MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF
THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell
Traducere şi adaptare în
Limba Română, Mihaela A.R.
*
Capitolul 27
“Unbreakable”
Michael Jackson, Rodney
Jerkins, Fred Jerkins III,
LaShawn Daniels, Nora
Payne, Robert Smith
|
You can’t believe it, you can’t
conceive it
And you can’t touch me, ‘cause
I’m untouchable
And I know you hate it, and you
can’t take it
You’ll never break me, ‘cause I’m
unbreakable
|
|
|
|
Nu-ţi vine să crezi, nu poţi
concepe
Că nu mă poţi atinge, căci sunt
de neatins
Şi ştiu că urăşti acest lucru şi
nu-l poţi accepta
Nu mă vei distruge niciodată,
pentru că sunt indestructibil
|
Michael şi-a sărbătorit cei 30 de ani de carieră cu două
reprezentaţii susţinute pe 7 şi 10 septembrie 2001 la Madison Square Garden în
New York. Spectacolele au inclus o scurtă reuniune cu fraţii săi şi au fost
editate şi adaptate unui program special de 2 ore difuzat pe canalul CBS în luna
noiembrie.
Trupa de instrumentişti a inclus muzicieni de marcă alături de
care Michael a creat istorie: Brad Buxer şi Greg Phillinganes la keyboards,
chitaristul David Williams, toboşarul Jonathan Moffet şi Alex Al la chitară
bas. Al a participat şi la pregătirile pentru This Is It.
Starurile invitate au
interpretat piesele lui Michael sau piese dedicate lui, toate fiind încununate
cu prestaţia gazdei onorate. Prima seară de spectacol a durat peste 5 ore, s-a
confruntat cu multe starturi şi întreruperi, dificultăţi tehnice şi
dezorganizare, care au creat multe momente neplăcute între acte. La un moment
dat mulţimea a început să intoneze nerăbdătoare cerând ca Regele Muzicii Pop să
preia scena. Când în cele din urmă, Michael a urcat pe scenă, toate problemele
organizatorice parcă s-au topit iar el a reamintit tuturor de ce poartă
titulatura respectivă. În recenzia sa publicată pe site-ul E! Online, Josh Grossberg a scris: Şi ceea ce părea a fi dezastrul iminent al unui eveniment dezorganizat
s-a transformat curând într-unul istoric din momentul în care Regele Muzicii
Pop şi-a regenerat titlul de unul dintre cei mai mari entertaineri ai industriei
muzicale.
Michael a urmărit
prestaţiile tributare din public, de la locul său aflat lângă Elizabeth Taylor,
Liza Minnelli şi amicul său Macaulay Culkin. A purtat pantaloni negri de piele
şi un sacou alb şi adesea, trimitea bezele performerilor.
Specialul TV s-a deschis
cu prestaţia lui Usher, Mya şi Whitney Houston performând piesa Wanna Be Startin’ Somethin’. Apariţia
aproape scheletică a lui Whitney Houston a generat o îngrijorare pe scară largă
faţă de sănătatea ei. A urmat Billy Gillman care a interpretat piesa Ben fără cusur. Shaggy împreună cu trupa Rip Rock au interpretat piesa It Wasn’t Me despre care s-a spus că era
una din preferatele lui Michael. Un cvartet de dive au performat piesa Heal The World. Celor patru - Monica,
Deborah Cox, Mya şi Tamia – li s-a alăturat pe scenă un cor, iar pe ecran rulau
secvenţe variate, înfăţişându-l pe Michael la diverse evenimente de caritate
sau alături de preşedinţi de state şi de prinţesa Diana. Marc Anthony s-a
descurcat surprinzător de bine cu She’s
Out Of My Life, dar din păcate fără emoţia pe care Michael a pus-o în
această piesă în urmă cu 22 de ani.
Trupa Destiny’s Child au
performat propriul lor hit Bootylicious,
fiecare dintre cele trei fete purtând câte o mănuşă albă şi o pălărie fedora
albă strălucitoare. Cândva, Beyoncé a declarat că a scris acest cântec avându-l
pe Michael în minte.
Următoarea, Liza Minnelli,
mai degrabă a măcelărit decât a performat piesa You Are Not Alone. Cântecul a fost cu greu recunoscut. Din fericire, piesa sa Over The Rainbow din Vrăjitorul
din Oz nu a fost inclusă în programul special pentru televiziune. James
Ingram şi Gloria Estefan au interpretat I Just Can’t Stop Loving You fără nici o
urmă de sentiment sau fler. Scenele din video clipurile lui Michael cu Tatiana
în The Way You Make Me Feel, cu Ola
Ray în Thriller, cu Iman în Remember The Time sau cu Naomi Campbell
în In The Closet – au mult mai multă
căldură şi transmit mult mai multă chimie între personaje.
Usher, 98 Degrees şi
Luther Vandross au interpretat piesa Man
In The Mirror, piesă care ar fi trebuit să fie inclusă în prestaţia lui
Michael. Acesta este cântecul lui Michael, pur şi simplu. Este exact acelaşi
lucru cu a pune pe altcineva să cânte Billie
Jean. Nu ar fi trebuit să se facă acest lucru.
Apoi Elizabeth Taylor i-a
prezentat pe Michael Jackson şi The Jacksons. Michael şi-a făcut intrarea din
interiorul scenei printre efecte pirotehnice, îmbrăcat în alb, cu protecţii pe picioare
şi cască aurii. Şi-a scos mănuşile, casca şi jacheta pe măsură ce se apropia
împreună cu fraţii săi de stativele microfoanelor aliniate în faţa scenei şi au
atacat cu toţii piesa Can You Feel It.
Michael, excepţional de atractiv, se pare că şi-a împrumutat din accesorii, lui Randy şi
lui Jermaine. The Love You Save a
urmat după ABC şi apoi I’ll Be There însoţite de coregrafia de
acum 30 de ani. La finalul piesei I’ll Be
There, Michael a adăugat câteva îmbunătăţiri vocale menite să-i sublinieze
gama extraordinară. Pentru piesa I Want
You Back ei au reînviat disputa scenică din turneul Victory, dispută
purtată acum asupra piesei respective. Michael a hotărât să interpreteze vechiul
single în aceeaşi manieră în care l-au
prezentat în emisiunea lui Ed Sullivan din 1970. Instantaneu au făcut un
salt în timp, executând aceeaşi rutină. Părea că de 30 de ani nu se mai
opriseră din prezentarea acestui număr, atât de precis l-au executat.
’NSync s-au alăturat
Jackson-ilor pe scenă pentru piesa Dancing
Machine. Shake Your Body a fost
un final plăcut şi antrenant pentru actul susţinut de Jackson-i. Acum venise
vremea ca Regele Muzicii Pop să reamintească publicului de ce merita acest
titlu mondial.
Michael Jackson & The Jacksons
Live at 30th Anniversary Celebration 2001
Actorul de comedie Chris
Tucker a prezentat segmentul solo suţinut de Michael. Într-unul din filmele
sale, Tucker a făcut o oarecare referire la stilul de dans al lui Michael cu o
singură, mică diferenţă. În prezentarea actului, Tucker a glumit spunând că Michael
l-ar fi sunat să se plângă că a văzut filmul şi a remarcat că nu a lovit cu piciorul care trebuie.
Prestaţia sa solo s-a
deschis cu piesa The Way You Make Me Feel.
Dansând în spatele cortinei, ca apoi să intre în scenă purtând cămaşa albastră,
fedora neagră şi cordonul alb legat în talie, aducea ca o reminiscenţă a
blockbuster-ului său din spectacolul decernării premiilor Grammy din 1988. Apoi,
pe scenă i s-a alăturat Slash pentru a susţine piesa Black Or White, primind un răspuns asurzitor din partea publicului,
ca şi pentru solo-ul de chitară al piesei Beat
It.
Pentru numărul următor,
Michael a pus în scenă aranjamentul folosit în turneul HIStory, pe care cei mai
mulţi fani din Statele Unite nu au avut prilejul să-l vadă niciodată live.
Michael a intrat în scenă purtând pantaloni negri, şosete albe, mocasini negri
şi un tricou alb. Căra după el o valiză pe care a aşezat-o pe scaunul ce
aştepta la mijlocul scenei şi a deschis-o. Din ea a scos o jachetă. O jachetă
neagră acoperită de paiete. A îmbrăcat-o şi a făcut câţiva paşi sub spotul de
lumină. Publicul s-a aprins. Apoi a scos fedora neagră. Şi-a pus-o pe cap,
acoperindu-şi ochii cu ea. Publicul a început să strige şi mai tare. Din valiză
a fost scos şi ultimul accesoriu. O mănuşă albă. Una singură. Acoperită cu
strasuri. O ţinea cu nonşalanţă de parcă nu ar fi avut nici o semnificaţie.
Acum, mulţimea a luat-o razna. Mănuşa a fost pusă pe mână aşa încât fiecare
deget să fie potrivit cu atenţie. Apoi a păşit spre microfon, a pocnit din
degete şi instantaneu spotul de lumină s-a aprins în locul indicat de el. Cu o
singură mişcare a pelvisului, Billie Jean
a început aproape la fel ca, de acum legendara sa performanţă de la specialul
Motown 25. De data aceasta au fost adăugate câteva mişcări noi spre final în
intervalul în care îşi ridică pălăria de jos şi până o aruncă obligatoriu în
public.
Billie Jean
Live at 30th Anniversary Celebration 2001
Prestaţia lui Michael a
fost încununată cu cel mai nou single al său extras de pe albumul Invincible, You Rock My World. Fundalul a fost susţinut de un grup de
dansatoare. Spre finalul performanţei, i s-au alăturat pe scenă Usher şi Chris
Tucker. Într-un moment comic, Tucker a executat lovitura cu piciorul, în
versiunea lui - cu piciorul stâng! Complet exasperat, Michael s-a prăbuşit pe
scenă.
You Rock My World
Live at 30th Anniversary Celebration 2001
Concertul aniversar a fost
un succes cert. Programul de ştiri Entertainment
Tonight a relatat: Pentru oricine
care mai are vreun dubiu... Regele Muzicii Pop s-a întors definitv! Cine ar fi
crezut că o singură mănuşă albă şi abilitatea de a executa acel moonwalk ar
putea însemna atât de mult! Cu acele elemente care l-au marcat, printre multe
altele, Michael Jackson şi-a verificat titlul de lider principal al muzicii –
celebrându-şi domnia de mai bine de 30 de ani, în acest week-end la Madison
Square Garden din New York! USA Today
a relatat: Punctul culminant a fost atins
în momentul în care Jackson a cântat şi a dansat ‚Billie Jean’ în felul său,
re-creaînd aniversarea specială legendară. Deşi ar fi fost imposibil să refacă
magia acelui moment, Jackson a dovedit că este încă plin de harul, vitalitatea
şi virtuozitatea care l-au transformat într-un simbol. Dacă acum poate să
atragă publicul cu aceste atribute – şi nu cu excentricităţile şi slăbiciunile
sale – acest aşa-zis rege îşi poate menţine încă tronul.
Spectacolul Michael Jackson: 30th Anniversary Celebration,
a atins cota unei mine de aur pentru CBS. Compania de rating media, Neilson
Media Research a estimat că 45 de milioane de telespectatori au urmărit total
sau parţial programul special, numărul acestora sporind pe parcursul
spectacolului. Vice-preşedintele senior al CBS Specials, Jack Sussman, a
declarat că programul a fost o ocazie de
a vedea un performer cu o carieră lungă şi de succes care a stat pentru o vreme
în afara reflectoarelor. Este încă cel mai mare performer al tuturor timpurilor,
iar atunci când se află pe scenă şi începe muzica, este magie curată.
Câţiva ani mai târziu, Sussman a povestit că a fost invitat la Neverland să
urmărească asamblarea brută a materialului: (Michael) a urmărit procesul timp de o oră şi
jumătate fără să scoată un singur cuvânt. Apoi, ne-am aşezat la masă şi ne-a
furnizat 90 de minute de notiţe de valoare pe care le avea în cap absolut
corecte şi menite să îmbunătăţească spectacolul .... Mi-a explodat mintea cât
de inteligent ştia să se folosească de puterea televiziunii.
În săptămâna în care
programul special a fost difuzat, TV
Guide şi-a lansat publicaţia cu două coperţi aniversare. Pe o copertă a
fost inserată o fotografie alb-negru din 1970 cu Michael la vârsta de 12 ani.
Pe cea de a doua, a fost inserată o fotografie color cu noul look al său, ceva
mai sportiv, cu părul tăiat scurt, îndreptat şi pieptănat pe o parte.
TV Guide: Care este relaţia ta cu tatăl tău?
Michael: E mult mai bună acum. S-a înmuiat foarte mult de când are nepoţi. Are
cam treizeci şi ceva de nepoţi.
Interviul
s-a încheiat cu Michael vorbind despre propriile sale abilităţi de părinte.
Întrebat Eşti un tată bun?, Michael a
răspuns:
Fac tot posibilul. Încerc să le ofer copiilor mei multă distracţie. Acum un
an m-am îmbrăcat în clown, cu toate accesoriile – nas, machiaj. Le-am dat
bomboane şi prăjiturele. Prince intervine: Şi îngheţată, la care tatăl confirmă: Şi îngheţată!
Michael a vorbit despre
prestaţia alături de fraţii săi, pentru prima dată după 17 ani: Să fiu pe scenă cu fraţii mei a fost o
experienţă minunată. Ca o revelaţie. Aproape ca un déjà vu, de parcă s-a
întâmplat ieri. Pentru că m-am simţit ca atunci când ne-a prezentat Ed Sullivan
pentru prima dată cu premiera piesei ‚I Want You Back’. Îmi iubesc fraţii iar
spectacolul a fost o sărbătoare minunată. A fost multă distracţie.
Pentru întregul interviu accesaţi:
Poate că ultima remarcă a
fost un pic cam exagerată, pentru că, pe măsură ce spectacolele se apropiau, au
început să se împotmolească în controverse. De data aceasta, Jermaine a fost
cel care a creat furori, furnizând presei o scrisoare prin care declara că el
nu va lua parte la acest eveniment, citând preţul
exorbitant al biletelor, care a ajuns până la 2500$ şi faptul că nu a fost
menţionată nici o fundaţie de caritate care să beneficieze de pe urma acestuia.
A sfârşit prin a participa la spectacole.
Desigur, ziua care a
urmat celui de-al doilea spectacol de la Madison Square Garden a fost umplută
de tragedia atacurilor teroriste asupra Statelor Unite. Michael, copiii lui,
Grace – bona acestora şi membri familiei Cascio au părăsit New York-ul în
dimineaţa dezastrului, îndreptându-se spre casa familiei Cascio din New Jersey.
Michael a închiriat un autobuz pentru lunga călătorie spre casă în vreme ce în
întregul comitat nu mai era disponibilă nici o zonă aeroportuară pentru
următoarele zile de după atacuri.
După atacurile teroriste
din 11 septembrie 2001, Michael a început să lucreze la o piesă dedicată
întrajutorării şi la care aveau să participe mai multe staruri. Michael a
compus, produs şi finanţat piesa What
More Can I Give care a fost interpretată de el, Backstreet Boys, ’Nsync,
Santana şi încă alţi aproape 36 de artişti. Michael a sperat să atingă cele 50
de milioane de dolari pe care le-a adunat piesa We Are The World: În sufletul
meu cred că, comunitatea muzicală se
va strânge într-un singur glas oferindu-şi ajutorul zecilor de mii de victime
nevinovate. Acum este o nevoie extraordinară de fonduri şi prin intermediul
efortului fiecăruia dintre noi putem oferi un ajutor imediat atâtor oameni. Am
demonstrat de fiecare dată şi o facem din nou, că muzica ne poate atinge
sufletele şi că e timpul să folosim această putere să începem procesul de
întrajutorare imediat. Sesiunile de
înregistrări în locaţii diverse cu o gamă variată de contribuabili păreau să se
întindă pe o perioadă lungă de timp, iar piesa să nu se mai materializeze
niciodată. Sony s-a străduit din răsputeri ca piesa să nu vadă lumina zilei, la
acea vreme aflându-se în conflict cu artistul lor, cândva cel mai de preţ.
Tommy Mottola îşi făcea griji că acest single destinat scopurilor caritabile ar
abate atenţia de la extrasele pe single de pe albumul Invincible.
Cu toate acestea,
Michael a prestat piesa în cadrul concertului maraton United We Stand: What More Can We Give ţinut pe 21 septembrie 2001
pe Stadionul RFK din Washington D.C.. Michael a condus un grup format din toate
starurile vremii în interpretarea piesei respective. Concertul a strâns mai
mult de 2,5 milioane de dolari pentru victimile atacurilor teroriste. Michael
s-a adresat familiilor victimilor, spunându-le: Nu sunteţi singuri. Vă aflaţi în gândurile şi în rugăciunile noastre.
What More Can I Give (United We Stand 2001)
Anticiparea lansării
albumului Invincible deşi mare, a
venit cu păreri amestecate. Negativiştii, tot timpul dornici să-l sape, nu au
ratat niciodată ocazia de a prezice eşecul albumului şi faptul că zilele lui
bune erau de-acum istorie. Mulţi s-au îndoit că se va situa printre vânzările
de top din toamnă. Existau şi alţii cu un alt punct de vedere. Tom Calderone,
vice-preşedintele senior al programelor de muzică de la MTV, credea că va fi un
mare hit: Am auzit că este vorba despre
nouă piese, toate solide.
Alan Light, editorul şef
al revistei Spin, a simţit că Michael
a făcut albumul Invincible pentru el:
Nu este ceea ce oamenii (tineri) au auzit
despre Michael Jackson, este altceva. Au perceput zece ani de spectacol
aberant, acuzaţii şi luptă prin tribunal. Cum te aştepţi să primească acest
album şi să asculte ceva? Cu siguranţă că va fi un urcuş dificil. Light a
simţit însă că cel dintâi extras pe single – You Rock My World - avea
atributele unui hit: Este un ritm uşor de
reţinut. Este evident că nu reprezintă marea lovitură. Au dat ‚HIStory’
deoparte spunând : ‚Ăsta o să fie mai mare ca ‚Thriller’. (Michael) Avea nevoie
să lanseze o piesă care să-l aşeze înapoi în conştiinţa publicului ca muzician
şi cântăreţ şi apoi să contruiască ceva mai măreţ.
Pete Howard, publicist
la revista ICE a speculat despre succesul
albumului Invincible: Dacă discutăm
despre elementele de bază ale publicului admirator, cel al lui Michael Jackson trebuie
să fie unul dintre cei mai mari în istoria pop, dar prezicând prima săptămână
de vânzări, acest lucru este imposibil. Are foarte multă credibilitate de
re-stabilit. Dacă îşi poate normaliza imaginea, menţinându-şi comportamentul
excentric la un nivel minim şi împingând mult nivelul de promovare, atunci ar
putea să reuşească.
Albumul Invincible a fost lansat în sfârşit pe
30 octombrie 2001. Ediţia din 3 noiembrie a revistei Billboard a inserat un advertorial special, incluzând coperta
albumului în ediţie limitată în patru culori. În adevăratul stil Jackson,
albumul a debutat în Billboard Hot
200 pe locul 1. Şi asta doar în Statele Unite. În Marea Britanie a debutat tot
pe cel mai înalt loc. La fel în Franţa şi în Germania, în Australia, Belgia şi Danemarca,
în Olanda, Ungaria, Malaezia şi Norvegia, Suedia, Elveţia şi Turcia.
Revista Billboard a relatat că în prima sa
săptămână de la lansare, albumul Invincible
a depăşit aşteptările retailer-ilor din Statele Unite. Vânzările albumului au
depăşit cu mult noile lansări ale lui Lenny Kravitz, Enrique Iglesias,
Backstreet Boys şi cele ale Barbrei Streisand. Şi dovedind încă o dată
scepticilor că s-au înşelat. Albumul Invincible
a debutat în clasamentul Hot 200 Billboard
pe locul 1 şi pe acelaşi loc în topul R&B/Hip Hop, devenind cel de-al
cincilea album number one al lui Michael, ca artist solo. Tom Calderone de la
MTV a spus: Pentru cineva care în ultimul
timp nu a mai fost vizibil din punct de vedere muzical, cred că este cea mai
puternică primă săptămână. Pe parcursul a două săptămâni, Invincible s-a vândut în peste 4,4
milioane de exemplare în întreaga lume. Până la această dată (2012) albumul s-a
vândut în 11 milioane de exemplare. Revista Billboard
a numit Invincible ca albumul de top
20 mondial al anului 2001. Dar din pricina lipsei de promovare şi a vânzărilor
totuşi slabe, albumul Invincible este
cel mai subestimat şi mai ignorat album al lui Michael. Vânzările au fost mai
impresionante la vremea când Michael era implicat în disputa cu Sony asupra controlului
înregistrărilor sale master, dispută din care a rezultat refuzul companiei de
a-i promova albumul ori de a face scurt metrajele care să suţină extrasele pe
single. Michael urmărea să deţină licenţa înregistrărilor sale master şi sub
controlul său, ceea ce-i oferea discreţia completă în utilizarea lor şi îi
asigura un profit de 100%. L-a înfuriat foarte tare să afle că drepturile
asupra propiilor piese master nu îi vor reveni decât în 2009. La un moment dat,
Michael a declanşat tirada împotriva preşedintelui Sony, Tommy Mottola
numindu-l egoist, rasist şi foarte,
foarte, foarte malefic. Şi-a făcut o apariţie publică la sediul National
Action Network din Harlem/New York, însoţit de reverendul Al Sharpton, unde a
declarat că firmele de înregistrări preiau avantajul asupra artiştilor lor, în special al celor de culoare. La
scurtă vreme după aceasta, Tommy Mottola a părăsit Sony, deşi nu este clar dacă
plecarea lui are vreo legătură cu conflictul cu Michael Jackson. Conform
spuselor lui Joe Vogel, Sony a fost încântată atunci când albumul Invincible a fost finalizat în sfârşit.
Extrasele pe single şi scurt metrajele plănuite dar care nu s-au materializat
niciodată din pricina relaţiei încordate dintre artist şi companie vizau
piesele Butterflies, Unbreakable şi o
prestaţie la premiile Grammy a piesei Whatever
Happens. De asemenea, scurt metrajul elaborat pentru piesa Threatened a fost şi el anulat.
Cealaltă teorie induce
conspiraţia Sony şi a echipei sale de management de a obţine controlul absolut
asupra catalogului ATV. Prin refuzul de a promova albumul Invincible şi pregătindu-i terenul eşecului, Sony l-ar fi forţat pe
Michael să intre în colaps financiar, determinându-l să-şi vândă jumătatea sa
din catalog companiei care deţinea cealaltă jumătate.
Tirada lui Michael
împotriva Sony i-a năucit pe aceia din jurul lui care, de asemenea, îl
cunoşteau pe Mottola, în mod special Frank Dileo şi Bob Jones. Unii au pretins
că Michael a vrut doar să blameze Sony pentru vânzările slabe înregistrate de
albumul Invincible. Sony a spus că
este furioasă că Michael Jackson ar putea pleca de la ei în timp ce deţinea 50%
din bunurile companiei.
Recenziile critice la
adresa albumului erau şi ele amestecate. În vreme ce unii l-au respins
susţinând că este destul de slab şi au pretins că Michael şi-a pierdut
contactul cu noile tendinţe în muzică, alţii i-au premiat cu generozitate
munca. Un revizor de la USA Today a descris albumul ca fiind forţat, calculat şi prudent, lipsit de
exuberanţa şi stabilitatea pieselor de pe albumele ‚Off The Wall’ şi
‚Thriller’. Un alt revizor a catalogat piesa Whatever Happens pentru bunul
gust al interpretării lui Santana.... O revizie a revistei Billboard spune: Geniul său creativ incontestabil a devenit tot mai umbrit de poveştile
din viaţa personală. Mai târziu adaugă: Poate
că ar fi prea exigent să ne aşteptăm ca un artist care a stabilit un anumit
standard de excelenţă şi inovaţie în muzica pop să fie în continuare perfect...
Atunci când ştii că un om este capabil de ceva măreţ, este greu să accepţi mai
puţin de la el.
Cel de-al doilea extras
pe single, lansat în Statele Unite a fost piesa Butterflies, nu una dintre cele mai puternice piese de pe acest
album, ci o baladă de suflet care deşi pare un pic juvenilă, simţi cum creşte
în tine. Linia vocală susţinută de Michael este impresionantă. Butterflies a atins locul 14 în topul
Hot 100 numai prin faptul că a fost difuzată pe posturile de radio după ce Sony
a anulat lansarea sa ca extras pe single. A ratat locul 1 în clasamentul single
R&B, petrecând cinci săptămâni în cursa pentru locul fruntaş. Cry a fost lansat ca cel de-al doilea
single în Europa şi este o piesă mult mai puternică. Piesa cu aromă de gospel
este o reminiscenţă a celebrei Man In The
Mirror şi funcţionează excelent. Dacă cu Man In The Mirror Michael se pregătea să schimbe lumea începând cu
el însuşi, în Cry recunoaşte că acest
lucru este într-adevăr o mare provocare fără puţin ajutor:
|
You can change the
world (I can’t do it by myself)
You can touch the sky
(Gonna take somebody’s help)
You’re the chosen one
(I’m gonna need some kind of sign)
If we all cry at the
same time tonight
|
|
|
|
Poţi schimba lumea (Nu
o pot face de unul singur)
Poţi atinge cerul
(Doar cu ajutorul cuiva)
Tu eşti alesul (Am
nevoie de un semn)
Dacă ne vom ruga toţi
la unison
|
Scurt
metrajul asociat piesei Cry a fost
lansat pretutindeni în lume, dar nu şi în Statele Unite. Michael a fost atât de
furios pe Sony în preajma perioadei de lansare a single-ului, încât a refuzat
să apară în scurt metraj. Acesta a fost regizat de Nicholas Brandt care a
semnat de altfel regia şi pentru Childhood,
Earth Song şi Stranger In Moscow. Un cântec dedicat tuturor acelora fără copilărie a fost inclus pe
album - The Lost Children, care
conţine şi câteva porţiuni în care vorbeşte Prince Michael Jackson Jr.
Alte
câteva piese de rezistenţă de pe albumul Invincible
sunt Unbreakable, Heartbreaker, Break Of
Dawn în care Michael vrea doar să-şi petreacă orele nopţii făcând dragoste
cu iubita lui, iar soarele să nu mai răsară niciodată:
|
I don’t want the sun
to shine I wanna make love
Just this magic in
your eyes and in my heart
I don’t know what I’m
gonna do I can’t stop lovin’ you
I won’t stop ’till
break of dawn makin’ love
|
|
|
|
Nu vreau ca soarele să
strălucească, vreau să fac dragoste
În ochii tăi şi în
inima mea e doar această magie
Nu ştiu ce-o să mă
fac, căci nu mă pot opri să te iubesc
Nici nu vreau să mă
opresc până la răsărit
|
În piesa Heaven Can Wait, mai curând ar renunţa
la rai decât la iubita lui. Piesa Whatever
Happens în care apare Carlos Santana la chitară ar fi trebuit să fie
lansată ca extras pe single. Piesa 2000Watts
este una distractivă cu ritmuri hard rock. Piesa Threatened este o continuare a tematicii Thriller-ului şi foloseşte în introducere segmente de Zona Crepusculară cu Rod Sterling care
poate concura la fel de bine cu segmentul susţinut de Vincent Price la finalul Thriller-ului şi se concentrează în
jurul unui monstru omniprezent.
|
You’re
fearing me, ‘cause you know I’m a beast
Watching you when you sleep, when you’re in bed, I’m underneath You’re trapped in the halls, and my face is the walls I’m the floor when you fall, and when you scream
it’s
‘cause Of me
I’m the living dead, the dark thoughts in your head I know just what you said That’s why you’ve got to be threatened by me |
|
|
|
Ţi-e teamă
de mine, căci ştii că eu sunt bestia
care te
urmăreşte când dormi, când tu eşti în pat,
eu sunt
dedesubt
Eşti prins
între ziduri, iar chipul meu e în pereţi
Eu sunt
podeaua pe care cazi, iar când strigi,
este din
cauza mea
Sunt
mortul viu şi gândurile negre din mintea ta
Ştiu
absolut tot ceea ce ai spus
de aceea te
simţi ameninţat de mine
|
Chitaristul trupei
Guns’n’Roses, Slash a făcut echipă cu Michael încă o dată pentru piesa Privacy. Slash a sperat să-l includă pe
Michael pe primul său album solo: Când mă
gândeam cu cine aş vrea să lucrez, Michael îmi stăruia în minte. Mă gândeam să
fac ceva care să-l antreneze în totalitate în domeniul rock-ului. Cum
Michael repeta la acea vreme pentru This Is It, Slash nu a mai avut niciodată
şansa de a-i face oferta. Slash l-a numit pe Michael întruchiparea muzicii.
După ce a anunţat şi
apoi a amânat lansarea extraselor pe single, ca Break Of Dawn şi Unbreakable,
Sony Music a decis să termine cu promovarea albumului, probabil şi datorită
ostilităţilor continue cu Michael. Acest lucru a determinat fan cluburile să
facă front comun în încercarea de a schimba decizia companiei.
Coperta albumului Invincible, înfăţişând chipul lui
Michael în plan apropiat, a fost lansată în patru culori. Pe lângă coperta
cunoscută – în alb, a mai fost publicată în albastru, roşu, verde şi oranj. Un
alt portret al lui Michael care a fost luat în considerare pentru coperta
albumului, a fost realizat la o şedinţă foto din 1999 de către fotograful
francez Arno Bani. În aceste fotografii Michael a purtat o jachetă neagră
acoperită cu mici anouri strălucitoare, părul l-a purtat pieptănat spre spate,
iar ochiul stâng era înconjurat de o pată de culoare albastru strălucitor.
Acest portret intitulat Blue Eye (Ochi
albastru) s-a numărat printre celelalte 11 fotografii expuse la licitaţia
din Paris în decembrie 2010. Portretul Blue
Eye a fost cel mai mai frapant din seria de fotografii pe care Bani le-a
realizat în timpul sesiunii foto respective. Fotografiile au adunat peste
265.000$ în cadrul licitaţiei.
Alături de albumul Invincible, pe rafturile magazinelor
s-au aflat şi ediţiile speciale de lux ale albumelor Off The Wall, Thriller, Bad
şi Dangerous. Fiecare album a fost
re-masterat şi includea acum versiuni demo ale pieselor, interviuri cu Rod
Temperton şi Quincy Jones şi câteva piese ne-incluse până atunci, cum sunt Carousel, Street Walker şi Fly Away.
Lansarea albumului Invincible şi disponibilitatea acestor
noi comori aveau în spate eforturile lui Michael de a reveni în clasamentul Billboard Pop Album. De asemenea, tot în
acest timp au fost lansate şi două DVD-uri – Video Greatest Hits HIStory – Special DVD Edition – care conţineau
versiunea lungă de 18 minute, încă nelansată, a scurt metrajului Bad şi Dangerous: The Short Films care include un extra segment din piesa Black Or White.
Pe 7 noiembrie 2001,
Piaţa Times Square din New York a fost blocată de mulţimea de fani adunaţi în
zonă pentru a-l vedea pe Regele Muzicii Pop. Poliţia a fost forţată să închidă
zona în momentul în care Michael şi-a făcut apariţia fără precedent la unul din
magazinele din lanţul Virgin Megastore unde a semnat exemplare ale albumului Invincible şi a pozat alături de fani.
Evenimentul a fost difuzat live în programul Total Request Live (TRL) de pe MTV. Îmbrăcat într-un trening de
mătase albastru, Michael a stat de vorbă cu gazda sa Carson Daly, despre
succesul noului său album: Este o mare onoare.
Sunt foarte bucuros şi mă simt binecuvântat de faptul că fanii l-au acceptat în
felul în care au făcut-o. Mă simt onorat. Şi nu-l consider ca pe un privilegiu. Ori de câte ori un album sau o piesă ajunge number
one, e ca şi cum ar fi pentru prima dată. De aceea mă bucur foarte mult şi
acum. Daly a menţionat că practic toţi performerii care au apărut la TRL
l-au menţionat pe Michael Jackson ca unul dintre primele lor influenţe în
carieră şi au întrebat cine l-a influenţat pe Michael la începutul carierei
sale. Mulţi artişti, mare parte dintre ei
entertaineri. I-aş aminti pe Sammy Davis Jr., James Brown, Jackie Wilson. Sunt
atât de mulţi artişti măreţi de la Aretha Franklin la Streisand şi iubesc
muzica Beatles-ilor. Pur şi simplu iubesc muzica bună.
MTV
TRL Interview 2001 (min. 3:37)
În octombrie, s-a
anunţat că Michael a fost de acord să aibă o scurtă apariţie în filmul Men In Black II (Bărbaţi în negru II), avându-i în rolurile principale pe Will
Smith şi Tommy Lee Jones. Continuarea a fost programată pentru lansare în iulie
2002. În scurta sa apariţie, el întreabă personajele interpretate de Jones şi
Smith dacă se poate alătura echipei bărbaţilor în negru ca „Agentul M”. A fost
un rol cu mult mai mic faţă de cel pe care a încercat să-l obţină câţiva ani
mai devreme. Regizorul Joel Schumacher a împărtăşit faptul că Michael a fost
interesat şi a pledat pentru rolul lui Joker din filmul Batman Forever. Propunerea viza interpretarea respectivului rol de
către Michael şi pe Schumacher în postură de regizor al scurt metrajului Scream.
În decembrie, Michael a
oferit un interviu ziarului USA Today.
Desigur, a întârziat vreo două ore până să apară. Pentru cineva cu un simţ al
timpului incredibil, întârzierea a devenit un lucru obişnuit. L-a adus pe
Prince cu el iar interacţiunile cu fiul său au generat cele mai amuzante şi mai
sensibile părţi ale articolului. Deşi ziarul a promis accesul „fără restricţii”
la Jackson, odată ce a început interviul, discuţiile despre mariajul său
aparent, culoarea pielii, dependenţa de analgezice şi desigur acuzaţiile de
molestare au fost interzise. Nu a ezitat să condamne presa tabloidă: Fanii ştiu foarte bine că gunoiul
tabloidelor este un rahat. De asemenea a vorbit despre eventualitatea de a
lucra cu fraţii săi din nou, spunând că i-ar place să facă un album împreună cu
ei, dar nu un turneu. Întrebat dacă îşi pune la îndoială propria relevanţă pe
scena muzicală după o absenţă atât de lungă, a răspuns: Niciodată. Am încredere în aptitudinile mele. Am o reală perseverenţă.
Nimic nu mă poate opri atunci când îmi pun ceva în minte. A mai vorbit
despre comparaţia constantă a muncii sale cu Thriller. Dacă acest album a generat o umbră prea mare, a răspuns: Absolut. Este greu pentru că te vezi nevoit
să concurezi cu tine însuţi. ‚Invincible’ este la fel de bun sau mai bun ca
‚Thriller’, după umila mea părere. Are mai mult de oferit. Muzica reprezintă
ceea ce trăieşte şi durează. Iar ‚Invincible’ este un mare succes. A
povestit despre cum l-a transformat calitatea de părinte şi despre faptul că
relaţia sa cu propriul tată s-a îmbunătăţit. E mult mai bine. Tata este o
persoană mult mai plăcută acum. Cred că îşi dă seama că, copiii lui înseamnă
totul. Dacă nu ai o familie, nu ai nimic. Este o persoană plăcută. A fost o
vreme când eram cu toţii îngroziţi numai la simpla lui apariţie. Eram speriaţi
de moarte. S-a transformat în bine. Îmi doresc să nu fie prea târziu.
Pentru întregul interviu accesaţi:
După o luptă prelungită
între Dick Clark şi Premiile sale AMA şi Michael Greene de la Grammy, Michael a
renunţat la oportunitatea de a performa la Grammy. A optat să apară la premiile
AMA, spunându-i lui Clark: Da, am de gând
să particip pentru a-mi ridica premiul şi nu voi participa la Grammy. Sunt un
om de cuvânt. Politica Grammy a refuzat să le dea ocazia artiştilor de a
participa în spectacolele decernării premiilor, dacă au avut apariţii şi la
AMA.
Cum albumul Invincible a fost lansat prea târziu
pentru a fi eligibil pentru premiile Grammy, Michael a primit doar o singură
nominalizare la categoria Cea mai bună performanţă vocală masculină pentru
piesa You Rock My World. Nu a
câştigat, nu a performat şi nici nu a participat.
În schimb a participat
şi a fost premiat cu Premiul AMA Artistul Secolului prezentat de către
prietenul său Chris Tucker. Îmbrăcat în pantaloni negri de piele şi cu o
jachetă în stil militar, a mulţumit unei lungi liste de oameni care sunt foarte importanţi în viaţa mea.
Live at American Music Aawards 2002
În 2002, Michael Jackson
a fost inclus în panoplia Compozitorilor Hall of Fame. Printre cei incluşi în
acel an s-au numărat Sting, Randy Newman, Barry Manilow, Nickolas Ashford şi
Valerie Simpson.
Revista VIBE a inclus pe coperta ediţiei din
februarie 2002 un prim plan cu Michael sprijinindu-şi obrazul în mâna
înmănuşată. Michael a oferit şi un interviu. Intervievatorul, întâlnindu-se cu
Michael la Neverland, notează: Am
descoperit că, în ciuda vieţii sale tumultoase aflată în permanenţă în lumina
reflectoarelor şi în atenţia publică, Michael nu s-a schimbat deloc – a rămas
la fel de grijuliu, curios şi sensibil.
VIBE: Te deranjează să vezi oamenii imitindu-te, aşa cum fac Usher, Sisqo,
Ginuwine şi chiar şi Destiny Child?
MJ: Nu mă
deranjează deloc. Aceştia sunt artişti care au crescut cu muzica mea. Când
creşti ascultând pe cineva pe care admiri, ai tendinţa de a face ca el. Vrei să
arăţi la fel, să te îmbraci la fel. Când eram mic, eram James Brown, Sammy
Davis Jr, deci înţeleg. Este chiar un compliment.
VIBE: Ai dori să transmiţi ceva cititorilor revistei VIBE?
MJ: Îl iubesc
pe Quincy Jones. Din suflet. (Quincy Jones este fondatorul revistei VIBE) Şi aş
dori să le spun cititorilor voştri să nu judece o persoană după lucrurile pe
care le aud sau le citesc, până nu le aud din gura persoanei respective. Există
atâta senzaţional în tabloide. Nu vă lăsaţi pradă lor. Aş vrea să adun toate
tabloidele şi să le dau foc. Vreau să scrii asta în articol! Unele dintre ele
încearcă să se deghizeze în ceea ce nu sunt, dar tot tabloide rămân.
Pentru întregul interviu accesaţi:
La Premiile de Imagine
NAACP, Michael a avut şase nominalizări. A plecat acasă cu trei. Michael Jackson 30th Anniversary Celebration
a câştigat premiul pentru Programul de varietăţi cel mai notabil iar Michael a
câştigat premiul pentru Prestaţia cea mai notabilă în programul respectiv.
Piesa You Rock My World a primit
premiul pentru Scurt metrajul cel mai notabil, categorie la care a concurat cu All For You al lui Janet. Michael nu a
participat la ceremonia de decernare. Poate pentru că acasă, braţele îi erau
„pline” de un bebeluş – cel de-al treilea fiu al său – Prince Michael Jackson
II – s-a născut doar cu două zile mai devreme.
The Way You
Make Me Feel
Michael Jackson & Britney Spears
Live at 30th Anniversary Celebration 2001
(va urma)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu