The JACKSON 5
autor Ellen Motoviloff
(1971)
Traducere şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.
Capitolul 9
În
mişcare – cu Michael
Sus, în birourile de la Motown, înconjurat de vreo patru saci cu
scrisori, citindu-şi corespondenţa primită de la fani – aici este locul în care
îl găsim pe Michael într-o după amiză după terminarea cursurilor. Sau sărind pe
salteaua elastică şi facând tot felul de trucuri prin aer. Sau şicanându-şi fraţii.
Sau luând lecţii de pian. “Un mănunchi de
energie”, aşa îl descrie mama sa pe cel mai tânăr fiu al trupei.
Michael Joe Jackson, care pentru foarte mulţi simbolizează trupa
J-5, s-a născut pe 29 august 1958. Pare cel mai neobişnuit dintre băieţi, graţie
abilităţilor sale vocale dobândite la o vârsta atât de fragedă. Este ştiut că a
început să facă vocalize împreună cu fraţii săi de la vârsta de 4 ani! Una
dintre primele sale performanţe a avut loc într-un spital, în prezenţa lui Moş
Crăciun. De atunci, a ajuns în amfiteatre uriaşe, performând live, în sute
de apariţii televizate şi cu milioane de înregistrări vândute. Cu J-5 a ajuns şi
în topurile de înregistrări din Londra; nu este nici o surpriză dacă
promoter-ii îi vor pentru concerte în Europa sau în alte locuri din lume.
Michael preferă apariţiile tv datorită numărului mare de
telespectatori. “Oameni de peste tot din
lume te văd.”, remarcă el – şi este evident că îi place ideea, deoarece zâmbetul
său faimos îi invadează toată faţa.
 |
| Un stop pentru imortalizare |
Ceea ce văd oamenii din afară este o persoană care şi-a depăşit vârsta,
cântând versuri pe care doar adulţii le înţeleg. Dar Michael umple cuvintele cu
ceea ce înseamnă expresivitate şi asta se datorează imaginaţiei sale, nicidecum
experienţei. Are o minte ascuţită şi energică căreia nu îi scapă nimic. Când în
casă apar oameni noi, de exemplu, întotdeauna îi urmăreşte, îi măsoară şi îi
studiază. Reacţionează activ în faţa lor, le pune întrebări şi în mod firesc, aşteaptă
şi răspunsurile – în special din partea reporterilor de publicaţii scrise. Este
cât se poate de raţional şi furnizează informaţie atât cât trebuie. Este conştient
de noţiunea timpului în ceea ce priveşte popularitatea trupei, de aceea nu spune
totul dintr-o dată. Se pare că Michael ştie intuitiv că trupa va avea un drum
lung. De fapt, el deja acţionează ca şi cum drumul pe care se află acum este
drumul pe care s-au aflat dintotdeauna.
Unul dintre talentele sale, este acela că s-a nascut cu darul
mimei. Cariera sa muzicală timpurie a fost strict o imitaţie de nota A+ al
acelui “Daddy of Soul” al nimănui altcuiva
decât James Brown. Fiecărei răsucire, piruetă, săritură sau altă mişcare,
Michael le-a dat efect, o anumită expresie chiar dacă nu erau studiate. Stilul
lui Michael este acum curat al lui şi cu siguranţă, are o personalitate
distinctă.
Are un gust aparte pentru
ţinuta vestimentară. De exemplu, şi-a aplicat singur monograma J pe jeans pe
care şi-a făcut-o singur din capse; fanii l-au imitat imediat. Chiar şi
Jermaine i-a copiat idea monogramei pe jeans-i. Unul din costumele de scenă ale
lui Michael conţine o curea de piele lată bătută cu ţinte în forma unei inimi
mari şi aplicată chiar pe centru. Un altul conţine franjuri din imitaţie de
piele cu capse pe margini. Şi încă unul: o manta în stil toga. Nici un stil nu
pare depăşit pentru Michael.
Michael se comportă atât de profesional acum, încât este greu de
imaginat cât de nervos şi de nesigur a fost atunci când a urcat pe scenă pentru
prima dată. Şi a fost. Cu toate că părinţii lui i-au arătat cum să folosească
un microfon, a primit nenumarate feed-back-uri pentru că a cântat doar într-o
parte a scenei, iar când s-a îndreptat spre cealaltă parte, s-a oprit. Ceea ce
l-au învăţat părinţii săi, au fost însă lecţiile de bază ale vieţii – respectul
pentru orice persoană, indiferent de ceea ce face acea persoană.
Unul dintre oamenii favoriţi ai lui Michael este Bill, unul dintre
bodyguarzii trupei. “Sâmbăta şi duminica,
Bill ne duce pe Marlon, Randy şi pe mine în parcul de distracţii – la jocul de
mini-golf sau la vreun carnaval. Are grijă de noi şi ne plăteşte drumul.”,
spune Michael.
Michael se simte comod în compania adulţilor. Copiii de la şcoală
nu îl prea vizitează pentru că locuinţa lor este cam departe. Faptul că se află
tot timpul în preajma fraţilor săi mai mari, îl face să se identifice cu ei. Cât
despre fete, nu încă. Michael este totuşi prea tânăr pentru a fi interesat de
acest aspect. Deşi stă de vorbă cu fetele, îi place de una dintre ele care este
drăguţă - nu este grasă - şi cu o personalitate plăcută.
 |
| Muzica ... specialitatea lui Michael! |
În timpul liber se uită la desene animate, creionează profilele
oamenilor sau înnoată în piscină. Oricum, preferă "piscina" oceanului. Prinde
ideile cântecelor în orice ipostază şi în orice moment.
Lui şi lui Jermaine le place să stea şi să îşi depene ideile
despre muzică şi versuri. Tito şi Jackie îi ajută şi ei, uneori. Băieţii îşi înregistrează
creaţiile apoi, tatăl lor le ascultă şi face comentarii. Într-o zi poate că cei
de la Motown îi va lăsa să înregistreze unul din cântecele proprii.
Animalele de casă încă nu fac parte din viaţa lui Michael, dar vor
face. Nu cu multă vreme în urmă avea un şarpe, un şoricel şi câteva şopârle pe
care le prinsese chiar el. Dar programul încărcat al trupei şi faptul că se
afla mai mult pe drum, l-au adus în imposibilitatea de a le oferi animalelor
sale atenţia cuvenită zilnic. Familia are doi câini – Lobo şi Black Girl, ambii
ciobăneşti germani. Aceştia au fost antrenaţi să păzească casa şi să sperie
orice intrus. Câinii sunt de-a dreptul înfricoşători şi devin extrem de răi
atunci când simt vreun străin. Fanii încearcă foarte rar să intre pe
proprietate, atunci când câinii sunt liberi.
Michael deţine simţul Fecioarei, acela de a fi un perfecţionist; şi
va munci ore întregi la partea lui dintr-un cântec, până va ieşi aşa cum
trebuie. Oricine ştie că Michael este principalul susţinător vocal al trupei.
Ca urmare, el are mai mult de muncit comparativ cu ceilalţi. “Îmi ia cam două ore să fac o piesă întreagă.”,
spune el. “Prima dată se înregistrează
partea mea, apoi urmează pasajele fraţilor mei.” Într-un fel, Michael munceşte
şi el alături de producător, în studioul de înregistrare, fără fraţii lui prin
jur. Mixajul între partea vocală şi cea instrumentală se face în studio, iar el
este prezent la acest proces. Coregrafiile trupei sunt perfecţionate în faţa
unor oglinzi uriaşe, aşa încât băieţii să-şi formeze o idee de ansamblu faţă de
cum apar în faţa publicului.
Orice îşi pune Michael în minte, va face negreşit. Cântă la tobe şi
studiază pianul. “Nu este greu. Tot ceea
ce trebuie să faci este să îţi pui sufletul acolo; asta este tot ce trebuie să
faci.”, spune el simplu.
Într-o bună zi, dacă continuă cu dorinţa de a fi un mare actor,
probabil că va reuşi. “În genul lui
Sidney Poitier.”, explică el. Şi-ar dori să studieze arta, poate la un
colegiu – deşi este aproape sigur acum că nu vrea o carieră de artist.
Industria muzicală pare scena cea mai potrivită pentru talentul său muzical.
Aria sa de interese este foarte vastă şi variată – chiar îşi face probleme faţă
de poluarea aerului din cauza turnătoriei din Gary. Vine şi cu concluzia că
acesta se va purifica în timp, dar numai după ce vor fi cheltuiţi foarte mulţi
bani pentru acest proces. “Iar asta se va
reflecta în creşterea taxelor suportate de oameni.”, observă el. Este conştient
de valoarea banilor şi nu îi risipeşte.
Ca “bujie” a trupei, care dă scânteie lucrurilor, el este
indispensabil. Fraţii săi îl iubesc şi se bucură de prezenţa lui ori de câte
ori se află în preajmă… Fără a preciza însă, unde ar putea fi …. Cumva la
croitor? Ia sa vedem: 11 ½, 27 ½, 26 , 23 ½, 26, 4 ½
…..acestea sunt măsurile lui Michael pentru guler, bust, mâneca, talie,
pantaloni şi pantofi – ultima oară când au fost luate, croitorul lui l-a ţintuit pe jos. Astfel de
statistici sunt cerute de fanii săi. Iar lui Miachael îi place să-i ştie - asemeni oricui altcuiva – fericiţi.
 |
| Michael distrându-şi audienţa |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu