Capitolul 7 - “Human Nature”

MICHAEL JACKSON

THE COMPLETE STORY OF THE THE KING OF POP

9 noiembrie 2012

by Lisa D. Campbell

&

MICHAEL JACKSON

THE KING OF POP

martie 1993

by Lisa D. Campbell

Traducere si adaptare Mihaela A.R.

*

Capitolul 7

“Human Nature”

Steve Porcaro, John Bettis

 

Get me out into the nighttime                      Du-mă afară în puterea nopţii

Four walls won’t hold me tonight                Patru pereţi nu mă pot ţine prizonier

If this town is just an apple                           Dacă oraşul ăsta e doar un măr,

Then let me take a bite                                  atunci lasă-mă să muşc din el o dată

 
(acesta a fost unul din cele două video-clipuri ale lui Michael Jackson difuzate foarte rar ce-i drept, în prima jumătate a anilor ’80, pe postul “naţional” al României comuniste; desigur fără inserturile de imagini! / cel de-a doilea a fost Billie Jean.)

Ianuarie 1984, i-a adus lui Michael o avalanşă de premii şi era doar începutul a ceea ce se anunţa să vină pe parcursul anului. Michael a primit numărul record de 10 nominalizări la premiile AMA (American Music Awards). Albumul Thriller a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun album pop şi Cel mai bun album soul. Billie Jean a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun single pop şi Cel mai bun single soul. Beat It şi Billie Jean au fost nominalizate la categoriile Cel mai bun video-clip pop şi Cel mai bun video-clip soul. Şi în sfârşit, Michael a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun artist pop şi Cel mai bun artist soul. Michael a participat la ceremonia de decernare a premiilor şi a fost însoţit de starul seriei de comedie tv Webster, Emmanuel Lewis, iar partenera lui din acea seară a fost Brooke Shields. A purtat pantaloni scurtaţi deasupra gleznei, o tunică roşie, o singură mănuşă neagră strălucitoare şi ochelari cu lentile negre.

Michael a urcat pe podium de opt ori în acea seară pentru a-şi primi premiile pentru noul său record. Albumul Thriller a fost premiat pentru Cel mai bun album pop şi pentru Cel mai bun album soul. Billie Jean a fost premiat pentru Cel mai bun single pop, iar Beat It pentru Cel mai bun video–clip pop şi pentru Cel mai bun video-clip soul. Michael a fost premiat la categoriile Cel mai bun artist pop şi Cel mai bun artist soul.

Pe lângă aceste premii, Michael a fost onorat pentru întreaga sa carieră cu Premiul de Merit al anului. Acest premiu i-a fost oferit de Diana Ross împreună cu precedentul său deţinător, Kenny Rogers. Barry Manilow a participat la tributul oferit câştigătorului, interpretând piesa Ben şi un potpuriu al celor mai de succes piese ale trupei Jackson Five. Prezentarea a inclus şi câteva mesaje înregistrate pe bandă video, din partea celor mai apropiaţi prieteni ai săi, respectiv Liza Minnelli, Katherine Hepburn şi Jane Fonda, care a spus: Michael, nu-ţi pot spune de câte ori ţi-am studiat înregistrările, încercând să-mi dau seama cum faci ceea ce faci. Am hotărât că eşti un miracol. Ai atâta talent, încât cu cât dai mai mult, cu atât mai mult se pare că ai. Sunt atât de mândră de tine …. Şi atât de mândră că îţi sunt prietenă. Primind acest premiu la vârsta de numai 25 de ani, Michael a devenit cel mai tânăr performer onorat vreodată cu Premiul de Merit.

Următoarea ocazie cu care i s-au umplut din nou braţele de premii a fost în luna următoare, la decernarea premiilor Grammy. (Premiile Grammy reprezintă în industria muzicii, echivalentul Oscar-urilor din industria cinematografică.) Iarăşi, Michael a doborât recordul de nominalizări. A fost nominalizat pentru 12 Grammy-uri la 10 categorii diferite, la două dintre ele concurând cu el însuşi. Ambele piese Beat It şi Billie Jean au fost nominalizate pentru Piesa anului, iar Billie Jean şi Wanna Be Startin’ Somethin’ au fost nominalizate pentru Cea mai bună piesă R&B. Albumul Thriller a fost nominalizat pentru Cel mai bun album al anului, iar Beat It pentru Cea mai bună înregistrare a anului. Michael a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun artist pop pentru Thriller, Cel mai bun artist R&B pentru Billie Jean şi Cel mai bun artist rock pentru Beat It. Michael a împărţit nominalizarea cu Paul McCartney pentru Cel mai bun duo vocal pentru piesa The Girl Is Mine. De asemenea, a împărţit alte două nominalizări cu Quincy Jones pentru Producătorul anului şi Cel mai bun album pentru copii, pentru albumul E.T.: The Extra-Terrestrial.

Încă o dată, Michael a participat la ceremonia decernării premiilor însoţit de Emmanuel Lewis şi Brooke Shields. A purtat pantaloni negri, tunică de culoarea safirului şi o singură mănuşă albă. Simţindu-se stânjenit ori de câte ori întreaga atenţie era focusată asupra lui, a purtat din nou ochelari cu lentile atât de negre încât nici măcar nu i se zăreau ochii.

Michael a stat în primul rând de la Shrine Auditorium din Los Angeles, iar faptul că a urcat pe podium de atâtea ori, a devenit subiect de glumă în acea seară. Joan Rivers a apărut în program pentru a citi regulamentul de premiere:

Cred că motivul pentru care trebuie să citim regulamentul se datorează în primul rând faptului, ca toţi cei nominalizaţi să ştie exact de ce au pierdut în favoarea lui Michael Jackson – bine?!... Nu trebuie să vă gândiţi cu toţii că Michael Jackson va câştiga, pentru că s-ar putea să nu ia chiar totul... Şi încă un lucru. Tito, pentru orice eventualitate, trage camionul în spate!

Mai târziu, prezentatorul Mickey Rooney a comentat: Este o adevărată plăcere să faci spectacol pentru Michael Jackson!

În acea seară, Tito a tractat acasă 8 premii Grammy pentru fratele său mai mic, care a stabilit un nou record mondial. Michael a câştigat la opt categorii din cele zece la care a fost nominalizat. Cele două la care a pierdut, au revenit ambele aceleiaşi trupe. Gramofonul pentru Piesa anului a ajuns la Police pentru Every Breath You Take iar cel pentru Cel mai bun duet vocal sau trupă, le-a revenit tot celor de la Police, pentru aceeaşi piesă. Având câte două piese nominalizate la două categorii diferite, te gândeşti că şansele de câştig cresc, dar exact opusul este adevărat. Beat It şi Billie Jean – ambele nominalizate pentru Piesa anului, au determinat diviziunea voturilor. În ceea ce priveşte diviziunea pentru Cea mai bună piesă R&B, titulatură disputată între Billie Jean şi Wanna Be Startin’ Somethin’, fanii au ales Billie Jean, ca fiind cea mai bună piesă R&B. Toate celelalte nominalizări i-au adus lui Michael micuţul gramofon.

După acceptarea primului dintre cele opt premii, Michael a urcat scările spre scenă, a mulţumit tuturor rapid şi la fel de rapid a fugit la locul lui. Cum seara abia începuse, părea că Michael începe să se simtă mai confortabil şi să se bucure mai mult. A început să lungească discursurile de acceptare, lucru destul de neobişnuit la el. La un moment dat l-a chemat pe Walter Yetnikoff pe scenă, numindu-l cel mai mare preşedinte al unei companii de înregistrări. Yetnikoff i-a mulţumit pentru că a făcut din Thriller, cel mai bine vândut album din istorie. Quincy Jones şi Michael au fost votaţi Producătorii anului şi au împărţit Grammy-ul pentru Cel mai bun album pentru copii - E.T.: The Extra-Terrestrial.. Pentru acest premiu, Michael s-a simţit cu adevărat onorat:

Dintre toate premiile pe care le-am primit, de acesta sunt cel mai mândru... sincer. Pentru că sunt de părere că toţi copiii reprezintă o uriaşă sursă de inspiraţie, iar acest album nu este dedicat doar copiilor; este dedicat tuturor. Iar eu sunt foarte fericit şi mândru şi aş dori să spun doar atât: Vă mulţumesc foarte mult!

Cel de-al şaptelea Grammy din acea seară l-a desemnat ca Cel mai bun artist vocal pop. Cu acesta, recordul pentru cele mai multe Grammy-uri câştigate într-un singur an, stabilit de Roger Miller în 1965, a fost doborât. Michael era conştient că a stabilit un nou record şi a era vizibil emoţionat. Şi-a chemat surorile pe scenă pentru a împărtăşi acest moment. Când ţi se întâmplă aşa ceva, vrei ca toţi cei dragi să-ţi fie aproape. Rebbie, LaToya şi Janet s-au alăturat fratelui lor pe scenă. Michael a continuat:

Mama mea este foarte timidă, este ca mine şi de aceea nu a vrut să vină pe scenă. Aş vrea de asemenea, să le mulţumesc fraţilor mei pe care îi iubesc foarte mult, inclusiv pe Jermaine! Am făcut o înţelegere cu mine însumi. În cazul în care mai câştig încă un premiu, ceea ce marchează un nou record, îmi voi scoate ochelarii. Katherine Hepburn, care îmi este o prietenă foarte dragă, mi-a spus că ar trebui s-o fac şi o fac pentru ea, bine?

Peste vacarmul asurzitor al fanilor dezlănţuiţi, el a mai adăugat: Şi pentru fetele de la balcon. Şi-a scos ochelarii pentru câteva secunde, oferind prima privire a ochilor săi din acea seară. Le-a trimis săruturi fetelor de la balcon şi şi-a pus ochelarii la loc, unde au rămas pentru tot restul serii. Recordul celor 8 Grammy-uri câştigate de Michael într-o singură seară încă nu a fost doborât, dar a fost egalat în 1999 de Carlos Santana.

Atunci când Thriller a fost numit Albumul anului, Michael a devenit al treilea cel mai tânăr artist, care la vârsta de 25 de ani, a câştigat acest premiu. Barbra Streisand avea 22 de ani când albumul ei The Barbra Streisand Album a câştigat Grammy-ul pentru Albumul anului, iar Stevie Wonder, avea 23 de ani, când albumul său Innervisions a primit aceeaşi onoare. Michael i-a dedicat acest premiu lui Jackie Wilson, idolul său care trecuse de curând în nefiinţă:

Unii oameni sunt entertainer-i măreţi, iar alţii deschid calea şi sunt pionierii. Aş vrea să spun că Jackie Wilson a fost un entertainer minunat. Deşi nu mai este printre noi, Jackie, oriunde te-ai afla, aş vrea să-ţi spun ‚Te iubesc şi îţi mulţumesc foarte mult’!

Pe lângă fiecare categorie premiată şi anticipată cu nerăbdare, publicul a urmărit şi reclame comerciale, dar nu genul acelora în timpul cărora alergi în bucătărie după un snack sau un chips. Reclamele comerciale pentru Pepsi pe care le-a făcut Michael împreună cu fraţii lui, au fost prezentate în premieră în timpul ceremoniei decernării Grammy-urilor. Premiera celor două reclame comerciale Pepsi a fost la fel de puternic promovată ca şi ediţia decernării premiilor. Aceste reclame au fost privite ca spoturi de ultimă oră, aşa încât primele difuzări au fost gratuite. Sunt primele şi singurele spoturi comerciale incluse vreodată în lista programelor de televiziune (TV Guide). Dacă era grozav să ştii care post de televiziune va difuza reclamele Pepsi făcute de Jackson-i, în aceeaşi măsură putea fi şi chinuitor pentru fanii nevoiţi să urmărească un episod întreg din serialul Hart To Hart, numai pentru a-şi vedea idolii! Sau pe aceia înfometaţi de Jackson, îi putea pune în situaţia penibilă de a părăsi camera în timpul programului şi de a se reîntoarce la difuzarea reclamelor!

Sloganul Pepsi a fost creat adaptând noile versuri pe melodia Billie Jean. Michael a împrumutat linia melodică a piesei pentru a fi utilizată în reclame, a ajutat la compunerea versurilor pentru Pepsi şi a fost de acord să performeze noul slogan, dar a stipulat în contract că nu va fi filmat bând sau ţinând vreo sticlă de Pepsi în mână. Se ştia că Michael nici măcar nu bea Pepsi. Era de multă vreme vegetarian şi bea numai sucuri din fructe naturale. Apa, sucul de fructe şi cel de morcovi erau doar câteva dintre puţinele băuturi pe care le consuma. Michael şi-a exercitat mare parte din control la realizarea acestor reclame, având un cuvânt de spus alături de regizor şi coregraf. Regizorul spoturilor a fost Bob Giraldi, care a semnat şi regia scurt-metrajului Beat It, iar coregraful a fost Michael Peters, care a lucrat cu Michael la scurt-metrajele Beat It şi Thriller. De asemenea, Michael a avut controlul şi asupra editării. Unul dintre spoturi include un prim plan pe chipul lui, care la cererea sa, a fost micşorat la doar trei secunde.

Primul spot înfăţişează un grup de copii jucându-se şi dansând pe stradă. Unul dintre puşti, este îmbrăcat ca şi Michael în scurt-metrajul Beat It şi îi imită mişcările de dans. Atunci când încearcă un moonwalk, determină apariţia idolului său. Tânărul Alfonso Ribeiro rămâne absolut uluit când ochii lui îi întâlnesc pe cei ai adevăratului Michael Jackson. Spotul se termină cu Alfonso şi prietenii săi, alăturându-se lui Michael şi fraţilor lui în cântec şi dans:

You’re a whole new generation                    Sunteţi noua generaţie

You’re dancin’ through the day                    Care dansează ziua întreagă

You’re grabbin’ for the magic                       Care aleargă să prindă magia

on the run

You’re a whole new generation                    Sunteţi noua generaţie

You’re lovin’ what you do                              Căreia îi place ceea ce face

Put a Pepsi into motion                                 Adăugaţi şi Pepsi mişcării

The choice is up to you                                  Alegerea vă aparţine

Hey Hey you’re the Pepsi Generation            Hey, hey, sunteţi generaţia Pepsi

Guzzle down and taste the thrill                   Beţi cu poftă şi gustaţi plăcerea zilei

of the day

And feel the Pepsi way                                   Şi simţiţi gustul Pepsi

Taste the thrill of the day                              Gustaţi plăcerea zilei

And feel the Pepsi way                                   Şi simţiţi gustul Pepsi

You’re a whole new generation                    Sunteţi noua generaţie

You’re a whole new generation                    Sunteţi noua generaţie

You’re a whole new generation                    Sunteţi noua generaţie

Alfonso Ribeiro este cunoscut şi din piesa de teatru The Tap Dance Kid şi este un dansator desăvârşit. După apariţia sa în reclama Pepsi a Jackson-ilor, Alfonso a apărut mai târziu alături de Ricky Shroeder în sitcom-ul Silver Spoons. Michael şi Alfonso s-au împrietenit în timpul turnării spotului comercial, iar amiciţia lor a continuat şi după aceea. Când Alfonso şi-a lansat primul său single Dance Baby în 1984, i l-a dedicat lui Michael Jackson. Alfonso a mai primit rolul secundar al tocilarului Carlton Banks, din seria tv din 1990 intitulată The Fresh Prince Of Bel Air (Prinţul din Bel Air), al cărei producător este Quincy Jones.

Cel de-al doilea spot Pepsi ni-i prezintă pe Jackson-i în concert. Debutează cu scene luate în cabina băieţilor în timp ce se pregătesc pentru concert - o secvenţă cu mâna înmănuşată şi şosetele strălucitoare ale lui Michael şi Tito sorbind dintr-o cutie de Pepsi. Apoi, băieţii intră pe scenă cântând noul slogan Pepsi pe melodia Billie Jean, iar Michael coboară scările dansând, în timp ce efectele pirotehnice erup în spatele lui. La finalul spotului, vedem cele trei secunde de prim plan cu Michael şi apoi … gata. Pare destul de simplu, dar nu este chiar aşa.

În timpul filmărilor, au avut loc două incidente. Unul minor şi mai mult comic, celălalt foarte serios, aproape fatal. Chiar înainte de a intra în scenă pentru continuarea filmărilor, Michael a rămas în urmă. Câteva secunde mai târziu, ceilalţi l-au auzit ţipând. Îngrijoraţi că poate vreun fan s-a ascuns în camera de toaletă pentru a-l surprinde pe vreunul dintre fraţi, s-au grăbit să vadă ce s-a întâmplat. Michael şi-a scăpat mănuşa în vasul de toaletă! În timp ce unii căutau ceva cu care să scoată mănuşa, Michael a recuperat-o singur. A fost curăţată şi uscată, iar în câteva minute era ca şi nouă. Din păcate, cel de-al doilea incident nu a fost atât de banal şi nici nu s-a rezolvat atât de uşor.

Filmările celui de-al doilea spot comercial s-au încheiat pe 27 ianuarie 1984, la Shrine Auditorium din Los Angeles. În jurul orei 18:00, regizorul Bob Giraldi a cerut o nouă dublă a scenei în care Michael dansa coborând scările. Aceasta a fost ultima scenă filmată după patru zile de muncă. Michael şi-a ocupat locul în vârful scărilor, a stat acolo până după declanşarea efectelor pirotehnice – aşa cum i s-a spus – apoi a început să coboare scările dansând. Brusc a strigat de durere. O scânteie rătăcită a căzut în părul lui şi a luat foc. Şi-a scos jacheta şi şi-a pus-o pe cap încercând să stingă flacăra. A urmat confuzia maselor. Fanii şi publicul erau la fel de îngroziţi ca fraţii lui şi cei din echipa de filmare. Prima dată, Jermaine a crezut că Michael a fost împuşcat! Primul care i-a sărit în ajutor, a fost ajutorul gărzii sale de corp, Miko Brando, fiul actorului Marlon Brando. Miko a suferit arsuri ale degetelor, urmare a încercărilor de a stinge flacăra din părul lui Michael. Un fan din audienţă i-a aplicat o pungă de gheaţă pe arsură. Derulând filmul accidentului se poate observa că dispozitivele din spatele lui Michael erau stinse.

Michael s-a grăbit spre camera de urgenţă a Centrului Medical Cedars Sinai. Pentru că sosirea lui la spital era aşteptată de un baraj de reporteri şi fotografi, Michael le-a spus însoţitorilor din ambulanţa că îşi vrea mănuşa atunci când vor ajunge la spital.

A suferit o arsură de gradul 2 de mărimea unei palme, în zona sagitală a capului şi una de gradul 3 în centrul celei dintâi, de mărimea unei monede de jumătate de dolar. Era o arsură serioasă care ar fi putut să-i ardă scalpul serios şi să aibă urmări chiar mai urâte. La început, Michael a refuzat calmantele datorită reticenţei manifestate faţă de utilizarea medicamentelor. Ulterior însă, nemaisuportând durerea, a acceptat medicaţia. Acesta pare a fi primul său contact cu analgezicele.

La scurt timp după accident, a sosit şi medicul personal al lui Michael, doctorul Steven Hoefflin. Chiar a fost un şoc pentru Michael şi când am ajuns eu acolo, era speriat. După ce l-am examinat şi i-am spus că va fi bine, s-a mai relaxat. Doctorul Hoefflin, chirurgul care i-a remodelat nasul, a hotărât mutarea lui Michael la Centrul Medical de Arşi Brotman din Culver City. Aici a sosit pe la ora 20:15, însoţit de părinţii lui, Randy şi doi bodyguards-i. A fost internat în camera 3307. Asistentele medicale şi-au amintit mai târziu că tremura şi îi era frig, aşa că l-am învelit cu vreo cinci pături. Jenat de ţinuta impusă pacienţilor în spital, Michael a purtat ţinuta albastră a medicilor, iar scalpul i-a fost bandajat. Paza centrului medical a fost sporită, instalându-se câte un guardian la fiecare intrare în spital. Camera de urgenţă s-a umplut cu pachete sosite din partea fanilor iar liniile telefonice au fost blocate. Printre cei care au sunat s-a numărat Liza Minnelli şi Diana Ross.

Cât timp a stat în spital, Michael a cerut un video player. Neputând să deblocheze echipamentul dintr-un cabinet, asistentele au distrus lacătul şi i-au adus lui Michael video player-ul şi vreo zece casete. A urmărit filmul lui Steven Spielberg, Close Encounters Of The Third Kind (Întâlnire de gradul III), până la ora 1 dimineaţa. A primit o pernă şi s-a odihnit. A două zi când a venit medicul, Michael urmărea American Bandstand şi conform uneia dintre asistenetele lui, bătea ritmul cu tot cu pat, atunci când l-a examinat medicul.

Înainte de a fi externat, Michael a vizitat alţi şase pacienţi suferinzi din pricina arsurilor pe care, întâmplător, îi mai vizitase şi cu o lună mai devreme. A făcut poze şi a semnat autografe pentru staf-ul centrului medical de arşi. După externare, medicul a vrut ca Michael să se odihnească şi o perioadă să nu mai danseze, dar, spunându-i lui Michael să nu mai danseze este ca şi cum i-ai spune să nu mai respire.

Următorul număr al revistei People a inserat o poză cu Michael pe copertă. Ediţia le-a dat o serie de detalii fanilor îngrijoraţi, despre accidentul lui Michael şi despre perioada spitalizării. Pentru numărul din 13 februarie 1984, revista People a devenit cea de a treia publicaţie cea mai bine vândută vreodată.

În aprilie, Michael a fost supus unei intervenţii chirurgicale cu laser pentru îndepărtarea ţesutului cicatrizat de pe scalp, astfel încât să fie permisă creşterea părului. Încă o dată, spitalul a fost inundat de apeluri telefonice, în ziua intervenţiei primindu-se 5.000 de telefoane din partea fanilor. Au mai urmat alte câteva intervenţii chirurgicale pentru repararea scalpului, extrem de dureroase şi care l-au determinat pe Michael să apeleze la uzul analgezicelor. Deşi ar fi putut s-o facă, Michael nu a acţionat în instanţă compania Pepsi. Oricum, aceasta i-a plătit daune în valoare de 1,5 milioane de dolari, pe care Michael i-a folosit în întregime pentru înfiinţarea Centrului de Arşi Michael Jackson în cadrul Spitalului Brotman Memorial din Los Angeles, în scopul ajutorării celor care au suferit arsuri grave.

Reclamele Pepsi ale Jackson-ilor au avut un extraordinar impact asupra vânzărilor Pepsi şi a adus o popularite fără precedent printre fani. În cartea The Other Guy Blinked: How Pepsi Won The Cola Wars (Succesul Inflaţiei: Cum a câştigat Pepsi războiul cu Coca-Cola), preşedintele Pepsi, Roger Enrico, povesteşte cum a perceput el uriaşul impact al acestor reclame comerciale:

De ce Coca-Cola a decis să-şi schimbe formula după 99 de ani de succes uriaş? În două cuvinte: Michael Jackson. Dar eu am fost cel care a semnat contractul cu el pentru realizarea acestor spoturi comerciale pentru Pepsi…. Pe 11 noiembrie 1983 – la cea de a 99-a aniversare – am semnat cel mai costisitor contract de publicitate din istorie, cu o celebritate: cinci milioane de dolari pentru privilegiul de a face două spoturi comerciale şi de a sponsoriza un turneu al celui mai talentat dar şi al celui mai timid artist.

Acordul lui Michael Jackson pentru aceste reclame comerciale Pepsi, campania ‘Choice of a New Generation’ (Alegerea Noii Generaţii) şi dezastrul suferit de Coca-Cola nu sunt deloc evenimente independente.

Interesant este că angajamentele Jackson-ilor cu Pepsi sunt creditate de dezastrul Noii Coka, deşi Coca Cola a fost prima căreia i-a venit ideea de a semna un contract cu ei. După dezbateri, a fost făcută o ofertă de un milion de dolari, pe care Jackson-ii au refuzat-o şi au semnat pentru una şi mai mare, făcută de rivalii Coka – Pepsi Cola.

În februarie 1984, CBS Records a găzduit o petrecere la Muzeul de Ştiinţe Naturale din New York în onoarea lui Michael Jackson. Au participat 1.500 de oaspeţi, care au primit ca invitaţie un accesoriu de îmbrăcăminte sub forma unei mănuşi albe, reprezentând practic, biletul lor de acces în muzeu. Michael a fost sărbătorit pentru cele două intrări în Guiness Book of World Records (Cartea Recordurilor). Albumul Thriller a depăşit 25 milioane de exemplare vândute, surclasând albumul cu soundtrack-ul filmului Saturday Night Fever aflat pe primul loc până atunci, devenind astfel cel mai vândut album din istorie. Recenta dominare a premiilor Grammy, i-a adus lui Michael cea de a doua intrare în Cartea Recordurilor, ca artistul premiat cu cele mai multe Grammy-uri într-un singur an. Cele opt Grammy-uri ale sale au dărâmat recordul stabilit anterior, la şase premii într-un an.

La petrecere, preşedintele CBS Records, Walter Yetnikoff, i-a oferit lui Michael noul exemplar al Cărţii Recordurilor, a cărei presă s-a oprit pentru a include noile recorduri ale lui Michael în consemnările sale.  Allen Davis, preşedintele CBS Records International i s-a adresat lui Michael:

Michael, în seara aceasta, recunoaşterea internaţională pentru albumul tău, ‘Thriller’, a totalizat 67 de premii de aur şi 58 de platină în 28 de ţări de pe 6 continente. 9 milioane de exemplare din extrasele pe single au primit încă 15 premii, acumulând un total de 140 de premii de aur şi de platină.

Apoi, a luat cuvântul Michael:

Întotdeauna mi-am dorit să fac lucruri măreţe, dar este pentru prima dată în cariera mea când simt că am realizat ceva pentru că mă aflu în Cartea Recordurilor.

A fost citită o scrisoare primită din partea unui admirator care nu a putut participa la acest eveniment:

Am fost bucuros să aflu că recentul accident nu te-a afectat în mod serios. Ştiu din experienţă că astfel de lucruri se pot întâmpla pe platou – oricâte măsuri de precauţie sunt luate. America întreagă, milioane de oameni te privesc ca pe un exemplu. Credinţa ta adâncă în Dumnezeu şi păstrarea valorilor tradiţionale reprezintă motive de inspiraţie pentru noi toţi, în special pentru tinerii aflaţi în căutarea unei realităţi în care să creadă. Ai adunat un număr considerabil de admiratori în drumul tău, începând de la ‚I Want You Back’, iar Nancy şi cu mine ne numărăm printre ei. Continuă în acelaşi spirit, Michael. Suntem foarte bucuroşi pentru tine.... Cu sinceritate, Ronald Reagan.

Deşi Michael nu l-a întâlnit pe Preşedintele Reagan la acea ceremonie, ei au avut ocazia de a se întâlni curând după aceea, când Michael a vizitat Casa Albă pentru a primi, ghiciţi ce, un alt premiu. Michael a părăsit atmosfera de petrecere de la muzeu, de câteva ori în cursul acelei seri pentru a ieşi afară şi a face cu mâna mulţimii de fani adunate în faţa muzeului cu speranţa că vor prinde o cât de mică părticică din idolul lor. Era cel de-al treilea eveniment în mai puţin de două luni, la care Michael a venit însoţit de Brooke Shields. Michael a purtat jeans, cămaşă argintie şi o tunică neagră; o singură mănuşă albă şi notaţi!, nu a purtat ochelari.

Apariţiile sale în public, purtând în mod constant numai o singură mănuşă, a determinat ca acest lucru să devină o altă semnătură a sa. Deşi la popularitatea ei a contribuit şi faptul că mănuşa - ok, era una singură, dar era albă, pe lângă aceasta mai avea şi altele de alte culori şi toate fără pereche! Bill Whitten, designer-ul costumelor Jackson-ilor din 1976, a proiectat căteva modele de mănuşi pentru Michael, în mai multe culori: alb, negru, albastru şi una în roşu, alb şi albastru. Fiecare era acoperită cu aproximativ 1200 de cristale Swarovski, fiecare cusut individual, astfel încât o mănuşă era finalizată în circa 40 de ore. Estimaţi cât a durat realizarea celor cinci .....

Interesul stârnit de Michael la o scară atât de largă, a fost ilustrat de rezultatele sondajului anual realizat printre cititori şi critici de către revista Rolling Stone, o publicaţie focusată în primul rând pe artişii hard rock albi. Cititorii Rolling Stone l-au votat pe Michael Jackson ca artistul numărul unu al anului, artistul soul numărul unu, artisul vocal numărul doi şi compozitorul numărul patru. Beat It şi Billie Jean au fost alese single-urile numărul doi respectv trei ale anului. Albumul Thriller a fost ales al doilea cel mai bun album al anului. Quincy Jones şi Steve Lillywhite au fost aleşi producătorii numărul unu.

Criticii l-au votat pe Michael Jackson ca artisul numărul unu al anului, artistul vocal pop şi soul al anului. Beat It şi Billie Jean au ocupat locurile 2 respectiv 3, la categoria single-urile anului şi respectiv locul 1 şi 3 la categoria cele mai bune video-clipuri. Albumul Thriller a fost ales al doilea cel mai bun album al anului. Quincy Jones a fost a cincea alegere a criticilor în poziţia de producător al anului.

Michael l-a întâlnit pe Preşedintele Reagan în mai 1984. Cu prilejul unei campanii de prevenire împotriva şofatului sub influenţa alcoolului, Michael şi-a donat piesa Beat It. Pentru contribuţia sa, Michael a primit un Premiu special de recunoaştere, care i-a fost înmânat de preşedintele Reagan la Casa Albă. Vizita lui Michael a provocat un mare haos printre oficialii Casei Albe. Staf-ul, dornic în întregime să-l întâlnească pe Michael, şi-a abandonat birourile şi şi-a lăsat telefoanele sunând. Evenimentul s-a ţinut pe peluza Casei Albe unde a fost instalat un sistem de sunet aşa încât toată mulţimea adunată la porţile Casei Albe să poată auzi ceremonia. Preşedintele Reagan a remarcat că: Nu am mai văzut atâta lume de când am fost în China! Pe placheta oferită de preşedinte lui Michael erau gravate următoarele cuvinte:

Lui Michael Jackson, cu aprecieri pentru exemplul notabil pe care îl dă tinerilor americani şi lumii întregi. Recordurile tale istorice şi preeminenţa ta în muzică reprezintă tributul creativităţii tale, pasiune şi o extraordinară capacitate de muncă. Contibuţia generoasă adusă campaniei naţionale de prevenire asupra consumului de alcool în rândurile adolescenţilor, va salva milioane de tineri americani, care vor învăţa că „Să bei şi să conduci poate ucide o prietenie”.

Apoi, însoţit de gazda sa, Michael a făcut un tur al Casei Albe. I-a plăcut în mod deosebit portretul lui Andrew Jackson purtând o tunică albastră aproape similară cu cea purtată de el la decernarea premiilor Grammy cu câteva luni în urmă. În timpul turului, Michael s-a oprit în Sala de Est şi s-a aşezat la pian. Apoi, urma să-l întâlnească pe Preşedintele Reagan în Sala Diplomaţilor unde i s-a spus că vor fi prezenţi copiii membrilor staf-ului. Când a găsit sala, Michael a avut surpriza să descopere că de fapt, era plină de adulţii care îl aştepatau pe el. Jenat să dea ochii cu toţi acei oameni necunoscuţi, Michael i-a evitat dispărând în toaleta bărbaţilor din Biblioteca Prezidenţială. A închis uşa pe dinăuntru şi a refuzat să mai iasă până ce nu i s-a spus că mulţimea s-a risipit şi putea să se întâlnească cu copiii staf-ului organizaţi în grupuri mici.

Michael a făcut curăţenie şi la Premiile BRIT, echivalentele britanice ale premiilor Grammy. El a primit premiile pentru Cel mai bun album britanic – Thriller şi pentru Cel mai bun artist internaţional solo. În Canada, Michael a fost onorat de Premiile Canadian Black Music pentru Albumul internaţional de top - Thriller, Single-ul internaţional de top – Billie Jean şi Artistul de top şi Entertainer-ul anului.

Între ceremoniile de decernare a premiilor, Michael şi-a găsit timp să şi muncească. A susţinut background-ul vocal pentru piesa lui Kennedy Gordy, alias Rockwell, artist al companiei Motown şi fiul lui Berry Gordy. Michael a interpretat doar un singur vers – I always feel like / Somebody’s watching me (Întotdeauna simt că cineva mă urmăreşte) – în mod repetat, în piesa lui Rockwell, Somebody’s Watching Me. Piesa a tins locul 2, în topul Hot 100 singles.

Michael şi-a pus amprenta şi pe înregistrările a doi dintre fraţii lui. În 1984, Rebbie şi-a lansat primul ei album, Centipede. Michael a compus şi a produs piesa care dă şi titlul albumului şi, a fost co-autor al piesei Come Alive It’s Saturday Night cu trei dintre fraţii lui. De asemenea, Jermaine şi-a lansat un album în 1984, Jermaine Jackson, pe care a inclus piesa Tell Me I’m Not Dreamin’, un duet realizat împreună cu Michael. Conform celor spuse de preşedintele CBS Records, Walter Yetnikoff, Michael nu a vrut să înregistreze acest duet cu fratele său, dar s-a simţit obligat. Ulterior, i-a cerut lui Yetnikoff să facă în aşa fel, încât să pară că Epic s-a opus lansării acestui single. Deşi nu a fost niciodată lansată oficial ca extras pe single din pricina dificultăţilor dintre Epic, unde înregistra Michael şi Arista, compania unde înregistra Jermaine, piesa a fost foarte difuzată. A fost re-înregistrată în 1989 de Robert Palmer. Pe lângă aceste proiecte, mare parte a anului 1984, Michael a plănuit şi s-a îmbarcat în turneul american care avea să-i reunească pe cei şase fraţi pentru ultima dată, turneul Victory.

(va urma)