ON THE ROAD WITH
MICHAEL!
by Mark Bego
(1984)
Traducere
şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.
Capitolul 6
JACKSON-ii SE PREGĂTESC PENTRU TURNEUL VICTORY
De la primele sale două apariţii pe coperta revistei Rolling Stone în 1983, Michael Jackson a
refuzat în mod categoric să acorde vreun interviu presei. Cu excepţia celor
câteva cuvinte rostite în semn de acceptare a premiilor sale şi a prezentării
de la petrecerea din februarie 1984, a rămas în continuare misterios şi
inaccesibil. Eu cred că toată această tăcere misterioasă, faţă de enorma sa
popularitate, nu face decât să intensifice şi mai mult atracţia sa deja
magnetică. Cu cât îşi păzea mai mult personalitatea sa enigmatică cu atât
sporea interesul, curiozitatea şi fascinaţia publicului pentru el.
Şi cu cât se apropia mult anticipatul turneu Victory,
ceilalţi membri ai familiei au servit ca purtători de cuvânt ai taberei
Jackson. Vorbind despre rolurile lor în viitorul album şi turneu, fraţii lui
Michael au dat diverse declaraţii, iar LaToya a vorbit liber despre Michael,
despre viitorul ei al treilea album şi despre linia de modă pe care urma să o
lanseze. În acest capitol veţi găsi câteva dintre aceste dicuţii purtate cu
Jackson-ii în vara anului 1984.
MARLON JACKSON
În turneul Victory, fiecare din membrii trupei are locul
lui bine definit pe scenă şi în spectacol. Marlon Jackson este responsabil cu
toate efectele pirotehnice sau cum spune Jackie: „El trebuie să arunce totul în aer.” De asemenea, este foarte
implicat în ceea ce priveşte coregrafia complicată a trupei, de care se ocupa
de altfel de prin 1970 când avea 13 ani. Marlon şi Michael se vor ocupa de
mişcarea scenică şi sincronizarea trupei, asistaţi de fratele lor mai mare
Jackie. Conform celor spuse de Marlon: „Ne
încuiem în cameră, ascultăm muzică şi ne vin idei.”
În 1983 Marlon a produs albumul Wright Back At You(Wright se întoarce la tine) pentru cântăreaţa
Betty Wright şi a interpretat un duet cu ea pentru albumul respectiv. Trebuie
amintit aici şi debutul lui Marlon într-un film dramatic, după turneul din
1984. Filmul este semnat de Universal
şi se intitulează Cat (Pisica).
Alături de el le găsim pe Janet şi LaToya Jackson.
În timpul liber, Marlon lucrează în studioul de acasă,
compunând piese. Pentru albumul Victory,
el a produs, compus şi interpretat linia vocală şi instrumentală pentru piesa Body.
Legat de viitorul turneu, Marlon a comentat că munceşte
ca un turbat, pentru a finaliza albumul şi pentru a pregăti spectacolul de pe
scenă. Conform celor spuse de el: „Ne
întâlnim zilnic. Lucrurile se precipită. Ascultăm prezentările şi discutăm
între noi. Peste toate astea, stau cam 12 ore pe zi în studio, pentru a
finaliza albumul. Pune-te în locul meu. Fac chestia asta de când aveam 6 ani.
Toată viaţa am fost numai în turneu. Şi vine un moment când spui: ‚Chestia asta
s-a cam învechit. Să încercăm ceva nou.’ Din punctul nostru de vedere, să nu
mergem în turneu, nu înseamnă neapărat că ne-am despărţit sau că Michael se mai
întoarce pentru un turneu şi apoi părăseşte trupa. Nu este vorba de aşa ceva.
Jermaine nu a mai venit cu noi în turneu de nouă ani, dar Michael întotdeauna a
făcut parte din trupă. Citeşti articole care spun că Michael nu vrea să mai
meargă în turneu. Dacă nu vrea, nu e necesar. Nu-l obligă nimeni. Iar el ştie
asta.”
Din dorinţa de a clarifica declaraţiile referitoare la
tatăl lor, Joseph Jackson, precum şi înţelegerile contractuale cu el, Marlon a
adăugat: „Poate ai citit şi că Michael
Jackson şi Jackson-ii l-au concediat pe tatăl lor. Nu este deloc adevărat. Tata
a avut un contract pe 5 ani cu noi, pe
care l-am reînnoit pentru încă 7 ani. Apoi contractul a expirat iar noi am
decis să nu-l mai reînnoim. Şi asta nu din pricină că ar fi făcut ceva greşit.
Ci pentru că pur şi simplu avem nevoie de o pauză. Să fii implicat în afaceri
cu proprii părinţi este un lucru foarte delicat. Să nu fii de acord cu tatăl
tău, este un lucru delicat! Aşa că singura cale de a evita acest lucru a fost
să nu-i mai reînnoim contractul.”
Comentând despre albumul Thriller al lui Michael şi succesul său răsunător, Marlon
recunoaşte: „Întreaga familie a avut
sentimentul că se va vinde bine. Până la urmă, ‚Off The Wall’ s-a vândut în 8
milioane de exemplare, aşa că ne aşteptam ca ‚Thriller’ să atingă măcar această
performanţă.”
Se va vinde albumul Victory
în 30 de milioane de exemplare aşa cum a făcut-o Thriller? Şi în aceste condiţii, ce presiune competitivă apasă
asupra Jackson-ilor? Marlon prognostichează: „Acum trei ani era foarte greu să vinzi şi un milion de copii, deci nu
te poţi aştepta să vinzi de fiecare dată 30 de milioane. Oamenii nu ar avea
atâţia bani să suporte şocul atât de curând. Dar simt că dacă ultimul nostru
album – Triumph – s-a vândut în număr de 2,5 milione de exemplare, acesta îl va
depăşi!”
RANDY JACKSON
La începutul lui 1976, atunci când Jackson 5 au părăsit
Motown Records, iar Jermaine a decis să rămână la Motown, cel mai tânăr Jackson
– Randy - s-a alăturat fraţilor lui, care s-au mutat la Epic Records şi a
început să înregistreze alături de ei sub titulatura The Jacksons. Înainte de
asta însă, Randy a performat alături de fraţii lui, live, pe scenă, aşa că
tranziţia lui a fost una graduală şi cât se poate de naturală.
Una dintre cele mai mari înregistrări din isotria
Jackson-ilor este piesa Shake Your Body
(Down To The Ground), piesă compusă de Randy şi Michael. S-a vândut în 2
milioane de exemplare. Amintindu-şi de evoluţia acestui cântec, Randy spune: „Intonam o parte a melodiei şi fredonam
câteva cuvinte în studioul Havenhurst din L.A.. Michael a intrat în cameră şi a
început să cânte cu mine. L-am cântat într-una şi l-am reluat până am scos tot
cântecul.”
Printr-o situaţie similară a trecut şi compoziţia The Hurt de pe albumul Victory. „De câteva zile tot cântam la keyboards acasă la David Paich. Într-una
din zile a început şi Michael să cânte, Jackie ni s-a alăturat şi aşa am muncit
împreună până am finalizat cântecul! Toţi am compus câte 2-3 piese pentru
albumul Victory. Împreună am compus
vreo 17 piese, dar numai 8 vor fi incluse pe album. Ultimele selecţii vor fi
făcute într-un cadru familial, unde vom vota cu toţii materialul final.”
Despre aportul său la turneul Victory, Randy spune: „Am ajutat la selecţia muzicienilor care vor
merge cu noi în turneu. În timp ce Marlon, Tito, Jackie şi Michael lucrează la
numerele lor din spectacol, eu lucrez cu orchestra şi cu echipa, tehnica pentru
chitară, tobe şi background-ul vocal. Eu
mă ocup de verificarea fiecărui sunet şi fiecărui microfon. Sunetul este foarte
important pentru mine. Simt că din punct de vedere vizual, spectacolul va fi
grandios, dar trebuie să sune şi bine! Încercăm să le oferim oamenilor ceva
special, ceva care să însemne mult mai mult decât banii.
N-am mai pus mâna pe bass sau pe o
chitară clasică de când au apărut sintetizatoarele.”, spune Randy. „În
turneu voi cânta la bass şi la chitară clasică, dar în studio mă joc cu
keyboard-ul: DX7, Fairlight, DS1 şi un emulator. Muzica mea favorită este cea
clasică: Chopin, Bach şi Stravinsky – dar în mod special Chopin.”, ne
dezvăluie Randy. „Atunci când nu
performez, citesc sau cânt la pian toată noaptea. Iubesc plaja şi îmi place să
mă plimb cu bicicleta.”
JERMAINE JACKSON
„Nu am mai fost cu
adevărat împreună să arătăm ce putem, de la Jackson 5.”, explică Jermaine
Jackson referitor la noul album Victory,
care marchează pentru prima dată reuniunea celor şase fraţi. „A ieşit foarte bine.”, adaugă el. „Am regăsit acea magie specială, armonioasă.
Sunt emoţionat pentru că am aşteptat această clipă, de a lucra din nou
împreună, de nouă ani.”
Ultima dată când Jermaine a fost într-un studio cu
Michael, Marlon, Jackie şi Tito, s-a întâmplat în 1974 pentru albumul Dancing Machine. La vremea aceea, Randy
nu înregistra cu fraţii lui, aşa că Victory
este într-adevăr un risc unic pentru ei. În 1976, când Michael şi ceilalţi
fraţi au semnat cu Epic Records sub numele The Jacksons, Jermaine a fost cel
care, rămas la Motown, a urmat o carieră solo. Cu un an înainte, Jermaine s-a
căsătorit cu Hazel Gordy, fiica preşedintelui Motown Records, Berry Gordy Jr..
Ca urmare, loialitatea lui s-a împărţit, iar Motown a câştigat pe lista lui de
priorităţi.
În anii care au urmat, ca artist solo, Jermaine a
înregistrat 7 albume, cel mai notabil fiind Let’s
Be Serious; melodia care dă titlul albumului fiind compusă şi produsă de
Stevie Wonder. Piesa s-a vândut într-un milion de exemplare şi a fost
nominalizată la premiile Grammy din 1981.
În timpul pregătirilor turneului Victory, Jermaine a semnat cu Arista Records şi şi-a lansat albumul
de debut la această casă de discuri, intitulat Jermaine Jackson. De menţionat că în cariera lui solo de până acum,
niciodată nu a sunat mai bine. De la duetul dramatic pe care îl face cu fratele
său Michael – Tell Me I’m Not Dreamin’
(Too Good To Be True) – la piesa fierbinte Dynamite sau la cea bazată pe o istorioară science-fiction Escape From The Planet Of The Ant Men,
Jermaine a avut succesul scontat cu acest album.
Privind înapoi, la perioada petrecută alături de Jackson
5, Jermaine îşi aminteşte: „Eu şi Michael
obişnuiam să cântăm în duet atunci când performam în clubul din Gary, Indiana.
El avea 5 ani iar eu 8. Tata ne punea să cântăm piese ale celor de la Temptation
şi James Brown. Am devenit atât de cunoscuţi, încât primarul din Gary, Richard
Hatcher, ne-a cerut să susţinem un spectacol. Diana Ross a fost invitata lui.
Ea a văzut spectacolul şi l-a sunat pe Berry Gordy. Aşa am ajuns să susţinem o
audiţie pentru el, la casa lui din Detroit. Nu mai văzusem niciodată o casă ca
a lui. Era atât de mare încât avea o cameră în care era amenjat un teren de
golf cu 12 găuri şi o pistă de bowling la subsol. Ne-a spus că dacă aruncăm
mingea din prima lovitură în gaură, ne dă 10.000$! Am început să lovim mingiile
cu furie, încercând să câştigăm acei bani!”
Ce simte Jermaine atunci când se uită la casetele video şi
ascultă înregistrările cu Jackson 5? Se confesează: „Acum, când privesc înapoi şi mă uit la Jackson 5, am impresia că văd
alţi copii.”
Despre viaţa personală, Jermaine spune: „Sunt căsătorit cu fiica lui Berry Gordy de
10 ani. Ne-am întâlnit în Detroit, în 1968 când noi înregistram albumul ‚Diana
Ross Presents The Jackson 5’. Eu aveam 13 sau 14 ani. Hazel avea 13 şi era în
studio cu tatăl ei. Acum mă ajută în afaceri şi scriem cântece împreună. O
familie puternică are la bază o fundaţie puternică. Indiferent că ai succes sau
eşti nefericit, ai cu cine împărţi aceste trăiri.”
O vreme Jermaine a lucrat la Motown Records nu numai
pentru cariera sa dar şi pentru a descoperi noi talente. „Eu şi Hazel i-am adus la Motown pe DeBarge, Stephanie Mills şi pe
Switch. Am văzut-o pe Stephanie Mills la New York, în ‚The Wiz’ şi a semnat cu
Motown. Eram într-un lift în clădirea Motown din L.A. când Switch mi-a dat o
casetă. Am ascultat-o şi mi-a plăcut. Aşa că eu şi Hazel i-am adus în L.A.,
le-am găsit o casă unde să locuiască şi i-am ajutat timp de câteva săptămâni să
se pregătească. Apoi am aranjat o întrevedere cu Berry Gordy, iar el a semnat
cu ei. În timpul promovării unui turneu în Detroit, l-am întâlnit pe Eldra,
cântăreţul vocal de la DeBarge. El cânta gospel şi nu a vrut să părăsească
biserica. Cânta în stilul lui Frankie Lyman. Eu şi Hazel i-am ajutat să
înregistreze un album gospel la Motown.”
După 15 ani petrecuţi la Motown, Jermaine a simţit că a
cam stagnat, iar în 1983 a luat decizia de a părăsi compania deşi contractul îl
obliga la mai multe albume sub egida ei. Jermaine ne explică cum a fost să se
împartă între carieră şi familie: „Am
vrut să am libertatea de a păstra talentele descoperite dar politica Motown nu
admitea aşa ceva. Aşa că m-am hotărât să mă mut la Arista. Berry Gordy m-a
lăsat să plec pentru că vroia să fiu fericit.”
Oricum, Jermaine plănuieşte să descopere şi să
perfecţioneze şi alte talente. Chiar şi în turneul Victory, conform celor spuse
de el: „Îmi voi lua o cameră video pe
drum şi voi surprinde noi talente în timpul turneului.”
Jermaine are sentimente bine definite în ceea ce priveşte
eternitatea adevăratei creaţii. El simte că anumite cântece, filme sau creaţii
sunt destinate unei vieţi veşnice. Şi-a amintit de o discuţie pe această temă,
pe care a avut-o cu Michael: „Eu şi
Michael ne-am lansat într-o dezbatere despre filmele ‚Gandhi’ şi ‚E.T.’, care
îţi va arăta deosebirea dintre noi doi. El trăieşte într-o lume magică şi îi
place E.T.. Eu sunt de părere că filmul ‚Gandhi’, va dura mai mult ca unul
clasic pentru că publicul îşi dă seama că este vorba despre ceva real. E o diferenţă
între ‚Dancing Machine’ şi ‚Never Can Say Good Bye’. ‚Never Can Say Good Bye’
va dura mult după ‚Dancing Machine’, pentru că în el se vorbeşte despre
sentimente reale.”
Una dintre cele mai mişcătoare piese de pe albumul Jermaine Jackson se intitulează Oh, Mother, compusă ca un tribut adus
mamei sale, Katherine Jackson. Despre ea, Jermaine spune: „Mama este ca E.F. Hutton[1]
(referindu-se la sloganul companiei). Când
vorbeşte ... ascultăm!”
Există tot felul de controverse în tabăra Jackson-ilor referitoare
la nemulţumirea membrilor familiei faţă de implicarea lui Don King. Despre
acest subiect, Jermaine mi-a explicat că, cuvântul cheie din terenul lui King,
atunci când se referea la Jackson-i, era „familie”. „Ceea ce ne-a plăcut la Don King a fost faptul că a adus familia
împreună – inclusiv pe mama şi pe tata!”
După cum puteţi constata, Jermaine Jackson este gata
să-şi ducă cariera solo pe noi culmi cu noul album al familiei, cu turneul
familiei şi cu noul său album. Aşa cum spune cel mai mare succes al său la
Motown – Let’s Get Serious – Să fim
serioşi! Jermaine este foarte serios când vorbeşte despre cariera şi familia lui.
JACKIE JACKSON
În timp ce toţi fraţii au primit câte o sarcină privind
turneul Victory, cel mai în vârstă dintre ei, Jackie Jackson s-a trezit că
trebuie să găsească personalul profesionist care să alcătuiască echipa de lucru
pentru drum. Cum este un tip inventiv şi-a proiectat pantofii – unici –
speciali, pe care îi va purta pe scenă, în turneu. Deşi sunt marca Nike, au
talpa din piele moale aşa încât să alunece pe scena din lemn fără să rămână
înţepeniţi aşa cum se întâmplă cu tălpile de cauciuc. Şi în plus, pentru a fi
vizibili, au dungi luminoase care strălucesc atunci când dansează!
După spusele lui Tito, Jackie a fost cooptat în echipa de
baseball White Sox (Şosetele Albe) când avea 19 ani, înainte de a începe să
cânte ca profesionist. Tito se laudă: „A
renunţat la antrenamente şi la terenul de baseball ca să stea cu fraţii lui!”
Jackie, căruia îi place sportul – baschet, baseball, ski
– este căsătorit de 9 ani şi are doi copii. Fiul său, Siggy are 7 ani, iar
fiica, Brandi are 2.
Privind înapoi la perioada Jackson 5, Jackie îşi
aminteşte: „Tata cânta la chitară cu
câteva trupe semiprofesioniste. Mama cânta mereu prin casă. Fredona melodii
country si western iar noi o acompaniam. Jermaine avea o voce ca a unui om de
25 de ani. El, Tito şi cu mine am început să cântăm la spectacolele de talente
şi chiar am câştigat câteva trofee. Michael avea 7 ani, cânta la congas şi
imita mişcările lui James Brown!”
Una dintre cele mai vii amintiri despre Motown a fost
audiţia pe care a susţinut-o trupa pentru Berry Gordy Jr. la casa acestuia din
Detroit. Despre asta, Jackie spune: „Ne-am
aranjat instrumentele în jurul piscinei interioare. Smokey Robinson,
Temptations şi Mary Wells erau acolo. Eram tare nervos... urma să cântăm în
faţa idolilor noştrii. O săptămână mai târziu eram în studio şi înregistram
‚Diana Ross Presents The Jackson Five’! Albumul a primit platina!”
TITO JACKSON
Pe peretele lui Tito Jackson se află o plachetă cu
următoarele cuvinte gravate pe ea: Premiul
Biletul de Aur. A fost oferită Jackson-ilor de către faimoasa arenă
new-york-eză Madison Square Garden pentru vânzările record de bilete (140.000
bilete între anii 1970 şi 1981). Pentru Tito acesta este un premiu special,
pentru că îi place să cânte pentru fani. „Plecăm
în turneu şi dăm tot ce putem timp de
trei sau patru luni, apoi ne întoarcem acasă şi trei ani plângem că
ne-ar fi plăcut să stăm mai mult plecaţi.”, spune el. Ei bine, în vara lui
1984, dorinţa lui Tito se va împlini şi va fi marcată ca cel mai mare turneu al
decadei!
Tito este încântat de succesele lui Michael înregistrate
cu albumul Thriller, dar punctează
imediat că Michael nu ar părăsi niciodată trupa pe care el şi fraţii lui au
fondat-o împreună. „Michael este o
părticică din The Jacksons aşa cum sunt şi eu.”, spune el. „Când şase fraţi performează împreună, există
ceva magic, lucru pe care nu-l poate reda nici unul individual. Ne simţim bine
împreună!”
Pentru albumul Victory,
împreună cu Wayne Arnold, Tito a compus melodia We Can Change The World. Tito a compus muzica şi mare parte din
versuri, cântă la chitară, la pian, la sintetizator, la chitară bass şi este
producătorul principal al piesei. Mare parte din coloana sonoră a fost
înregistrată în studioul lui propriu de acasă. Tito spune: „Soţia mea este supărată pentru că am scos
covorul în hol iar canapelele le-am pus la intrare. Toată camera este plină cu
echipament de înregistrare!”
Despre piesa We Can
Change The World, Tito explică: „Cântecul
se referă la problemele lumii – război, foamete, hoţie, copii care nu se duc la
şcoală, crime – şi la oamenii care încearcă să mişte lucrurile în direcţia cea
bună. Să vă exemplific cu câteva versuri: ‚Toţi pentru unul, aşa ar trebui să
fim / Dacă nu avem atitudine, sfârşitul poate fi aproape.’ Să-ţi iubeşti aproapele
este un lucru pe care mulţi oameni îl ignoră de-a dreptul.”
Despre turneul Victory, Tito ne spune: „Marlon, Jermaine, Randy şi cu mine am adunat
instrumentiştii. Mie mi-a revenit sarcina de a-i învăţa piesele şi de a repeta
cu ei. Am produs câteva piese şi pentru sora mea Rebbie, care în vara aceasta
va lansa un LP sub egida CBS Records. Este o mixtură de rock contemporan. În
acest turneu, vom călători cu opt trailere care vor căra echipamentul, iar eu
voi avea timp să scriu pe drum. Am fost prezent la audiţiile a 20 de chitarişti
iar Randy a audiat keyboard-ist-ul. Vom avea trei chitarişti: David Williams,
Gregg Wright şi cu mine. Jermaine va cânta la bass, Jonathan Moffet este
bateristul, iar Randy va mânui keyboard-ul alături de alţi doi instrumentişti.”
Comentând despre implicarea lui Michael în LP-ul Victory, Tito spune: „Michael a fost foarte, foarte ocupat.
Succesul repurtat l-a pus pe drumuri aşa că nu prea a fost prin preajmă cum era
de obicei. Uneori trebuie să umpli anumite goluri şi exact asta facem noi.
Încercăm să nu ne călcăm pe picioare între noi. Există mult talent în familia
noastră: surorile noastre LaToya şi Janet înregistrează şi ele, Jermaine
lansează un album, Michael a făcut-o deja şi mai sunt multe altele. Încercăm să
respectăm calendarul fiecăruia. Am avut un succes uriaş cu albumele trupei The
Jacksons şi am primit platina pentru vânzări. Dar succesul lui Michael a fost
cu mult mai mare. Iar asta ne ţine pe noi ceilalţi în umbră. În consecinţă ne
ajutăm reciproc pentru că, în fond, aşa am crescut: într-o casă micuţă cu mulţi
copii, iar mama şi tata munceau în permanenţă. Iar noi aveam grijă unii de
alţii. Familia Jackson a făcut o treabă bună, pentru că sunt foarte mulţi care
nu au reuşit să fie catalogaţi cu platină. Succesul lui Michael nu poate decât
să ne ajute. Drumul lui a ajuns sus, deasupra noastră şi poate ne va arunca o
frânghie să ne lase să ne căţărăm pe ea!
După toţi aceşti ani în industrie, încă
mai există loc pentru a ne lărgi orizonturile.”, prezice Tito. „În
anul în care am părăsit Motown, eram pregătit pentru primul meu album solo.
Jackie a apucat să-l facă pe al său când încă eram acolo, dar eu n-am mai
reuşit. Aşa că dacă piesele mele nu sunt pe ‚Victory’, mă văd nevoit să-mi
înregistrez propriul album şi să-mi arăt abilităţile vocale.”
Despre viaţa sa personală, Tito povesteşte: „M-am căsătorit în 1972 şi am trei copii: Taj
de 10 ani, Taryll de 8 ani şi Tito de 5 ani. Îmi place să lucrez cu copiii. În
ultimii cinci ani mă ocup de managementul unei echipe de baseball – Little
League. Ne descurcăm bine, dar cel mai important lucru legat de Little League
nu este acela de a câştiga meciuri, ci de a găsi doi sau trei copii cu
probleme, pe care îi integram în echipă şi îi facem să simtă că aparţin acelui
loc. Asta îi face învingători ai vieţii. Am descoperit că atunci când aduc
aceşti câţiva copii şi îi integrez în echipă, o transform într-o familie
fericită. Şi oricum câştigi!”
Optimismul său legat de Little League se transpune şi în muzică. Legat de acest aspect,
Tito spune: „Iubesc muzica care vorbeşte
despre ceea ce se întâmplă în lume. Nu una sau zece persoane pot schimba lumea.
Dar dacă ne gândim mai profund, poate reuşim împreună, cu toţii.”
Unul din hobby-urile sale favorite este să meşterească la
maşinile de epocă. În locuinţa sa aflată în vârful unui deal din San Fernando Valley,
la nord de Los Angeles, se află câteva maşini dezasamblate care îşi aşteaptă
rândul pentru a fi restaurate. „În timpul
liber, restaurez maşini vechi. Am început de când eram copil prin a construi
carturi. Am reuşit să asamblez un Mercedes 190 SL din 1959. Am trei modele de
Ford A (unul din 1929 şi două din 1930) şi recent am restaurat un model din
1931. Mai am ceea ce eu numesc o maşină punk-rock. Este un Edsel din 1957. În
ultimul nostru turneu din 1981, am cumpărat o revistă în care am găsit
locaţiile din Carolina de Nord de unde se pot cumpăra jenţi model 1930 şi din
Florida pentru carburatoare din 1929. Ori de câte ori reveneam la hotel, dădeam
telefoane pentru componentele de care aveam nevoie.
Toţi avem RV-uri (vehicule pentru
recreere) pe care le conducem pe munte. Eu am avione cu telecomandă. Multe
dintre ele sunt făcute bucăţi – am stricat o mulţime! Am unul cu anvergura de peste
doi metri. Şi îmi place să pescuiesc!” Ei bine, cu un program atât de încărcat, care se anunţă
peste vară, Tito va avea puţin timp la dispoziţie pentru pescuit. Singurele
cârlige cu care a fost obligat să se confrunte au fost cele care stabilesc
versurile atâtor piese de succes, cu care Jackson-ii vor performa de-a lungul
şi de-a latul Americii!
LATOYA JACKSON
Pe 24 aprilie 1984, împreună cu fotograful meu, Roger
Glazer, am regizat o sesiune de modă cu LaToya Jackson pentru revista Modern Screen. Apoi, am stat de vorbă cu
ea despre noua linie de îmbrăcăminte pe care a creat-o, despre familia ei şi
despre albumul intitulat Heart Don’t Lie.
Am mai întâlnit-o pe LaToya cu ceva vreme în urmă, înainte să-şi promoveze
primele sale două albume sub egida Polydor Records. Am fost plăcut surprins de
felul în care a evoluat cariera ei în lumina vastului succes internaţional al
lui Michael. LaToya este suficient de frumoasă pentru a fi model şi s-a
anticipat de mult timp că va călca pe urmele întregii familii şi va deveni o
persoană cu drepturi depline în show-biz, asemeni lui Michael şi fraţilor ei.
Toţi fraţii săi au susţinut-o în ceea ce priveşte drumul
de artist solo. Albumul ei de debut – LaToya
Jackson – conţine single-ul Night
Time Lover, produs de Michael şi care
a devenit succes de top. Cel de-al doilea album, intitulat My Special Love, a fost lansat în 1981
şi conţine două piese produse de Randy Jackson. Albumul actual - Heart Don’t Lie – înregistrat la Private
I Records şi distribuit de CBS, este produs de Tito Jackson. Acompaniamentul
vocal este asigurat de trupa Musical Youth şi de Howard Hewett de la grupul
Shalamar.
Am fost încântat de faptul că LaToya a pornit pe
picioarele ei, a apărut la premiile AMA, la premiile Grammy şi în video-clip-ul
lui Michael, Say, Say, Say. În
interviurile precedente acordate presei, LaToya a declarat că nu doreşte să se
alăture familiei în industria show-biz-ului. „La început, nu am vrut să
intru în show-biz. Nu mi-a plăcut. Dar fiind înconjurată de aşa ceva, a început
să-mi placă, iar acum ador fiecare minut.”, spune ea.
LaToya este foarte protectoare cu fratelui său mai mic,
Michael. „Este o persoană foarte
retrasă... foarte retrasă şi îi place să fie aşa, departe de oricine. Nu acordă
interviuri. Aş spune că cea mai greşită concepţie cu privire la el este acel
zvon, pe care probabil l-ai auzit şi tu,
potrivit căruia ar fi gay. Este îngrozitor. Este ceva despre care nu ne
place să discutăm, pentru că doare. Nu poate pleca nicăieri pentru că mereu se
găseşte o mulţime de oameni care să-l urmărească, dar astea sunt riscurile
meseriei. Odată cu afacerea asta vin şi avantaje şi dezavantaje. Toţi cei din
această industrie – nu-i crede pe aceia care îţi vor spune că nu ar vrea să fie
unde este Michael astăzi, pentru că el este în vârf şi doar pentru asta transpiră
fiecare artist. Transpiră ca să ajungă în vârf, iar el este acolo şi cred că
asta vrem cu toţii – să ne vedem acolo sus într-o zi.”
Despre zvonurile referitoare la separarea părinţilor săi,
LaToya a declarat în primăvara aceasta: „Părinţii
mei sunt încă împreună. Sunt tot acasă. Iar tata, chiar dacă nu a semnat
contractul sub Michael, a avut unele sugestii, i-a spus ce consideră că e bine şi ce nu. S-au pus de acord.”
LaToya a ţinut să sublinieze că linia sa de îmbrăcăminte
din piele va fi disponibilă la toate magazinele de pe glob. Şi dacă totul merge
cum e plănuit, bendiţele create de ea, personal, vor fi la fel de celebre ca
mănuşa lui Michael.
(va urma)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu