1984 - MICHAEL! / Capitolul 8 - "Thriller"-ul lui Michael Jackson

MICHAEL!

by Mark Bego

(1984)

Traducere şi adaptare în Limba Română, Mihaela A.R.

THRILLER-UL LUI MICHAEL JACKSON

„Bună, sunt Michael! Cel cândva mic şi drăguţ. Acum sunt mare şi drăguţ.”, a spus Michael odată din studioul Radio City Music Hall. Pentru el, 1982 a fost anul în care avea să demonstreze că nu era numai drăguţ şi fermecător, dar putea fi şi creatorul celei mai bine vândute muzici din istoria industriei muzicale.

Michael este o persoană foarte creativă, sub multe aspecte ale efortului artistic. „Îmi place să desenez – în creion, cerneală – iubesc arta.”, se confesează el. „Cînd am fost în turneu am vizitat muzeele din Olanda, Germania sau Anglia – ştii acele picturi uriaşe? – am fost uimit. N-ai crede că un om ar putea face aşa ceva. Aş putea să privesc o sculptură sau un tablou şi să mă pierd cu totul în acea piesă. Stând acolo şi privindu-le, te transpui în scenă. Eu pot desena lacrimi, care te emoţionează atât de mult. Vezi tu, eu cred că acesta este punctul de plecare pentru un actor sau performer – să atingă corda sensibilă a unei persoane. Să atingă această coardă atât de mult, încât oamenii să devină parte din ceea ce faci tu, să trăiască intens acel moment, aşa încât tu, artistul, să-i poţi purta oriunde doreşti. Tu eşti fericit, ei sunt fericiţi. Indiferent de emoţia trăită, sunt acolo, cu tine.

Îmi place realismul,” continuă el, „şi nu îmi place plasticul. În adâncul nostru, cu toţii suntem la fel. Avem cu toţii aceleaşi emoţii, de aceea un film ca ‚E.T.’ atinge pe oricine. Cui nu i-ar plăcea să zboare ca Peter Pan? Cui nu i-ar plăcea să zboare alături de creaturi venite din alte lumi şi să fie prieteni cu acestea?”

În timpul anului 1982, Michael a fost implicat în trei proiecte diferite. A produs şi a scris piesa Muscles pentru Diana Ross, a susţinut o piesă din coloana sonoră şi a jucat rolul povestitorului pentru albumul poveştii E.T. The Extra-Terrestrial şi, sub egida Epic Records, şi-a înregistrat cel de-al doilea album solo – Thriller. Pentru că a avut atât noroc de pe urma colaborării sale cu Quincy Jones, Michael a ales să facă din nou echipă cu Jones pentru Thriller şi E.T..

Prima piesă înregistrată pentru Thriller a fost cea alături de fenomenalul Paul McCartney – The Girl Is Mine – compoziţia aparţinându-i lui Michael. Pe când lucrau la înregistrarea piesei respective, Michael şi Paul au mai creat două piese suplimentare – Say, Say, Say şi The Man – pentru viitorul album al lui McCartney, Tug Of War. Înainte de lansarea acestuia (The Girl Is Mine), Paul comenta: „Piesa pe care tocmai am făcut-o cu Michael Jackson, ai putea spune că este superficială. Conţine un cuvânt ‚doggone’ pe care eu nu l-aş fi folosit. La o verificare cu Michael, el mi-a explicat că nu a urmărit profunzimea, ci ritmul, simţul. Şi a avut dreptate. Nu versurile sunt importante în acest cântec special, ci mai curând zgomotul, performanţa, vocea mea şi vocea lui.” Ei bine, combinaţia a fost un succes evident, iar ca prim extras pe single de pe Thriller, a atins poziţiile 1 în topurile Soul şi Easy Listening şi 2 în topurile Pop. Piesa care i-a blocat urcuşul spre prima poziţie în topul Pop, a fost Down Under aparţinând noii trupe australiene Men At Work. The Girl Is Mine a fost prima piesă din cele 5 extrase pe single, de top 10, care s-au vândut în milioane de exemplare.

La acea vreme, Michael spunea: „Paul a fost aici şi am scris piesa ‚The Girl is Mine’, pe care o interpretăm împreună pe albumul meu. Ne luptăm pentru fata din cântec şi a ieşit frumos. Pentru albumul lui, am scris şi am interpretat împreună două piese. Pentru al meu, este doar piesa pe care am scris-o eu. La final, unde ne batem pentru ea, sunt câteva pasaje vorbite. E amuzant. Când mă întorceam din Anglia unde am lucrat la albumul lui Paul McCartney, în timpul zborului mi-au venit în minte acordurile acestei piese (Muscles). Mi-am spus că este perfectă pentru Diana. Nu aveam nimic de înregistrat la mine, aşa că m-am cam chinuit vreo trei ore. Dar imediat ce am ajuns acasă, am pus-o pe bandă.”

Este vorba despre piesa Muscles, care a devenit un succes de top 10 pentru Diana şi a fost nominalizată la premiile Grammy.

Din prima clipă de debut, în iunie 1982, filmul ET The Extra-Terrestrial a fost un succes de casă. A încântat tineri şi vârstnici deopotrivă şi a devenit etalonul succeselor din toate timpurile. Un amalgam între sentimentalul Lassie şi genul ştiinţifico-fantastic despre creaturi venite din spaţiu, E.T. a adunat suflarea întregii ţări în cinematografele întunecate, impresionată de situaţia precară a ciudatului personaj cu capul în formă de vânătă. A reprezentat interpretarea „perioadei spaţiale” a „dorinţei de a o păstra vie pe Tinkerbell”.

Pelicula a avut aşa un succes, încât imediat au apărut sufertaşe E.T., jocuri E.T., tricouri E.T., caiete, agende, carţi cu poze, cărţi de colorat E.T., păpuşi E.T. etc., etc., etc.. În ciuda atâtor articole cu micuţa creatură din spaţiu, care arăta ca un scaun marca Naugahyde[1] cu ochii cât mingiile de golf, povestea a atins pe toţi aceia care se identificau cu ea. Printre cei mai mari fani ai săi, era şi Michael Jackson. Vorbind despre arta regizorului Steven Spielberg, Michael analiza: „Steven a lovit direct în inimă. Ştie – fără nici un dubiu – cum să atingă coarda sensibilă.”

Umbla deja un zvon eteric că albumul cu soundtrack-ul filmului, al cărui compozitor este John Williams, ar putea câştiga premiul Academiei, dar că povestea va fi narată de cineva cu atracţie universală şi cu un simţ autentic tineresc .... cineva cu o deosebită atracţie şi emoţie sinceră .... cineva ca Michael Jackson. Brusc, Steven Spielberg, Quincy Jones şi Michael au avut aceeaşi viziune. La acel moment, Michael explica: „Este un album în formatul unei cărţi de poveşti. Mie îmi revine întreaga naraţiune şi interpretarea unui cântec. Ne-am întâlnit şi am discutat despre cum să facem acest album.” Şi acesta este rezultatul.

„Acest album este ceva nou pentru mine, pentru că nu am mai narat niciodată o poveste.”, a continuat Michael. Dar cu respectivul format, el a pus stăpânire pe un alt domeniu artistic şi a făcut o treabă bună.

Naraţiunea a fost redactată de William Kotzwinkle, Steven Spielberg, Quincy Jones şi Peggy Lipton Jones (soţia lui Quincy şi actriţă în serialul Mod Squad). Melodia pe care o interpretează Michael este una dintre cele mai frumoase balade ale sale. Se numeşte Someone In The Dark – muzica semnată de Rod Temperton, versurile de Alan şi Marilyn Bergman (printre compoziţiile lor se numără The Way We Were). Combinaţia – producţia şi dialogul asigurate de Quincy, povestea spusă cu emoţie de Michael, orchestraţia susţinută de John Williams – a făcut din storybook-ul ET The Extra-Terrestrial, o producţie care stoarce la fel de multe lacrimi ca şi filmul.

Discul şi versiunea pe casetă vin amândouă în seturi de lux, însoţite de cartea ce conţine întregul script şi imagini color, şi cel mai tare dintre toate, un poster color cu Michael Jackson şi E.T.! MCA Records a obţinut lansarea înregistrării lui Michael; ştiau că atât albumul cât şi piesa interpretată de Michael aveau potenţial. Prin urmare, au plănuit o mare campanie de promovare şi chiar au extras pe single melodia Someone In The Dark, mai apoi difuzată pe posturile de radio. În acelaşi timp, CBS se pregătea să lanseze albumul Thriller în magazine, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi din acest moment au început necazurile.

În ediţia din 27 noiembrie 1982 a revistei Billboard, albumul a ţinut pagina dedicată noilor albume de top, articolul debutând cu următoarea întrebare: „Cât va mai rezista E.T.?” Răspunsul se afla pe prima pagină cu litere subliniate:

„NEW YORK – CBS Records vrea să-l trimită pe E.T. acasă, în depozitele de la MCA Records şi a mutat cazul în instanţă pentru a-şi atinge scopul.

În acţiunea din 10 noiembrie, la Curtea Supremă de Justiţie din New York, CBS a încercat să blocheze vânzările storybook-ului ‚E.T. - The Extra-Terrestrial’ al celor de la MCA, cu naraţiunea şi piesa susţinută vocal de Michael Jackson, motivînd că Michael este artistul celor de la Epic.

CBS susţine că MCA a intervenit în relaţia contractuală pe care Epic o are cu Jackson. Despre faptul că artistului i s-a permis să înregistreze o piesă (Someone In The Dark) care să fie inclusă în storybook-ul ‚E.T.’, acest lucru a fost condiţionat de faptul ca albumul ‚E.T. - The Extra-Terrestrial’ să nu fie scos pe piaţă înainte de Crăciun, iar piesa lui Jackson să nu fie lansată ca extras pe single.

Reduşi întrucâtva la tăcere printr-un ordin de restricţie temporară, CBS a solicitat o hotărâre judecătorească preliminară împotriva MCA.

CBS susţine că ‚Acţiunile MCA de a obţine master-ul înregistrării lui Jackson pentru a-l distribui pe posturile de radio în versiunea de single sau în reclame, de a lansa, distibui şi vinde către public orice material care conţine sau este în colaborare cu Jackson sau îi poartă numele, inclusiv lansarea albumului lor ‚E.T. - The Extra-Terrestrial’ înaintea lansării albumului ‚Thriller’ aflat sub egida CBS, toate acestea au fost şi sunt cu intenţie voită şi în maniera concurenţei neloiale faţă de CBS.’”

Pentru a scurta lunga poveste, CBS a „ucis” versiunea de single a piesei Someone In The Dark iar The E.T. – Storybook nu a constituit niciodată o ameninţare la ceea ce urma să vină - Thriller. Din această tranzacţie a apărut ultimul element de colecţie marca Michael Jackson .... versiunea pe disc de 45rpm a piesei Someone In The Dark, valabilă doar pentru posturile de radio.

Conform celor spuse de avocatul MCA, Bob Dudnick „Dacă CBS are un proces împotriva noastră, atunci avem şi noi un proces împotriva lui Michael Jackson. Reprezentanţii lui Michael Jackson au ştiut că plănuiam lansarea acestei înregistrări înainte de Crăciun.” Exact ca şi Elliot care se lupta să obţină custodia lui E.T., aşa se luptau CBS şi MCA pentru drepturile asupra albumului The E.T. – Storybook.

Următorul album al lui Michael, gata de lansare a fost un mega-album ce le-a îngenuncheat pe toate celelalte, Thriller. Imediat ce a fost lansat în decembrie 1982, a câştigat aplauzele criticilor. A intrat în topul albumelor al revistei Billboard în săptămâna din 25 decembrie 1982 pe poziţia 11 în ţară. În săptămâna următoare a urcat pe poziţia 9 în topul albumelor şi a părăsit top 10 în 1984.

Aclamaţia critică a fost unanimă:

· „ .... un ritm şi o energie irezistibile ....” / Billboard

· „Dorinţa de a experimenta şi simţul ritmic fără cusur, fac ca acest album să trăiască dincolo de numele său.” / People

· „Jackson remodelează teme romantice familiare cu vocea sa ce urcă în falsetto şi revine cu eleganţă într-o succesiune rapidă de subtilităţi ritmice, care amintesc de succesele sale de odinioară.” / Variety

· „Albumul ‚Thriller’ este un mecanism conturat cu fineţe şi acurateţe a detaliilor, o piesă de o încredere şi cu un ritm uluitoare .....” / High Fidelity

· „Flamboaiant-ul ‚Thriller’ al lui Michael Jackson este viu dincolo de numele său ... o producţie super-spectaculoasă ... performanţă abilă ... o furtună de tunete cu efecte ritmice şi vocale.” / Stereo Review

· „.... vitalitatea în forma ei pură .... o altă mişcare marcantă în dezvoltarea creativă a acestui impresionant performer talentat ... spiritual ... extraordinar de convingător .... minunat .... ” / Rolling Stone

· „ ... superb şlefuit .... cu o infuzie de încredere omniprezentă, albumul ‚Thriller’ ne arată că evoluţia domnului Jackson ca artist, este departe de a se fi epuizat. În fond, are abia 24 de ani.” / New York Times

Michael Jackson a început anul 1983 culegînd roadele celui mai de succes album solo din cariera sa şi din istoria industriei muzicale. În săptămâna 22 ianuarie 1983 a fost lansat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul Thriller – Billie Jean. După 3 săptămâni în topuri, a devenit number one în toată ţara şi a dărâmat recordurile stabilite în 1970 de Jackson 5 cu ABC, The Love You Saved şi I’ll Be There. Fiecare piesă dintre cele trei, au stat în fruntea topurilor rimp de 3 săptămâni după lansare.

În săptămâna 5 martie 1983, a fost lansat cel de-al treilea extras pe single – Beat It – iar în săptămâna imediat următoare, Michael Jackson a devenit primul artist de culoare care avea simultan un album şi un single pe locul 1 în Statele Unite şi în Marea Britanie.

În această perioadă, în industria muzicală s-a născut un nou fenomen media, intitulat M-TV. Noul post TV afiliat reţelelor de cablu a revoluţionat promovarea industriei muzicale şi a devenit cel mai înalt mediu de dezvoltare din acel moment. M-TV era o companie producătoare de versiuni „mini-muzicale” ale pieselor de succes, avându-i ca protagonişti pe artiştii cărora le aparţineau succesele respective. Una dintre criticile majore aduse postului, acuza M-TV de rasism, prin difuzarea numai genului rock. Artiştii de culoare nu aveau nici măcar cea mai mică şansă de a ajunge pe listele lor de difuzare. Singurul artist de culoare care a reuşit să penetreze zidul M-TV la acea vreme, a fost Tina Turner cu secvenţe din concertul său Ball Of Confusion, iar acestea doar ocazional. În martie 1983, Billie Jean a dărâmat bariera M-TV! A fost ambiţia lui Michael de a face cea mai îndrăzneaţă versiune video pentru una din piesele sale de top. În luna următoare, versiunea video Billie Jean a fost depăşită de versiunea video a lui Beat It, în regia lui Bob Giraldi. Amintind de o secvenţă din filmul West Side Story (Poveste din cartierul de vest), versiunea video pentru Beat It i-a costat pe cei de la Epic Records, circa 100.000 de dolari.

În săptămâna 9 aprilie 1983 - cea de a 6-a sa săptămână pe poziţia 1 – Billie Jean, a devenit cel mai bine vândut single al lui Michael. Solo şi cu Jackson 5, single-urile sale number one în topul pop au fost: I’ll Be There, Rock With You, ABC, The Love You Save, I Want You Back, Ben şi Don’t Stop ’Till You Get Enough. Beat It s-a alăturat listei în aprilie 1983. Următoarele piese extrase pe single - Wanna Be Startin’ Something şi Human Nature – au dărâmat recordul, deţinând poziţiile 4 respectiv 5 în Top 10 Single.

Pentru albumul Thriller, Michael a semnat următoarele compoziţii: BeaT It, Billie Jean, Wanna Be Startin’ Something şi The Girl Is Mine. Steve Porcaro şi John Bettis au scris Human Nature, James Ingram şi Quincy Jones au compus P.Y.T. (Pretty Young Thing), iar Rod Temperton a creionat The Lady In My Life, Baby Be Mine şi Thriller. Invitaţi speciali pentru acest album, au fost Eddie Van Halen, care a susţinut solo-ul de chitară pentru piesa Beat It, Janet şi LaToya Jackson care au asigurat fundalul muzical pentru P.Y.T. şi Vincent Price pentru secţiunea vorbită din Thriller.

Luni, 16 mai 1983, reţeaua de televiziune NBC a difuzat emisiunea specială de două ore Motown 25: Yesterday, Today, Forever. În acest spectacol Smokey Robinson s-a reunit cu The Miracles, Diana Ross s-a alăturat celor de la The Supremes şi originalii Jackson Five au performat pentru prima dată din 1976. Michael „a furat” oarecum spectacolul cu interpretarea piesei sale Billie Jean. Spectacolul a atins cea mai înaltă cotă de rating din acea săptămână şi a primit câteva nominalizări pentru premiile Emmy. Michael însuşi a fost nominalizat pentru un Emmy la categoria Cea mai bună performanţă individuală într-un program de varietăţi muzicale. Atunci cînd premiile au fost decernate în cadrul emisiunii live din 25 septembrie 1983, performanţa lui Michael cu Billie Jean a agitat din nou spiritele, în momentul vizionării, dar, din păcate nu a primit statueta. În schimb aceasta a fost câştigată de Leontyne Price pentru apariţia sa în emisiunea PBS Live From Lincoln Center. Oricum, emisiunea specială Motown 25: Yesterday, Today, Forever a primit premiul pentru Cel mai bun program de varietăţi muzicale şi comedie. Spectacolul a fost atât de bun, încât a fost re-difuzat pe 30 octombrie 1983. Profitând de popularitatea spectacolului, Motown a relansat o serie de albume aparţinând artiştilor care au apărut în acest spectacol. Pentru Jackson 5, acest lucru a însemnat lansarea celui de–al şaptesprezecelea album sub egida Motown, intitulat Great Songs and Performances That Inspires The Motown 25th Anniversary TV Special by Michael Jackson and The Jackson 5 (Nu este un titlu cam lung pentru un album?).

Nu numai că albumul Thriller a revoluţionat cariera lui Michael, dar a creditat CBS Records din punct de vedere al solvabilităţii sale. Magazinele cu case de marcat l-au poreclit pe Michael „salvatorul industriei muzicale”. Mikal Gilmore – critic muzical la Los Angeles Harold Examiner – declara: „Aşa cum Elvis Presley şi Beatles au ajutat la stimularea industriei ce stagna, la vremea lor, Jackson ... ajută la unificarea numeroasei şi diversei audienţe într-un autentic consens de masă.” În ediţia din 24 iulie 1983, The Los Angeles Times raporta că: „CBS a renăscut în 1983. Numai din ianuarie până în martie, un sfert din profitul său a crescut cu 101%, ceea ce reprezintă cea mai bună performanţă din istoria companiei. Câştigul se datorează artistului Michael Jackson, al cărui album ‚Thriller’ a produs 4 single-uri de top şi s-a vândut în peste 8 milioane de exemplare, ceea ce reprezintă apogeul industriei ale cărei zile glorioase au mai fost în 1978.”

De obicei, succesul stârneşte şi lăcomia şi un astfel de caz a dezvăluit revista Billboard în numărul său din iunie 1983, referindu-se la managerii lui Michael, care se luptau pentru a deţine controlul asupra carierei sale. La momentul la care a fost lansat Thriller, Michael avea doi manageri, unul era firma Wiesner/DeMann Enterteinment şi celălalt, tatăl său Joe Jackson. În martie, ambele contracte au expirat iar Michael nu a mai reînoit nici unul dintre ele. Atunci a început ciorovăiala. Numărul din 25 iunie 1983 al revistei Billboard aduce următoarea informaţie:

„În privinţa firmei Wiesner/DeMann Entertainment, Joe Jackson este citat spunând: ‚Ar face bine să priceapă că contractul nu le va fi reînnoit. Oricât de îngrijorat am fost, acum s-a terminat. Nu mai e nici un contract, iar băieţii mei nu vor mai semna cu ei. Sunt o mulţime de lipitori pe lumea asta care încearcă să spargă trupa (The Jacksons). Sunt o mulţime care îi suflă lui Michael în ureche şi se ştiu ei cine sunt! Nu-i interesează nimic altceva decât banii. Eu am fost lângă ei înainte să înceapă totul şi tot eu voi fi şi după ce se va sfârşi totul.’”

Conform spuselor lui Joe Jackson, s-a apelat la Wiesner/DeMann „pentru că mi-am dat seama că la un moment dat aveam nevoie de ajutor ‚alb’ în negocierile cu structurile corporatiste CBS şi m-am gândit că ei mă pot ajuta. Dar niciodată nu m-au considerat un partener de afaceri.”

Informat de declaraţia tatălui său, răspunsul lui Michael vine în acelaşi număr al revistei: „Nu-mi dau seama ce l-a determinat să spună aşa ceva. Auzindu-l vorbind astfel, mi se întoarce stomacul pe dos. Nu ştiu de unde a venit cu treaba asta. Se întâmplă ca eu să fiu orb în ceea ce priveşte culoarea. Eu nu angajez culoare, eu angajez competenţă. Persoana poate fi de orice rasă şi de orice credinţă, atâta vreme cât este cel mai bun. Eu sunt preşedintele organizaţiei mele şi eu am ultimul cuvânt în ceea ce priveşte orice decizie. Rasismul nu este motto-ul meu. Într-o zi mă aştept ca toate rasele să trăiască ca o singură familie.”

Conform celor spuse de Ron Wiesner, în acelaşi număr Billboard: „Acesta este punctul de vedere personal al lui Joe Jackson. Nu avem o relaţie extraordinară şi asta nu e un secret. N-am mai vorbit cu el de aproape şase luni. Dar nu avem nici o problemă cu Michael sau cu The Jacksons. Problema pare să fie cu tatăl lor mai mult decât cu oricine altcineva. Noi suntem doar cei care interferăm cu compania de înregistrări. Joe nu discută cu nimeni de acolo. Nu are nici un fel de relaţie şi cred că nici nu vrea.”

Freddy DeMann spunea şi el: „Joe a făcut o înţelegere cu noi, dar ulterior, am început să lucrăm direct cu trupa – cu Michael şi cu The Jacksons. De vreo cinci ani, el nu s-a mai implicat în nici un eveniment major. Nu avem o relaţie strălucită cu el, dar cred că nici nu l-ar bucura prea tare să relaţioneze cu cineva care nu este de culoare. Ne aflăm în cursul perfectării unor contracte în numele şi la cererea lui Michael. Am primit instrucţiuni clare de la el să găsim oferte de înregistrări şi film şi vom fi implicaţi în următorul album şi turneu al trupei The Jacksons (programat pentru primăvara lui 1984).”

Nici în toamna lui 1983 această problemă nu fusese încă rezolvată. În prima parte a lunii octombrie, am încercat personal să-l contactez pe Ron Wiesner pentru continuarea comentariului, însă acesta a refuzat să furnizeze orice informaţie. În ceea ce priveşte poziţia lui Michael Jackson, răspunsul a venit răspicat: „Fără comentarii.”

De când Michael a început să experimenteze acest succes nou şi exploziv, singurul „interviu major” pe care l-a dat presei, a fost pentru coperta revistei Rolling Stone, în ediţia din 17 februarie 1983. Conform celor spuse de Eliot Hubbard, directorul de publicitate de la Epic Records, „Am fost nevoit să refuz orice ofertă, de la Vogue, Glamour şi altele.” Michael nu vroia să stea de vorbă cu nimeni.

Mai târziu în vara lui 1983, Michael a intrat în studioul de înregistrări pentru a susţine un duet cu Barbra Streisand. Tot atunci, a fost lansată o nouă versiune a Thriller-ului ... un nou disc de vinil care conţinea poze cu Michael şi care funcţiona pe orice sistem stereo.

Pe 27 septembrie a fost lansat cel de-al şaselea extras pe single de pe albumul Thriller – P.Y.T. (Pretty Young Thing). La finele lui septembrie, se anunţa că Thriller a devenit cel mai bine vândut album din istoria CBS Records, surclasând oricare alt album şi ajungând la 14 milioane de exemplare vândute în toată lumea. Numai single-ul singur depăşise la acel moment 12 milioane de exemplare vândute în toată lumea (5 milioane doar în Statele Unite).

Thriller a adunat 37 de premii din toată lumea, atingând poziţia maximă în topurile de specialitate din 8 ţări din lume.

Conform statisticii oficiale furnizată de CBS la finele lui septembrie 1983, Thriller a fost certificat astfel:

· Canada de 5 ori platină

· Marea Britanie de 3 ori platină

· Olanda de 3 ori platină

· Australia de 3 ori platină

· Noua Zeelandă de 3 ori platină

· Japonia 1 platină

· Germania 1 platină

· Franţa 1 platină

· Suedia 1 platină

· Belgia 1 platină

· Elveţia 1 platină

· Spania 1 platină

· Grecia 1 platină

· Africa de Sud 1 platină

· Danemarca 1 aur

· Italia 1 aur

· Israel 1 aur

· Norvegia 1 argint

În plus, Billie Jean a atins poziţia 1 în topurile a 8 ţări din lume, iar Beat It a atins poziţia 1 în topurile a 6 ţări din lume. În ultima săptămână din decembrie 1983, Thriller a revenit pe poziţia 1 în topul american al albumelor, iar piesa Say, Say, Say a duetului Paul McCartney/Michael Jackson a atins poziţia 1 în topul single-urilor.

Modificarea aspectului nasului său şi munca la revoluţionarul său Thriller în format video, regizat de John Landis, au atras multă publicitate, iar 1983 a fost numit „Anul Michael Jackson”. Recordul a fost dărâmat încă o dată, prin livrarea de 100.000 de exemplare de casete video cu Making Michael Jackson’s Thriller ceea ce a sporit şi mai mult vânzarea albumului. La 31 decembrie 1983, Thriller se vânduse în 20 milioane de exemplare în toată lumea!

Michael a intrat în 1984 realmente în vârful topului de divertisment al întregii lumi!

(va urma)

MAKING OF MICHAEL JACKSON'S THRILLER

(1)