ON THE ROAD WITH MICHAEL!
By Mark Bego
(1984)
Traducere şi adaptare în
Limba Română, Mihaela A.R.
Capitolul 13
WASHINGTON D.C. ŞI MAI DEPARTE
21 şi 22 septembrie 1984 au fost ultimele spectacole
consecutive la care am participat. Din acest moment ştiam fiecare moment din
turneu, fiecare notă muzicală şi fiecare detaliu din spectacol. De fapt,
aproape că puteam să execut şi moonwalk-ul! Odată cu 23 septembrie -
Echinocţiul de toamnă – prima zi de toamnă oficială, mi s-a părut logic să pun
punct preumblărilor mele şi să împărtăşesc întregii lumi ceea ce trăisem.
Toate cele 90.000 de bilete alocate ambelor concerte de
pe Stadionul Robert F. Kennedy din Washington D.C. s-au vândut în doar trei
zile. Evident, mi-am dat seama că dacă Michael performează în capitala ţării,
Ronald şi Nancy Reagan, vor fi cu siguranţă în public. Oricum, mâna dreaptă a
lui Chuck Sullivan, fostul căpitan Bob Sullivan, a anunţat presei că
preşedintele şi prima doamnă nu numai că nu au fost invitaţi să participe, dar
dacă vor, trebuie să stea la coadă pentru bilete, ca oricine altcineva! Şi iată
ceea ce eu numesc comportament complet dezagreabil din partea promoter-ilor.
În ediţia de marţi, 18 septembrie a cotidianului Washington Post, am numărat 185 de
anunţuri clasificate sub rubrica „BILETE - JACKSONS” de vânzare, variind de la
39 la 300 de dolari unul, în funcţie de locaţie, fireşte. Aşa cum s-a întâmplat
în toate oraşele unde s-a desfăşurat turneul, erau o mulţime de speculanţi care
mişunau în faţa Stadionului RFK de la ore matinale. Uneori, se purtau adevărate
tratative dacă era cineva hotărât să aştepte până la începerea spectacolului.
Dar de cele mai multe ori speculanţii erau dezamăgiţi de fanii care erau
satisfăcuţi să asculte doar muzica şi să se bucure din afara porţilor
stadionului.
Fascinaţia lui Michael pentru Broadway, cinema şi show
business în general, s-a remarcat şi în activităţile sale din timpul călătoriei
în acest turneu. La Montreal, ascuns în spatele ochelarilor săi cu lentile
negre şi sub pălăria fedora, Michael a cumpărat diverse cărţi, printre care: Cavalcada Costumelor, Design-ul de Scenă şi Stravinsky în Cinema. Atunci când a
ajuns la Washington, Michael a alergat la Opera Kennedy pentru a-i prinde pe
Anthony Quinn şi pe Lila Kedrova aflaţi în turneu cu producţia Zorba. Michael a stat în loja
prezidenţială împreună cu consilierul prezidenţial Ed Meese. Deşi, ca de
obicei, şi-a făcut apariţia incognito, pe uşa din spate, actorii au prins briza
prezenţei lui. Actorul Steven Yuhasz – distribuit în unul din rolurile
producţiei Zorba – a spus: „Au vrut să-l surprindă pe dl. Quinn – să-i
distragă cumva atenţia.”, dar „Toată
lumea glumea spunând: ‚Ok, scoateţi mănuşa pentru numărul de deschidere’.”
În timpul şederii sale la Washington, Michael şi familia
sa au locuit la Hotel Regent din Georgetown. Hotelul este singurul din
Washington D.C. cotat la 5 stele din punct de vedere al eleganţei. Ca şi în
alte opriri de-a lungul drumului parcurs, Michael a poposit la cumpărături prin
librării – de data aceasta la cea numită „Cărţile de Ieri”, unde cea mai
semnificativă achiziţie a sa, a fost o carte cu fotografii ale lui Judy Garland
şi Liza Minnelli. Iar înainte de spectacolul de sâmbătă, Michael s-a întâlnit
cu cei trei câştigători ai competiţiei anti-alcool la volan. În onoarea lor s-a
organizat o cină festivă la Hotel Regent.
Vineri, 21 septembrie, cel de-al 29-lea spectacol al
turneului Victory a adus ceva cu totul nou. Imediat după numărul de jonglerie
al lui Chris Bliss şi chiar înainte ca luminile să se aprindă pentru pauza
intermediară, video clip-ul piesei Torture
a fost proiectat pe ecranul uriaş care încorona scena. Video-clip-ul s-a
bucurat de succes şi chiar a încălzit mulţimea pregătind-o pentru ce avea să
urmeze. Dincolo de acest aspect însă, în acest moment, spectacolul a recunoscut
într-un fel albumul după al cărui nume a fost intitulat. Pe la 21:21, purtând o
pereche de pantaloni încărcaţi de fermoare şi o jachetă albă din paiete, Jackie
a apărut pe scenă însoţit de cârja sa, pentru a saluta mulţimea. Şase minute
mai târziu, spectacolul a început.
Publicul din Washington a fost unul foarte entuziast, iar
temperatura de 21°C venea ca o mănuşă pentru desfăşurarea perfectă a
spectacolului. De la debutul său în Kansas City, pe parcursul turneului a fost
adăugată o nouă platformă hidraulică în faţa scenei, aşa încât, în timp ce
interpreta piesa She’s Out Of My Life, Michael
se putea apropia mai mult de fanii care îl adorau fără a fi în pericol. La
finalul spectacolului, în jur de ora 23:20, o săgeată impresionantă de
artificii s-a aprins sus pe cer deasupra capetelor noastre, onorând capitala
naţiunii. În timp ce luminile stadionului se aprindeau, piesa Torture suna din nou în boxe. Jackie nu
a cântat şi nici nu a dansat la nici unul din concertele din Washington aşa cum
a făcut-o mai devreme cu o săptămână la Montreal. În publicul din acea seară
s-au aflat Mike Love de la Beach Boys,
Peaches din duetul Peaches şi Herb,
Eva Gabor şi Ethel Kennedy.
Concertul Victory cu numărul 30 a avut loc pe 22
septembrie şi dat fiind că era ultimul consecutiv la care mai participam, am
decis să mă aventurez şi dincolo de locurile experimentate până acum şi să văd
cum arată scena şi în afara ei. Când am ajuns la Stadionul RFK pe la 16:30,
trotuarele din zonă erau deja căptuşite cu vânzători de hot-dog, postere,
nasturi, binocluri ieftine, lanţuri, beţişoare aromate, baloane, mănuşi albe
acoperite cu paiete strălucitoare şi o mulţime de alte articole contrafăcute pe
care oricine le putea ştampila sau imprima cu imaginea lui Michael Jackson
şi/sau cu numele său. Totul arăta de parcă venise circul în oraş – şi într-un
fel, chiar venise. Nici măcar P.T. Barnum nu ar fi putut spera să pună în
mişcare atâţia bani lichizi, în maniera în care a făcut-o turneul Victory – în
mod autorizat sau nu!
Un trio inventiv avea chiar un carton imprimat cu Michael
Jackson şi contra sumei de 4$, te puteai fotografia cu Michael în mărime
naturală şi primeai poza instantaneu. Când am refuzat să fac o fotografie cu
starul „cartonizat”, fotograful a ţipat după mine: „Dacă te răzgândeşti, ştii unde îl găseşti pe Michael!”
În acea seară de sâmbătă, spectacolul s-a desfăşurat fără
incidente, nu au existat probleme şi nici deviaţii de repertoriu sau diminuări
ale nivelului de energie. Jackie a venit din nou pe scenă pentru a saluta
publicul. Michael, ca şi în celelalte 29 de spectacole de până acum, efectiv a
dominat scena cu energia şi prezenţa sa de mii de volţi, a măturat-o de la un
capăt la altul cu dansul său incitant şi a cucerit-o cu stilul său vocal inconfundabil.
Din punctul meu de vedere, este un om de spectacol prin excelenţă.
MICHAEL JACKSON TRIVIA
Deoarece am fost avid să-l urmez pe Michael Jackson şi
familia lui pe drumul acestui turneu, am reuşit să aflu şi tot felul de lucruri
mărunte despre turneul Victory. Sunt sigur că în una din ediţiile viitoare ale jocului
Trivial Pursuit[1]
vor exista câteva întrebări legate de aceste aspecte nesemnificative. Deci,
pentru cei interesaţi:
·
Pe
interiorul pălăriilor negre de fetru pe care Michael le arunca în fiecare seară
publicului, la finalul piesei Billie Jean,
erau inscripţionate următoarele cuvinte: „Fabricată
în mod expres pentru Michael Jackson de Maddest Hatter / 100% lână autentică.”
· „Jacksonberg”
- Acesta este termenul dat zonei în care erau parcate trailerele turneului
Victory, în fiecare oraş.
· „Turnul
lui Babble” - Acest termen este folosit de echipa din spatele turneului, atunci
când se referă la turnul de 16,5 m înălţime montat în mijlocul stadioanelor
(peste tot, mai puţin la Madison Square Garden) şi pe care sunt montate
reflectoarele, tabloul de lumini şi boxele.
· Foi
uriaşe de plastic negru erau utilizate pentru a acoperi locurile nevandabile
din spatele turnului, aşa încât atunci când Michael se uita spre public, nu
vedea locuri neocupate. O asemenea privelişte putea afecta performanţa
înmănuşatului!
· Dacă
ai face curat în camera de hotel în care a stat Michael Jackson, ce crezi că ai
găsi în ea? Răspunsul: floricele de porumb! Este gustarea favorită a lui
Michael şi foarte rar ţi-o aduce room-service-ul, chiar şi în cele mai
respectate hoteluri!
Pe parcursul lunii septembrie s-au produs câteva mişcări
în familia Jackson. Janet, sora de 18 ani a lui Michael, a fugit şi s-a
căsătorit cu James DeBarge, tânărul de 21 de ani de la trupa DeBarge ce activa
sub egida Motown. Nimeni dintre membrii familiei nu a fost prezent la ceremonia
secretă, care a avut loc în Grand Rapids/Michigan. Tot în acea zi, s-a anunţat
că Jermaine şi-a dat în judecată compania de contabilitate pentru taxele
exorbitante deduse din câştigurile sale de pe urma turneului Victory.
Deşi vânzările single-ului State Of Shock şi ale albumului Victory
păreau destul de lente la început, ambele au fost certificate cu aur, iar
albumul a fost certificat şi cu platină de către RIAA (Asociaţia Americană a
Industriei de Înregistrări). Acel început de septembrie a anunţat de departe
validarea trupei The Jacksons ca cea mai de succes trupă muzicală a anului 1984.
CONCERTUL SECOLULUI
După ce am vizionat timp de trei luni împlinite cele
treizeci de concerte ale turneului Victory din prima sesiune, a venit timpul să
mă întorc la biroul meu de redactor şef al revistei Modern Screen unde scriam despre viaţa şi dragostea starurilor de
film. Pentru Michael Jackson, viitorul său a inclus un turneu ce a marcat
reuniunea completă a familiei şi transformarea lui într-un star de film
autentic! Turneul Victory a mers să cucerească un public şi mai numeros în
nordul Americii până la finele lui 1984, iar eu mi-am întărit planurile de a
finaliza experienţa Victory prin participarea la cel din urma concert din
ultimul oraş înscris pe harta turneului.
Pe parcursul acestor doi ani de Michael Jackson-manie
intensa, pot spune cu onestitate că nu am nimic altceva decât admiraţie pentru
talentul, creativitatea şi energia sa infatigabilă. În aceste pagini simt că
mi-am adus şi eu tributul meu de stimă superstarului numărul unu al decadei şi
a celei mai de succes personalităţi din istoria show-business-ului. Ca jurnalist,
am prezentat adesea multe dintre gafele, controversele şi aspectele negative
incontestabile ale turneului Victory. Problemele apărute de pe urma
planificării defectuoase a turneului nu au alterat în nici un fel respectul şi
admiraţia mea pentru Michael Jackson. Respectul meu pentru el, nu numai că a
rămas intact, dar chiar s-a amplificat. Oricine care donează 100% profitul său
de pe urma muncii sale către o cauză nobilă, are într-adevăr o inimă de aur, în
cazul lui Michael Jackson, pe măsura succeselor sale înegistrate.
Am iubit şi am trăit fiecare clipă din cele trei luni
petrecute pe urmele turneului Victory, în fiecare oraş în care am aterizat în
lunile iulie, august şi septembrie 1984. Chiar şi după treizeci de ori în care
am fost martor la performanţa lui Michael cu Billie Jean, tot mai simt furnicături pe spate. Acesta a fost
într-adevăr cel mai scump, mai profitabil, mai măreţ şi cel mai discutat turneu
planificat, montat şi executat vreodată. În clipa în care Michael Jackson
„lovea” scena, toate problemele care au afectat turneul se evaporau. Şi de la
primele acorduri ale lui Wanna Be
Startin’ Something, nu a existat nici un dubiu cine este cel mai mare
superstar din lume.
El este Thriller-ul, înmănuşatul, Înalţimea Sa, cel mai
bine vândut artist pe care l-a văzut lumea vreodată. Este Michael Jackson!
~ Sfârşit ~
Mulţumiri
cititorilor,
Mihaela
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
[1]
Joc de grup, determinat de abilitatea jucătorilor de a răspunde la întrebări de
cultură generală.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu