MICHAEL JACKSON
THE COMPLETE STORY OF
THE THE KING OF POP
9 noiembrie 2012
by Lisa D. Campbell
&
MICHAEL JACKSON
THE KING OF POP
martie 1993
by Lisa D. Campbell
Traducere si adaptare
Mihaela A.R.
*
Capitolul 16
“Remember The Time”
Teddy Riley, Michael Jackson,
Bernard Bell
|
Do you remember back in the spring
Every morning birds would sing
Do you remember those special times
They’ll just go on and on
in the back of my mind
|
Îţi aminteşti primăvara
Când păsările cântau în zori
Îţi aminteşti acele vremuri plăcute
Îmi vor rămâne dragi,
mereu în minte
|
Pe măsură ce anul 1989 se apropia de sfârşit, numeroase programe
tv şi publicaţii de presă au început să întocmească retrospectiva anului care se
încheia şi a întregii decade. Deloc surprinzător, Michael Jackson a dominat
numeroase statistici şi clasamente ce reflectau atât ultimele 12 luni, dar şi
ultimii 10 ani.
În clasamentele Billboard
de sfârşit de an, Michael nu s-a ridicat la înălţimea anului precedent, dar
luând în considerare că nu a mai avut nici un album nou şi a lansat doar un
singur extras pe single, Smooth Criminal,
rezultatele nu erau chiar aşa rele. Smooth
Criminal s-a plasat pe locurile 93 şi 58 în topurile de final de an, pop şi
respectiv black singles. Michael s-a clasat pe locul 19 în topul masculin pop
singles şi pe locul 83 în topul artiştilor pop singles. Trupa The Jacksons s-a
clasat pe locul 49 şi 41 în topul artiştilor de culoare şi respectiv în topul
black singles. 2300 Jackson Street s-a
clasat pe locul 60 în clasamentul albumelor de culoare al anului.
Ediţia din 23 decembrie 1989 a revistei Billboard a întocmit o recapitulare atât a anului cât şi a decadei.
În privinţa celei din urmă, în general, întreaga muzică pop cât şi cea de
culoare a focusat artistul cu cel mai mare impact în anii ’80. O trecere în
revistă a “Decadei în Clasamente” începe cu menţionarea celui mai bine vândut
album al perioadei respective:
Michael Jackson a fost în aceeaşi
măsură cel din urmă şi cel mai influent artist al anilor ’80. Înmănuşatul a
fost de departe şi mai departe artistul de top în muzica pop, black şi de dans
a anilor 1983 iar Thriller, a fost
albumul de top în toate cele trei formate.
Thriller a fost aşa un monstru, încât a
dominat topul pop al albumelor şi în anul 1984. Premiat cu o colecţie de
Grammy-uri, a fost şi cel dintâi album care a dominat clasamentele anuale
finale timp de doi ani, de la soundtrack-ul filmului ‘West Side Story’ din anii
’60.
Potenţialul internaţional al lui
Jackson a fost remarcat din 1980, când a fost cotat ca artistul de top single
al anului în ambele topuri pop şi black. Tot în acel an a fost cotat şi ca
artistul de top al anului la categoria albume în topul black, dar a fost
surclasat de Pink Floyd în topul pop al albumelor.
Succesul lui Jackson a confirmat
o dată pentru totdeauna potenţialul de vânzare al muzicii de culoare şi a
deschis drumul celorlalţi artiştii de culoare. Urmând exemplul lui, mulţi …….
Recapitularea decadei muzicii pop începea astfel:
Michael Jackson a fost cel mai
mare artist pop al anilor ’80, deşi în cea de a doua jumătate a decadei, Prince,
Madonna, Whitney Houston şi George Michael l-au cam făcut să alerge după bani …
Jackson a fost de departe şi mai
departe artistul pop al anului 1983 atât din punct de vedere al albumelor cât
şi a extraselor pe single. Singurul titlu pop care i-a scăpat în 1983 a fost acela
pentru Piesa anului, care a ajuns la trupa Police pentru ‘Every Breath You
Take’.
Revizia publicaţiei în ceea ce priveşte muzica de culoare a anilor
’80 s-a focusat tot pe Michael Jackson:
Pe lângă dominarea clasamentelor
pop, Michael Jackson a fost şi starul topului muzicii de culoare a anilor ’80.
Jackson s-a clasat pe locul 1 pentru combinaţia albume/extrase pe single de
trei ori, în 1980, 1983 şi 1988. Nici un alt artist nu a reuşit să atingă
această performanţă mai mult de o singură dată….
…. Michael Jackson a măturat anul
1980, cucerind titlul de artistul de top al anului în muzica neagră la ambele
categorii, albume şi extrase pe single. Blockbuster-ul său Off The Wall a câştigat cu uşurinţă supremaţia în topul black
music, categoria albume. Jackson a “cedat” un singur titlu de top, acela pentru
Cel mai bun single black, şi asta în favoarea fratelui său, Jermaine, pentru
piesa ‘Let’s Get Serious’.
Jackson a repetat figura trei ani
mai târziu, în 1983 şi la aceleaşi categorii cu mega-succesul său Thriller. Încă o dată a “cedat” doar un
singur premiu, care a ajuns la Marvin Gaye pentru al său succes ‘Sexual
Healing’.
Jackson a marcat puternic în
1988, când, pe lângă titlurile cucerite, a devenit şi artistul de top single ….
Revista Billboard a
efectuat un sondaj în rândurile cititorilor săi, pentru a declara care este
artistul lor favorit şi piesele preferate de-a lungul anilor ’80. Rezultatele
sondajului au fost publicate în ediţia din 26 mai 1990. Michael Jackson a
dominat sondajul, fiind cotat de 11 ori la 8 categorii. Cititorii l-au votat pe
locul 2 la categoria artistul pop al decadei şi pe locul 4 la categoria
dansatorul decadei. A fost votat ca cel de-al treilea artist de culoare favorit
al decadei, iar Thriller a fost votat
albumul favorit numărul unu atât în topul pop cât şi în cel black.
În acelaşi sondaj, We Are
The World s-a clasat imediat după Every
Breath You Take al celor de la Police, respectiv pe locul 2 în topul
single-urilor favorite ale decadei. Billie
Jean şi When Doves Cry a lui
Prince s-au clasat amândouă pe locul 4 în acelaşi top. Billie Jean a fost favoritul numărul 1 în topul black al decadei,
iar Beat It favoritul numărul 5. Billie Jean a fost votat pe locul 2 în
topul pieselor de dans favorite ale decadei iar Beat It, pe locul 4.
Epic Records a ocupat o pagină întreagă în aceeaşi ediţie a
revistei Billboard, felicitându-l pe
Michael pentru că a cucerit supremaţia în patru dintre topurile sondajului realizat
printre cititori. Lista categoriilor la care a
fost fruntaş şi insertul FELICITĂRI
DIN PARTEA FAMILIEI EPIC, erau însoţite de o imagine monocromă
înfăţişându-l pe Michael în scurt metrajul Smooth
Criminal.
Similar, revista Rolling
Stone a cotat Thriller, albumul
numărul 1 al decadei. Aici, poziţia ocupată de fiecare album a fost determinată
de numărul de săptămâni pe care l-a petrecut fiecare pe locul 1. Continuitatea
a fost întreruptă de numărul de săptămâni pe care l-a peterecut albumul în top
40.
Tematica recapitulării decadei s-a perpetuat de la o revistă la
alta până în 1990. Rolling Stone a
alcătuit un Top 100 al celor mai bune albume ale decadei, cu Thriller plasat pe locul 7. Această
listă se baza pe opinia editorilor şi criticilor publicaţiei respective şi nu
pe clasamente.
Ediţia de final de an a revistei Musicians, a realizat şi ea o recapitulare a anilor ’80, abordând o
analiză a albumului Thriller şi creditându-l
pentru eliberarea unui soi de energie
suficientă pentru a crea valuri asemeni zeului Triton. Revista People nu putea rămâne mai prejos în publicarea unui rezumat al
decadei, căreia i-a dedicat o ediţie întreagă. Aici Michael Jackson s-a clasat
printre primele 20 de personalităţi care şi-au pus amprenta asupra anilor ’80.
Starurile decadei au fost evidenţiate şi în ediţia de final de an
a revistei Vanity Fair, Michael fiind
ales pentru fotografia de pe coperta acesteia. A fost pentru prima dată din
1984, când a pozat pentru o revistă. Fotografa Annie Leibovitz l-a surprins
stând pe vârfuri, îmbrăcat în jeans, cu o cămaşă albă descheiată şi afară din
pantaloni şi cu părul deja lung, lăsat în bătaia unui vânt nevăzut. Tina Brown,
pe atunci editorul-şef al revistei, a apărut la emisiunea Good Morning America, difuzată pe canalul ABC, pentru a-şi promova
ediţia şi a stat de vorbă cu gazda programului, Charlie Gibson. Acesta a
întebat-o despre alegerea făcută pentru coperta, descriindu-l pe Michael
Jackson ca pe tipul care a făcut un album
uriaş şi spoturile comerciale Pepsi. Brown şi-a argumentat alegerea subliniind
că remarca lui Gibson este o afirmaţie
foarte subţire la adresa celui mai mare entertainer al lumii. L-am ales pe
Michael Jackson pentru că este primul entertainer al timpurilor noastre. Şi
este cel mai mare. Şi într-un fel, este simbolul unei întregi ere de sinergie …
face reclame, a scris o carte, a făcut un album, MTV, toate aceste lucruri
pentru noi par sistematice în anii ’80 şi cu toate astea se ţine la distanţă de
explozia mediatică. Apoi Gibson a întrebat-o de ce l-a numit pe Michael
Jackson cel mai mare entertainer, L-ai
caracterizat ca pe cel mai mare entertianer al tuturor timpurilor? Brown
şi-a susţinut încă o dată afirmaţia strălucit: Consider că aşa şi este. În termeni financiari a reuşit iar masele de
oameni pe care reuşeşte să le adune o dovedesc; deci absolut da, este cel mai
mare entertainer din toate timpurile. Numărul unu.
Celelalte fotografii pe care i le-a făcut Leibovitz lui Michael au
fost publicate mai târziu într-o carte a ei.
În octombrie 1989, emisiunea Friday
Night Video a alcătuit propriul clasament pentru cei mai mari artişti ai
decadei. După ce au fost prezentate video clipuri ale lui Prince, Whitney
Houston, Madonna, Bruce Springsteen, George Michael, Phil Collins şi Genesis, a
fost anunţată alegerea în poziţia de number one a artistului decadei: Michael
Jackson. Aceasta a fost urmată de scurt metrajele lui Michael. O altă ediţie
specială a aceleiaşi emisiuni, difuzată în ianuarie 1990, reflecta alegerea
telespectatorilor în ceea ce privea video clipurilor lor favorite ale decadei. Thriller a fost votat scurt metrajul favorit
al decadei.
Emisiunea Entertainment
Tonight l-a numit pe Michael Jackson Cel mai important entertainer al
decadei şi a prezentat un scurt tribut alcătuit din secvenţe din scurt
metrajele sale şi apariţiile în concerte. Programul de divertisment a alocat o
durată de timp considerabilă turneului Bad.
Pe 6 decembrie 1989, MTV a difuzat emisiunea specială Rate The 80’s, în care a fost făcut public
modul în care telespectatorii au votat telefonic pentru cele câteva categorii,
inclusiv pentru Cel mai bun film, video clip şi spectacol televizat al anilor
’80. Aceştia şi-au exprimat preferinţele timp de o lună. Michael Jackson a fost
cel mai nominalizat artist, cu un număr de trei piese şi s-a plasat pe locul 4
în cursa pentru titlul de Mega Artist cu 15% din voturi. Thriller s-a clasat pe locul 3, cu 14% din voturi pentru Cel mai
mare album iar scurt metrajul Thriller
a fost ales Cel mai mare video clip din istoria lumii cu 35% din voturi.
Acest premiu i-a fost prezentat lui Michael, atunci când şi-a
făcut apariţia surpriză în emisiunea Arsenio
Hall Show. Aceasta a fost clipa în care visul lui Hall a devenit realitate.
El a declarat ulterior unui intervievator că a sperat ca Michael Jackson să-şi
facă apariţia în spectacolul său, chiar dacă va fi una scurtă, dar măcar să
spună Nu fac emisiuni televizate!
Oaspetele lui Hall a fost Eddie Murphy, care a fost ales de telespectatorii
MTV, Zeul umorului al decadei.
Michael a avut o apariţie specială în acest spectacol pentru a-i face o supriză
lui Murphy şi a-i oferi premiul cucerit. La rândul său Murphy i-a făcut şi el o
surpriză, prezentându-i premiul pentru Cel mai bun video clip.
După
ce aplauzele asurzitoare ale audienţei, la apariţia lui neaştepatată, s-au
diminuat, Michael, a rostit scurt din spatele ochelarilor întunecaţi: Îl ofer Regelui Comediei al tuturor timpurilor,
Rege. Michael i-a oferit premiul lui Eddie şi l-a îmbrăţişat. Apoi, i-a
venit rândul lui Eddie să-i prezinte premiul lui Michael: Premiul telespectatorilor pentru Michael Jackson, pentru Cel mai măreţ
video clip din isotria video, ‘Thriller’. Michael a zâmbit larg şi a făcut
cu mâna publicului înainte de a părăsi platoul.
Michael
Jackson with Eddie Murphy on Arsenio Hall 1989
În topul Billboard Music
Video Awards, scurt metrajele lui Michael au primit 4 nominalizări, dar nici un
premiu. Leave Me Alone a fost
nominalizat la trei categorii, Cel mai bun video clip, Cel mai bun video clip
masculin şi Cel mai bun director artistic.
Smooth Criminal a primit o singură nominalizare pentru Cea mai bună
concepţie video. Leave Me Alone a
fost cotat ca cel de-al cincilea, cel mai bine animat video clip de către MTV
Animation Invasion, un clasament al celor mai bine animate video-clipuri.
Deşi Leave Me Alone, nu
a fost niciodată lansat ca extras pe single in Statele Unite, scurt metrajul în
schimb, a primit o largă recunoaştere. Criticii muzicali ai revistei USA Today au ales Leave Me Alone ca Cel mai bun video-clip al anului 1989, clasându-l
pe locul 1. Leave
Me Alone a fost mai departe onorat cu premiul Teddy – premiu canadian
internaţional acordat în muzică. Jim Blashfield a câştigat Premiul Leul de Aur
la festivalul de film de la Cannes pentru efectele speciale ale scurt metrajul Leave Me Alone. Leul de Aur este cea mai
înaltă onoare acordată la categora filme comerciale, scurt metraje şi
video-clipuri.
American Top 40 prezentat de Casey Kassem a
realizat numărătoarea inversă a Topului 40 a celor mai bune piese de dans pe
parcursul anilor ’80, top alcătuit de revista Billboard. Michael a dominat topul cu patru intrări: Wanna Be Startin’ Somethin’ a dat
startul topului pe locul 40, toate celelalte trei, clasându-se în Top 10. Bad s-a clasat pe locul 7. Top 3 a aparţinut în exclusivitate
numelui Jackson: Beat It s-a clasat
pe locul 3, chiar sub Miss You Much
al lui Janet, iar în vârful topului dance al decadei s-a clasat Billie Jean.
MTV la rândul său, a avut mult de lucru la sfârşitul anului,
ocupându-se cu realizarea clasamentelor anului care se încheia dar şi ale
decadei, care aveau aproape aceeaşi configuraţie. Acestea reflectau Topul 100
al video-clipurilor anuale şi ale decadei, cele mai cerute scurt metraje, ale genului clasic şi de dans, fiind doar câteva
din listele speciale întocmite de MTV pentru a-şi ţine telespectatorii lipiţi
de programele lor. În topul anual 100 al celor mai bune video-clipuri, din
reţeaua MTV, pe locul 56 s-a plasat Leave
Me Alone, iar pe locul 45 s-a clasat Smooth
Criminal. În Topul 100 al video-clipurilor decadei, pe locul 40 s-a clasat Man In The Mirror, pe locul 27, Billie Jean iar pe locul 13, Beat It. Locul suprem în ierarhia
video-clipurilor anilor ’80, conform MTV, l-a ocupat Thriller. Ulterior, MTV a clasat Thriller pe locul 1 în Topul celor mai bune scurt metraje din toate
timpurile, un clasament care se reactualiza periodic, dar în care Thriller se menţinea pe acelaşi loc. La
scurtă vreme după aceea, Thriller a
fost introdus în palmaresul producătorilor din domeniul video muzical Hall of
Fame (Music Video Producers Hall of Fame). Topul MTV al celor mai solicitate
video clipuri era uşor diferit: Beat It
s-a plasat pe locul 24, Billie Jean
pe locul 13, iar Thriller a fost cel
de-al treilea cel mai solicitat video-clip.
La aproape şase săptămâni după prezentarea celor mai cerute
video-clipuri, MTV a realizat şi ierarhia video-clipurilor la categoria dans. Aici
au fost incluse patru dintre piesele lui Michael: Leave Me Alone pe locul 40, Beat
It pe locul 26, Billie Jean pe
locul 14 şi Smooth Criminal pe locul
2, chiar în spatele Paulei Abdul şi a piesei sale Opposites Attract.
Trei dintre piesele lui Michael au fost incluse în Topul MTV
Classic Video: Beat It s-a clasat pe
locul 29, Billie Jean pe locul 13 iar
Thriller pe locul 1.
