MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF
THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell
Traducere şi adaptare în
Limba Română, Mihaela A.R.
*
Capitolul 28
“Cry”
R.Kelly
You can
change the world
You can
touch the sky
You’re the
chosen one
If we all cry
at the same time
Tonight
|
Poţi schimba
lumea
Poţi atinge
cerul
Tu eşti
alesul
Dacă vom
plânge toţi la unison
Deseară
|
O mamă surogat a fost cea care a sporit familia lui Michael.
Michael a susţinut că a fost prezent la naşterea lui Blanket şi că are un
angajament faţă de mama acestuia, de a nu-i dezvălui identitatea. Mai târziu a
spus că mama surogat a fost o femeie pe care el nu a întâlnit-o niciodată, ca
mai apoi să spună că a fost femeia cu care a avut o relaţie. De fiecare dată
însă a menţionat că pentru cei trei copii ai săi s-a folosit propriul lichid
seminal. Ulterior s-a speculat că mama lui Blanket ar fi o femeie de origine
norvegiană, respectiv mama lui Omer Bhatti. Pentru o scurtă perioadă de timp,
s-a speculat chiar că Omer Bhatti ar fi fiul lui Michael.
Prince Michael Jackson
II a primit porecla de „Blanket”(Păturică), mulţi cunoscându-l după aceasta.
Michael a explicat că el folosea frecvent acest pseudo-nume - Blanket – pentru
a sublinia dragostea şi grija care acoperă precum o pătură. Frank Cascio oferă
o versiune diferită a poveştii. Mama lui, Connie, ţinea bebeluşul în braţe şi a
remarcat că era plăcut la atingere ca şi păturica în care era învelit. Şi astfel
a luat naştere acest pseudo-nume.
Pe măsură ce copiii săi
creşteau, Michael a menţinut un nivel de stricteţe care probabil ar fi surprins
multă lume. Şi s-a străduit să menţină şi un nivel înalt de securitate în jurul
copiilor săi. Şcoala o urmau acasă, probabil cu cel mai bun profesor de muzică
pe care şi l-ar fi dorit cineva, şi era cât se poate de serios în privinţa
orelor de clasă. Timpul petrecut în faţa televizorului şi a computerului a fost
redus la minim. În timpul unei ore de clasă ţinută la un muzeu local, a avut
grijă să-şi conducă copiii la fiecare exponat, citindu-le şi explicându-le
despre fiecare şi cerându-le amândorura să fie atenţi.
În martie 2002, Liza
Minnelli s-a căsătorit cu David Gest. Gest a avut doi cavaleri de onoare, pe
Michael şi pe Tito Jackson. Gest şi Minnelli s-au întâlnit prima dată la
spectacolul aniversar de 30 de ani al lui Michael, ţinut cu şase luni înainte
şi al cărui producător a fost Gest. Doamna de onoare a Lizei a fost Elizabeth
Taylor. Michael a avut o îndatorire dublă: pe lângă cavalerul mirelui a condus
şi mireasa la altar.
Cel dintâi Premiu anual Magical Life a ajuns la... Michael
Jackson! Cel mai nou premiu fondat a fost votat de copii prin intermediul
Fundaţiei Celebrate The Magic.
Comunicatul de presă al fundaţiei suna astfel:
Premiul pentru umanitarism este oferit nominal aceluia care a demonstrat cu
fapte umanitare, pacea, dragostea şi fericirea, condus de magia copiilor şi
astfel a ajutat la transformarea lumii într-un loc mai plăcut şi mai generos.
Premiul Magical Life este oferit cu prilejul celebrării Zilei Magice, când un
milion de copii din jurul lumii, vor cânta acelaşi cântec la unison! Un
eveniment internaţional pentru a promova pacea, dragostea şi bucuria în lume
prin intermediul magiei copiilor.
Unul din cântecele
interpretate de copii cu această ocazie a fost Heal The World.
Mai departe, declaraţia
spunea:
Având oportunitatea de a vota persoana care ne-a inspirat cel mai mult, de
a rămâne în contact cu magia copilului din interiorul acelei persoane, zeci de
mii de copii din întreaga lume, l-am votat pe Michael Jackson.
Ediţia din aprilie 2002
a revistei Ebony a pus la dispoziţia cititorilor un sondaj al artiştilor lor
favoriţi din domeniul muzical. Michael s-a numărat printre primele 10 cele mai importante personalităţi ale vremii în toate
genurile muzicale şi Artistul contemporan favorit. Trupa Jackson 5 a fost
numită Cea mai bună trupă masculină a tuturor timpurilor. Piesa I’ll Be There a fost considerată Piesa
favorită, iar Billie Jean a fost aleasă
de cititori Cea mai bună piesă Pop/R&B a tuturor timpurilor.
În aprilie 2002, Michael
a oferit o prestaţie a piesei Dangerous
ca parte a celei de a 50-a Aniversări a programului American Bandstand al lui Dick Clark. Dacă pentru artişti ca Cher,
Stevie Wonder şi Kiss, audienţa a aplaudat, în momentul în care Regele Muzicii
Pop a intrat în scenă, sala s-a dărâmat. Michael şi-a susţinut prestaţia de
două ori pentru a fi înregistrată pentru programul difuzat pe 3 mai. Coregrafia
a fost inspirată după prestaţiile sale din turneul HIStory. Îmbrăcat în costum negru, cu cravată neagră şi o
cămaşă roşie care arăta ca din plastic şi o fedora neagră, Michael a prestat Dangerous presărat cu câteva accente din
Smooth Criminal.
Dangerous
Live
at American Bandstand 2002
La împlinirea vârstei de 44 de ani, de ziua lui, Michael a
participat la decernarea Premiilor MTV Video Music, unde Britney Spears i-a
prezentat un tribut. A fost un pic cam neclar pentru ce a făcut acest gest.
Părea că a fost susţinut pentru a celebra ziua lui de naştere, deşi Michael a
crezut că a fost onorat pentru titlul de Artist al Mileniului. Conform lui
Frank Cascio, managerul lui de la acea vreme, Trudy Green, i-a spus lui Michael
acest lucru, dar s-a dovedid că nu era cazul. Spears i-a adus şi un tort, iar
Michael şi-a spus discursul de acceptare pregătit.
În timpul vizitei din noiembrie în Germania pentru ridicarea
premiului Artistul Pop al Mileniului, unul real de data aceasta, în faţa
hotelului s-au adunat afară mulţimi de fani, ca de obicei. Au început să cânte
şi să-i ceară lui Michael să-l arate pe bebeluşul Prince Michael Jackson II.
Oarecum constrâns, Michael şi-a luat fiul în braţe şi l-a ţinut în afara
balustradei balconului preţ de câteva secunde, sufficient însă ca momentul să fie
înregistrat pe bandă. Secvenţa în care îşi “atârnă” copilul peste balustradă a generat
furori în întreaga lume, unii numind-o incalificabilă şi cerând să-i fie luaţi
copiii, susţinând că nu este un părinte potrivit. În mijlocul acestei acoperiri
implacabile a incidentului respectiv, Michael a dat o declaraţie publică
numindu-l “o greşeală … M-am lăsat
transportat de moment. Nu aş pune niciodată vieţile copiilor mei în pericol.”
Michael a subliniat că deşi incidentul a fost difuzat pe posturi, filmarea a fost
prezentată cu încetinitorul în mod deliberat, aşa încât să pară cât mai rău
posibil. M-am lăsat transportat de
moment. Îl ţineam foarte strâns. Şi nu a durat mai mult de două secunde. Dar,
când a ajuns la ştiri, l-au dat cu încetinitorul. M-au făcut să par ca un
excentric tâmpit, care şi-a atârnat copilul peste balcon, ca un nebun. Nu vă
arată întreaga poveste. Secvenţa respectivă a continuat să fie difuzată,
întotdeauna însoţită de comentarii în care era numit “bizar” sau “ciudat”.
Cuvântul “atârnat” nu putea fi destul de sugestiv, probând de fiecare dată cu imaginile
în care Michael îşi “flutură” fiul peste balustradă. Deşi a fost un potenţial
pericol acolo şi cu certitudine o mare neatenţie, cu siguranţă a atras şi mai
mult atenţia prin simplul fapt că era vorba despre Michael Jackson.
Ediţia din aprilie 2003 a revistei Vanity Fair a inserat un articol despre Michael Jackson semnat de
Maureen Orth care brusc a avut o revelaţie explozivă vis-à-vis de el, şi anume
că ar avea o proteză nazală în loc de nas, că şi-a albit pielea şi nu ar fi
vorba despre nici un vitiligo, ci de faptul că nu a mai vrut să fie negru şi
cea mai scandaloasă poveste dintre toate a fost că ar fi plătit 150.000$ pentru
un blestem voodist care să se abată asupra listei sale de duşmani printre care
s-ar fi numărat Steven Spielberg şi mogulul industriei de înregistrări David
Geffen. Pentru ca blestemul să se abată asupra celor vizaţi era nevoie de 42 de
vaci tăiate, aşa încât Michael să se spele în sângele lor. Singura sursă a
acestei poveşti aberante era Myung Ho Lee care pretindea a fi un fost consilier
al lui Michael şi la acea vreme se afla angajat într-un proces de multi-milione
de dolari împotriva lui. Nici o altă sursă nu a susţinut povestea. S-a mai
relatat în acel număr că Michael i-ar fi “furnizat” vin unui anumit băiat când
acesta avea doar 12 ani. Tânărul a negat povestea la fel de repede pe cât a
fost lansată şi a făcut cunoscut că nu a fost contactat niciodată de Orth
pentru povestea respectivă şi nu s-a făcut nici un efort pentru a verifica
faptele descrise în acel articol.
Iar aceasta nu este singura dată când Michael este acuzat că îşi
urăşte sau îi este ruşine de rasa lui. Bob Jones, în mai mica sa tiradă
împotriva fostului său “şef” a reluat acuzaţiile lui Lee şi a susţinut că
Michael chiar îi ura pe oamenii de culoare. Jones a susţinut că Michael prefera
albii în locul negrilor şi pielea mulatră în locul celei negru închis. Printre
aceia care au respins aceste afirmaţii s-a numărat Gotham Chopra, care îl
cunoştea pe Michael de zeci de ani: Îl
deranja foarte tare faptul că oamenii credeau că şi-a dorit întotdeauna să fie
alb şi că şi-ar fi albit pielea. S-a considerat întotdeauna o persoană de
culoare şi pentru el a fost o problemă că toată lumea considera că îşi urăşte propria
rasă. Şi lupus; de ce nu a fost mai clar să spună care este problema, nu ştiu.
Dar ştiu că era ceva care îl deranja enorm. Conform lui Jones, Michael i-ar
fi urât şi pe evrei, şi pe femei.
Dacă admitem că Michael Jackson era un pachet de contradicţii -
cumplit de timid şi totuşi exploziv pe scenă, un om de afaceri viclean şi
totuşi atât de îndatorat încât îşi punea în pericol ranch-ul de la Neverland şi
proprietatea asupra catalogului ATV, simţindu-se ca acasă printre muzicienii de
top şi oamenii de afaceri de top şi totuşi atât de copilăros - dar unul care să
urască rasa de culoare? Şi evreii? Greu de acceptat, dat fiind că – el – era
negru şi a lucrat şi s-a asociat cu nenumăraţi oameni de culoare de-a lungul
vieţii sale, la fel şi cu evrei. La un moment dat, unul dintre cei mai
apropiaţi sfătuitori ai săi era Rabbi Shmuley Boteach. Elizabeth Taylor s-a
convertit la religia iudaică cu câteva decade înainte. Mulţi dintre cei care
l-au cunoscut şi au lucrat cu Michael de-a lungul timpului au declarat că trăia
cu adevărat mesajul pe care îl împrăştia, dorinţa ca toate rasele şi religiile
să trăiască în pace.
E! Entertainment Television şi-a completat serialul intitulat True Hollywood Stories (Adevăratele poveşti
ale Hollywood-ului) cu episodul dedicat lui Michael Jackson care a fost
difuzat prima dată în iunie 2003. Am fost destul de norocoasă să fiu întrebată
dacă vreau să iau parte la programul de interviu. Când echipa de filmare – care
s-a înfiinţat în casa mea – a observat colecţia mea extinsă de albume ale lui
Jackson, m-au rugat să le permit să fotografieze fiecare copertă în parte
pentru a le utiliza în programul respectiv. Acesta a fost ulterior actualizat
şi re-difuzat după dispariţia lui Michael.
Living with Michael Jackson, a fost programul special pentru
televiziune difuzat în 2003 şi pentru care Michael Jackson i-a urat bun venit în
casa lui, realizatorului de documentare Martin Bashir. Bashir a petrecut circa
opt luni cu Michael, vizitându-l la Neverland şi călătorind cu el şi cu copiii
lui. Bashir l-a însoţit în Germania la momentul infamului incident cu “copilul
atârnat”. A călătorit cu el şi copiii lui cu chipurile acoperite de voaluri sau
măşti, la Las Vegas, unde au avut o ieşire extravagantă la cumpărături. Michael
a cheltuit atunci cam 6 milioane de dolari pe câteva obiecte antice, nişte urne
uriaşe, picturi şi alte obiecte. Ulterior s-a relatat că cea mai mare parte a
obiectelor au fost returnate. Era cât se poate de clar că era deranjat de
comentariile privind situaţia sa financiară. Şi-a exprimat neîncrederea şi
antipatia faţă de jurnalismul de scandal sugerându-le tuturor tabloidelor să se
adune laolaltă să facă nişte munţi cu ziarele lor şi să le ardă pe toate.
Bashir şi-a adunat echipamentul cu tot cu filmări pentru a le pune
laolaltă într-un program special pentru televiziune şi a părăsit Neverland-ul,
când lui Michael i-a venit ideea “strălucită” de a-l chema înapoi pentru a
întâlni un tânăr pacient bolnav de cancer care a petrecut o vreme la ranch-ul
său împreună cu familia. Gavin Arvizo avea 13 ani când el, sora lui Davelin şi
fratele lui Star, l-au întâlnit prima dată pe Michael şi s-au împrietenit.
Michael i-a povestit lui Bashir că la cererea lor şi cu acordul părinţilor, băieţii
au dormit în patul lui, iar el a dormit pe podea. El a explicat că simte că cel mai bun lucru
pe care îl poţi face pentru cineva este acela de a-i oferi locul tău de odihnă.
Lui Michael i-a repugnat vizibil încercarea lui Bashir de a-i sugera că aşa
ceva nu se obişnuieşte, dând lucrurilor o conotaţie sexuală şi transformând
totul în ceva dezgustător. Aceste declaraţii au generat un alt coşmar pentru
Michael, unul pe care nu şi l-ar fi putut imagina vreodată şi de pe urma căruia
nu şi-a mai revenit niciodată în întregime. Living
with Michael Jackson a atras circa 27,1 milioane de telespectatori şi i-a
adus postului de televiziune ABC cea mai înaltă cotă de rating din ulţimii 12
ani, iar în acest caz, nu a fost chiar un lucru bun. Tânărul pacient suferind
de cancer văzut în programul special a lansat ulterior acuzaţiile de molestare
împotriva lui Michael Jackson.
A fost enervant să vezi că Michael nu şi-a învăţat lecţia de la
dezastrul adus de Chandler şi nici nu a conştientizat felul în care
declaraţiile lui puteau fi primite sau interpretate de către public, de media,
de Serviciul Social al Copilului şi Familiei, de avocatul districtual şi de
toate persoanjele coşmarului pe care l-a trăit în urmă cu zece ani. El
înţelegea faptul că îşi punea la dispoziţia celorlalţi propria casă şi chiar
patul, a fi un lucru pur şi moral, dar asta NU era valabil şi pentru ceilalţi.
Cu ani înainte, Frank Dileo a vorbit despre înclinaţia lui Michael
de a se băga în situaţii proaste. El a observat că întotdeauna Michael căuta
latura bună a oamenilor şi la acea vreme avea încredere în cine nu trebuia.
Dincolo de faptul că nu vedea că acest comportament al său de a-şi petrece
timpul cu copiii nu era bine văzut de cei mai mulţi oameni, a început să ia
decizii slabe în alegerea consilierilor privind cariera sa, controlul asupra
finanţelor sale şi oamenii de care s-a înconjurat zi de zi. Jermaine a adăugat:
Avea cea mai mare inimă şi a vrut cu
adevărat să ajute copiii cu hrană şi să-i facă să se simtă fericiţi, în special
pe cei nedoriţi, mai puţini norocoşi, bolnavi, infirmi şi suferinzi de boli
incurabile, unii chiar pe moarte. Iar acesta nu era un comportament comun sau
tendenţios din partea unui star pop, era scopul pentru care a trăit şi a
respirat, pentru care şi-a dedicat enorm de mult timp şi pentru care a făcut
donaţii de sute de milioane de dolari în scopuri caritabile.
Ca răspuns la felul în care a fost prezentată viaţa lui Michael în
documentarul lui Bashir, a fost produs un alt documentar filmat în acelaşi timp
cu materialul lui Bashir de către cameraman-ii lui Michael. Michael Jackson Take Two: The Footage You
Were Never Meant To See a fost difuzat pe 20 februarie de canalul Fox.
Acest documentar a arătat felul în care a fost editat materialul lui Bashir
precum şi comentariile făcute de Bashir pentru a transforma produsul final
într-unul de manipulare.
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (1/9)
(subtitrat în l. română)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (2/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (3/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (4/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (5/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (6/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (7/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (8/9)
Take Two: The Footage You Were Never Meant To See (9/9)
În timp ce acest al doilea material furtunos era difuzat, Michael
a fost angrenat în alte treburi. În iunie 2003 a vizitat oraşul natal
Gary/Indiana pentru prima dată în 20 de ani. S-a aflat în oraş pentru a
participa, la ce altceva dacă nu la un proces. Acesta a fost intentat de Gordon
Keith, care a semnat cu Jackson 5 la Steeltown Records. Fraţii erau acuzaţi pentru
încălcarea drepturilor numelui Ripples & Waves. Unele surse spun că fraţii
erau cunoscuţi sub numele de Ripples
& Waves Plus Michael încă de
foarte devreme în cariera lor, deşi Jermaine spune că nu este adevărat. O altă
trupă din Gary de la acea veme utiliza numele de Ripples & Waves. Pe atunci,
primarul din Gary le oferea cheia oraşului şi îi însoţea la fosta lor căsuţă şi
la Liceul Roosevelt. Ulterior, judecătorul a decis că fraţii Jackson nu fac
parte din disputa respectivă şi le-a scos numele de pe lista acuzaţilor.
La premiile BET din iunie, Michael şi-a făcut una din extrem de
rarele sale apariţii, nu pentru a primi, ci pentru a înmâna un premiu. Acesta
era unul special pentru el. El i-a oferit Premiul pentru întreaga carieră
idolului său de o viaţă şi modelului său de inspiraţie, Părintele muzicii Soul,
James Brown. Michael l-a surprins pe Brown pe scenă, imitând paşii de dans ai
idolului său şi primind în schimb simbolul lui Brown – pelerina. Îmbrăcat în
pantaloni argintii cu cămaşă albă şi o singură mănuşă neagră, Michael s-a
abătut de la discursul său pregătit pentru a vorbi liber cât de mult a însemnat
Brown pentru el, cu vocea sugrumată de emoţie:
Ce este un geniu …. Cineva a
cărui inspiraţie determină schimbarea. Un geniu … N-aş putea refuza să ofer
acest premiu în această seară pentru că nimeni nu m-a influenţat mai mult decât
omul care se află chiar aici. Din adâncul inimii mele, de când eram încă un
copil, la vârsta de şase ani, el a fost cel pe care l-am urmărit mai mult decât
pe oricare alt entertainer. Şi încă o mai fac şi în ziua de astăzi.
Doamenlor şi domnilor, sunt
deosebit de onorat să prezint Premiul pentru întreaga sa carieră – şi nimeni nu
îl merită mai mult ca acest om - James Brown.
BET
Awards 2003
Albumul Number Ones, o compilaţie alcătuită din cele mai de succes piese a
fost lansat în noiembrie 2003. Titlul este un pic curios deoarece albumul
conţine şi piese care nu au atins niciodată locul 1 în clasamente – cel puţin
în Statele Unite, dar poate că au făcut-o în alte părţi din lume sau poate că
erau number ones în sufletul lui Michael. Fără nici un dubiu pentru a da avânt
vânzărilor, albumul a fost lansat cu patru coperţi diferite, fiecare dintre ele
conţinând o imagine cu Michael Jackson într-o poziţie de dans cunoscută. Odată
cu lansarea lui, albumul a beneficiat şi de promovare pe micul ecran prin
intermediul unui program special intitulat Michael
Jackson: Number Ones, difuzat pe 2 ianuarie 2004 de CBS. Un rezumat al
carierei sale de neegalat include secvenţe din concerte şi diverse apariţii,
printre care un extras al piesei Ben
din ceea ce se dorea a fi în 1981, turneul Jackson-ilor. Dick Clark, Beyoncé,
Quincy Jones, Slash şi mulţi alţii îşi povestesc amintirile şi gândurile despre
Michael Jackson, despre cariera sa uimitoare şi despre felul cum i-a influenţat
pe ei. Programul se finalizează cu piesa One
More Chance de pe albumul Invincible,
pentru care s-a realizat un montaj ce cuprinde diverse ipostaze din cariera sa
şi extrase din alte scurt metraje. Programul a fost o producţie Optimum
Productions al cărei producător executiv a fost Michael Jackson şi John
McClain, iar ulterior a fost lansat în format DVD.
Michael Jackson Number Ones (1/4)
John
McClain ocupă una din poziţiile în executivul industriei muzicale şi este
prieten de ani buni al familiei Jackson. A jucat un rol cheie în lansarea
carierei muzicale a lui Janet, în semnarea contractului ei cu A&M Records
şi prezentarea ei producătorilor Jimmy Jam şi Terry Lewis, omologii lui Quincy
Jones. A lucrat de-a lungul timpului atât cu Janet cât şi cu Michael Jackson.
Premiile Radio Music s-au desfăşurat în octombrie, iar pentru
acest eveniment a fost creat Premiul pentru Umanitarism oferit lui Michael
Jackson de Beyoncé. Michael a acceptat premiul pentru recunoaşterea eforturilor
sale umanitare, a prestat piesa We Are
The World şi a prezentat secvenţe din timpul realizării celui mai proaspăt
cântec compus în scopuri caritabile, What
More Can I Give, ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie: Îmi exprim încă o dată speranţa că putem
înfăptui o misiune pentru a conduce lumea pe drumul armoniei, întrebându-ne
zilnic pe noi înşine ‘Ce aş putea oferi mai mult?’
Radio Music Awards 2003
Michael a primit
un alt premiu pentru umanitarism în aprilie 2004, de data aceasta din partea Asociaţiei
soţiilor ambasadorilor africani. Ceremonia s-a ţinut la Ambasada Etiopiei din
Washington D.C.. chiar înainte de a primi acest premiu, Michael s-a întâlnit cu
Sheila Jackson-Lee membră în Congresul Statelor Unite şi cu alţi câţiva membrii
ai Ambasadelor Africane pentru a discuta despre un aspect de care era profund
îngrijorat şi anume de status-ul luptei împotriva virusului HIV-Sida.
O altă colecţie
de hit-uri semnate Michael Jackson a fost lansată la un an după Number Ones, Michael Jackson: The Ultimate Collection. Aceasta era însă
diferită. Era un box de 4 discuri audio şi un DVD cu turneul Dangerous, Live in Bucharest. Cele patru discuri
conţin pe lângă cele mai mari piese de succes - adunate de la începuturile
carierei sale alături de Jackson Five şi The Jacksons, la cariera solo şi până
la albumul Invincible – dar şi câteva
piese nelansate precum şi versiunile demo ale unora dintre hit-uri. Un astfel
de demo a fost inclus pentru piesa Shake
Your Body (Down To The Ground) intitulat Shake A Body. De asemenea demo-ul piesei Sunset Driver care a fost înregistrat în timpul sesiunilor de
înregistrare ale albumului Thriller
şi cel al piesei Scared Of The Moon,
înregistrat în 1984. Demo-ul piesei Cheater
din timpul sesiunilor de înregistrare ale albumului Bad din 1987 a fost inclus alături de versiunea primară a piesei Dangerous. O piesă amuzantă niciodată
auzită până atunci a fost Monkey Business
care, putea fi foarte bine creditată – deşi nu astfel a fost gândită – ca un
duet între Michael Jackson şi Bubbles. O altă piesă intrigantă nelansată până
atunci este We’ve Had Enough. Multe,
foarte multe piese au fost întregistrate pentru fiecare album, dar nu la fel de
multe au fost editate pentru forma finală, bună de inclus pe albumul respectiv.
Setul este însoţit de o carte în care este detaliată fiecare piesă cu data
înregistrării şi numele celor care şi-au adus aportul la ea. Biograful Nelson
George a contribuit cu o scurtă introducere despre Michael Jackson: Cântăreţul, Compozitorul, Aranjorul.
Acestea sunt presărate printre o mulţime de fotografii din decursul carierei
sale.
Surprinzător, în
2004, Bob Jones, care a lucrat cu Michael din primele sale zile la Motown şi
apoi în timpul carierei sale solo, din anii ’80, a primit o scrisoare de la
Michael care îl concedia. Nu i-a fost oferit nici un motiv pentru care s-a
recurs la acest gest. La drept vorbind, relaţia lor era incompletă. Jones a
fost co-autor la una din cărţile caustice despre Michael, alături de Stacey
Brown. Şi a depus mărturie din partea acuzării în procesul ce avea să-i fie
intentat lui Michael, deşi mărturia lui a fost în mare parte inofensivă. Jones
a murit în 2008 fără să mai restabilească relaţia cu Michael.
Înainte de
startul procesului, Michael a fost vizitat de fostul său prieten şi rival din
copilărie, Donny Osmond. Osmond lucra la cover-ul lui Stevie Wonder intitulat I Wish şi la cererea lui Stevie, i l-a
cântat lui Michael. Ulterior, Osmond a declarat revistei Rolling Stone: Întotdeauna am
fost conectaţi noi şi familiile noastre, într-un univers paralel, dar nu am
realizat nimic împreună. Şi-a ridicat chipul şi a spus: ‘La ce te gândeşti?’,
iar eu i-am cerut să asculte ‘ I Wish’.
I-a plăcut piesa asta, despre doi copii care acum erau doi adulţi care stăteau
de vorbă despre ‘dorinţa ca acele zile să se reîntoarcă măcar o dată’. Şi a
spus: ‘Îmi place, hai să facem ceva!’ Urma să facem un duet, dar m-a sunat
imediat după ce a fost lovit de acel proces şi mi-a spus: ‘Sunt nevoit să
renunţ’.
În apilie, a avut
loc audierea în instanţă care l-a determinat pe Michael Jackson să facă faţă
procesului. După introducerea în care a pledat nevinovat, avocatul său, Thomas
Mesereau a declarat mediei de afară: Acest
caz este despre un singur lucru. Despre demnitate, integritate, decenţă,
onoare, caritate, nevinovăţie şi exonerarea unui om minunat pe nume Michael
Jackson. O altă audiere a avut loc în august, care l-a adus pe Michael la
tribunal împreună cu întreaga familie, toţi îmbrăcaţi în alb, semn al unităţii
şi nevinovăţiei. Michael Jackson s-a confruntat cu cea mai dificilă şi mai
dureroasă perioadă din viaţa lui.
(va urma)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu