Capitolul 20 - “Dangerous”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

&

MICHAEL JACKSON

THE KING OF POP

martie 1993

by Lisa D. Campbell

Traducere şi adaptare în Limba Română Mihaela A.R.

*

Capitolul 20

“Dangerous”

Michael Jackson, Bill Boutrell, Teddy Riley

Dangerous The Girl is so dangerous Take away my money Throw away my time You can call me honey But you’re no damn good for me

Periculoasă Fata este atât de periculoasă Mi-a cheltuit banii Şi-a bătut joc de timpul meu Mă poţi suna iubito Dar nu eşti deloc bună pentru mine

Anul 1993 s-a anunţat a fi un an impresionant pentru Michael Jackson. Ultimul său album lansat, Dangerous, se vindea în mod constant peste tot în lume, la peste un an de la lansare. Heal The World, cel de-al şaselea extras pe single de pe acest album, a intrat în clasamentele single pop şi R&B, iar turneul Dangerous era programat să înceapă în Asia spre sfârşitul verii adunând fonduri la fiecare oprire a sa pentru Fundaţia Heal The World. Desigur, au fost şi o mulţime de premii care aşteptau să fie acceptate, recorduri şi aşa-zisele “prime” roade. Mai semnificativă a fost în sfârşit, încercarea lui de a dispersa imaginea de timid, devenind mai accesibil mediei şi publicului. Nimeni nu ar fi crezut că finalul de an va lua aşa o turnură îngrozitoare, într-o notă atât de tulburătoare şi de dureroasă.

Michael a participat la două festivităţi de celebrare a investirii Preşedintelui Bill Clinton. În ziua de dinaintea Galei Inaugurale, Michael a avut o apariţie neprogramată la o altă celebrare pre-inaugurală. Pe 18 ianuarie 1993, s-a alăturat Dianei Ross şi altor câteva celebrităţi pe treptele din faţa monumentului Lincoln Memorial, unde au performat We Are The World. Îmbrăcat în negru şi auriu, Michael a stat lângă Preşedintele ales Clinton, lângă Prima Doamnă şi fiica lor Chelsea.

În ziua următoare, pe 19 ianuarie, Michael s-a numărat printre vedetele care au luat parte la Reuniunea Americană: Cea de a 52-a Gala Prezidenţială Inaugurală. Dintre performerii care au participat la acest eveniment, doar doi au prezentat mai mult de un singur număr; prietena şi suportera lui Clinton, Barbra Streisand şi Regele Muzicii Pop. Michael s-a îndreptat spre scenă prin mulţimea auditoriului, îmbrăcat în pantaloni negri şi o cămaşă roşie în stil militar, iar părul şi l-a strâns la spate într-o coadă de cal. Mai întâi s-a adresat peşedintelui proaspăt ales cu cererea de a continua şi spori fondurile de cercetare împotriva SIDA:

Mulţumesc Domnule Preşedinte ales pentru invitaţia de a participa la Gala Inaugurală. Aş dori să răpesc câteva clipe din această ceremonie publică pentru a vă vorbi despre ceva foarte personal. Acest lucru se referă la un prieten drag mie care nu se mai află demult printre noi. Numele lui este Ryan White. Suferind de hemofilie a fost diagnosticat cu SIDA atunci când avea 11 ani. A murit la scurt timp după ce a împlinit 18 ani, o vârstă la care cei mai mulţi tineri încep să exploreze posibilităţile minunate ale vieţii. Prietenul meu Ryan era un tânăr isteţ, foarte curajos şi cât se poate de normal, care niciodată nu a vrut să fie un simbol sau un purtător de cuvânt al unei asemenea boli fatale. Cu trecerea anilor, am împărţit cu Ryan nenumărate momente de fericire dar şi de durere. Am fost cu el până la sfârşitul călătoriei sale scurte dar plină de evenimente.

Ryan a plecat şi ca oricine care a pierdut pe cineva drag din pricina acestei boli, îi simt mereu lipsa. El a plecat, dar aş vrea ca viaţa lui să aibe un înţeles dincolo de absenţa lui. Speranţa mea este, domnule Preşedinte Clinton, că dumneavoastră şi administraţia dumneavoastră veţi găsi resursele necesare pentru a elimina această boală cumplită care mi-a luat prietenul şi care pune capăt atâtor vieţi înainte de vreme. Acest cântec este pentru tine, Ryan.

Apoi, Michael a performat imnul dedicat prietenului său Ryan White, Gone Too Soon, cu vocea sugrumată de emoţie pe ultimul vers, altfel, un tribut emoţionant adus prietenului său trecut în nefiinţă. Un grup de copii s-a alăturat lui Michael pe scenă pentru următoarea piesă, Heal The World, pe care a dedicat-o tuturor copiilor lumii. Mai târziu, Michael s-a alăturat unei reuniuni speciale, alături de trupa Fleetwood Mac şi altor câteva celebrităţi pentru a cânta împreună Don’t Stop (Thinking About Tommorrow).

Cât s-a aflat în Washington D.C. pentru a participa la galele inaugurale şi pentru a accepta alte câteva premii, Michael a locuit la Hotel Madison şi singurele sale solicitări către staful hotelier, au fost acelea pentru a-i fi călcate hainele şi pentru îngheţata de căpşuni.

Numărul de apariţii sociale era la fel de neobişnuit ca şi implicarea în politică. Pe lângă pledoaria lui pentru fondurile dedicate cercetării SIDA şi prestaţiile de la galele inaugurale, MTV a prezentat un nou clip video pentru piesa Man In The Mirror, alcătuit din secvenţe surprinse la campania prezidenţială, ceea ce a dus la schimbarea unor instanţe referitoare la sărăcie, persoane fără adăpost şi afectarea mediului. Noua versiune a clipului-video a fost intitulată Portrait Of Change (Portretul Schimbării).

Chiar înainte de festivităţile inaugurale s-a anunţat că Michael Jackson s-a oferit să performeze pentru noul preşedinte dar ar fi cerut ca celelalte zece, doisprezece numere programate să fie anulate aşa încât el să fie singurul performer. De asemenea, a mai circulat o poveste conform căreia Michael ar fi ales un copil alb pentru a-l portretiza într-un nou spot comercial Pepsi, aceasta fiind noua versiune a poveştii conform căreia Michael ar fi ales un copil alb pentru a interpreta rolul său în mini-seria pentru televiziune The Jacksons: An American Dream. Ambele poveşti s-au dovedit a fi false şi după ce au circulat timp de câteva zile, avocatul lui Michael, Bert Fields, a ţinut o conferinţă de presă în numele clientului său, pentru a anunţa că ambele zvonuri erau false în totalitate şi că Michael a fost de acord într-adevăr să participe la Gala Prezidenţială Inaugurală.

În aceeaşi zi în care Michael a apărut la Lincoln Memorial pentru a performa We Are The World, a fost onorat cu Premiile de Imagine NAACP. Scurt metrajul Black Or White a fost premiat la categoria Cel mai bun scurt metraj muzical, surclasându-i pe Kris Kross cu Jump, Arrested Development cu Tennessee, Boyz II Men cu End Of The Road şi Envogue cu My Lovin’. Anunţul că el este câştigătorul şi ovaţiile primite, l-au surprins pe Michael:

Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva. Vă iubesc pe toţi foarte, foarte mult. Mulţumesc NAACP şi vouă tuturor, îmi sunteţi foarte dragi, oameni buni. Vă mulţumesc foarte mult.

Mai târziu, Wesley Snipes a prezentat Premiul NAACP pentru Entertainer-ul Anului. Snipes, care a apărut în scurt metrajul Bad, a susţinut naraţiunea tributului adus lui Michael Jackson presărat cu multe secvenţe din performanţele sale live şi din scurt metraje. Apoi, Patti Labelle, alături de corul Vocile Credinţei, au cântat piesa lui Michael, Will You Be There. Raymond Symone, din spectacolul The Cosby Show şi Bryton McClure din Family Matters şi care este un mare fan Michael Jackson, l-au condus pe Michael pe scenă, de la locul său din audienţă (aflat lângă mama sa, Bill Bray şi Bob Jones). Atunci când a acceptat premiul, Michael părea foarte mişcat şi a oferit un discurs neobişnuit de lung:

În primul rând aş dori să-i mulţumesc mamei mele care se află aici în această seară, e acolo, îmbrăcată în albastru. Îţi multumesc pentru că mi-ai dat  viaţă. Sincer îţi mulţumesc şi te iubesc. Sunt două lucruri pentru care NAACP rezistă şi care sunt şi cele mai importante în viaţa mea: libertatea şi egalitatea. În sufletul fiecărei persoane, există un cântec secret. Acesta spune ‘sunt liber’ şi ‘sunt cineva’. Şi acesta este sentimentul natural al fiecărui copil, acela de a fi liber ca vântul, de a fi special, asemeni oricărui alt copil. Toate necazurile din lume sunt cauzate de uitarea acestui sentiment. Atunci când performez eu stabilesc o conexiune cu oamenii. O conexiune care îmi aminteşte de acel sentiment, acela de a fi liber şi special. Iar NAACP a muncit în acest spirit. Vă mulţumesc pentru încrederea acordată, aceea de a împărtăşi eforturile voastre, pentru că fac ceea ce simt. În numele vindecării acestei lumi, când toţi fraţii şi surorile noastre vor fi liberi şi egali aşa cum suntem noi astăzi, accept acest premiu. Vă iubesc mult şi sunt foarte onorat. Vă mulţumesc pentru acest premiu. Vă mulţumesc foarte mult.

Înainte să părăsească scena, Patti Labelle l-a convins să cânte câteva versuri din piesa Will You Be There.

După şase zile, Michael a fost din nou premiat la cea de a 20-a ediţie a Premiilor Muzicale Americane (AMA), desfăşurată pe 25 ianuarie 1993, unde a avut cinci nominalizări. Însă audienţa a avut privilegiul de a-l vedea înainte de ceremonia de decernare a premiilor, pentru că a deschis gala cu o prestaţie a piesei Dangerous. Atunci când a acceptat oferta de a performa în spectacol, venită din partea producătorului executiv, Dick Clark, Michael l-a întrebat dacă poate deschide spectacolul. Clark i-a răspuns: Michael, poţi face orice doreşti. Şi a adăugat: Nu m-aş fi putut gândi la nimeni altcineva mai potrivit să deschidă cea de a 20-a ediţie a spectacolului. Şi nu pentru că Michael este unul dintre cei mai grozavi performeri de scenă din industrie, dar este şi unul dintre cei mai premiaţi.

Îmbrăcat în costum negru cu pantofi cu jambiere şi cu o fedora neagră, Michael s-a alăturat dansatorilor într-o reprezentaţie cu aromă de Smooth Criminal, dar de data aceasta prezentând piesa Dangerous. Rutina cuprindea mişcările sale obişnuite, multe “mâini între picioare” şi efecte sonore atent pregătite.

Michael a câştigat la categoria Single-ul favorit Soul/R&B cu piesa Remember The Time. A venit din spatele scenei pentru a primi premiul, cu părul desfăcut, fără haină şi fără cravată. În discursul de acceptare, a apreciat fanii de la balcon:

Vă mulţumesc foarte mult. Vă iubesc şi pe voi cei de acolo, de sus. Aş dori să mulţumesc celor de la Sony Music, în special Domnilor Morita, Mickey Schulhof, Tommy Mottola, Dave Glew, Bruce Swedien, Quincy Jones, Sandy Gallin, Jim Morey şi desigur, tuturor fanilor mei. Vă iubesc.

Pe la mijlocul ceremoniei, în scenă şi-a făcut apariţia Elizabeth Taylor pentru a anunţa destinatarul celui dintâi Premiu “Artistul Internaţional”. Ea a susţinut tributul video oferit lui Michael Jackson în care au fost surprinse secvenţe din scurt metrajele sale şi performanţele live din turneele Bad şi Dangerous. Apoi a fost prezentat un mesaj înregistrat din partea unui prieten şi admirator al lui Michael, Eddie Murphy:

Bună, Michael. Ştiind cât de stânjenit te simţi atunci când cineva spune lucruri frumoase despre tine, stând chiar în faţa ta, am plecat vreo 3000 de mile mai departe pentru a face acest lucru. Inscripţia de pe soclul premiului tău spune: ‘În semn de recunoaştere a recordurilor doborâte cu turneele sale internaţionale şi cu vânzările de albume, precum şi pentru eforturile sincere de a face această lume un loc mai bun, American Music Awards oferă cel dintâi Premiu Artistul Internaţional lui Michael Jackson. 25 ianuarie 1993.’ În plus suntem mândri să anunţăm că pe viitor, atunci când va fi decernat acest premiu, el va fi cunoscut sub numele ‘Premiul Michael Jackson – Artistul Internaţional’. Deci, felicitări Michael. Ştiu că poţi să zâmbeşti cu toată gura. Hai, ştiu că poţi s-o faci mai bine de-atât, vreau să văd guma de mestecat! Felicitări!

Apoi, Elizabeth Taylor l-a invitat pe Michael pe scenă, din primul rând al Shrine Auditorium. Acum se schimbase într-o jachetă de piele neagră şi şi-a scos ochelarii înainte de a urca pe scenă. Mulţimea era în picioare şi ovaţiona deşi Michael începuse să vorbească:

Te iubesc foarte mult, Elizabeth Taylor. Teddy Riley, eşti un geniu. Îşi mulţumesc Eddie şi le mulţumesc tuturor prietenilor mei. Faptul că am călătorit prin lume, a însemnat o mare educaţie pentru mine şi dacă există vreo perspectivă pe care am avut-o, este aceasta: oriunde mergi, în orice ţară, pe orice continent, oamenii tânjesc şi sunt înfometaţi de un singur lucru, a iubi şi a fi iubiţi. Iubirea traversează graniţele internaţionale şi vindecă rănile duşmăniei, prejudecăţile rasiale, fanatismul şi ignoranţa. Este adevărul suprem ce stă la baza oricărei creaţii. Aş dori să-i mulţumesc lui Dumnezeu, mamei şi tatălui meu, Katherine şi Joseph Jackson. Vă mulţumesc încă o dată, vă iubesc pe toţi.

Următorul Premiu Soul Train a fost intitulat pentru şi cu numele lui – Premiul Michael Jackson pentru Cel mai bun scurt metraj R&B/Soul şi Rap.

Cea de a doua nominalizare a lui Michael a fost la categoria Albumul favorit Soul/R&B pentru Dangerous. Premiul a ajuns la Envogue pentru albumul lor Funky Divas. Oricum, albumul Dangerous a câştigat la categoria Albumul favorit Pop/Rock, peste Totally Crossed Out al lui Kris Kross şi Achtung Baby al celor de la U2. Michael, care şi-a scos jacheta de piele neagră, a venit din culise pentru o scurtă acceptare: Chiar nu mă aşteptam să câştig. Vă mulţumesc din nou, lui Teddy Riley, publicului, vă iubesc foarte mult. Vă mulţumesc.

Deşi nominalizat, Michael a pierdut la categoriile Artistul favorit Soul/R&B şi Artistul favorit Pop/Rock, premii care au ajuns la Bobby Brown, respectiv la Michael Bolton. Câştigând la două categorii din cinci nominalizate şi fiind numit Artistul Internaţional al anului, Michael Jackson a fost marele câştigător al serii.

Apariţiile sale recente la festivităţile inaugurale, la decernarea premiilor NAACP şi la AMA, i-au adus şi un mare câştig în clasamentele muzicale. În săptămâna care a urmat acestor evenimente, albumul Dangerous s-a ridicat 18 locuri în topul albumelor R&B, de pe locul 57 pe 39. Efectul în topul albumelor pop a fost şi mai mare, ridicându-se 43 de locuri, de pe locul 131 pe 88. Piesele Black Or White şi Remember The Time au fost premiate cu titlurile BMI ca două dintre cele mai difuzate piese ale anului.

Următoarea apariţie de înalt profil, a fost anunţată cu şase luni în avans. Michael avea să performeze în pauza meciului de fotbal din finala Super Bowl. Producătorul şi regizorul spectacolului, Don Misher, ştia că trebuie să se aştepte la ceva spectaculos. Doar mai lucrase cu Michael şi înainte, pentru Motown 25.

În ziua de după decernarea premiilor AMA, Michael se afla în Los Angeles la conferinţa de presă pentru primirea donaţiilor către Fundaţia Heal The World. Liga Naţională de Fotbal (NFL) şi sponsorul pauzei de la Super Bowl ediţia XXVII, Frito Lay, au donat fiecare câte 100.000$, fundaţiei Heal The World. Parteneriatul presupunea ca Michael să performeze în pauza meciului, în beneficiul fundaţiei sale. Michael a vorbit foarte pe scurt: Nu mă pot gândi la un mod mai bun de a face public mesajul de pace către lume decât lucrând cu Radio City şi NFL şi implicându-mă în cea de a XXVII-a ediţie Super Bowl.

De asemenea, a profitat de ocazie pentru a anunţa Heal L.A., un proiect pe care urma să-l împartă cu fostul Preşedinte Jimmy Carter. Heal L.A. avea ca obiectiv întrajutorarea copiilor dezavantajaţi focusându-se pe educaţia împotriva consumului de droguri şi pe programele de îndrumare. Neil Austrian, preşedintele NFL, i-a prezentat lui Michael o jachetă personalizată pe spatele căreia era înscripţionat “Super Bowl XXVII Radio City Halftime Show Michael Jackson”. Michael a primit donaţiile, jacheta şi a mulţumit tuturor în 15 minute.

Ediţia din 29 ianuarie 1993 a revistei Entertainment Weekly a evaluat contractele curente ale câtorva superstaruri şi a decis care din celebrităţile în cauză îşi merită sau nu preţul substanţial. Printre aceştia a fost luat în considerare şi Michael Jackson. Revista a estimat valoarea contractului său la 65 milioane de dolari şi l-a declarat pe Michael unul dintre cei mai importanţi artişti ai planetei. Însă, a declarat ultimul album, Dangerous, un eşec comparativ cu albumele anterioare, estimând că s-a vândut în doar 4 milioane de exemplare. Ce nu a specificat însă, a fost faptul că această cifră reflecta numai vânzările din Statele Unite. Dincolo de graniţele Americii, Dangerous depăşise 16 milioane de exemplare iar stocurile erau aproape epuizate. Oricum, au decis că Michael Jackson îşi merită preţul cu care era cotat.

Ziua de 31 ianuarie 1993, a fost duminica Super Bowl. Echipa Dallas Cowboys se înfrunta cu cei de la Buffalo Bills în cea de a 27-a ediţie a Super Bowl desfăşurată în Pasadena / California, dar mult mai importantă era pauza meciului. Accesul presei la repetiţii a fost interzis, aşa că nici o reclamă a meciului nu a inclus vreo previzualizare a momentului respectiv. Aşteptările erau uriaşe iar celelalte reţele de televiziune nu au putut concura cu nimic pe perioada transmisiei Super Bowl. S-a raportat că Fox i-ar fi făcut o ofertă Madonnei pentru un spectacol în opoziţie cu pauza de la Super Bowl, însă aceasta a refuzat. Nu a vrut să concureze cu Jackson. Iar Michael nu a dezămagit absolut deloc.

Când în sfârşit a venit clipa, un ecran video uriaş a început numărătoarea inversă a ultimelor zece secunde până la anunţul: Doamnelor şi domnilor, Radio City Music Hall Productions şi Liga Naţională de Fotbal sunt mândrii să vă prezinte programul fără precedent al Super Bowl, susţinut de Michael Jackson.

Mulţimi de oameni s-au adunat în jurul scenei montată la mijlocul stadionului Rose Bowl. Pe unul din ecranele video uriaşe ale stadionului, dansa Michael. A urmat o explozie şi din fumul care s-a ridicat a apărut Michael, dansând sus pe platforma de deasupra ecranului. Câteva secunde mai târziu, pe ecranul video opus s-a întâmplat acelaşi lucru. După asta, artificiile au inundat scena de la centru, iar Michael a sărit de sub ea şi a rămas nemişcat, în mijlocul efectelor pirotehnice, fumului şi a ţipetelor a 102.000 de fani care ocupau stadionul. Îmbrăcat în negru, cu două banduliere aurii încrucişate pe piept, o banderolă pe braţul drept şi purtând ochelari, a stat nemişcat mai bine de un minut până să-şi întoarcă capul şi să-şi scoată încet ochelarii. Şi mai multe artificii au fost activate iar dansatorii i s-au alăturat pe scenă pentru o versiune scurtă a piesei Jam.

Apoi Michael şi-a scos jacheta, a ridicat de jos o pălărie neagră, şi-a pus-o pe cap şi a continuat cu piesa Billie Jean, în coregrafia căreia a introdus unul sau două din gesturile sale tipice, completând-o cu nelipsitul moonwalk.

În timp ce mulţimea răspundea sălbatic la rutina executată pe Billie Jean, Michael şi-a desfăcut părul, pregătindu-se pentru prestaţia pe Black Or White. Maşinile de fum şi de vânt au adăugat efecte grozave prestaţiei sale. La finalul piesei au fost activate şi mai multe artificii.

În timp ce a fost făcut următorul anunţ: Doamnelor şi domnilor, copiii din Los Angeles au creat propriile desene ca un dar pentru toţi copiii lumii, Michael şi-a strâns din nou părul şi a primit o baghetă. Pe măsură ce îndrepta bagheta spre mulţimea din tribună, sector după sector ridica desenele, creându-se astfel câte un chip de copil. Apoi Michael s-a adresat mulţimii cu un timbru vocal neobişnuit de grav:

Astăzi ne-am adunat împreună din toate colţurile lumii într-o dorinţă comună. Aceea de a transforma Pământul într-o planetă a bucuriei, a înţelegerii şi a milei. Nimeni nu ar trebui să mai sufere şi în special copiii noştri. De data aceasta trebuie să reuşim. Şi acest cântec este dedicat copiilor acestei lumi.

Zeci de mii de tineri şi copii s-au aliniat la picioarele scenei în timp ce Michael a cântat Heal The World şi un uriaş glob pământesc s-a ridicat din centrul scenei:

Heal the world Make it a better place for you and for me and the entire human race

Să vindecăm lumea Să o facem un loc mai bun pentru tine, pentru mine şi pentru întreaga rasă umană

Finalul acestui moment cu adevărat spectaculos şi cu siguranţă de neuitat, a fost încununat cu şi mai multe efecte pirotehnice. După această performanţă a urmat un spot publicitar pentru Fundaţia Heal The World şi pentru Heal L.A., timpi de antenă sponsorizaţi de NFL.

În mod normal, în timpul pauzei de la Super Bowl, cam 20% din audienţă se pierde. Anul acela, a fost pentru prima dată, când numărul telespectatorilor a crescut cu 5 milioane, atrăgând cea mai mare audienţă TV din istorie şi conferindu-i lui Michael Jackson o altă menţionare în Cartea Recordurilor. Aproximativ 133,4 milioane de telespectatori din Statele Unite şi circa 1 miliard de telespectatori din toată lumea au rămas conectaţi pentru a-l vedea pe Regele Muzicii Pop.

Recenziile meciului de a doua zi, au menţionat cu regularitate momentul de pauză, ca fiind cea mai excepţională parte a Super Bowl, în care Dallas i-a bătut pe cei de la Bulls cu 52 la 17. NBC a recunoscut că Jackson a fost “elementul” pivotant în a face din acest meci, cea mai mare atracţie TV din istoria Super Bowl. Dick Ebersol, preşedintele departamentului de sport de la NBC a declarat despre performanţa lui Michael:  A fost mai bun decât cele mai sălbatice vise ale noastre …. Are un renume uriaş şi o priză covârşitoare începând de la copii până la bunici şi stârneşte o curiozitate enormă chiar şi printre cei care nu îl consideră un star. Ultima parte este cu siguranţă adevărată. Aveam un amic, mare iubitor al trupelor rock, agresiv la volan – genul acela care este obişnuit să folosească cuvinte ca “dude” (tipule) şi “babe”(gagică). Nu face parte din fanii tipici Michael Jackson. A urmărit meciul împreună cu prietenii lui la fel de “cool” ca şi el. În timpul meciului şi până la pauză au comentat în continuu şi au făcut glume frivole despre Jackson. Dar, atunci când a venit pauza şi a început spectacolul, au amuţit definitiv şi toţi ochii erau lipiţi de ecranul televizorului. Carisma lui şi prezenţa scenică insistau parcă să fii atent la el. Nu-ţi puteai lua ochii de la el. Era fascinant. Era Michael Jackson.

Unii au prezis că pentru a menţine acest standard ridicat, NBC va avea nevoie de Elvis Presley la ediţia Super Bowl de anul viitor!

Extravaganţa cu care a vrăjit Michael, nu a fost ratată de cumpărători. Drept urmare, albumul Dangerous a primit un uriaş impuls în clasamentele Billboard. Clasamentul pop al albumelor, a plasat Dangerous pe locul 41, cu alte 37 de locuri mai sus faţă de săptămâna precedentă. Clasamentul albumelor R&B au ridicat albumul cu alte 16 locuri pe poziţia 23. În următoarea săptămână Dangerous a mai urcat încă 15 locuri ajungând pe locul 26 în topul pop. Exact ca şi prestaţia sa de la Motown 25, cea de la Super Bowl părea să-i aducă o întreagă şi nouă audienţă. Michael Jackson a fost creditat cu ridicarea ştachetei pentru performanţele din pauzele Super Bowl şi acesta este motivul pentru care toţi se aşteaptă acum ca acestea să fie de fiecare dată spectaculoase.

După atâtea apariţii televizate, într-o singură lună mai multe ca într-un an întreg, s-a anunţat că Michael Jackson a fost de acord pentru o altă apariţie TV fără precedent. Pe 10 februarie, Oprah Winfrey a stat de vorbă cu neobişnuit de timidul şi retrasul superstar în timpul unui interviu de 90 de minute transmis live la nivel mondial din Neverland Valley, care a inclus un tur al ranch-ului şi secvenţe din uimitoarea sa carieră. S-a spus că interviul a fost ideea lui Michael şi că el a fost de acord să discute despre orice, dar şi-a dorit ca acesta să nu pară ceva de genul “ia uite câte maşini are”.

În acea zi, Michael Jackson a fost subiectul obişnuitei emisiuni din timpul zilei a lui Winfrey, dezbătut cu invitaţii ei, persoane care au lucrat cu Michael şi care îl cunoşteau de foarte mult timp. Smokey Robinson, Suzanne de Passe, Gladys Knight au fost invitaţii care îl cunoşteau pe Michael încă de la începuturile carierei sale. Iman, partenera lui din scurt metrajul Remember The Time şi Jeanne White, mama lui Ryan White au fost invitate şi ele în program.

Interviul special acordat de Michael a fost puternic mediatizat prin intermediul reclamelor şi a unui contor care pornise numărătoarea inversă a zilelor până la momentul transmisiei speciale. Până şi în reclame au fost contorizate minutele până la difuzarea emisiunii speciale. Toate programele de ştiri au acoperit interviul special, atât înainte cât şi după difuzarea lui.

Oprah a declarat că are o mulţime de filmări din cariera lui Michael care o vor ajuta să umple timpii de emisie, în cazul în care Michael s-ar dovedi prea puţin comunicativ. Nu a fost necesar absolut deloc de aşa ceva, cu atât mai mult cu cât Michael a fost cât se poate de deschis şi dornic să risipească poveştile false şi zvonurile despre el, care au circulat şi care au fost crezute atâţia ani. Michael a fost surprinzător de degajat, pe parcursul interviului refuzând să răspundă la doar două întrebări. A refuzat să răspundă la întrebarea legată de oricare din declaraţiile LaToyei făcute în cartea sa, pentru că, a spus el, nu a citit cartea. Iar cea de a doua întrebare la care a refuzat să răspundă şi care l-a făcut să se simtă foarte stânjenit, a fost dacă mai este virgin. Cum mă poţi întreba aşa ceva?, a spus el jenat şi a adăugat doar că este un gentleman şi nu discută despre astfel de lucruri. Mai târziu a spus că se întâlneşte cu Brooke Shields, care este actuala lui prietenă. Dar a recunoscut că a fost îndrăgostit de două ori; de Brooke Shields şi “de o altă fată”. Şi a adăugat că în momentul acela se întâlnea cu Brooke Shields. A răspuns chiar şi la întrebarea legată de gestul său constant de a-şi duce mâna între picioare atunci când se află pe scenă, gest care îi cam supără pe unii dintre părinţi. Michael a spus că nu este întotdeauna o decizie conştientă şi că muzica este cea care îi determină mişcările.

Winfrey şi-a început interviul întrebându-l pe Michael despre copilăria lui şi despre sentimentul de a fi privat de o mulţime de activităţi normale la vârsta copilăriei. El a atribuit atracţia sa faţă de copii ca pe felul său de a recupera perioada pierdută a copilăriei. De asemenea, a confirmat încă o dată că tatăl său îl bătea când era copil. Cu toate acestea, a declarat că îşi iubeşte tatăl, dar nu îl cunoaşte cu adevărat. A fost o vreme când, atât ca copil cât şi ca adult, era suficient doar să-l vadă, căci i se declanşa suferinţa fizică.

Probabil cea mai anticipată parte a interviului a fost cea în care, până la urmă Michael a răspuns tuturor zvonurilor, bârfelor şi gunoaielor scandaloase, care s-au tot scris despre el mereu şi mereu, în unele cazuri, ani de-a rândul. A spus că zonele de pe chipul său afectate de intervenţii chirugicale estetice pot fi numărate pe două degete, negând că ar fi intervenit asupra pomeţilor, ochilor sau buzelor în vreun fel. El a adăugat că nu este singura persoană care şi-a făcut operaţii estetice; Dacă toate persoanele de la Hollywood care şi-au făcut astfel de operaţii ar pleca în vacanţă, ar rămâne oraşul pustiu.

Printre multele zvonuri despre el şi la care a răspuns în cele din urmă, a fost cel legat de eforturile sale de a cumpăra oasele omului elefant: Şi unde urma să pun aceste oase? Legat de dorinţa sa de a dormi în camera hiperbarică, a numit-o una dintre acele poveşti de tabloid, complet fabricată, fără a menţiona că el a dat startul acelei poveşti; la fel şi cea legată de cererea în căsătorie a Elizabeth-ei Taylor. Taylor, care se afla cu el la acel moment al interviului, a intrat în cameră pentru a nega această poveste a cererii în căsătorie şi a adăugat că niciodată nu i-a făcut o astfel de cerere.

Faţă de povestea cu albirea pielii, Michael a replicat afectat: Din câte ştiu eu, nu există aşa ceva. Nu am văzut niciodată şi nu ştiu ce este. Şi a continuat cu dezvăluirile:  Sufăr de o boală de piele care distruge melanina. E ceva împotriva căreia nu am ce face. Atunci când oamenii inventează poveşti despre faptul că nu vreau să fiu cine sunt, mă rănesc. Pentru mine asta este o problemă pe care nu o pot controla. El a adăugat că de afecţiunea aceasta au suferit şi alţi membri ai familiei sale, pe linie paternă, şi că foloseşte o cremă pentru a-şi uniformiza culoarea pielii. Apoi a tins un punct foarte interesant şi semnificativ, De ce este atât de important? Dermatologul lui Michael a confirmat ulterior că l-a diagnosticat cu vitiligo, o afecţiune care provoacă decolorarea pielii. I-a prescris o cremă care blochează producţia de pigment a pielii, pentru a o face să arate cât mai uniform. De la primele semne ale bolii, Karen Faye, make-up artista sa, a făcut în aşa fel încât să-i acopere zonele deschise ale pielii cu un fond apropiat culorii pielii sale închise. Pe măsură ce boala a progresat şi în mare parte epiderma şi-a pierdut pigmentaţia, s-a impus acţiunea inversă, utilizând fond pentru a-i acoperi zonele închise cu o culoare deschisă. Michael a mai fost diagnisticat şi cu lupus, o altă boală auto-imună, care de cele mai multe ori însoţeşte vitiligo.

Michael a răspuns şi zvonurilor recent împrăştiate pe seama lui. În privinţa aşa zisei cereri de a fi numit Regele Muzicii Pop, el a spus că niciodată nu s-a proclamat aşa sau altceva. Oprah a adăugat la acest moment al interviului că din punct de vedere contractual, ea nu a fost de acord să-i spună lui Michael, Regele Muzicii Pop. Povestea care spunea că el ar fi cerut să fie singurul performer la gala prezidenţială inaugurală a fost respinsă de Michael, ca fiind o altă nebunie, complet inventată. Despre povestea conform căreia ar fi ales un băiat alb care să-l personifice în perioada copilăriei în spotul comercial Pepsi, motivându-se că i-ar fi ruşine de rasa lui, Michael a răspuns vehement:

De ce aş vrea un copil alb? Eu sunt american negru şi sunt mândru că sunt american negru. Sunt mându de rasa mea. Sunt mândru de cine sunt. Am destulă mândrie şi demnitate pentru ceea ce sunt.

Telespectatorii nu i-au văzut maşinile, dar au avut ocazia să arunce o scurtă privire în parcul de distracţii, ornat în întregime cu mii de luminiţe albe şi în cinematograful propriu, completat cu paturi de spital pentru copiii care veneau în vizită şi erau mult prea bolnavi pentru a putea sta în picioare. Casa lui Michael şi restul ranch-ului, inclusiv grădina zoologică privată au fost zone limitate accesului.

Michael i-a oferit lui Winfrey o scurtă lecţie de moonwalk, dar nu prea mult pentru că sunt un pic cam înţepenit, a spus el. A cântat câteva linii a cappella din piesa Who Is It, susţinând o porţiune din partitura instrumentală prin beatboxing. La finalul interviului, a fost prezentat în premieră scurt metrajul ultimului său extras pe single, Give In To Me.

(pentru întregul interviu accesaţi eticheta:

Interviuri / 1993 Michael Jackson Talks … To Oprah

din categoria Titluri)

Michael Jackson Talks … To Oprah a atras 90 de milioane de telespectatori din Statele Unite, transformând programul în cel de-al patrulea cel mai urmărit program, non-sport, din istorie. Aproximativ jumătate din aparatele tv au fost setate pentru a-l vedea pe Regele Muzicii Pop. Interviul a fost puternic mediatizat înainte, iar după, a fost tratat ca subiect major în fiecare ediţie a programelor de ştiri, ziare şi talk-shw-uri, care ofereau acum informaţii experte despre vitiligo, afecţiune a pielii pe care a descris-o Michael.

Reacţia publică la răspunsurile oneste ale lui Michael, a condus la ridicarea albumului Dangerous în clasamente. Pe parcursul a trei săptămâni de la interviu, albumul s-a ridicat încă 31 de locuri în clasamentul pop, ajungând pe locul 10, la peste un an de la lansare. Oficialii revistei Billboard au declarat că ei n-au mai văzut niciodată un aşa recul în clasamente. Vânzările şi difuzarea single-ului curent, Heal The World au cunoscut şi ele o turnură uimitoare. Single-ul care a stagnat pe locul 52 şi începea deja să coboare, a revenit în top pop pe locul 27. Michael a dat naştere unui nou val reînnoit al Michael-maniei.

 Apariţiile mediatice ale lui Michael au continuat în februarie, cu cea de a 35-a ceremonie a decernării premiilor Grammy, unde Janet Jackson a prezentat Premiul Grammy Legend fratelui său. După prezentarea unui tribut întitulat Cum să devii o legendă, Janet l-a adus în scenă pe Michael, din primul rând al Shrine Auditorium, unde stătea alături de partenera sa de la acea dată, Brooke Shields. Sunt foarte fericită să prezint Premiul Grammy Legend ediţia 1993, fratelui meu mai mare, Michael Jackson. Îmbrăcat în jeans, o jachetă albă elegantă şi purtând cizme negre, Michael a îmbrăţişat-o pe Janet. În loc să performeze aşa cum s-a anunţat, Michael a ales să vorbească. În discursul său de acceptare, care s-a întins pe durata a patru minute, Michael s-a autoironizat descoperindu-şi un simţ al umorului plăcut, acelora care nu au avut ocazia să-i afle şi această latură. Apropiindu-se de microfon lângă Janet şi aşezându-şi un braţ în jurul ei, Michael a făcut următoarea remarcă: Cred că asta a pus capăt în sfârşit unui alt zvon din presă, de acum câţiva ani …. Eu şi Janet chiar suntem două persoane diferite! A stârnit şi mai multe râsete când a început: Luna trecută am plecat de la ‘Unde este?’ şi  am ajuns la ‘Iată-l din nou aici!’. Comentariile lui au determinat gazda spectacolului din acea seară, Garry Shandling, să întrebe:  De când naiba a devenit atât de nostim? Restul comentariilor lui Michael s-au concentrat pe sentimentul său, acela că a fost plăcut ca oamenii să se gândească la el ca la o persoană şi nu ca la o personalitate….:

Pentru că nu citesc toate lucrurile care se scriu despre mine, nu mi-am dat seama că lumea se gândea la mine ca la un tip ciudat şi bizar. Dar atunci când creşti aşa cum am crescut eu, în faţa a milioane de oameni încă de la vârsta de cinci ani, automat eşti altfel, eşti diferit. În ultimele câteva săptămâni m-am purificat şi am simţit că renasc, a fost ca un fel de curăţenie spirituală. Copilăria mi-a fost complet luată. Nu a existat nici Crăciun, nici zile aniversare. Nu a fost o copilărie normală, nu au existat plăcerile obişnuite ale copilăriei. Acestea au fost înlocuite cu o muncă asiduă, cu luptă şi durere, dar şi cu succesul material şi profesional. Însă cu un astfel de preţ nu mi-am putut recupera acea parte a vieţii. Şi nu am putut nici să schimb vreo altă parte a vieţii mele. Totuşi, astăzi, prin muzica mea, mă simt un instrument al naturii. Şi mă întreb ce plăcere simte natura atunci cînd ne deschidem inimile şi ne exprimăm talentele pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Sunetul aprobator se propagă în univers şi întreaga lume abundă de magie. Plăcerea ne umple sufletele chiar şi când zărim pentru o clipă bucuria vieţii.

Şi de aceea iubesc copiii şi aflu atât de multe stând în preajma lor. Îmi dau seama că multe dintre problemele pe care le are lumea astăzi, începând de la crime, extinse până la scara războaielor şi terorismului şi la mulţimile de prizonieri din închisori, sunt rezultatul faptului că copiilor li s-a furat copilăria. Magia, minunea, misterul şi inocenţa sufletului de copil sunt seminţele creativităţii care vor vindeca lumea. Chiar cred acest lucru.

Ce trebuie să învăţăm de la copii nu este să fim copilăroşi. Ci să ne conectăm la înţelepciunea profundă a vieţii mereu prezentă şi care ne cere să trăim. Ei ştiu drumul spre soluţiile pe care sufletele noastre încearcă să le recunoască.

Astăzi aş dori să mulţumesc tuturor copiilor acestei lumi înclusiv celor bolnavi şi nevoiaşi; sunt foarte sensibil la durerea voastră. De asemenea, vreau să le mulţumesc tuturor acelora care m-au ajutat să-mi canalizez talentul aici pe Pământ: încă de la început, părinţilor mei, fraţilor şi surorilor mele, în special Janet. Sunt atât de mândru de ea, e incredibilă. Îmi amintesc că atunci când eram mici, obişnuiam să-i cer să fie Ginger Rogers în vreme ce eu eram Fred Astaire. De asemnea, familiei Motown, profesorului meu Berry Gordy, Diana Ross, te iubesc. Suzanne de Passe, minunatului, extraordinarului Quincy Jones, Teddy Riley, finului meu Michael Gibb, noii mele familii Sony: Akio Morita, Mickey Schulhof, Tommy Motola, Dave Glew, Polly Anthony, vă mulţumesc pentru că aţi transformat unul dintre cele mai mari eforturi de creaţie ale mele, albumul ‘Dangerous’, într-un aşa succes incredibil. Vă iubesc pe toţi foarte mult. Sandy Gallin, Jim Morey, toţi fanii fantastici de pretutindeni din lume, vă iubesc foarte mult.

Pe lângă onoarea de a fi premiat cu acest Grammy Legend, Michael a avut şi două nominalizări, la categoriile Cel mai bun artist vocal pop pentru piesa Black Or White şi la Cel mai bun artist vocal R&B pentru piesa Jam. Nu a plecat cu nici unul din acestea două acasă. Grammy-ul pentru Cel mai bun inginer a ajuns la Bruce Swedien pentru Dangerous.

Scurt metrajul piesei Who Is It, varianta lansată în Statele Unite, este un amalgam de secvenţe video extrase din performanţele anterioare. Piesa a fost lansată de Epic la fel ca următorul extras pe single al lui Michael, înlocuind în ultima clipa piesa Give In To Me, ca urmare a răspunsului copleşitor al publicului la scurta demonstaţie a cappella pe care a făcut-o Michael în timpul interviului cu Oprah Winfrey. De fapt, pe caseta cu extrasul pe single a fost introdusă o foarte mică parte din prestaţia sa pe această piesă din timpul respectivului interviu. Who Is It este inclus în colecţia video, Dangerous: The Short Films.

Michael a avut trei nominalizări şi a primit premiul Humanitarian of The Year la cea de a şaptea ediţie a Premiilor Soul Train care s-a desfăşurat în luna martie 1993. În ciuda faptului că şi-a luxat glezna cu o zi înainte de repetiţiile de dans, a participat la decernarea premiilor şi a performat aşa cum a fost programat. Prima sa nominalizare a fost la categoria Cel mai bun scurt metraj R&B/Soul pentru piesa Remember The Time, premiu care a ajuns la Boyz II Men pentru piesa End Of The Road. Prima apariţie a lui Michael în timpul emisiunii televizate a avut loc când a primit titlul Humanitarian of The Year. Premiul i-a fost înmânat de prietenul său, Eddie Murphy:

Adresez aceste remarci unui prieten foarte bun, Michael Jackson. Michael, toată lumea ştie că ai dărâmat orice record de vânzări şi că te aflii pe locurile 1 şi 2 cu cele mai bine vândute albume din toate timpurile, pe locul 1 cu cel mai bine vândut extras pe single al tuturor timpurilor şi eşti cel mai bine vândut artist din istorie. Dar în seara aceasta nu ne aflăm aici pentru aceste lucruri, ci pentru a vorbi despre realizările tale din punct de vedere umanitar şi a grijii tale pentru binele copiilor, al fraţilor şi surorilor de pretutindeni şi al Mamei Terra însăşi.

În timp ce strigătele mulţimii ameninţau să-l facă imperceptibil pe Murphy, acesta şi-a scurtat remarcile şi a spus: Hey, da-ţi drumul la film! Un scurt tribut a subliniat câteva din nenumăratele eforturi ale lui Michael de a ajuta şi de a face lumea un loc mai bun. Michael, care se sprijinea în cârje, a fost ajutat să ajungă pe scenă de la locul său din primul rând, de către Bill Bray. A purtat o jachetă neagră cu o banderolă roşie pe braţ şi un singur pantof. După ce a împrăştiat bezele audienţei, şi-a cerut scuze pentru inconvenient, iar Murphy a insistat să povestească cum s-a întâmplat: Nu poţi apărea aşa aici şi să nu ne spui ce s-a întâmplat. Michael a replicat: Chiar vreţi să ştiţi? Dansam şi executam o piruetă când mi-am luxat glezna foarte rău. Dar am vrut să vin aici şi să mulţumesc tuturor. După ce l-a ironizat pe Murphy: Eddie, am auzit că ai scos un nou album, asta înseamnă că tu eşti cel ‘periculos’, Michael a continuat:

De când eram copil, mi-am dat seama că am multă dragoste de împărţit. Tradiţia negrilor este o tradiţie a sufletului considerat un dar al dragostei şi bucuriei. Sufletul este cel mai preţios lucru pe care îl poţi împărţi pentru că oferi o parte din tine însuţi iar lumea are nevoie de acest dar acum, mai mult ca niciodată. Copiii suferinzi de SIDA şi cei din ghetto-uri aşteaptă alături de popoarele înfometate din Africa şi alături de oricine care are nevoie de vindecare. Faceţi lumea mai frumoasă împărţind alături de mine sentimentul minunat pe care îl aveţi atunci când sufletul vostru se ridică pentru a deveni iubire pură. Accept acest premiu în numele tuturor copiilor lumii care reprezintă inspiraţia şi speranţa mea …

Şi, a mai acceptat alte două premii; piesa Remember The Time a primit titlul de Cel mai bun single masculin R&B/Soul, iar titlul pentru Cel mai bun album masculin R&B/Soul a ajuns tot la Michael pentru albumul Dangerous.

Pentru prezentarea Premiului Heritage, Michael Jackson a inversat locul cu Eddie Murphy. De data aceasta, Michael a fost prezentatorul şi Eddie destinatarul. Michael a apărut extrem de rar, şi niciodată în mai mult de zece ani, în postura de prezentator în orice spectacol de premiere. În timp ce a început să prezinte tributul pentru prietenul său, strigătele mulţimii au devenit asurzitoare iar Michael a trebuit să le reamintească că acesta este momentul lui Eddie.

După o scurtă colecţie de secvenţe extrase din câteva filme ale lui Murphy, Michael şi-a prezentat prietenul: Doamnelor şi domnilor, să-i urăm bun venit destinatarului Premiului Soul Train Heritage ediţia 1993, domnul Eddie Murphy. Murphy s-a adresat mulţimii: Nu e plăcut să-l vedem ieşind şi oferind oamenilor premii şi alte lucruri? I-a mulţumit lui Michael pentru că ai venit aici şchipătând şi mi-ai oferit acest premiu.

Mai târziu, Michael s-a schimbat într-un costumul egiptean pe care îl poartă şi în scurt metrajul Remember The Time şi a interpretat piesa respectivă, stând într-un jilţ, plasat în centrul scenei, cu dansatorii în spatele lui. Dat fiind că era nevoit să stea jos, s-a mişcat atât cât a putut, animând piesa ca nimeni altul.

Pe la mijlocul lunii martie, Michael a avut o victorie pe teren juridic, ceva demn de  savurat luând în considerare ce avea să i se pregătească. Hugo Zucarelli l-a dat în judecată pe Jackson, pretinzând că nu a fost niciodată plătit pentru tehnologia de înregistrare folosită de Michael pentru albumul Bad, tehnologie inventată de Zucarelli. Judecătorul a respins procesul iar Zucarelli a sfârşit fiind incriminat pentru atacarea avocaţilor lui Michael.

În aprilie 1993, în reţeaua Fox şi BET a debutat un video clip, care nu-i aparţinea lui Michael Jackson, dar în care apărea. Piesa lui Eddie Murphy, intitulată Whatzupwitu şi extrasă de pe albumul Love’s Alright, îi include pe Michael şi Corul de băieţi din Harlem. Scurt metrajul subliniază latura luminoasă a lui Eddie şi a lui Michael cântând şi dansând pe un fundal de nori, flori şi păsări. Extrasul pe single a avut o evoluţie slabă în clasamente, ajungând abia pe locul 74 în topul R&B singles şi niciodată în topul pop.

Pe 5 mai, Michael s-a alăturat fostului Preşedinte Jimmy Carter în Atlanta, pentru proiectul Heal Atlanta (Vindecaţi Atlanta), ca parte a Fundaţiei Heal The World. Iniţiativa de întărire a imunităţii din punct de vedere medical a fost deschisă pentru copiii sub şase ani care locuiau în Atlanta şi care dobândeau un certificat de imunizare.

Tot atunci, Michael şi-a ridicat premiul oferit de Muzeul dedicat Cărţii Recordurilor, atribuit ca cel dintâi Premiu pentru întreaga carieră. Premiul i-a fost oferit ca recunoaştere a recordurilor sale mondiale: cel mai bine vândut album din istorie (Thriller), cele mai multe premii Grammy câştigate într-un singur an (8 în anul 1984), cel mai mare concert (500.000 de persoane la 4 spectacole pe Stadionul Wembley din Londra), cel mai mare contract din istoria show-biz-ului (semnat cu Sony în 1991) şi pentru cea mai mare audienţă tv din istoria televiziunii (133,4 milioane în timpul pauzei de la SuperBowl din 1993).

Maestrul de ceremonii al acestui eveniment, Casey Kasem a fost însoţit de editorul fondator al Cărţii Recordurilor, Norris McWhirter. Michael, îmbrăcat în negru cu ochelari şi pălărie, a acceptat premiul adresându-se mulţimii de fani care au umplut Bulevardul Hollywood până la refuz. Vă iubesc pe toţi şi vă mulţumesc din suflet că aţi venit aici. Lori Byler preşedinta Fan Club-ului Michael Jackson Observer, i-a prezentat apoi cel de-al doilea premiu ca recunoaştere a muncii sale în slujba copiilor.

Pe 1 iunie 1993, a fost difuzată ceremonia decernării Premiilor World Music (WMA), care s-a desfăşurat pe 12 mai la Club Sporting din Monte Carlo. Ca recunoaştere a celui mai bine vândut artist de top pe piaţa internaţională a majorităţii genurilor muzicale, evenimentul a fost găzduit de Prinţul Albert de Monaco. În acel an, ceremonia de decernare a acestor premii a fost pentru prima dată transmisă şi în Statele Unite. Pentru ridicarea statutului acestor premii şi a credibilităţii lor, la eveniment a fost prezent şi Regele Muzicii Pop, care a participat nu pentru a cânta sau a dansa, ci pentru a-şi ridica trei dintre cele mai mari premii.

Cel dintâi premiu al său din acea seară a fost pentru Cel mai bine vândut artist american. Audienţa s-a ridicat în picioare în timp ce Michael urca scările spre scenă. A stat în primul rând de la Sporting Club lângă o fetiţă şi un băiat îmbrăcat în aceeaşi costumaţie ca a lui şi purtând o pălărie neagră. Michael a vorbit din spatele ochelarilor cu lentile oglindă şi cam supradimensionaţi:

Mulţumesc tuturor fanilor şi prietenilor mei din America pentru sprijinul continuu acordat muzicii mele. Îi mulţumesc lui Mickey Schulhof, Tommy Mottola, Dave Glew şi Jim Morey. Vă iubesc pe toţi. Vă mulţumesc din suflet.

Pentru cel de-al doilea premiu acordat lui Michael, Prinţesa Stephanie de Monaco a fost cea care a ieşit la rampă:

Numele destinatarului titlului de ‘Cel mai bine vândut artist pop’ acordat în acest an, sunt sigură că nu va surprinde pe nimeni. A fost cel care a impus regulile în clasamente de ceva vreme cu un stil muzical care adună împreună pop-ul, rock-ul, R&B, gospel, rap şi Motown. O combinaţie care a captivat lumea şi a adus anul acesta Premiul World Music pentru Cel mai bine vândut artist pop, lui Michael Jackson.

Prinţul Albert de Monaco a prezentat ultimul premiu al serii, Premiul pentru Cel mai bine vândut artist mondial al erei:

… Felicitări tuturor artiştilor a căror muncă a fost apreciată aici, în această seară. Dar un singur artist primeşte trei premii WMA în acest an. După cum v-aţi dat seama, parantezele sunt justificate. Nu numai că a stabilit standardele pentru toţi ceilalţi artişti în vânzări, înregistrări şi scurt metraje dar a şi demonstrat cum poate fi folosită puterea celebrităţii într-o direcţie pozitivă, aceea de a face mai uşor de trecut problemele lumii noastre. Este o mare plăcere să-i prezint acest premiu care îi conferă titlul de ‘Cel mai bine vândut artist mondial al Erei’. Încă o dată, doamnelor şi domnilor, Regele Muzicii Pop, domnul Michael Jackson!

Michael a revenit din culise cu cele două premii primite anterior, pentru cel de-al treilea oferit de Prinţul Albert. În mijlocul discursului său de acceptare, l-a rugat pe Prinţul Albert să-i ţină unul din trofee:

Vă mulţumesc, Înălţimea Voastră. Sunt onorat să primesc acest premiu. Înseamnă foarte mult pentru mine şi sincer cred că prin intermediul muzicii … puteţi să mă ajutaţi cu ăsta? Nu vă supăraţi. Îmi cer scuze, sunt cam grele.

Apoi a continuat:

Cred că prin muzică putem ajuta la vindecarea lumii. Iar acest lucru va fi realizat, prin acte de caritate cum desfăşoară Fundaţia Prinţesei Grace de Monaco. Încă o dată, mulţumesc tuturor fanilor din lumea întreagă. Vă iubesc şi vă mulţumesc oameni minunaţi din Monaco, mulţumesc pentru aceste premii. Mulţumesc, mulţumesc încă o dată!

Ediţia din 5 iunie 1993 a revistei Billboard a inserat un adevrtorial prin care îi felicita pe câştigătorii WMA. În centrul paginii se afla marele câştigător, o fotografie cu Michael ţinându-şi cele trei premii … grele.

După multe luni de stăruinţă, directorul de imagine al revistei Life, David Friend, a reuşit să insereze în numărul din iunie 1993, căteva imagini luate de la ranch-ul din Neverland Valley. Fotografiile au fost realizate de Harry Benson. Sesiunea foto intitulată “Michael în Ţara Minunilor” include imagini ale grădinilor meticulos aranjate şi din parcul de distracţii. Mai sunt câteva imagini cu Michael înconjurat de copii şi de membri personalului său şi de câteva dintre animalele sale printre care, apare pentru prima dată pitonul său de Burma, lung de şase metri, al cărui nume era Madonna – conform celor spuse de Michael, pitonul a primit acest nume pentru că este o femelă blondă, dar “nu eu” i-am dat acest nume.

Seria de fotografii ne dezvăluie splendorile Neverland-ului iar David Friend le-a acompaniat cu câteva explicaţii, în vreme ce a vizitat cinematograful dotat cu paturi de spital pentru tinerii vizitatori prea bolnavi pentru a se ridica:

Acela care stă chiar aici, lângă paturile de spital, înţelege esenţa Neverland-ului din punctul de vedere al proprietarului său; distracţia este principalul punct al acestui loc. Asta este de fapt lumea lui Jackson, modelată după viziunea lui: sigură, curată, atemporală ca o fabulă.

Ce păcat însă, că aceste cuvinte şi acest ideal au fost uitate cu repeziciune în câteva luni.

Ca de obicei, celelalte activităţi ale lui Michael, s-au concentrat în jurul divertismentului şi întrajutorării copiilor. În iunie a avut loc o incursiune la o şcoală primară din Los Angeles pentru lansarea unui nou program intitulat D.A.R.E.[1], al cărui scop era acela de a-i determina pe copii să stea departe de tentaţiile generate de consumul de droguri şi de găştile de cartier. Noul program – D.A.R.E. P.L.U.S.[2] (Joacă-te şi învaţă sub supraveghere), a fost susţinut de un număr de celebrităţi, care au participat la vizita respectivă. Celebritatea care a generat cea mai mare agitaţie a fost Regele Muzicii Pop. Lui i s-a oferit un tricou ocazie cu care a spus: Vă mulţumesc din suflet. Vă iubesc pe toţi. Vă mulţumesc. Michael a făcut parte din bordul directorilor D.A.R.E..

Michael a găzduit la ranch-ul său un grup de 100 de copii de la Clubul Challangers Boys and Girls din Los Angeles. Big Brothers din L.A., care au beneficiat şi ei de generozitatea lui Michael, i-au oferit un balansoar realizat de cea care le-a făcut câte unul Preşedintelui Kennedy şi Papei.

Pe 23 iunie 1993, Casa Sotheby[3] şi-a ţinut licitaţia anuală cu piese de colecţie Rock & Roll. Jacheta “Beat It” a lui Michael Jackson a fost achiziţionată de Hard Rock Café pentru 7762$. Astăzi, jacheta este cotată de localul respectiv ca singura şi cea mai semnificativă piesă a culturii pop din colecţia noastră.

Free Willy, un film în care sunt surprinse eforturile unui băiat de a elibera o balenă orca din captivitatea unui parc tematic, a fost lansat în cinematografe din luna iulie 1993. Soundtrack-ul filmului, a fost cea dintâi lansare a companiei MJJ Records şi include piesa Will You Be There ca temă muzicală a filmului. De asemenea, soundtrack-ul conţine şi piesa Right Here a celor de la Sisters With Voices (SWV), realizată pe linia principală a piesei Human Nature mixată. Trupa T3, compusă din Taj, Taryll şi Tito Jackson Jr. (copiii lui Tito Jackson) a contribuit cu piesa Didn’t Mean To Hurt You, la prima lansare sub egida MJJ Music a unchiului Mike. Albumul celor de la T3, intitulat Brotherhood, a fost lansat sub MJJ Music iar unchiul Mike a fost co-producător executiv şi s-a alăturat nepoţilor săi pentru piesa Why. Will You Be There a câştigat Premiul MTV Movie pentru Cea mai bună piesă dintr-un film.

Premiile Jack the Rapper au fost înmânate în august la Atlanta şi l-au onorat pe fondatorul Motown, Berry Gordy cu Premiul Original 13[4] pentru cariera sa legendară în industria muzicală. Premiul Our Children, Our Hope of Tomorrow, numit după Michael Jackson, i-a fost înmânat, fireşte, lui Michael. În mesajul de acceptare înregistrat, Michael a spus: Sunt onorat şi umil.

Cartea de bucate aparţinând lui Dick şi Sandy St. John, The Rock & Roll Cookbook, conţine reţete ale unor diverse staruri rock. Cartea include şi o reţetă de prăjituri cu unt de arţar şi nuci pecan oferită de Michael Jackson. Oricum nu ne dezvăluie cât de des făcea el aceste prăjituri sau măcar dacă purta o singură mănuşă termoizolantă atunci când verifica cuptorul.

În timp ce se apropia deschiderea sesiunii asiatice a turneului Dangerous, programul acestuia a fost schimbat. Concertele stabilite iniţial au fost anulate, apoi datele şi locaţiile s-au schimbat frecvent. Oficialii Ambasadei Statelor Unite de la Seoul / Korea au încercat să schimbe o decizie luată de Ministrul Culturii, negând că Michael Jackson va susţine vreun concert acolo. Oficialii Koreii de Sud erau îngrijoraţi că nu îşi vor putea proteja valorile tradiţional confucianiste, de ameninţările volumului de decibeli generat de muzica pop sau coregrafia sugestivă. Până la urmă, pe 24 august 1993, s-a anunţat deschiderea turneului Dangerous la Bangkok / Tailanda. Ca de obicei, nu era vorba de o producţie redusă. Michael urma să performeze pe o scenă mult mai largă ca oricare altă scenă din America. Aceasta avea o deschidere de 82 de metri iar montarea ei a necesitat patru zile, în timp ce demontarea ei, doar trei. Echipamentul necesar a umplut 20 de trailere.

Dar entuziasmul deschiderii turneului urma să fie îngropat de şocul şi neîncrederea semănate de anunţurile bombă, că Michael Jackson este investigat de departamentul de poliţie din Los Angeles şi de şeriful comitatului Santa Barbara, generând cel mai mare scandal din cariera lui şi posibil, cel mai mare din industria show-biz-ului. Cel puţin părea a fi cel mai mare scandal imaginabil la acea vreme. Investigaţia, care de fapt a început pe 17 august 1993, a fost declanşată de un adolescent de 13 ani care, împreună cu mama lui şi sora vitregă, l-au însoţit pe Michael la Monte Carlo în luna mai, la decernarea premiilor WMA. Băiatul l-a acuzat pe Michael Jackson de molestare sexuală.

 (va urma)

---

[1] D.A.R.E. - Drug Abuse Resistance Education (Programul educaţional împotriva abuzului de droguri)

[2] D.A.R.E. P.L.U.S. - Drug Abuse Resistance Education – Play and Learn Under Supervision

[3] Sotheby - a patra şi cea mai veche casă de licitaţii din lume, încă funcţională

[4] 13 vine de la numele unui grup de DJ de culoare, din care a făcut parte şi Jack „Rapper” Gibson, care şi-a pus amprenta pe genul rock’n’roll şi soul instrumental