În ianuarie 1990, MTV a anunţat câştigătorul Premiului MTV -
Promotorul Video al Decadei: Michael Jackson. Premiul i-a fost prezentat lui
Michael de către VJ(video-jockey) Adam Curry şi de Direcotrul executiv al MTV,
Tom Freston. Îmbrăcat în pantaloni negri şi cămaşă roşie ornată cu obişnuitele curele
şi catarame, mănuşi negre şi fără ochelari, Michael a stat cuminte cât au
vorbit Adam Curry şi Tom Freston:
În fiecare an la Premiile MTV
Music Video, avem onoarea de a-i premia pe acei artişti a căror muncă şi-a pus
amprenta în domeniul video muzical. Astăzi ne aflăm aici, pentru a-l înmâna pe
cel mai mare, MTV Video Vanguard Artist of the Decade Award. A-l numi pe
destinatarul său merituos este o afirmaţie de proporţii epopeice, dar
credeţi-mă, tipul ăsta chiar îl merită. Ori de câte ori am crezut că i-am văzut
apogeul, de atâtea ori s-a întrecut pe el însuşi, din nou. Vorbesc, desigur,
despre unicul Michael Jackson. Aş dori acum să-i dau cuvântul Preşedintelui şi
Directorului Executiv, Tom Freston.
Tom:
Michael, toată lumea ştie că eşti
un artist, dansator, muzician, coregraf, compozitor şi performer talentat. Sper
să nu fi uitat nimic. Dar, ne aflăm astăzi aici, pentru a-ţi încununa
realizările în domeniul artei video. De-a lungul anilor ’80, munca ta a atins
gradul de artă. Nu te temi să spui o poveste, să-ţi asumi riscuri, să stimulezi
vizual audienţa. Îmi amintesc nebunia din ’82 când ‘Billie Jean’ a zdrobit
audienţa. A urmat apoi ‘Beat It’. Oamenii din toată lumea au stat lipiţi de
micile ecrane urmărindu-te la MTV. Şi cu fiecare proiect video, ai menţinut
atenţia şi gradul de încântare al publicului. Aşadar, în numele MTV şi al
audienţei sale, sunt încântat să-ţi prezint Premiul Decadei, MTV Video
Vanguard. Suntem nerăbdători să vedem ce ai plănuit pentru anii ’90.
Felicitări.
Apoi, a vorbit Michael, puţin ca de obicei:
Este
foarte frumos şi vă mulţumesc foarte, foarte mult, MTV. Este minunat. Şi tutror
fanilor, vă mulţumesc foarte mult.
1989 MTV Decade Award
Decernarea
premiului a fost urmată de o seară specială Michael Jackson. O oră în care au
fost prezentate video-clipurile sale urmate de difuzarea documentarului Making Michael Jackson’s Thriller.
Au fost re-produse o mie de plachete Premiul Artistul Decadei în
ediţie limitată de platină. Placheta conţinea un album de platină, albumele Off The Wall, Thriller şi Bad, o listă a recordurilor înregistrate
de Michael şi o figurină înfăţişându-l într-o ipostază din scurt metrajul Smooth Criminal. Fiecare era semnată de Michael
şi numerotată. A mea are numărul 148.
Pe 27 ianuarie 1990, la Hotelul Hilton din Beverly Hills, Fundaţia
Americană de Cinema a pregătit trei premii speciale pentru trei entertaineri
speciali. Elizabeth Taylor şi Gregory Peck au fost onoraţi pentru carierele lor
în cinematografie. Premiul Entertainerul Decadei a fost oferit lui Michael
Jackson. Printre invitaţii lui Michael s-au aflat Janet, Tito şi Jermaine.
Ceremonia decernării a întârziat un pic … mai mult, căci Michael a apărut cu
două ore mai târziu. Când în sfărşit şi-a făcut apariţia, Sophia Loren a fost
cea care i-a prezentat premiul, iar el a oferit un discurs incredibil de lung, de
trei minute. E un discurs mai lung pentru
că nu mă aflu la televiziune, a argumentat el. De fapt, nu s-a permis nici unui cameraman să-l filmeze. În
discursul său, Michael a vorbit despre adânca afecţiune pe care o are pentru
colega premiată Elizabeth Taylor. La rândul său, Taylor i-a adus laude
asemănătoare în propriul ei discurs spunând că este fericită să fie onorată de dragul meu Michael, pe care l-aş iubi şi
admira chiar dacă nu l-aş fi văzut niciodată dansând sau nu l-aş fi auzit
vreodată cântând.
1990
Michael Jackson The Book Portrait 1
1990
Michael Jackson The Book Portrait2
1990
Michael Jackson The Book Portrait3
1990
Michael Jackson The Book Portrait4
Pe 20 februarie, CBS Records a ţinut o conferinţa de presă la
Hotelul Regent Beverly Wilshire din Beverly Hills în cadrul căreia Michael a
primit premiul pentru Cel mai bine vândut artist al companiei în anii ’80,
depăşind cifra de 110 milioane de exemplare vândute din înregistrările sale. Tommy
Mottola de la CBS Records a fost cel care i-a oferit premiul, o figurină
reprezentându-l chiar pe el într-o ipostază din scurt metrajul Smooth Criminal şi având în spate un
disc mare pe care era inscripţionat “100 de Milioane”. Mottola a enumerat
realizările lui Michael şi a declarat: Dacă
m-aş fi aflat aici în urmă cu zece ani şi v-aş fi spus că orice artist ar putea
realiza ceea ce a realizat Michael Jackson, probabil că m-aţi fi dat afară ca
pe un bufon.
Michael a participat la conferinţa de presă îmbrăcat în aceeaşi
ţinută vestimentară pe care a purtat-o şi la Premiile Americane
Cinematografice, cu mănuşi negre şi ochelari de soare. Ca de obicei,
mulţumirile lui au fost scurte:
Mulţumesc Tommy şi vă mulţumesc
dumneavoastră doamnelor şi domnilor. Sunt convins că nu vă voi surpinde dacă
voi fi la fel de scurt ca de obicei, dar oricum, trebuie să spun că nici un
album nu se vinde singur. Depinde foarte mult şi de oamenii de acolo, de-afară,
care îl cumpără. De aceea nu vreau să le mulţumesc doar celor de la CBS Records
şi Epic Records, ci în mod special vreau să mulţumesc tuturor acelora de
pretutindeni care au contribuit ca acest premiu să fie ceea ce este, în primul
rând o posibilitate, iar acum, o realitate. Mulţumesc Quincy Jones, mulţumesc
Dave Glew, mulţumesc Bruce Swedien, John Branca, Mamei şi lui Joseph, lui
Walter Yetnikoff şi Hank Caldwell. Şi tuturor copiilor acestei lumi. Vă iubesc.
La revedere.
La unele dintre aceste evenimente au fost prezenţi şi părinţii lui
Michael, Berry Gordy, Little Richard, Elton John, Gladys Knight şi Siedah
Garrett.
Pe 5 aprilie 1990, Michael a primit Premiul Entertainerul Decadei
oferit de Muzeul Copiilor din Capitală. Premiul i-a fost înmânat de
Preşedintele George Bush într-un cadru festiv la Casa Albă. Michael a purtat
aceeaşi ţinută negru cu roşu, mănuşi negre şi ochelari de soare. Doamna Bush,
care l-a complimentat pentru cizmele sale cu aliaj de argint, i-a oferit un tur
al Casei Albe. Michael a vorbit cu Vice-preşedintele Quayle, i-a dat un autograf
pe nişte ouă de Paşte şi i-a oferit Preşedintelui Bush o colecţie a albumelor
sale în format compact disc. În acea seară,
Michael a fost invitat de onoare la recepţia pentru strângerea de
fonduri pentru muzeu. Acolo mulţumirile lui au mers mai departe: Aş dori să le mulţumesc lui Kays şi Karen
pentru minunata lor ospitalitate şi micuţei Lauren pentru că a fost atât de
drăguţă să mă însoţească astăzi. Vă mulţumesc foarte mult.
În
ziua precedentă acceptării acestui premiu, Michael a vizitat Muzeul Copiilor. A
fost încântat de multe exponate şi s-a simţit neobişnuit de confortabil cu
mulţimea care se ţinea după el, probabil din cauză că în mare parte aceasta era
formată din copii. Un an mai târziu, Muzeul Copiilor din Capitală l-a onorat pe
Michael cu Premiul Best of Washington Humanitarian pentru strângerea de fonduri
pentru departamanentul educaţional al muzeului.
1990_Michael
Jackson in White House
Michael a încheiat pleiada anilor ‘80 ocupând locurile 1 şi 2 ca
cel mai bine vândut artist al decadei. A fost artistul cu cel mai mare număr de
extrase pe single number one al anilor ’80, 9 la număr şi de asemenea, artistul
cu cele mai multe piese de Top 10, anume 17. A dominat orice arenă pe care a
ales s-o cucerească. S-a aflat în vârful clasamentelor Billboard ale decadei şi a continuat s-o facă pentru următoarele două;
a subjugat cu performanţele sale live o audienţa cum nu s-a ma văzut niciodată până
atunci. Turneul Bad a stabilit un nou record în lume, care nu va fi doborât de
nimeni altul decât de el însuşi. (Dar!, să ne amintim că nu mai pleacă
niciodată în turneu!!!!) A primit cele mai multe premii comparativ cu oricare
alt artist din istorie şi a transformat radical industria video a muzicii.
Atunci când a decis să promoveze produse comerciale, a beneficiat de cea mai
înaltă cotă financiară plătită vreodată şi a realizat cele mai populare şi mai
de succes spoturi publicitare.
Dacă în anii ’80, Michael s-a focusat în primul rând pe muzică şi
pe scurt metraje, proiectele lui pentru anii ’90 se anunţau a fi mai diverse.
Oricum, a început noua decadă adunând premiile şi onorurile unul după altul şi
lansând un alt album de studio cu şi mai multe extrase pe single şi scurt
metraje de succes. Şi, chiar a anunţat un nou turneu.
La ediţia premiilor Grammy din 1990, Michael a avut două nominalizări.
Leave Me Alone a câştigat Grammy-ul pentru Cel mai bun scurt
metraj iar Rhythm Nation 1814 al lui
Janet Jackson a surclasat la mică distanţă Moonwalker
pentru Cel mai bun lung metraj. Nici Janet şi nici Michael nu au participat la
ceremonia decernării premiilor.
Pe 20 aprilie, Camera de Comerţ de la Hollywood a premiat-o pe
Janet Jackson oferindu-i o stea pe Hollywood Walk of Fame. S-a zvonit atunci că
Michael a vrut să participe la festivitate
şi pentru a nu-şi eclipsa sora a plănuit să se degizeze. Nu s-a
confirmat niciodată nici de Michael şi nici de Janet, dacă sau nu a fost
prezent.
La cea de a 50-a aniversare a premiilor BMI (Broadcast Music,
Inc.) - Organizaţia compozitorilor, autorilor şi publiciştilor muzicali, a fost
instituit un nou premiu pentru cariera de excelenţă, Premiul BMI Michael Jackson. Primul său destinatar a fost Michael
Jackson. Michael a acceptat premiul pe 8 mai 1990, la Hotel Regent Beverly
Wilshire, unde, ca de obicei, a vorbit foarte puţin: Este o plăcere să fiu asociat unei organizaţii de asemenea anvergură şi
sper ca celebrarea BMI să continue pentru încă cinci decade de acum înainte.
Sunt onorat şi bucuros să mă aflu în aceeaşi încăpere cu atâţia oameni pe care
îi admir. Vă iubesc foarte mult.
În revista Billboard şi
în alte publicaţii au fost inserate advertoriale şi felicitări pentru a marca
această ocazie specială. Cele două pagini în negru şi auriu prezentau o imagine
cu Michael şi textul:
Felicitări Michael!
Autorul şi compozitorul celebrat
şi
Artistul anilor ‘80
Creativ şi inovator în muzică,
dans şi
Iniţiator al noului trend video
Simbol al tinerilor din toată
lumea şi
Filantrop
BMI,
Cu ocazia aniversării celor 50 de
ani
Este mândră să inaugureze
Premiul BMI Michael Jackson
În onoarea unei cariere unice şi
în plină desfăşurare
8 mai 1990
Peste trei sute de artişti, compozitori şi reprezentanţi executivi
ai industriei muzicale au participat la această festivitate, inclusiv Jackie
Jackson, Little Richard şi Elton John, care de obicei evita astfel de evenimente.
Duminică 3 iunie, în ciuda faptului că nu s-a simţit prea bine în
ultimele câteva zile, Michael a venit la casa din Encino pentru a-şi face
exerciţiile obişnuite de dans; atunci a început să simtă dureri în piept. Şi-a
sunat medicul, pe Steve Hoefflin, care l-a dus la spital. Au ajuns la Centrul
de sănătate al Spitalului St. John pe la ora 21:00. La scurt timp a sosit şi mama
sa şi apoi şi Jermaine care a stat toată noaptea cu el. A fost înregistrat în
stare stabilă şi a fost spitalizat pe perioada efectuării testelor pentru a
determina cauza durerilor sale. Printre cei care au sunat la spital pentru urări
de bine au fost Preşedintele Bush, Liza Minnelli, Paul McCartney, Lionel Richie
şi Elton John. LaToya i-a trimis de la Londra un buchet de trandafiri negri.
După trei zile a sosit şi rezultatul testelor. Michael a suferit o
costocondrită, o inflamaţie a cartilajelor de la nivelul sternului, cauzată se
pare din pricina stresului şi efortului fizic. Inflamaţia necesită câteva
săptămâni pentru refacere şi tratată la timp, nu are efecte secundare. Testele
au arătat că nu a existat nici o afecţiune a inimii sau a plămânilor. Declanşarea
ei s-a pus şi pe seama stresului acumulat ca urmare a marilor schimbări pe care
le-a făcut în managementul carierei sale. Unii au speculat că stresul se datora
şi faptului că Michael a pierdut trei persoane foarte apropiate lui într-o
perioadă de timp relativ scurtă. Bunica din partea mamei, Martha, apoi Sammy
Davis Jr. şi Ryan White au murit toţi pe parcursul câtorva săptămâni şi i-au
provocat multă durere şi suferinţă. Alte surse au speculat şi stresul sub care
s-a aflat Michael forţat să aleagă între două proiecte speciale ale sale.
Trebuia să se decidă între parcurile Disney şi Universal Studios din Florida.
Preşedintele Disney, Michael Eisner a lucrat cu Michael la un proiect prin care
acesta îşi împrumuta numele pentru un nou loc de atracţie. În acelaşi timp,
David Geffin şi Steven Spielberg vroiau ca el să participe la deschiderea
parcului tematic Universal Studios. Singura problemă era că acesta din urmă îi
interzicea orice alt fel de asociere cu Disney…. pentru totdeauna. Această
presiune, se presupune că l-a supărat foarte tare încât i-a provocat colapsul.
Înainte de a fi externat vineri, Michael a vizitat-o pe Elizabeth
Taylor care se afla la acelaşi etaj al spitalului, tratându-se de pneumonie.
Câteva săptămâni mai târziu, după ce a fost externată, Taylor a petrecut câteva
zile la ranch-ul lui Michael pentru a se reface.
Până în iulie, Michael s-a simţit suficient de bine pentru a
participa la nunta lui Berry Gordy cu Grace Eaton, care a avut loc în Santa
Barbara. Printre alţi invitaţi s-au numărat Smokey Robinson şi Diana Ross.
Şi s-a simţit destul de bine şi pentru un alt fel de companie.
Programul Strada Viselor din Los Angeles, o organizaţie pentru copiii suferinzi
de boli incurabile, a organizat o tabără în Santa Barbara pentru 45 de copii.
Aceştia au campat în apropiere de ranch-ul lui Michael, care i-a invitat pe
proprietatea lui. Le-a oferit un tur al ranch-ului, s-au uitat la filme şi au
luat prânzul. Fondatorii taberei au catalogat vizita ca cel mai perfect final al
şederii lor în Santa Barbara.
Câteva săptămâni mai târziu, pe 18 august, ranch-ul a fost gazda a
130 de copii din Programul de vară YMCA din Los Angeles şi Santa Barbara. Au
fost trataţi cu preparate la grătar, jocuri video, au vizitat grădina zoologică
şi s-au uitat la filme. Fiecare copil a primit câte o pereche de adidaşi şi
puteţi paria că nu erau Reeboks! Copiii au construit un banner pe care au scris
Te iubim Michael! şi l-au făcut
membru de onoare al Comunităţii YMCA din Los Angeles. Anterior, în ianuarie
1990, Michael a invitat la ranch-ul său, 82 de copii de la Fundaţia Childhelp
USA. Şi aceştia s-au bucurat de un tur al ranch-ului, au servit prânzul, s-au
uitat la două filme – Mica sirenă şi Înapoi în viitor II.
La 18 luni după ce l-a concediat pe Frank Dileo, pe 21 august
1990, s-a anunţat că Michael Jackson şi-a angajat un nou manager, în persoana
lui Sandy Gallin. Dacă contractul managerial pe care l-a încheiat Michael cu
Frank Dileo, nu-i permitea acestuia din urmă să mai aibă şi alţi clienţi atâta
vreme cât era managerul lui Michael, în cazul lui Gallin lucrurile au stat
altfel. Gallin menegeria la acea vreme alţi câţiva artişti: pe Neil Diamond,
Dolly Parton şi Whoopi Goldberg. Unul din posibilele motive pentru care Michael
nu a mai solicitat reprezentare unică poate fi acela că intenţiona să-şi
menţină controlul asupra afacerilor sale, avându-l pe Gallin doar în postură de
consilier. Din momentul în care a devenit noul manager, Gallin nu a lăsat
niciodată impresia că ar fi fost umbra lui Michael aşa cum era Dileo. Gallin
şi-a făcut apariţia în public singur şi aproape întotdeauna doar pentru a vorbi
în numele lui Michael.
La vremea când Gallin a semnat contractul de manageriat, Michael
se afla în proces, sau cel puţin aşa se spunea, pentru alte două schimbări
abrupte şi neaşteptate în cariera lui. Se spunea că îşi re-organizează staful
juridic pentru a-l înlocui pe John Branca. S-a mers şi mai departe spunându-se
că Michael ar fi luat în considerare varianta de a părăsi Epic Records pentru
Geffen Records, compania lui Davis Geffen.
Angajarea lui Gallin a alimentat ambele zvonuri. Se spunea că
David Geffen l-ar ajuta pe Michael să-şi reorganizeze noua echipă de
reprezentanţi legali, formată din Bert Fields, Lee Phillips şi Allen Grubman.
Gallin avea şi el oarece legături cu Geffen, oferind rezonabila oportunitate de
a schimba Epic cu Geffen. S-a mai speculat că Geffen ar putea să-l determine uşor
pe Michael să părăsească CBS pentru Geffen Records, dar mai avea încă patru
albume de furnizat sub CBS, iar costurile de a răscumpăra contractul său de la
CBS ar fi însemnat “cu mult mai mult decât produsul intern brut al Ugandei.”
Noua
asociere între Michael Jackson şi David Geffen precum şi sfaturile celui din
urmă în privinţa alegerii noii sale echipe juridice şi manageriale au declanşat
plecarea lui Walter Yetnikoff de la CBS Records. Geffen i-a spus lui Michael că
ar putea negocia contracte mult mai bune decât a făcut-o Branca, care era
prieten apropiat cu Yetnikoff. Yetnikoff şi Geffen s-au ciocnit atunci când
primul nu i-a permis lui Michael să contribuie cu o piesă la soundtrack-ul
albumului Days Of Thunder, lansat de
Geffen Records. Ulterior, Yetnikoff a dezvăluit că Michael a fost cel care a
promis că va oferi o piesă pentru albumul respectiv, apoi i-a părut rău că a
făcut această promisiune. L-a rugat pe Yetnikoff să joace rolul tipului cel rău
care să-i interzică lui Geffen să utilizeze orice piesă a sa. Yetnikoff a răcit
şi mai tare relaţia cu Michael, atunci când i-a blocat contribuţia la filmul Listen Up! The Lives Of Quincy Jones, un
documentar despre viaţa lui Quincy Jones, din pricina rivalităţii sale cu Steve
Ross, Preşedintele Time Warner. Soţia lui Ross, Courtney a fost producătorul
filmului. Ulterior, Michael şi-a adus aportul la acest film, oferind un
interviu în spatele camerei. Filmul a fost lansat în septembrie 1990.
Quincy
Jones - Listen Up The Lives Of Quincy 1990 (Full)
Pe 4 septembrie 1990, Walter Yetnikoff a coborât din funcţia de
Preşedinte şi Director executiv al CBS Records. Se spune că ar fi luat această
decizie, din pricina acuzaţiilor menţionate în cartea lui Frederic Dannen, Hit Men (Fabricanţii de Hit-uri), dar şi
din pricina deteriorării relaţiei sale cu cel mai bine vândut artist al
companiei, Michael Jackson.
Tot la acea vreme, s-a anunţat că Joe Jackson a înfiinţat Jackson
Records. Purtătorul de cuvânt al companiei a susţinut că vor finanţa proiecte
de film atât pentru Michael cât şi pentru Janet Jackson. Şi Michael, şi Janet,
au negat orice implicare cu Jackson Records.
Pe lângă grijile manageriale, Michael a fost în
continuare ocupat cu strângerea premiilor. Consiliul Boy Scouts of America din
Los Angeles a fost următoarea organizaţie care a creat un premiu cu numele
Michael Jackson. Încă o dată, primul destinatar al lui a fost Michael. Premiul Michael Jackson Good Scout
Humanitarian, i-a fost oferit lui Michael pe 14 septembrie, ca recunoaştere
a eforturilor sale umanitare, de întrajutorare şi de strângere de fonduri
pentru Fundaţiile Make A Wish, The Prince’s Trust, The United Negro College şi
Childhelp USA. Preşedintele Walt Disney, Michael Eisner a fost cel care i-a
înmânat premiul. Îmbrăcat cu o tunică neagră cu ornamente aurite şi purtând
ochelari de soare, Michael a spus doar atât: În numele a milioanelor de cercetaşi din trecut,
prezent şi viitor, voi încerca să mă supun motto-ului vostru, acela de a fi
pregătit şi de a întinde întotdeauna o mână celorlalţi.
1990_Good Scout Humanitarian Award Michael Jackson
Chiar înainte să-şi ridice acest premiu, MTV a realizat o altă
statistică – Topul Dance Videos. Michael a avut cinci clipuri video plasate în
acest clasament. Bad s-a clasat pe
locul 77, The Way You Make Me Feel pe
locul 43, Beat It pe locul 28, Billie Jean pe locul 14 şi Smooth Criminal pe locul 6.
Michael mai avea câteva proiecte care aşteptau de mult să fie
lansate. Iniţial programat pentru lansare în noiembrie 1989, pachetul celor mai
mari hit-uri ale sale, Decade, a întârziat
deja cu un an. Decade se dorea a fi
un dublu album al celor mai de succes piese ale sale care trebuia să includă
între 3 şi 5 piese noi, printre acestea numărându-se şi cover-ul său după piesa
Beatles-ilor, Come Together.
Programată pentru a fi lansată simultan cu acesta era şi o casetă video
intitulată Decade. Ulterior, proiectul
a fost casat în favoarea lansării unui întreg album cu totul nou, Dangerous. Desigur, înainte de lansarea
lui, a avut loc obişnuita amânare. Şi de asemenea, sosise momentul ca Michael să-şi
renegocieze contractul cu Sony, care se anunţa a fi unul foarte mare.
Tot atunci, a fost lansat jocul video Moonwalker de către compania Genesis/Sega. Michael s-a implicat în
proiectului acestui joc, bazat pe povestea Smooth
Criminal. Jucătorul încearcă să se apere de personajele negative
folosindu-se de diverse mişcări de dans. În acest joc sunt incluse trei piese: Beat It, Bad şi Smooth Criminal. Jocul a fost introdus în reţeaua jocurilor publice
(video arcades) dar şi distribuit pentru uzul local, la domiciliu.
Odată cu sosirea toamnei, a venit încă o dată vremea ca revista Forbes să publice lista celor mai bine
plătiţi entertaineri. Michael Jackson s-a plasat pe locul 2, după Bill Cosby,
cu venituri estimate pe doi ani la 100 de milioane de dolari. În 1989 Michael a
încasat 65 de milioane de dolari iar în 1990, revista a estimat 35 milioane de
dolari.
La acea vreme, a fost respins un proces intentat în iunie 1989 de
către George Mollases şi John Griffen care susţineau că video clipul Man In The Mirror a plagiat video clipul
lor din 1986, All Over The World.
Judecătorul a hotărât că reclamanţii nu au nici un interes în manifestarea
drepturilor de autor iar aceştia au recunoscut că nu există nici o similaritate
între versurile sau muzica celor două piese.
În septembrie 1990, reţeaua de divertisment BET (Black
Entertainement Network) a celebrat cea de a 10-a aniversare. În ediţia din 22
septembrie a revistei Billboard a
fost inserată o secţiune dedicată acestui eveniment, compusă din mesaje de
felicitări. Michael Jackson s-a aflat şi el printre aceia care şi-au exprimat
aprecierile: Sunt extrem de recunoscător
suportului pe care BET l-a acordat eforturilor mele. Întotdeauna au primit
deschis muzica mea.
Cartea My Family, The
Jacksons scrisă de Katherine Jackson şi Robert Wiseman, a fost publicată în
Statele Unite în toamna lui 1990. La început a fost disponibilă doar în
Japonia. Katherine dezvăluie multe dintre infidelităţile soţului său, inclusiv
pe cea din care s-a născut Joh’Vonnie, pe 30 august 1974. De asemenea, vorbeşte
despre cererea de divorţ şi apoi de retragerea ei. Deşi primise interdicţie, Joe
a refuzat să se mute din casă! Pe lângă relaţia ei cu Joseph, în carte sunt
inserate şi câteva dintre grijile sale faţă de copiii ei, în special faţă de Michael.
A Tribute To John Lennon a fost difuzat în decembrie.
Tributul era o compilaţie de performanţe a mai multor artişti care au
interpretat piesele lui John Lennon şi ale Beatles-ilor. În acest tribut a fost
inclusă şi prestaţia lui Michael pe piesa Come
Together extrasă din filmul Moonwalker.
Martha Quinn de la MTV a ales zece dintre clipurile sale favorite
pentru ghidul tv din 19 ianuarie 1991. Printre cele listate se afla şi Man In The Mirror.
Pe 15 ianuarie 1991, înainte de ultimatumul dat de Preşedintele
Bush lui Saddam Hussein, de a-şi retrage trupele din Kuweit, a fost programat a
fi lansat un remake al piesei Give Peace
A Chance a lui John Lennon. Piesa a fost rescrisă de Sean Lennon şi de
Lenny Kravitz pentru a reflecta mai bine timpurile respective. Au fost
contactaţi câţiva artişti pentru a participa la înregistrarea cântecului,
inclusiv Michael Jackson, care era un prieten apropiat lui Sean. Dar nu a
participat.
Din februarie a fost disponibilă o casetă audio despre James
Brown, dar care s-a vândut numai prin comandă telefonică. Printre cei care au
contribuit la aceasta s-au numărat Quincy Jones şi Michael Jackson.
Un alt proiect la care a contribuit Michael pentru anul 1991 a
fost albumul solo – Sensitivity - al
fostului membru al trupei New Edition, Ralph Tresvant. Formatul pe CD al
albumului, conţine şi o piesă bonus intitulată Alright Now, compusă de Michael Jackson şi John Barnes.
Pe parcursul anului 1991, Michael Jackson şi Sony, noul proprietar
al CBS, s-au implicat în contractul de renegociere. Unii au speculat că puterea
de negociere a celor de la Sony este semnificativ mai redusă, din pricina
acidităţii dintre Michael şi Walter Yetnikoff. Înlocuirea lui Yetnikoff cu
Tommy Mottola a lăsat puţin spaţiu de negociere, Sony fiind dornic să intre în
graţiile lui Michael şi să nu-l lase să plece la o altă companie. Pe lângă
puterea de negociere aparent redusă a celor de la Sony, Michael Jackson era
considerat unul dintre cei mai puternici oameni din industria
entertainmentului. Chiar a fost numit de Entertainment
Weekly, în numărul din 2 noiembrie 1990 una dintre cele mai influente personalităţi
din acest domeniu.
Printre articolele pe care Michael a vrut să le includă în
contract, se stipula un avans de 18 milioane de dolari pentru fiecare album şi împărţirea
cheltuielilor şi profitului 50/50 între Sony şi propria sa companie de
producţie - nu a rezistat tentaţiei de a-şi face propria companie de
înregistrări. Totodată, CBS a fost unul dintre cei mai de vârf licitanţi pentru catalogul Jobete Music
deţinut de compania Motown Records şi unii au observat că probabil reprezentanţii
Sony s-au folosit de această poziţie de eventual cumpărător pentru a-l ademeni
pe Michael să re-semneze cu ei.
Între timp, Janet Jackson a părăsit A&M Records şi în martie a
semnat un nou contract de înregistrări cu Virgin Records, estimat între 40 şi
50 de milioane de dolari. A fost cel mai mare contract din istorie. Sau cel
puţin a fost pentru câteva zile. Apoi s-a raportat că Michael a re-semnat în
sfârşit cu Epic Records, subsidiara Sony.
(va urma)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu