Capitolul 22 - “Money”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

Traducere şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.

*

Capitolul 22

“Money”

Michael Jackson

I’ll never betray or deceive you my friend But if you show me the cash, then I will take it If you tell me to cry, then I will fake it If you give me a hand, then I will shake it You’ll do anything for money

Prietene, niciodată nu te voi trăda sau înşela Dar, dacă îmi vei arăta banii, îi voi lua, dacă îmi vei cere să plâng, mă voi preface, dacă îmi vei întinde mâna, o voi strânge - Vei face orice pentru bani

A fost şocant să aflăm că programările care au mai rămas pentru turneul Dangerous au fost anulate şi mult mai şocant au fost ştirile că Michael Jackson se afla sub tratament din pricina dependenţei de analgezice. A fost lansat în presă un mesaj înregistrat în care Michael a explicat motivul anulării turneului şi nevoia sa de tratament:

Când am plecat în acest turneu, am devenit ţinta unei încercări de extorcare şi la scurt timp după aceea am fost acuzat de un comportament oribil şi scandalos.

Am fost umilit, jenat, rănit şi am suferit enorm în sufletul meu. Presiunea rezultată de pe urma acestor acuzaţii împreună cu energia de care am nevoie pentru a performa au condus la atât de multă suferinţă încât m-a epuizat fizic şi psihic. Am devenit tot mai dependent de analgezice pentru a face faţă turneului. Prietenii mei şi medicii m-au sfătuit să urmez un tratament profesional imediat pentru a elimina ceea ce a devenit o dependenţă. A venit timpul să recunosc că am nevoie de tratament pentru a-mi recăpăta sănătatea. Mi-am dat seama că nu mai pot finaliza turneul şi trebuie să anulez programările neonorate. Ştiu că pot depăşi această problemă iar această experienţă mă va face mai puternic.

Dispariţia practică a lui Michael a împins media frenetică în chinurile concentrării. Zvonuri care mai de care mai pline de imaginaţie au început să curgă literalmente, de pretutindeni din lume. Speculaţiile faţă de locul cam pe unde ar putea fi, au luat în vizor şi casa lui Elton John din Londra, cabana din Gstaad/Elveţia a Elizabeth-ei Taylor, un complex de sănătate din Alpii Francezi, un spital din Canada, un spital din Connecticut, un centru de tratament din Kansas şi chiar propriul său ranch din Los Olivos. Un tabloid britanic, Daily Mirror, a iniţiat un concurs intitulat “Locaţia Jacko”, oferind cititorilor o vacanţă la Disney World dacă preziceau cu corectitudine unde ar putea să apară Michael Jackson. Cea mai plauzibilă locaţie era Clinica londoneză Charter Nightingale. Multe surse au relatat că Michael şi cinci bodyguards-i au ocupat întreg etajul 4 al clădirii. Se spunea că era tratat de doctorul Beauchamp Colclough, care i-a fost recomandat de Elton John. Acesta s-a tratat la el pentru probleme de dependenţă. Clinica a refuzat să confirme sau nu dacă Michael era acolo.

Elton John a răspuns zvonurilor spunând că Michael a stat la el acasă cât timp a fost în Londra pentru a accepta un premiu muzical. Elton a spus mulţimii: ‘Michael vă salută!’, Aş fi vrut să-l iau cu mine dar e ocupat să-şi aspire nenorocita aia de cameră! De fapt, Michael a petrecut puţin timp, cam două zile, la reşedinţa lui Elton înainte să se mute la Clinica Charter. Mai târziu Michael l-a descris pe Elton John ca unul dintre cei mai drăguţi oameni pe care îi poţi întâlni pe planeta asta.

Oriunde o fi fost, se părea că Michael intenţionează să rămână ascuns privirilor. Avocaţii săi nu au comentat despre locaţia în care s-ar afla şi nici Elizabeth Taylor, care a fost instrumentul principal care l-a ajutat să iasă din Mexic pentru a fi suspus tratamentului. Impersonatorii “MJ”, despre care s-a presupus că au fost angajaţi de tabăra lui Jackson, au început să răsară în Londra şi pe cuprinsul Europei, lăsând urme pentru reporteri. Reporterii din Londra supravegheau hotelurile, spitalele, magazinele de jucării Toys R Us şi grădinile zoologice sperând ca unul dintre ei să fie acela care îl va găsi până la urmă pe Michael Jackson. Nu au găsit pe nimeni.

Indiferent că nu ştiau unde se afla, tabloidele au continuat să scoată poveşti la foc automat pretinzând nu numai că ştiau unde era, dar ştiau şi care îi erau planurile. Titlul ziarului Sunday Express – Starul sub tratament de dezintoxicare se confruntă cu viaţa de fugar. Chiar mai exact şi etic News of the World, afişa titlul Vânătoarea lui Jacko Evadatul. Multe poveşti susţineau că Michael Jackson nu se va mai întoarce niciodată în Statele Unite şi îşi va trăi restul zilelor ascunzându-se pe undeva prin Europa. Alţii au spus că Michael a părăsit Mexicul şi a sărit peste următoarea locaţie a turneului, Puerto Rico, care se află pe teritoriu american, temându-se să nu fie arestat. Michael i-a mărturisit lui Frank Cascio că acesta a fost de fapt, motivul real. Alte zvonuri au fost tratate de mass-media sub forma pregătirii lui Michael de a se întoarce în Statele Unite pentru a se preda singur, altele îl aduceau în punctul de a se sinucide. Cele mai scandaloase însă spuneau că se ascunde în Europa pentru a suporta o operaţie cosmetică a organului genital aşa încât să nu se mai potrivească cu descrierea oferită de băiat poliţiei. Practic, toate poveştile tabloidelor şi a şi mai multor surse de ştiri legitime aveau dubii în privinţa dependenţei de analgezice a lui Michael. Dar această problemă a dependenţei era din păcate cât se poate de reală.

În ziua de luni, care a urmat anulării turneului, avocatul Bert Fields a ţinut o conferinţă de presă şi a explicat că Michael Jackson se afla într-adevăr sub tratament pentru dependenţa de analgezice şi se aşteptau ca tratamentul să dureze între şase şi opt săptămâni. Fields a recunoscut că Michael Jackson abia îşi mai putea folosi capacitatea intelectuală. Nu a divulgat locaţia în care se afla Michael dar a subliniat: Nu are nici cea mai mică intenţie de a nu reveni în Statele Unite.

Şi mai multe îndoieli au fost răspândite despre dependenţa de analgezice a lui Michael de către Howard Manning Jr., care i-a ascultat depoziţia în Mexic, chiar înainte de anularea turneului. Howard Manning a zburat la Mexico City pentru a-i lua declaraţia lui Michael pentru un caz de încălcare a drepturilor de autor. Michael alături de Lionel Richie, Quincy Jones, Rod Temperton şi Joe Jackson au fost daţi în judecată pentru că ar fi furat piesele The Girl Is Mine, Thriller şi We Are The World. Manning a petrecut şapte ore luându-i declaraţii lui Michael pentru cazul din 8 şi respectiv 10 noiembrie. Mărturia lui Michael a fost înregistrată pe casetă video pentru a fi utlizată la proces. Manning i-a cerut declaraţii şi în legătură cu un alt caz similar din 1989. El a spus mediei că Michael a vorbit coerent, şi-a amintit detalii despre cum a compus piesele fără nici o problemă şi l-a descris ca pe un martor coerent şi cu o minte ascuţită. Suntem deja obişnuiţi cu strălucirea minţii sale. Omul ăsta ştie destul de multe despre treaba asta. Ştie şi îşi aminteşte despre piesele pe care le-a scris sau nu le-a scris el, de-a lungul timpului. Nu există nici o diferenţă între ceea ce a declarat săptămâna trecută, nici o diferenţă între acum şi 1989.

Manning a adăugat: Noi nu am fost informaţi despre nici o problemă de dependenţă. Nu am văzut nici un indiciu de dependenţă. Martorul a fost prompt şi nu a insinuat nimic. A răspuns la întrebări exact aşa cum a făcut-o şi în 1989. De fapt, Bert Fields a simţit că Michael nu se afla în formă pentru a face o declaraţie, dar cererea de a întârzia procedurile a fost respinsă şi nu au avut altă alternativă decât să continue cu declaraţia.

Cazul a ajuns în instanţă în luna decembrie. În timpul procedurilor, mărturia lui Michael a fost vizionată oferind publicului prima senzaţie despre condiţia lui înainte de anularea turneului Dangerous. După săptămâni de scepticism care au împresurat statutul său de dependent de analgezice, publicul putea în sfârşit să-l vadă cu ochii lor. În mod evident Michael se afla sub influenţa unor medicamente. Părea foarte somnoros, lent, abia reuşea să se concentreze. Uneori avea dificultăţi în înţelegerea întrebărilor care i se adresau, adesea cerând ca acestea să fie repetate. La un moment dat parcă se lupta să numească toţi membri familiei Jackson, numărându-i pe degete pentru a fi sigur că nu a omis vreunul. (De fapt, a numărat greşit, pentru că l-a inclus şi pe Randy, care nu era membru al trupei Jackson Five, ci numai al trupei The Jacksons.) La un moment dat, interogatoriul s-a oprit, pentru a-i da răgazul să ia o pauză pentru că avea dureri din pricina operaţiei dentare pe care tocmai o suportase. La reluarea interogatoriului, a recunoscut că a luat analgezice în timpul pauzei.

Mexico Deposition 1993

Atunci când acuzaţiile împotriva lui Jackson au devenit publice, Pepsi a continuat să sponsorizeze turneul Dangerous şi a declarat că îl susţine în continuare. Suportul însă, a slăbit dramatic şi curând s-au poziţionat în aşteptare pentru a vedea care este atitudinea generală. Cum era destul de probabil, Pepsi a anunţat pe 14 noiembrie 1993 că relaţia cu Michael Jackson a luat sfârşit. Purtătorul de cuvânt al Pepsico, Gary Hemphill a spus că sponsorizarea Pepsi a ajuns la final odată cu turneul, aşadar sfârşitul turneului însemna că noi nu mai avem nici o relaţie contractuală. Graba celor de la Pepsi de a crea o distanţă între ei şi Michael Jackson în urma acuzaţiilor nedovedite a lăsat un gust amar pentru fanii lui Jackson. Aceştia au făcut stickere cât barele de protecţie ale maşinilor prin care declarau Pepsi l-a discreditat pe Michael, noi discredităm Pepsi. Un telefon la compania purtătorilor de cuvânt, a oferit un mic suport declaraţiei lor în sensul că au precizat că relaţia de sponsorizare s-a finalizat odată cu anularea turneului. Atunci când lucrurile s-au aşezat şi au luat o turnură ascendentă, câţiva ani mai târziu cu turneul HIStory, prieten doar pentru vreme bună, Pepsi a sponsorizat din nou turneul.

Dacă Pepsi a dezertat din tabăra lui Michael, Sony nu a făcut-o. Pe 17 noiembrie, Sony a făcut o declaraţie presei exprimându-şi susţinerea lui Michael în timpul luptei sale legale şi a problemelor de sănătate, Poziţia lui Michael Jackson ca artist de talie mondială şi umanitarist este singura importantă pentru Sony, aşa cum sunt zecile de milioane de oameni  de pe curpinsul globului care au fost mişcaţi de  arta şi credinţa lui. Mai departe, Sony l-a lăudat pe Michael şi … curajul lui de a se înfrunta cu dependenţa şi cu calea dificilă de a se recupera care îl aştepta. Îi vom sta alături la fiecare pas pe acest drum, oferindu-i sprijin necondiţionat şi dându-i curaj. Privilegiat, Sony a mizat cel mai mult pe atitudinea de a NU vedea în Michael Jackson o maşină de făcut bani, deşi vânzările sale de discuri erau în ascensiune. Dar suportul arătat în mod public era mereu bine venit.

Milioanele de fani din toată lumea devotaţi lui Michael Jackson au rămas şi ei solidari cu idolul lor. Nu erau dispuşi să lase necontrolate criticile mass-mediei la adresa lui şi erau foarte dornici să le arate celor de la Pepsi, de la Sony şi lui Michael însuşi ceea ce simt ei cu adevărat. Fan cluburile M.J. şi revistele dedicate fanilor lui, ca Lori Byler’s, Michael Jackson Observer Fan Club, Carol Armstrong’s Magic World of Michael Jackson sau revista lui Adrian Grant, Off The Wall, şi-au încurajat membri să fie activi şi să-şi arate susţinerea pentru Michael. Fanii au scris celor de la Sony, exprimându-şi suportul şi celor de la Pepsi, condamnându-i pentru decizia lor de a-l lăsa baltă. Pepsi şi toate produsele Pepsi au fost puternic boicotate. De asemenea, fanii erau încurajaţi să scrie ziarelor şi reţelelor tv solicitând prezentarea corectă a întregului caz. Albumele lui Michael au fost re-cumpărate de fani, pentru a-şi arăta suportul lor şi desigur, Michael însuşi a primit un potop de cărţi poştale, scrisori şi flori, în special trandafiri albi, simbol al nevinovăţiei.

În privinţa scepticismului faţă de dependenţa de analgezice care circula agresiv de zile în şir, în sfârşit pe 22 noiembrie, a fost făcută publică declaraţia medicului care îl trata pe Michael. Doctorul Beauchamp Colclough a expediat o scrisoare presei pentru a respinge orice insinuare cum că Domnul Jackson “s-ar ascunde” sau că ar căuta orice altă îngrijire, alta decât programul pentru abuz de analgezice:

Domnul Jackson mi-a fost prezentat vineri seara, 12 noiembrie 1993 de doctorul David Forecast şi Domnişoara Elizabeth Taylor, după ce au plecat din Mexico City… a fost efectuată o primă evaluare a condiţiei domnului Jackson. Programul de dezintoxicare s-a finalizat complet astăzi. După primele 36 de ore, domnul Jackson a început un program intensiv de terapie în grup dar şi terapie singulară desfăşurată sub supravegherea mea.

Confirm că nu există nici o altă intervenţie medicală, chirurgicală sau de natură psihologică. Prezenta declaraţie respinge orice altă insinuare că domnul Jackson s-ar ascunde sau ar apela la alte mijloace de îngrijire.

Pe 23 noiembrie, Judecătorul Curţii Superioare, David M. Rothman a respins cererea înaintată de avocaţii lui Michael de a amâna procesul civil până ce procedurile penale nu erau complete. Judecătorul a hotărât că dreptul băiatului la un proces rapid ar fi prevalat de cererea lui Michael Jackson de a amâna procedurile şi a stabilit înfăţişarea pentru data de 21 martie 1994. Bert Fields a declarat că Michael a vrut să depună mărturie şi să-şi cureţe numele înainte de procesul civil. Aceasta desigur ar fi agravat aspectele urmăririi penale în procesul civil.

Pe frontul muzical, în luna noiembrie era programată lansarea albumului Greatest Hits amânat însă, pentru că Michael nu terminase încă înregistrarea noilor piese pentru a fi incluse pe album. Drept urmare, lansarea albumului a fost programată pentru mijlocul anului 1994. Asta însă nu însemna că nu exista nimic nou pe piaţă venit din partea lui Michael chiar de Crăciun. În noiembrie a fost lansată colecţia video Dangerous: The Short Films. Aceasta a inclus versiunea completă şi îmbunătăţită a piesei Black Or White, în care au fost incluse remarci la adresa rasismului, simbolul zvasticii pictat pe geamurile maşinii şi pe cel al magazinului. Secvenţele au fost incluse aleator din pricina premierei video. Elementele de atracţie au fost secvenţele din spatele camerei niciodată difuzate, aferente pieselor Black Or White, In The Closet şi Jam. Scurt metrajul piesei Who Is It lansat numai în Europa, a fost în sfârşit văzut şi de fanii din Statele Unite.

Epic a lansat pachetul video pariind că Michael-mania era încă vie şi nevătămată. Au avut dreptate. S-a relatat că Dangerous: The Short Films s-a vândut puternic, câteva magazine de profil raportând că nu au reuşit să îl ţină pe rafturi. Dangerous: The Short Films a debutat în clasamentul Billboard Music Video pe locul 4, unde a stat câteva luni bune în Top 5.

Tot în timp pentru sărbătoarea Crăciunului a fost şi Pigtails and Frog Legs, o carte de bucate pentru mese festive de sărbători produsă de reţeaua de magazine Neiman Marcus. Cuvântul Înainte al acestei cărţi a fost realizat de Michael Jackson şi intitulat “Hrăniţi acest copil”, în care şi-a exprimat sentimentele despre cum îşi arată iubirea o mamă, în prepararea bunătăţilor pentru copilul ei. Conform purtătoarei de cuvânt a Neiman Marcus, Liz Barrett, vânzările cărţii nu au fost afecatate de situaţia legală a lui Michael.

În privinţa laturii materiale, afacerile lui Michael erau de asemenea, înfloritoare. Pe 24 noiembrie s-a anunţat că tocmai a încheiat cel mai mare contract de publicare din istoria muzicii. A fost de acord ca EMI Music să-i administreze compania de publicare, ATV Music. Valoarea totală a contractului s-a raportat că se ridica la 200 milioane de dolari, din care lui Michael îi reveneau 100 de milioane de dolari în avans. Ca parte a contractului încheiat pe cinci ani, EMI a fost de acord să furnizeze fonduri pentru achiziţionarea altor cataloage muzicale şi apoi să împartă statutul de proprietar cu Michael Jackson.

Exact când părea că problemele legale ale lui Michael atinseseră punctul culminant, în noiembrie, cinci dintre foştii săi gardieni care au lucrat la Hayvenhurst au deschis un proces împotriva lui, a lui Anthony Pellicano, a Normei Staikos - directorului executiv al MJJ Productions şi altora pretinzând că au fost concediaţi pentru că “ştiau prea multe”. Nu au fost solicitate daune materiale iar acuzaţiile aduse lui Michael şi celorlalţi erau de conspiraţie, hărţuire, ascultarea convorbirilor şi supraveghere.

Cum era şi cazul altor foşti angajaţi ai lui Michael, aceştia au apărut brusc la tv şi au pretins că deţin câteva informaţii extraordinare despre Michael Jackson. Părea însă că poveştile lor nasc şi mai multe întrebări despre propria lor credibilitate decât să împrăştie vreun dubiu asupra nevinovăţiei lui Michael. Acest lucru fireşte, nu a împiedicat posturile Hard Copy şi A Current Affair să exploateze poveştile respective. Hard Copy i-a plătit pe gardieni cu 150.000$ pentru povestea lor. De fapt, cel mai serios rău făcut lui Michael, nu a venit de la ceea ce au avut de spus aceşti foşti angajaţi ci de la atenţia cu care erau trataţi de tabloidele media.

Câteva săptămâni mai târziu un alt fost angajat a venit cu şi mai multe informaţii “din interior”. Branca Francia a lucrat ca şi cameristă la Neverland Valley din 1988 în 1991. Ea a susţinut că a demisionat în 1991 din pricina dezgustului. În decembrie 1993, nu a mai putut ţine această “informaţie” ascunsă şi trebuia să i-o spună Dianei Dimond de la Hard Copy. A primit 20.000$ pentru povestea ei. Hard Copy a transformat-o în omul de încredere al lui Michael Jackson, când de fapt camerista, care a fost concediată cu doi ani mai devreme, abia îl cunoştea pe Michael Jackson. Abia după interviul ei acordat în exclusivitate postului de televiziune tabloid şi încasării cecului, a dat şi o declaraţie pentru procesul civil.

Povestea Franciei are şi mai multe lacune faţă de cea a gardienilor. Printre declaraţiile sale, a pretins că a intrat în dormitorul lui Michael şi l-a găsit la duş cu un băiat. Şi, potrivit interviului care a fost difuzat pe sticlă, ea a suspectat că ar putea fi vorba de molestarea propriului ei fiu, Jason. Din nou, întrebarea care s-a născut a fost de ce?, fiind martoră la astfel de lucruri, nu s-a dus direct la poliţie? De ce a aşteptat doi ani să vorbească, mai ales că a suspectat un abuz asupra propriului ei fiu?

Declaraţiile făcute de Francia, pur şi simplu nu se potriveau. S-a mai spus că podeaua din exteriorul dormitorului lui Michael era dotată cu un sistem de amplificare, aşa încât orice sunet al paşilor de pe hol l-ar fi anunţat de apropierea oricui. Atunci, de ce ar fi permis cuiva să intre în dormitorul lui, dacă era la duş, indiferent că era sau nu cu cineva? Timiditatea lui Michael şi propria lui conştiinţă erau atât de intense - purta ochelari de soare şi uneori măşti chirurgicale în public aşa încât oamenii să nu-i vadă chipul. În adolescenţă a suferit de pe urma acelei afecţiuni acneice care i-a cauzat atâta stres încât a încetat să se mai uite în ochii celorlalţi; îşi spăla faţa pe întuneric, aşa încât nici măcar el să nu-şi mai vadă reflexia în oglindă. Suferinzii de vitiligo manifestă tendinţa de a deveni foarte conştienţi de aspectul lor. Iar în acest caz este greu de crezut că cineva aflat în situaţia asta ar permite celor din personalul angajat să se plimbe prin dormitorul lui atunci când este dezbrăcat. Ceea ce susţinea Francia a fost respins de ceilalţi câţiva foşti angajaţi. În cele din urmă, Franciei i s-a făcut un decont de 2 milioane de dolari pentru a conecta declaraţiile cu fiul ei, Jason.

Cum media tabloidă nu rata nici o ocazie de a exploata subiectul Michael Jackson, media predominantă a fost asaltată de oamenii ofensaţi pentru felul nedrept cum sunt manevrate ştirile şi de faptul că lăsa să se înţeleagă în mod evident că presupune că Michael ar fi vinovat. Unul dintre aceia care a ieşit în faţă pentru a denunţa public mass-media a fost câştigătorul Oscarului, actorul Maximilian Schell. Shell a plătit pentru a i se publica scrisoarea redactată de mână, adresată lui Michael, pe ultima pagină a ziarului Hollywood Reporter:

Lui Michael Jackson (Cineva de pe această planetă)

Dragă Michael,

Îmi este foarte ruşine – pentru presă, pentru media, pentru întreaga lume. Nu te cunosc – ne-am întâlnit o singură dată la una din acele gale de premiere (Entertainer-ul Decadei). Doar ne-am strâns mâinile  - ai fost foarte amabil şi politicos. Nu cred că ştiai cine eram. Cum ai fi putut? Lumile noastre sunt atât de depărtate – (eu am înclinaţii mai “clasice”) – dar am privit în ochii tăi – erau prietenoşi.

Eşti un mare artist şi te admir. Fiica mea (are 4 ani şi jumătate) te iubeşte! Din tot sufletul ei – chiar vrea să se căsătorească cu tine! (“Dar el nu mă sună niciodată!”) TE imită tot timpul – şi uneori foarte bine.

Noi toţi te iubim. Mi-ar place să asculte mai mult Mozart dar ea te iubeşte pe TINE! IAR EU ÎI RESPECT GUSTUL! – Şi pe tine te admir sincer pentru că supravieţuieşti acestei avalanşe de mizerii cu care eşti împroşcat. Îţi mulţumesc pentru ceea ce eşti! Dumnezeu să te aibe în pază.

Maximilian Schell

P.S. “Binele se vede numai cu inima. Esenţialul este invizibil ochilor.” (Micul Prinţ).

Shannon Reeves, Directorul Regional al Coastei de Vest al NAACP a programat o nouă conferinţă pentru luni, 20 decembrie, pentru a discuta “poziţia mass-mediei faţă de Michael Jackson şi pentru a face cunoscut cum şi alţi afro-americani care au ajuns în posturi puternice au devenit victimile presei”:

Amploarea dată acuzaţiilor cu care se înfruntă Michael Jackson este excesivă. Aţi înţeles ideea. Nu s-a făcut nici o plângere. Dacă există plângeri în cazul Jackson, acestea vor fi înaintate tribunalului şi nu mass-mediei. Dacă există cineva care să judece acest caz, nu o va face la ştirile de seară, ci va fi un complet de judecată. Dacă va fi cineva care să audă cum s-au petrecut faptele în acest caz şi care va lua o decizie, nu se va întâmpla la sondajele de ştiri sau a celor din bordul editorialelor, ci în faţa unei suite de juraţi.

Janet l-a sprijinit pe Michael la fiecare din concertele ei cerând audienţei să spună o rugăciune pentru fratele ei. Janet şi-a început turneul său mondial în noimebrie 1993, intitulat janet. După potpuriul pieselor sale de succes, ea s-a adresat audienţei: Aş dori să vă cer ceva. Vă rog să vă plecaţi capetele şi să rostiţi o rugăciune în tăcere pentru fratele meu, Michael! A continuat să ceară acest lucru audienţei din fiecare oraş în care s-a oprit cu turneul său.

Ediţia din 11 decembrie 1993 a revistei Billboard a celebrat 25 de ani de carieră în industria muzicală şi de divertisment împliniţi de Marcel Avram. Lui i-a fost dedicată o secţiune specială în care s-au inserat felicitările primite din partea prietenilor şi asociaţilor. Pe o pagină complet neagră doar cu imaginea ochilor lui Michael se putea citi: Felicitări pentru cei 25 de ani de muncă, Marcel. Cu drag, Michael Jackson – singurul advertorial diferit de restul. Marcel Avram a plasat un advertorial care conţinea o imagine color a lui Michael în concert, extinsă pe două pagini şi însoţită de următorul text:

Dangerous World Tour 1993/94

Michael Jackson

Produs de Marcel Avram Mama Concerts & Rau

Acesta era acompaniat de lista concertelor ţinute cu casa închisă şi o notă către Michael:

Michael, însănătoşire grabnică şi sper să ne vedem din nou pe scenă în viitor!

Mulţumiri lui S. Gallin, J. Morey, B. Fields, S. Chabre, B. Bray, B. Grey, H. Sinclaire, N. Dugdale şi tuturor acelora implicaţi pentru realizarea celui mai mare şi mai de succes turneu mondial care a fost vreodată pus în scenă.

Pe 26 noiembrie, Departamentul de Poliţie din Los Angeles şi-a trimis ofiţerii într-un raid la dermatologul lui Michael Jackson, doctorul Arnold Klein şi la chirurgul său plastic, doctorul Steve Hoefflin. Ei sperau să compare informaţiile sau fotografiile din dosare cu descrierea pe care a făcut-o Jordie trupului lui Michael. Au confiscat înregistrările medicale ale lui Michael dar nu au dezvăluit ceea ce conţineau acestea. Curând, a fost obţinut un mandat de percheziţie corporală pe numele lui Michael Jackson.

Până acum, suportul Sony părea autentic şi de neclintit. La finalul lui noiembrie, purtătorul de cuvânt al Walt Disney World din Orlando, a spus că filmul lui Michael, Captain EO în format 3-D continuă să fie una dintre cele mai populare atracţii ale lor. Din păcate, angajamentul Disney s-a dovedit la fel de “puternic” ca şi al celor de la Pepsi.

În cele din urmă, dezgustată de asasinarea mediatică a fiului său, Katherine Jackson a apărut la CNN împreună cu Jermaine, la emisiunea Showbiz Today şi chiar şi pe postul Hard Copy, pe 2 decembrie, pentru a-l apăra pe Michael. Se pare că familia a fost sfătuită să păstreze tăcerea faţă de acuzaţiile publice. Katherine nu putea sta să privească pur şi simplu cum fiul său este  tratat cu atâta nedreptate de atâta vreme. Ne-au spus să păstrăm tăcerea, dar scuzaţi-mă, eu sunt mama lui şi nu pot sta deoparte să văd cum îmi crucificaţi fiul şi să nu spun nimic. Katherine a venit să-i discretideze pe foştii gardieni respingând una câte una pretinderile acestora.

Jermaine a adăugat: S-au legat de singurul lucru pe care îl îndrăgeşte, acela de a fi înconjurat de copii, în încercarea lor de a-l îngenunchea. El a mai adăugat că fratele său nu este o persoană slabă aşa cum cred unii şi că va lupta, Este foarte puternic şi este gata să zdruncine poziţiile câtorva. În cartea sa, You Are Not Alone, Jermaine adaugă: Adevărul este că fratele meu a privit viaţa prin ochii unui copil. Vârsta, statutul, persoana şi aşteptările celorlalţi nu au avut nimic de-a face cu asta. A avut o inimă de copil şi niciodată nu şi-a pierdut entuziasmul copilăresc – şi din acest motiv a avut aşa o afinitate faţă de copii.

În vreme ce aşa zişii lui prieteni apropiaţi continuau să tacă în mod evident, Michael a fost susţinut de Paul McCArtney şi de Stevie Wonder. Cu toate că Paul şi Michael s-au contrazis adesea despre cât de bine sunt administrate drepturile catalogului Beatles, McCartney l-a apărat pe Jackson într-un interviu al ziarului argentianian Clarin: Linda şi cu mine suntem părinţi şi este cât se poate de clar pentru noi că Michael nu este acel gen de persoană. Stevie Wonder a declarat pentru USA Today: Nu cred nimic din aceste acuzaţii. Este foarte trist. Sunt alături de el şi voi fi mereu.

Diana Ross a vorbit cu Michael la telefon sfătuindu-l să vină acasă şi să înfrunte acuzaţiile făcute împotriva lui: Trebuie să vină acasă şi să facă o declaraţie… Oricine este acuzat de lucruri pe care nu le-a făcut, trebuie să facă acest lucru. Dacă ea şi-a oferit sfatul în mod privat, public, tăcerea ei bătea la ochi. Una dintre cele mai circulate întrebări din timpul calvarului a fost “Unde este Diana?”.

LaToya, schimbându-şi brusc poziţia, a ţinut o conferinţă de presă la mijlocul nopţii, pe 8 decembrie în Tel Aviv/Israel, pentru a anunţa: Michael este fratele meu şi îl iubesc foarte mult. Dar, nu pot şi nu vreau să fiu complice la crimele sale îndreptate împotriva unor copii nevinovaţi… Îmi iubesc fratele, dar nu e bine. Nu vreau să văd aceşti copii suferind. Ea a pretins mai departe că mama lor i-ar fi arătat ei cecurile pe care Michael le-ar fi scris pentru a-i plăti pe părinţii acestor copii cu sume foarte mari, şi că ceilalţi membri ai familiei îl apără pe Michael pentru că el este cel care îi susţine financiar, iar aceştia s-ar teme că le va tăia veniturile dacă nu o fac. LaToya a mai adăugat că mama ei s-ar referi la Michael ca la “nenorocitul ăla de p-----r”. Peste ani, LaToya a dezvăluit că a fost forţată de soţul ei Jack Gordon, care îi era şi manager, să facă aceste afirmaţii la adresa fratelui său. După cele spuse de LaToya, Gordon îi ameninţa adesea viaţa ei şi pe cea a lui Michael dacă ea ar fi refuzat să-i urmeze instrucţiunile. Gordon a murit în aprilie 2005.

Familia Jackson, Katherine, Joseph, Jackie, Tito, Jermaine şi Randy, au ţinut imediat o conferinţa de presă în faţa reşedinţei din Hayvenhurst pentru a respinge declaraţiile de necrezut dar totuşi cele mai urmărite de la acea dată ale LaToyei. Interviul improvizat a fost transmis live pe CNN, de către reporterul Jim Moret. Katherine a negat că i-ar fi arătat LaToyei astfel de cecuri sau că a făcut vreodată acele remarci despre care vorbea LaToya. De fapt, Katherine s-a luptat de multă vreme cu acuzaţiile despre preferinţele sexuale ale lui Michael. Furioasă, Katherine a acuzat-o pe LaToya că face aceste declaraţii pentru a face profit de pe urma vânzării poveştii sale către tabloide şi emisiuni de talk-show. Joseph a spus: Sperăm că fanii lui Michael de pretutindeni din lume nu vor crede aceste lucruri. Răspunsul lui Jermaine la remarcile LaToyei a fost: NU există nici un dram de adevăr în ceea ce spune. Este total neadevărat. Fratele meu nu este un pedofil.

Michael Jackson a fost cumplit de subestimat de media, lucru pe care aceasta va continua să-l facă în mod repetat. Iar Michael le va arăta că se înşală de fiecare dată.

 

(va urma)