pentru plata cheltuielilor medicale ale lui Gavin, deşi acestea
erau acoperite în întregime de asigurare. Janet Arvizo a continuat să solicite
donaţiile în bani lichizi şi cu câţiva ani înainte a reuşit să obţină un acord
din partea lui JC Penney, fabricând acuzaţii de abuz sexual, toate în timp ce
aduna cec-uri şi orice alte bunuri din partea asistenţei publice la care putea
aplica.
Gavin, Davelin, Star şi mama lor
Janet, au vorbit cu toţii la modul pozitiv despre Michael şi despre percepţia
lor asupra efectului miraculos pe care acesta l-a avut asupra lui Gavin. Toţi
au avut numai cuvinte de laudă la adresa lui şi se gândeau la el ca la un tată,
viziuni pe care şi le-au exprimat în mai multe ocazii, atât pe înregistrări cât
şi în numeroase bileţele şi notiţe destinate prietenului lor faimos.
Trebuie subliniat că nu au făcut
NICI o declaraţie că Michael Jackson le-ar fi furnizat băieţilor alcool, NICI o
declaraţie că li s-a arătat material de natură pornografică şi NICI o
declaraţie că ar fi fost molestaţi – nu a existat nici o astfel de declaraţie
dată poliţiei – până DUPĂ ce s-au întâlnit cu avocatul Larry Feldman. Exact! Acelaşi
avocat care l-a reprezentat şi pe Jordie Chandler cu zece ani mai devreme în
acuzaţiile sale aduse împotriva lui Michael Jackson. Ce coincidenţă ca familia
Arvizo să caute în paginile aurii ale zonei metropolitane din Los Angeles şi să
aleagă de acolo exact acelaşi avocat ca şi Jordie Chandler. Şi apoi terapeutul,
pe Stanley Katy – evident, exact acelaşi terapeut care a fost trimis să-l vadă
pe Jordie Chandler. O altă coincidenţă ciudată.
Reţeaua E! a realizat seria reconstituirilor fiecărei zile de
mărturie de la tribunal. Au fost angajaţi actori care să joace fiecare rolul
avocaţilor şi al echipei de apărare. Actorul care l-a portretizat pe Mesereau
avea întâmplător părul mai lung şi alb, iar actorul care l-a portretizat pe
Michael avea foarte puţin de spus sau de făcut, stând mai mult pe scaun,
liniştit, la masa apărării. Edward Moss, care l-a parodiat pe Michael în câteva
filme, a fost cel angajat să-l portretizeze pe Jackson. Reconstituirile s-au
dovedit cam prosteşti, dar programul a oferit şi comentariile a trei avocaţi a
căror prezenţă a variat când şi când, dar de regulă au fost prezenţi avocaţii
Howard Weitzman şi Shawn Chapman Holley, fiica lui Johnnie Cochran.
În vreme ce E! era liber să discute procesul, emisiunea Tonight Show găzduită de Jay Leno, nu.
Ca martor al apărării, Leno era subiectul unui ordin de restricţie emis de
judecătorul Melville, conform căruia nu avea voie să discute despre caz în
emisiunea sa. Avocaţii lui Leno au înaintat o moţiune judecătorului Melville
prin care îi cereau acestuia să lămurească dacă măcar glumele pe seama lui
Jackson îi erau permise lui Leno, fără a divulga vreo informaţie privitoare la
caz. Moţiuna a primit aviz favorabil în cele din urmă, dar până atunci, Leno a
invitat alte persoane la emisiune pentru a face glume pe seama celor întâmplate
zilnic la proces. În vreme ce mărturia sa a susţinut apărarea, declarând că
familia Arvizo s-a apropiat în mod repetat de celebrităţi cerându-le bani, din
punct de vedere al job-ului său, nu s-a simţit deloc ipocrit să facă glume pe
seama cheltuielilor lui Michael Jackson.
Este chinuitor să te gandeşti cât de simplu ar fi putut fi evitate
toate acestea. Dacă Michael nu ar fi făcut acel documentar Living with Michael Jackson sau dacă ar fi ales un intervievator cu
reputaţie pentru proiectul respectiv sau poate dacă nu i-ar fi venit ideea de
a-i invita pe Gavin şi familia lui înapoi la Neverland sau dacă şi-ar fi dat
seama pur şi simplu de felul cum putea fi perceput vorbind în faţa camerei
despre faptul că îşi împărţea patul cu tinerii vizitatori, furorile n-ar mai fi
erupt niciodată.
Acuzarea a adus 80 de martori în acest caz, foşti asociaţi ai lui
Michael, foşti angajaţi la Neverland, una din fostele sale soţii, câteva nume apărute
în cazul din 1993, diverşi experţi într-un domeniu sau altul şi alţi câţiva,
unii dintre ei dovedindu-se nu de prea mare ajutor acuzării aşa cum a sperat
aceasta. În detrimentul acuzării a fost şi faptul că nu s-a găsit NICI o dovadă
în acest sens, în raidul lor de la Neverland. În cazuri de această natură se
obişnuiesc testele ADN: probe de păr, fluide, ceva de genul acesta. Ofiţerii
şerifului nu au găsit nimic de această natură în căutările lor la Neverland,
nimic care să susţină acuzaţiile aduse. Înainte de începerea acestui proces,
Michael a cooperat cu poliţia în furnizarea de mostre ADN. Ofiţerii s-au
întâlnit cu el la ranch şi i-au luat probe de salivă. Apărarea l-a angajat pe realizatorul
Larry Nimmer pentru a filma şi a monta un tur al ranch-ului, special pentru
juraţi. Pornind de la aceste filmări, Nimmer a realizat documentarul intitulat The Untold Story of Neverland (Povestea
nespusă a Neverland-ului).
The Untold Story of Neverland
Pe parcursul procesului,
întreaga familie Jackson a stat la Neverland împreună cu Michael. Acesta a ales
să stea într-una din casele de oaspetţi, refuzând să mai stea în casa
principală după ce ofiţerii i-au pângărit încă o dată căminul. În cazul în care
lucrurile nu ar fi mers bine şi el ar fi fost condamnat, conform spuselor
LaToyei, Michael a dat instrucţiuni membrilor familiei despre ceea ce au de făcut.
A mai luat în calcul şi eventualitatea unei tentative de asasinare, dată fiind
natura acuzaţiilor aduse împotriva lui. S-a aflat că de atunci a început să-şi
ia măsuri de prevenire, purtând o vestă antiglonţ pe sub costum în fiecare zi
în care se prezenta la proces.
Acuzarea şi-a deschis cazul
cu omul care a dat startul tutror acestor lucruri – Martin Bashir. Întregul
documentar, Living with Michael Jackson, a
fost prezentat juraţilor. Secvenţele filmate pentru documentar au fost şi ele
prezentate juraţilor subliniind chiar felul în care Bashir excela cu laudele la
adresa lui Michael. Însă pentru naraţiunea documentarului, tonul său s-a
preschimbat, facând contactul dintre Gavin şi Michael să pară şi să sune
sinistru. Bashir a refuzat să răspundă la cele mai multe dintre întrebările
apărării în timpul interogatoriului încrucişat al lui Mesereau, invocând Legea
Scutului care protejează jurnaliştii de la divulgarea surselor de informaţie.
Tensiunea care înconjura
procesul creştea de la o zi la alta, pe măsură ce se apropia ziua în care
Michael Jackson avea să dea ochii cu acuzatorul său, care urma să apară la bară
imediat după mărturiile fratelui său, Star şi a surorii sale, Davelin. În
dimineaţa în care Gavin trebuia să apară la proces, nu era nici urmă de Michael
Jackson. Mesereau a fost informat că Michael Jackson se afla sub tratament
medical şi era la spital. Judecătorul Melville a ordonat prezenţa lui
obligatorie în sala de judecată şi a ameninţat că îi va revoca cauţiunea de 3
milioane de dolari şi îl va închide, dacă nu este prezent. Curând, o caravană
de SUV-uri cu geamuri fumurii şi-a croit drum spre clădirea tribunalului din
Santa Maria. Michael a fost condus în sala de judecată, târându-şi picioarele.
Era răvăşit, neglijent, cu părul nepieptănat şi îmbrăcat cu pantaloni de pijama,
papuci de casă şi un sacou negru. Abia se mişca şi părea că e suferind. A
intrat în sala de judecată şi s-a aşezat în spatele mesei apărării, înainte ca
juraţii să-şi facă apariţia, astfel încât aceştia nu au luat la cunoştinţă de
vestimentaţia lui din acea zi. Au aflat de la judecătorul Melville doar că
întârzierea domnului Jackson din acea dimineaţă se datora faptului că se afla
sub tratament medical.
Oricât de multă durere ar
fi experimentat, fie ea fizică sau psihică, suferea cu adevărat. Deşi se ştia
că ori de câte ori trecea prin perioade stresante, se confrunta şi cu probleme
medicale, părea slăbit fizic şi a avut nevoie de ajutor pentru a se deplasa. Ulterior,
Michael a declarat: Oamenii au spus că
m-am prefăcut în timpul procesului, dar am căzut atunci când am ieşit de la duş
şi mi-am învineţit zona pectorală foarte rău. S-a efectuat o radiografie şi se
poate vedea zona tumefiată. Nu este nici o prefăcătorie. Am fost prezent la tribunal
în fiecare zi cu o durere imensă. Media a făcut o adevărată obsesie pentru
felul cum s-a prezentat Michael la proces în acea zi. Printre secvenţele
apariţiilor sale în zilele de proces, secvenţe din “ziua Jammie” (ziua
pijamalei) au fost prezentate inevitabil, în ciuda faptului că procesul se
terminase de patru luni. Michael a fost surprins în fiecare din aceste zile
sosind şi plecând în şi din clădirea tribunalului. În fiecare zi a venit
îmbrăcat impecabil, în costume elegante, perfect pieptănat şi cu ochelari cu
rame subţiri. De câte ori au fost alese secvenţe din “ziua Jammie” pentru a fi
difuzate pe posturi în detrimentul celorlalte de pe parcursul procesului? Şi de
ce nu a putut unul din armata de oameni care îl înconjura să facă rost de o
pereche de pantaloni? Cu o asemenea acoperire din partea media, aveai impresia
că cele mai semnificative lucruri pe care le-a făcut Michael Jackson vreodată
au fost să-şi ţină bebeluşul peste balcon şi să vină într-o zi la proces
îmbrăcat în pijama.
După ce a sosit la proces,
după cum i s-a ordonat, acuzatorul lui Michael a venit la bară. Mărturia lui
Gavin despre actele specifice de molestare diferă dramatic faţă de cea a
fratelui său Star, care a pretins că a fost martor la unul din acte, aflându-se
pe scara interioară din dormitorul lui Michael. Comportamentul lui Gavin la
bară a ridicat şi mai multe întrebări vis-à-vis de credibilitatea lui. A fost
descris ca fiind prea calm, părând că a exersat înainte de a relata detaliile
molestării. Părea la fel de senin şi detaşat în timp ce relata despre momentele
în care ar fi fost masturbat de Michael Jackson. Unele remarci făcute de Gavin
erau ecourile acelora făcute de Jordie Chandler cu zece ani mai devreme. Erau chiar
prea asemănătoare, mărturia lui Jordie fiind recent publicată online.
Parte din cazul acuzării a
pretins că Michael i-a ademenit pe Gavin, Star şi la fel de bine, poate şi pe
alţi copii, cu alcool, ca parte dintr-un complot de a-i conduce în situaţii de
ordin sexual. Mai departe, pentru a-i seduce, s-a spus că Michael le-ar fi
arătat copiilor imagini pornografice pe computerul său şi în reviste. Stive de
imagini pentru adulţi au fost prezentate juraţilor pe parcursul procesului. Acestea
erau în exclusivitate imagini de natură heterosexuale. Nu au existat imagini
pornografice cu bărbaţi gay sau cu copii, nu s-au găsit astfel de imagini nici
în casa lui şi nici pe computerul lui. Acest lucru putea fi explicat de o
mulţime de martori, anume că copiii şi-au petrecut timpul singuri la ranch şi au
accesat computerul lui Michael şi site-uri web pe cont propriu. De asemenea, au
răsfoit şi nişte reviste de adulţi puse deoparte într-o servietă.
În mod deosebit, a fost
prezentată în faţa instanţei o revistă care i-a fost arătată şi lui Star de către
Tom Mesereau. Acesta a mărturisit că era sigur că aceea era una din revistele
de adulţi pe care Michael le-a arătat-o. Mesereau a subliniat data de apariţie
a revistei, aceasta fiind cu câteva luni după
ultima vizită a familiei la Neverland. Personalul de la Neverland a depus
mărturie, declarând că fraţii Arvizo au intrat în vinotecă, atunci când Michael
Jackson nu era prezent la fermă, unde au băut alcool, la vremea respectivă
umblând ameţiţi prin ranch. Şi Star şi Gavin au negat că ar fi pătruns vreodată
în vinotecă sau că ar fi băut vreodată alcool.
Băieţii au declarat sub
jurământ că Michael a fost cel care le-a furnizat vin, băutură pe care el a
numit-o “Sucul lui Isus”. Media s-a amuzat din nou pe această temă. S-a mai
aflat din mărturia unuia dintre însoţitorii de zbor că Michael cerea să i se
servească vin în cutii de Coka dietetică, atunci când făcea drumuri cu avionul.
Zborul îl stresa, îl enerva şi de aceea prefera să nu fie însoţit de nici un
copil, care să-l vadă bând alcool.
Copiii Arvizo au spus, ca
şi mulţi alţi martori, că îşi făceau de cap la ranch. Conduceau cu imprudenţă
carturile de golf, erau gălăgioşi, lipsiţi de respect şi obraznici cu
personalul, iar uneori aveau cereri deplasate. Cu trecerea timpului,
comportamentul lor a devenit tot mai incontrolabil.
Atât Star cât şi Gavin au
mărturisit în proces că anterior au minţit amândoi atunci când au vorbit în
termeni pozitivi despre Michael Jackson, pretinzând că au fost forţaţi să facă
acest lucru. Recunoaşterea declaraţiilor mincinoase şi mărturia contradictorie
nu au susţinut cu nimic credibilitatea băieţilor Arvizo. Amândoi au negat că
Michael Jackson le-ar fi ajutat vreodată familia, minimizând influenţa pozitivă
pe care a avut-o Michael, darurile şi ajutorul oferite de acesta familiei.
Iniţial, în interviurile cu reprezentanţii sociali ai Departamentului Copilului
şi Familiei din Los Angeles, Gavin a spus: Nu
mi-a făcut nimic niciodată, din punct de vedere sexual. Şi a mai adăugat: Nu am dormit niciodată în pat cu Michael.
Janet Arvizo s-a dovedit a
fi un adevărat dezastru pentru acuzare. Mărturia ei, de la o zi la alta, în
cele trei zile cât a fost chemată la bară, părea să devină tot mai bizară. Ea
şi-a direcţionat mărturia numai spre boxa juraţilor şi nu spre avocatul care o
interoga şi nu a avut nici un contact vizual direct cu avocaţii şi în special
cu Michael Jackson. Recăsătorită cu un bărbat pe nume Jay Jackson, ea a cerut ca
cei prezenţi să i se adreseze cu doamna Janet Jackson. Judecătorul Melville a
decis să fie utilizat numele de Janet Arvizo pentru a evita orice confuzie. A
refuzat să urmeze regulile impuse de curte şi conform celor spuse de Aphrodite
Jones, a devenit ţinta glumelor observatorilor. A încercat să nege bileţelele
şi notiţele ca şi expresia de recunoştinţă faţă de ajutorul oferit de Michael
Jackson familiei sale şi în special pentru recuperarea miraculoasă a lui Gavin,
expresie afişată în filmări. În cartea sa Conspiracy
(Complotul împotriva lui Michael Jackson), Aphrodite Jones a spus: Din boxa martorilor, Janet a dat totul
pentru a nega ajutorul lui Michael la vindecarea fiului său. Ea a pus sub semnul
întrebării motivele lui Michael şi a negat că a acţionat în numele iubirii şi a
bunelor intenţii. Adevărul era că – Jackson şi-a pus la dispoziţia lui Gavin
Arvizo o mulţime de timp şi efort, şi cu ajutorul rugăciunilor şi a ajutorului
primit din partea lui Jackson, stadiul bolii lui Gavin – ridicat la nivelul
patru – a intrat în remisiune. Nu a existat nici o negare referitoare la faptul
că Jackson a avut o parte de contribuţie la refacerea miraculoasă. Fără
îndoială, nici în mintea altcuiva.
Ajutorul social obţinut în
mod fraudulos de către Janet Arvizo a revenit în înterogatoriul încrucişat,
erodând în continuare opinia juraţilor despre ea. Ulterior, în anul 2006, Janet
Arvizo a pledat vinovată într-un caz de obţinere în mod fraudulos a unui ajutor
social.
Janet Arvizo a fost
rechemată la bară în calitate de pion central al acuzaţiilor de complot
împotriva lui Michael Jackson. Nebunia acestor acuzaţii probabil că a ajutat la
slăbirea întregului caz al acuzării şi a oferit credibilitate ideii de vendetă
a lui Sneddon. Procurorul a sperat să dovedească că Michael Jackson în
colaborare cu cei cinci presupuşi conjuraţi ai săi, au ticluit un plan de a
ţine familia Arvizo ostatecă la Neverland. Urma să se afle prin intermediul
mărturiei că în timp ce era ţinută “captivă” la Neverland, familia Arvizo a
părăsit domeniul în mod repetat şi tot în mod repetat a şi revenit. Sesiunile
de cumpărături, programările la dentist şi tratamentele de frumuseţe ale
doamnei Arvizo, toate erau suportate de Neverland Entertainment. Nimeni,
niciodată, în momentul în care “scăpa” de la Neverland, nu a încercat să ceară
ajutor sau să alerteze autorităţile. Un alt aspect ridicol al acestor acuzaţii
este faptul că proprietatea de la Neverland nu este împrejmuită nici cu garduri,
nici cu ziduri. Oricine este ţinut “captiv” poate ieşi pur şi simplu de pe
proprietate oricând şi oriunde. Intenţia ei de a declara că la un moment dat,
în timpul “captivităţii” sale la Neverland, s-a temut că ea şi familia ei ar
putea fi lăsată în derivă într-un balon de către complotiştii lui Jackson, nu a
fost făcută auzită niciodată. Restul
acuzaţiilor de complot îl aşează pe Michael şi cohorta lui în centrul
încercării de a-i “deporta” în Brazilia, pentru totdeauna. Oricum, nu a existat
nici o dovadă că ar fi fost plănuită vreo excursie în Brazilia sau măcar că a
existat intenţia unei astfel de excursii din partea lui Michael.
Janet a menţionat că toate
comentariile ei şi toate remarcile făcute de copiii ei, au fost scrise pentru
filmul The Michael Jackson Interview: The
Footage You Were Never Meant To See. A mers atât de departe încât a pretins
că toate secvenţele din film au fost însoţite de un scenariu prealabil.
Mărturia ei părea să devină tot mai scandaloasă şi mai de necrezut.
Judecătorul Melville a
hotărât ca mărturiile despre acuzaţiile din trecut să fie permise în acest caz.
Într-o uriaşă victorie a acuzării şi o lovitură devastatoare dată apărării;
mărturiile altor băieţi şi foşti angajaţi de la Neveland invocaţi şi în cazul
din 1993 au fost permise. Oricum, numai mărturia lui Jason Francia a fost de
ajutor acuzării. Jason Francia, fiul fostei cameriste de la Neverland, Branca
Francia, a primit acordul să expună în procesul lui Jackson, presupusul incident
de la vremea respectivă. Cât despre Jordie Chandler, unii au spus că nu a fost
nicăieri de găsit. Alţii au spus că a fost găsit de procurori şi că aceştia
l-au implorat să depună mărturie împotriva lui Michael Jackson. Şi pentru că el
a refuzat, în locul lui, a fost chemată să depună mărturie mama lui, June
Chandler.
Mărturia lui June Chandler
a fost una de-a dreptul inofensivă şi nu cea bombastică la care spera acuzarea.
Ceea ce s-a aflat a fost că marea înţelegere încheiată cu Michael Jackson în
1993 i-a adus ei şi fiului ei atâta fericire, încât nu şi-au mai vorbit deloc
unul altuia. June Chandler nu a mai comunicat cu fiul ei de 11 ani. Iar în
interogatoriul încrucişat, Mesereau a reuşit să scoată în evidenţă foamea de
bani a doamnei Chandler.
Bob Jones, concediat prin
intermediul unei note de Michael Jackson în 2004, de curând a fost co-autor la realizarea
unei cărţi destul de caustică despre fostul său amic şi angajator. Cartea a
fost scrisă de Stacy Brown
care încă se pretinde a fi prietenă a familiei Jackson. În cartea respectivă,
încă nelansată la vremea procesului, Bob Jones îl critică pe Michael şi face
speculaţii în privinţa acuzaţiilor de molestare, descriind Neverland-ul ca pe o
capcană pentru copii. El a fost chemat ca martor al acuzării. În cartea lui,
Bob Jones a descris o perioadă din timpul unui zbor când ar fi fost martor la
gestul lui Michael de a-l lovi pe Jordie Chandler peste cap. La proces însă, nu
şi-a mai amintit să fi avut loc un astfel de gest. Taraborrelli şi Aphrodite
Jones, care au fost prezenţi la proces îşi amintesc că declaraţia lui: Nu îmi amintesc de nici o lovitură peste
cap!, a devenit subiect de glumă printre membrii media prezenţi la proces.
Cartea lui Bob Jones şi Stacy Brown, lansată anterior verdictului, nu a
înregistrat o vânzare prea bună.
Bob Jones l-a apărat cu
înverşunare pe Michael la momentul acuzaţiilor venite din partea lui Chandler.
În secţiunea Cuvânt înainte a celei
de a doua cărţi a subsemnatei – Michael
Jackson: The King of Pop’s Darkest Hour – el s-a referit la “acuzaţiile false şi nedrepte” făcute
împotriva lui Michael. Urmare a răcirii bruşte din 2004, se vede că a existat o
schimbare seismică în memoria şi percepţia lui Bob Jones.
Un alt martor al acuzării
care a făcut ca atmosfera să devină tot mai încordată a fost apariţia fostei
soţii a lui Michael Jackson şi mama primilor săi doi copii, Debbie Rowe. Debbie
a fost chemată de către acuzare pentru a mărturisi că remarcile sale pozitive
făcute în filmul The Michael Jackson
Interview: The Footage You Were Never Meant To See, erau scrise conform
unui scenariu prealabil, exact aşa cum a mărturisit şi Janet Arvizo. Dar,
contrar aşteptărilor, Debbie a mărturisit că răspunsurile ei la întrebările
intervievatorului nu au fost pregătite şi nici scrise. Deşi la acea vreme ea
încerca să-şi recâştige drepturile parentale la care renunţase sub semnătură cu
ceva timp în urmă, ea l-a descris pe Michael ca pe un tată minunat şi nu a avut
decât cuvinte de laudă la adresa lui. Debbie, care în doi ani, nu i-a mai văzut
pe Prince sau pe Paris, a devenit nervoasă de prezenţa mişcării religioase Naţiunea Islam-ului din viaţa lui
Michael şi încerca să recâştige dreptul de a-şi vizita copiii.
Una din problemele majore
ale cazului acuzării care perturba desfăşurarea cronologică a evenimentelor a
fost generată de familia Arvizo, care determina schimbarea subiectului de la o
zi la alta. S-a stabilit că acuzaţiile de molestare au fost făcute după difuzarea documentarului lui
Bashir, după înregistrarea filmului The Michael Jackson Interview: The Footage
You Were Never Meant To See şi după
ce băieţii au fost intervievaţi de reprezentanţii sociali ai Departamentului Copilului
şi Familiei. Aşadar, în timp ce lumea lui Michael se răsturna cu susul în jos
imediat după documentarul lui Bashir, care a determinat vizita reprezentanţilor
sociali, acela se considera a fi momentul
când se presupune că Michael ar fi făcut prima mişcare spre Gavin. Dar această
cronologie pur şi simplu nu are logică. Conform spuselor lui Gavin, actul de molestare
s-a întâmplat DUPĂ vizita lor la Larry Feldman. Tom Mesereau i-a sugerat lui
Gavin, în boxă, că poate, după ce boala lui a intrat în remisiune, familia s-a
simţit îndepărtată din viaţa lui Michael iar vizitele lor la Neverland se
sfârşiseră, lucru care s-a întâmplat în clipa când au fost făcute acuzaţiile.
Gavin a negat.
Actorul de comedie George
Lopez a fost chemat să depună mărturie despre cum a întâlnit familia Arvizo,
prin intermediul proprietarului clubului Laugh
Factory (Fabrica de râs) – Jamie Masuda – şi cum l-a vizitat pe Gavin după
ce a fost diagnosticat cu cancer. El a mai povestit cum era tapat de bani în
mod repetat de către tatăl băiatului – David Arvizo. Lopez a recunoscut că în
cele din urmă a rupt legăturile cu famila Arvizo, după ce şi-a dat seama că
aceasta era interesată de el numai pentru bani.
În acest sens a fost adus
un contabil de către acuzare pentru a recrea statusul financiar al lui Michael
Jackson în anul 2003. Acuzarea a pretins că deteriorarea condiţiei sale
materiale a fost cea care l-a determinat “să-i prindă şi să-i ţină” pe Arvizo la
Neverland şi să-i forţeze să facă acel film ca răspuns la documentarul lui
Bashir. După teoria acuzării, Jackson era disperat să-şi salveze imaginea şi
imperiul financiar. Oricum expertul statal a fost nevoit să recunoască în faţa
lui Mesereau că informaţiile sale erau incomplete şi nu avea absolut nici o
idee despre venitul material al lui Michael Jackson.
Acoperirea medicatică a
procesului a fost înclinată cu înverşunare spre cazul acuzării. Publicul a
aflat mai multe detalii despre “Sucul lui Isus” decât despre înclinaţiile
bolnăvicioase ale lui Janet Arvizo, martorul cheie al acuzării sau despre
actele de molestare la adresa lui Gavin şi Star care pur şi simplu nu
concordau.
Apoi, a venit vremea
apărării să-şi prezinte cazul. Aceasta a inclus 50 de martori şi de asemenea şi
câteva nume familiare cazului din 1993.
(va urma)
- Follow Us on Twitter!
- "Join Us on Facebook!
- RSS
Contact